Manastirea Esfigmenu

Manastirea Esfigmenu Mareste imaginea.

Manastirea Esfigmenu este una dintre cele 20 de mari manastiri ortodoxe aflate pe Sfantul Munte Athos. Fiind inchinata Inaltarii Domnului, manastirea a fost construita foarte aproape de malul marii, in nordul peninsulei athonite, la mica distanta de Manastirea Hilandar, intr-o mica depresiune impadurita, bogata in livezi de maslini, portocali si lamai.

Actuala manastire a fost ctitorita in secolul al X-lea, insa traditia locului da marturie despre existenta anterioara a unei vechi vetre monahale, de prin secolul al V-lea. Incinta manastirii este ingradita de un puternic zid de aparare. Biserica centrala a fost construita intre anii 1806 si 1810, pe locul unei foste biserici, si are opt cupole frumoase, cea din centru fiind cea mai mare.

Manastirea Esfigmenu - Sfantul Munte Athos

Sfantul Munte Athos se afla in nordul Greciei, in regiunea Macedonia. Muntele Athos este un munte cu inaltimea maxima de 2.033 metri - Varful Athon - ce isi inalta culmea de piatra pe o peninsula lunga de 60 de kilometri si lata de 8-12 kilometri, aria totala a acestuia fiind de 360 de kilometri patrati. Careia - Karyes - este capitala Athosului, iar portul de acces catre aceasta se numeste Dafne - Daphne. Din Careia se pleaca spre toate manastirile din Sfantul Munte.

Sfantul Munte Athos este o republica monastica cu regim administrativ autonom in cadrul Greciei, avand capitala la Careia. Sfantul Munte gazduieste douazeci de manastiri mari, zise imparatesti, cu drepturi egale, care conduc tot Muntele.

Cele douazeci de manastiri atonite sunt urmatoarele: Manastirea Marea LavraManastirea VatopedManastirea IvironManastirea HilandarManastirea DionisiuManastirea CutlumusManastirea Pantocrator, Manastirea Xiropotamu, Manastirea ZografuManastirea DochiariuManastirea CaracaluManastirea Filoteu, Manastirea Simonos Petras, Manastirea Sfantul PavelManastirea StavronikitaManastirea XenofontManastirea Grigoriu, Manastirea Esfigmenu, Manastirea Sfantul Pantelimon si Manastirea Constamonitu. Pe langa marile manastiri mai functioneaza inca 12 schituri si o multime de chilii monahale ortodoxe, in care traiesc multime de calugari ortodocsi.

Manastirea Esfigmenu - scurt istoric

Manastirea Esfigmenu, numele acesteia insemnand "stramtoare", este asezata in partea nord-vestica a peninsulei Athos, intre portul Manastirii Hilandar si Manastirea Vatoped, fiind cea mai nordica manastire athonita. Din punct de vedere canonic, manastirea este subordonata Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol.

Initial, manastirea a fost construita mai sus de locul unde se afla astazi. Insa, potrivit traditiei, o piatra din munte s-a desprins, distrugand o parte din complexul acesteia. Tot in acea vreme, mai multi parinti de la Esfigmenu au inceput a auzi batai de toaca, pe malul marii, pe actualul loc al manastirii. Facand indelungata rugaciune, calugarilor li s-a descoperit voia lui Dumnezeu, anume de a zidi manastirea pe malul marii.

Primul nume al manastirii, purtat mai bine de 200 de ani, a fost "Simane", adică "a tocat". Denumirea actuala a primit-o ceva mai tarziu, cand un tar al Rusiei a trimis o serie de ajutoare la Manastirea Simane, din Sfantul Munte Athos. Delegatii tarului au inteles gresit ordinele, ei ajungand cu ajutoarele la Manastirea Simonopetra, unde le-au si lasat. Datorita acestei confundari a numelui, calugarii de la Manastirea Simane au hotarat, in unanimitate, sa schimbe numele manastirii in "Esfigmenu", adica "Stramtorata" de muntii din jur.

Prima asezare monahala de pe acest loc este atribuita imparatesei Pulheria, cea evlavioasa, sotia imparatului Marcian (450-457), care a sprijinit financiar munca monahilor de a ridica o manastire. Astfel, ctitorii manastirii sunt cativa calugari isihasti din veacul al XI-lea. Alaturi de imparateasa Pulheria, manastirea a fost sprijinita material si de imparatii Teodosie cel Mic si Marcian.

Manastirea Esfigmenu este incendiata si distrusa de mai multe ori, ea fiind refacuta ceva mai tarziu de imparatul bizantin Ioan al V-lea Paleologul (1341-1391), cat si de despotii Serbiei, Stefan Dusan si Gheorghe Brancovici.

Cel mai mare staret dintotdeauna al manastirii a fost Sfantul Grigorie Palama, ajuns mai apoi Mitropolit al Tesalonicului. Vietuind o vreme intr-o pestera de langa Manastirea Marea Lavra, sfantul a ajuns mai apoi staret la Esfigmenu.

Sfantul Grigorie Palama a purtat grija de manastire si dupa plecarea lui din aceasta. Astfel, parintii povestesc o minune a sfantului savarsita intr-o vreme in care manastirea nu avea suficienta apa pentru trapeza si pentru obste, singura fantana din curte nefacand fata cerintelor.

Astfel, in acea vreme, Sfantul Grigorie i s-a aratat in vis unui negutator din Grecia, doritor de a ajunge la Locurile Sfinte, zicandu-i: "Tu te pregatesti sa mergi la Ierusalim, dar eu iti zic sa te duci mai bine la Sfantul Munte, unde se afla o manastire numita Esfigmenu, la care eu am fost staret. Manastirea are mare lipsa de apa. Mergi si cheltuieste banii acolo, la descoperirea izvorului care se afla putin mai sus de manastire si crede ca insutita plata vei avea de la Hristos Dumnezeu pentru aceasta, chiar mai mare decat daca ai merge la Ierusalim." Lucrul zis a fost si facut, negutatorul afland izvorul cel aratat in vis.

Tot in aceasta manastire a vietuit, o perioada, si Sfantul Antonie de la Lavra Pecerska, care a plecat apoi in Rusia, unde a pus bazele monahismului. Sfantul a ajuns in zona Kievului, unde a vietuit vreme de multi ani intr-o pestera. In jurul lui s-au adunat mai multi ucenici si calugari. Astazi, pe locul cu pricina se inalta mareata Lavra de la Pecerska.

In secolul al XV-lea, manastirea a fost din nou mistuita de un incendiu, ea fiind refacuta in secolul al XVI-lea, de tarul Alexandru Mihailovici La refacerea manastirii au contribuit si cativa domni romani, printre care Petru Rares, Radu Paisie, Gavriil Costachi si altii

Neagoe Basarab da ajutoare anuale in bani, la toate manastirile athonite, precum si Vasile Lupu, ceva mai tarziu. Petru Rares da ajutoare pentru innoirea bisericii, intre anii 1544-1546, precum si domnii fanarioti.

Cel mai mare sprijin il va da insa mitropolitul Veniamin Costachi, care ii acorda manastirii, vreme de 12 ani (1806-1818), tot venitul Schitului Floresti, din judetul Vaslui. Cu acest venit se innoieste biserica si pictura si se reface o mare parte de incinta.

Drept multumire, mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, este pictat in pridvorul bisericii, alaturi de patriarhul Antim al Constantinopolului, ca un mare ctitor. La intrare in biserica cea mare a manastirii, in partea stanga, se afla pictat chipul Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei.

Biblioteca manastirii gazduieste 372 de codice crestine, in manuscris, originale si circa 8.000 de carti, unele datand chiar din secolul al IV-lea. Primii ctitori ai manastirii i-au dăruit acesteia o parte din Lemnul Sfintei Cruci. Tot aici se afla si o Sfanta Cruce, toata din aur si impodobita cu pietre de mare pret, daruita manastirii de imparateasa Ecaterina a Rusiei.

Comoara culturala si duhovniceasca a manastirii mai include numeroase obiecte de cult, precum icoane de mozaic din secolul al XIII-lea si Sfinte moaste. In manastire se pastreaza: capul Sfantului Apostol Iacov al lui Alfeu, piciorul cel drept al Sfintei Maria Magdalena, o parte din capul Sfantului Partenie al Lampsakului, o parte din capul Sfantului Atanasie, Patriarhul Constantinopolului, cat si particele de la Sfantul Mucenic Mercurie, Sfantul Haralambie, Sfantul Mucenic Agatanghel si altii.

In manastire sunt 9 paraclise, dintre care unul este pus pe seama romanilor.

Manastirea Esfigmenu - parinti si sfinti nevoitori

Negutatorul care a daruit manastirii banii cei stransi pentru pelerinaj, in vederea aflarii si zidirii izvorului cel de apa, s-a calugarit la Manastirea Esfigmenu, luand numele de Damian. Acesta a avietuit intr-o chilie, putin mai sus de manastire, in deplina smerenie si nenumarate nevointe. Dupa adormirea lui in Domnul, intreaga zona a mirosit a mireasma minunata, vreme de 40 de zile.

Cuviosul Mucenic Agatanghel din Ianis este un alt mare sfant al manastirii. Fiind copil, tanarul a fost fortat de turci sa treaca la credinta musulmana. Facand acest lucru, el a fost cuprins de pocainta. Astfel, la varsta de numai 19 ani, el a venit la Manastirea Esfigmenu, unde a cerut sa fie calugarit.

Dupa mai multi ani de nevointe neintrecute si nenumarate, tanarului Agatanghel i s-a aprins inima spre a muri pentru Hristos. Astfel, luand binecuvantare de la staret, tanarul a plecat spre Smirna, spre locul in care, mai inainte, se lepadase de Hristos. Acesta era insotit si de duhovnicul sau, spre a fi intarit in credinta.

Dupa ce tanarul a ajuns in Smirna, el a mers direct la adunarea otomanilor unde, aruncand jos vestmintele turcesti cu care venise imbracat, pe drum, le-a calcat in picioare, zicand cu tarie: "Sunt crestin si toti vrajmasii Crucii lui Hristos se vor risipi!" Dupa multe chinuri si petrecere in temnita, sfantului i s-a taiat capul, in anul 1821.

Dupa mai bine de 33 de ani, obstea calugarilor din Manastirea Esfigmenu s-a sfatuit, spre a aduce in manastire Moastele sfantului, aflate la acea vreme in Izmir. Parintele Macarie, ajuns la locul cu pricina, a primit de la crestinii de acolo Capul Sfantului Agatanghel, dimpreuna cu particele din mainile si picioarele sfantului, pe care le-a asezat in biserica.

Cuviosul Mucenic Timotei a patimit pentru Hristos in anul 1823, la doi ani după Sfantul Agatanghel. Timotei s-a lepadat de Hristos la fel ca si Sfantul Agatanghel. El a venit mai apoi in Sfantul Munte, unde s-a pocait si a primit haina monahala. Dupa ceva vreme, sfantul il va marturisi pe Hristos la Adrianopol, cu pretul vietii, exact in locul in care se lepadase. Trupul sfantului a fost aruncat de turci intr-un rau, de unde nu s-a mai aflat.

Astazi (2009), in obstea Manastirii Esfigmenu vietuiesc 80 de calugari.

Manastirea Esfigmenu - "Ortodoxie sau moarte"

Conflictul dintre Manastirea Esfigmenu, care se afla pe teritoriul republicii autonome de pe Muntele Athos din nordul Greciei, si Patriarhul de la Constantinopol, autoritatea caruia este recunoscuta de Muntele Athos, a inceput in anul 1965, motivul fiind intalnirea dintre Patriarhul Atenagoras cu Papa Ioan Paul al VI-lea, pe care calugarii au interpretat-o ca o indepartare de Ortodoxie.

Ca urmare, monahii de la Esfigmenu refuza sa-l pomeneasca la Sfanta Liturghie pe Patriarhul ecumenic si nu-i mai recunosc autoritatea, ceea ce a dus la excomunicarea lor de catre patriarh. Pe zidul manastirii, calugarii au scos un steag, pe care sta scris: "Ortodoxie sau moarte."

In anul 1972, calugarii de la Manastirea Esfigmenu au arborat drapele negre, in semn de protest fata de intalnirea patriarhului Atenagora I al Constantinopolului cu papa Paul al VI-lea, din anul 1965, ocazie cu care cei doi au retras excomunicarea reciproca pronuntata cu ocazia Marii Schisme din anul 1054.

In decembrie 2002, Patriarhia de Constantinopol a dispus evacuarea calugarilor recalcitranti, decizie contestata in fata instantelor elene de calugarii de la Esfigmenu. In noiembrie 2005, o curte de apel a constatat legalitatea deciziei Patriarhiei de Constantinopol. Evacuarea calugarilor excomunicati este in curs.

Seful procuror al Tribunalului din Tesalonic a trimis o scrisoare Ministrului de Externe al Greciei, in care informeaza ca, PF Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic este jignit zilnic de calugarii de la Esfigmenu, fiind numit "ecumenist si cazut din dreapta credinta". De asemenea, procurorul avertizeaza ca acest fenomen se poate extinde si in zone mai sensibile ale Sfantului Munte Athos. Procurorul isi continua scrisoarea, spunand ca Statul trebuie sa intervina in forta, rapid si eficient, pentru a rezolva aceasta situatie, expulzandu-i pe cei care tulbura pacea.

Aproximativ 600 de politisti au izolat Manastirea Esfigmenu, cu scopul de a indeparta fratia alcatuita aici din 90 de calugari. Calugarii de la Manastirea Esfigmenu spun ca Statul grec a dat unda verde pentru evacuarea lor fortata. Statul raspunde acestor acuzatii, precizand ca nu doreste decat sa urmeze hotararile Sfintei Chinotite a Sfantului Munte, care spune ca trebuie indepartati calugarii neascultatori, dar nu cu forta.

Staretul Metodie, spune: "Calugarii nostri nu se mai pot ruga in pace daca nu accepta vederile politice si religioase ale patriarhului, care le tulbura constiinta. Patriarhul nu va admite nici un dialog. Alegem sa devenim calugari ca sa ne izolam de caile lumii si de politica zilelor noastre; sa ne dedicam viata rugaciunii pentru mantuirea noastra si a umanitatii. Ce se intampla aici este infiorator. Este o privire necenzurata in mecanismele interioare ale ierarhiei bisericii moderne si in tacticile inconstiente, care violeaza insasi esenta crestinismului."

Joi, 5 iunie, in fata Parlamentului de la Atena s-au strans sustinatori ai calugarilor, pentru a protesta impotriva interventiei politiei la Manastirea Esfigmenu. Protestul a fost organizat de membri ai Asociatiei Religioase "Sfantul Ioan", al carei sediu se afla in suburbiile din Atena, intrucat credinciosii au fost impiedicati in aceasta saptamana sa viziteze manastirea amintita, una dintre cele douazeci de manastiri din Muntele Athos.

Manastirea Esfigmenu se afla intr-o stare tulbure de mai bine de 30 de ani. Astfel, in octombrie 2005, le-au fost taiate liniile telefonice, iar vaporul cu care ieseau in larg, sa pescuiasca, a primit interdictie pe termen nedefinit.

Teodor Danalache

Pe aceeaşi temă

26 Iunie 2012

Vizualizari: 9185

Voteaza:

Manastirea Esfigmenu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE