Manastirea Tazlau


Manastirea Tazlau

 

Manastire Tazlau - manastire de calugari cu hramul Nasterea Maicii Domnului, situata in localitatea Tazlau la 36 km sud de Piatra Neamt, este o ctitorie din 1497 a lui Stefan cel Mare pe locul unei foste biserici de lemn construita de Alexandru cel Bun. 

 

Asezamantul, monument istoric cu constructie masiva din piatra in plan trilobat (treflat) a fost jefuit si distrus de mai multe ori, apoi refacut, din pacate, nu la acelasi nivel artistic.

 

Asezata la poalele Magurii Tazlaului, intr-o regiune de un pitoresc deosebit, Biserica "Nasterea Maicii Domnului" a Manastirii Tazlau se numara printre cele mai importante monumente ale judetului Neamt.

 


Primul document care mentioneaza despre aceasta manastire este datat din 30 octombrie 1458, cand Sfantul Stefan cel Mare, la rugamintea egumenului Manastirii Bistrita, Eustatie, intareste hotarele branistei acelei manastiri, care ajungea pana la dealul "Pintenul", unde zice documentul: "branistea Manastirii Bistrita se impreuna cu branistea Manastirii Tazlau pana la Rachitis".

 

Este sigur ca obstea monahala de la Tazlau s-a constituit inaintea construirii actualului edificiu, deoarece printr-un document din 1481, Sfantul Stefan cel Mare daruieste Manastirii Tazlau doua sate - Borlesti si Dragomiresti - din "Campul lui Dragos".

 

In plus, la locul numit "Sub Chetroaia" s-au descoperit in anul 1956 temeliile unei biserici mai vechi, care ar fi putut constitui primul lacas de inchinaciune ridicat aici probabil la inceputul secolului al XV-lea.

 

Biserica este inconjurata de o incinta cu ziduri de piatra, prevazute cu metereze si contraforturi la exterior. Intrarea se arcuieste sub turnul-clopotnita, situat la rasarit, iar in interior, de-a lungul zidului sudic se mai pastreaza substructiile monumentale ale casei Domnesti, in timp ce pe laturile nord si vest s-au descoperit, cu prilejul recentelor cercetari arheologice, urmele fostelor chilii.
 

 

Turnul-clopotnita este atribuit prin traditie lui Petru Rares, iar un alt turn, situat in coltul nord-vestic al incintei, se crede ca ar apartine secolului XVIII-lea; din pacate - in ambele cazuri - nu exista elemente constructive caracteristice care sa permita o datare certa.

 

Lucrarile la constructia bisericii cu hramul "Nasterea Maicii Domnului" au inceput la data de 4 iulie 1496, constructia fiind incheiata la 8 noiembrie 1497, dupa cum se consemneaza in pisania asezata in dreapta usii de la intrare in pronaos.

 

Biserica "Nasterea Maicii Domnului" de la Tazlau este una dintre cele mai monumentale ctitorii ale Sfantului Stefan cel Mare. Ea are un plan triconc cu sanurile laterale rotunjite dar de mici dimensiuni in comparatie cu absida alungita a altarului si contraforturi la pronaosul evidentiat printr-un decros, la abside si in colturile pridvorului adaugat la sfarsitul secolului al XVI-lea, in timpul Movilestilor.

 

Decoratia exterioara se bazeaza pe desfasurarea a doua randuri de ocnite aflate sub cornisa si a unui rand de firide alungite care inconjoara biserica pe toata inaltimea fatadelor.

 

La cele 9 firide ale absidei altarului corespund 16 ocnite, la absidele laterale sunt cate 5 firide si 8 ocnite, iar peretii pronaosului au 12 firide cu 26 ocnite, pridvorul neavand decoratie exterioara.

 

Desi biserica a fost tencuita ulterior, cu prilejul ultimei restaurari s-a constatat ca la impodobirea fatadelor s-a folosit si ceramica smaltuita - care era atat de frecventa in epoca lui Stefan cel Mare - impreuna cu un decor zugravit in culori vii, ce imita piatra de talie.

 

Turla de pe naos, cu forma ei poligonala si bazele-i stelate, adauga monumentului gratie si eleganta. Sistemul de boltire este cel intalnit la majoritatea ctitoriilor lui Stefan cel Mare, individualizandu-se totusi prin elevatia indrazneata a turlei.

 

Portalul ogival de la intrarea in pronaos si chenarul usii care asigura trecerea in naos sunt de asemenea caracteristice. Pridvorul din pronaos a fost adaugat de Alexandru Lapusneanu.

 

Ceea ce atragea atentia in mod deosebit era decoratia usii din pridvor - care se afla in prezent la Muzeul de istorie din Piatra Neamt - si care poarta urmatoarea inscriptie: Aceasta usa a facut-o si a impodobit-o calugarul Mihai, in zilele domnului nostru Io Eremia Movila Voievod si sub egumenul chir Ghenadie al Manastirii Tazlau, in anul 7004, luna martie, 30 zile - Cozma maistru (1596).

 

Alcatuita din placi de arin cu sculpturi florale de o rara frumusete si cu o stema a tarii conceputa in stil renascentist in partea superioara, aceasta usa ramane una dintre cele mai reprezentative opere de arta din secolul al XVI-lea, dovada a rafinamentului si a perfectiunii la care se ajunsese in acest domeniu al artelor plastice.

 

Pictura bisericii a fost refacuta in anul 1859, dar sub tencuieli s-au mai descoperit fragmente din vechea zugraveala al fresco in care predomina culoarea rosie si decorul ce aminteste dispunera blocurilor de piatra din parament.

 

Pisania din dreapta usii de intrare in pronaos ne informeaza ca monumentul a fost zidit in anii 1496-1497: Io Stefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domn al Tarii Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a inaltat acest hram intru numele Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si cinstitei ei Nasteri, ca sa fie intru ruga siesi si doamnei sale Maria si a fiilor lui Alexandru si Bogdan; care a inceput a se zidi la anul 7004 (1496) luna lui iulie 4 si s-a savarsit la anul 7005 (1497) iar al domniei lui al 41-lea curgator, luna noiembrie 8.

 


In anul 1514 manastirea a fost pradata de cetele secuiesti ale pretendentului la tron, Trifaila. Sfarsitul veacului al XVII-lea marcheaza sfarsitul epocii de prosperitate al Manastirii Tazlau, decaderea sa economica si spirituala fiind strans legata de practica inchinarii manastirilor Moldovei catre patriarhiile din Constantinopol si Ierusalim.

 

In timpul domniei lui Petru Rares se construieste turnul - clopotnita de la intrare, inlocuind stricaciunile pricinuite de oastea ungureasca din anul 1514, clopotnita distrusa de incendiul din 8 februarie 1879, refacuta in anul 1902 intr-un stil influentat de arta ruseasca, dar readusa in buna masura la starea cea dintai la ultima interventie.

 

Alexandru Lapusneanu construieste pridvorul din pronausul ctitoriei bunicului iar Ieremia Movila asezata podoaba cea lucrata in lemn de arin in anul 1596 "de catre un Cozma Maistrul", asa cum se arata si in inscriptia care o insoteste: "Aceasta usa a facut-o si a impodobit-o calugarul Mihai, in zilele domnului nostru Eremia Voievod si sub egumenul chir Ghenadie al manastirii Tazlau, in anul 7004 - luna martie 30 zile: Cozma Maistrul", usa care se poate vedea in muzeul de istorie din Piatra-Neamt.

 

O perioada intunecata pentru Manastirea Tazlau, a fost in timpul cat a fost inchinata Sfantului mormant: 1695-1705 si 1743-1863. Fiind egumeni straini se micsoreaza comunitatea monahilor, interesele fiind ca numarul lor sa fie numai strictul necesar sa poata supraveghea productia pe proprietatile bisericesti.

 

In anul 1711 Constantin Mavrocordat o va inchina Muntelui Sinai. In anul 1835 biserica Manastirii Tazlau este transformata in biserica parohiala, servind cu prioritate nevoilor satului.

Arhimandritul Zaharia, la mijlocul sec. al XVII- lea a construit palatul egumenesc langa clopotnita lui Rares, legat de o trapeza, in care o camera este prevazuta pentru primirea si adapostirea domnitorului timpului, a intarit apararea si paza la cele trei porti.

 

Poarta de sub arcul clopotnitei era din lemn de ulm, prevazuta pe fata cu nituri conice din 5 in 5 cm. cu crenele incrucisate si vizor cu zavoare mari si cu un ciocan de semnalizare. Au existat aceste porti deosebite, fiind salvate de la incendiul din 1879, dar au cazut prada neatentiei la ultimele lucrari de restaurare si lasate la distrugerea agentilor fizici au putrezit.

 

La 11 dec. 1863, s-a pus capat multor abuzuri si lipsuri in Principatele Romane prin Legea secularizarii averilor manastiresti, promulgata de Domnul Alexandru Ioan Cuza. Din anul 1894 manastirea este declarata biserica parohiala dar cunoscuta sub numele de manastire.

 

Cand domnitorii Grigore Alexandru Ghica si Barbu Stirbei au hotarat ca manastirile inchinate sa-si repare bisericile si celelalte cladiri din veniturile proprii, reparatiile facute la Manastirea Tazlau in 1858-1859 au prilejuit noi speculatii din partea egumenului de atunci, soldandu-se, totodata, cu o serie de "inovatii" constructive care au condus la indepartarea ctitoriei lui Stefan cel Mare de forma sa originala. Dealtfel clopotnita este distrusa in 8 februarie 1879 de un incendiu, fiind insa ulterior readusa, in mare parte, la starea in care se afla.

 

Mistuitorul incendiu din februarie 1879 a marcat de fapt sfarsitul vietii manastiresti la Tazlau. Monumentul a fost ulterior refacut ca biserica parohiala (statut obtinut in anul 1894). Clopotnita distrusa de flacari a fost refacuta in anul 1902 dar intr-un stil influentat de arta ruseasca.

 

Prin hotararea Sinodului Bisericii Ortodoxe Romane, din 1990, biserica Sfantului Voievod Stefan cel Mare este declarata manastire de monahi, fiind readusa la ceea ce a fost destinata, de peste 500 de ani, de marele ei ctitor.

 

Se pare ca la Tazlau a functionat o veche scoala de pisari si dieci, care transcriau diferite manuscrise pentru nevoile de cult si la care - in secolul al XIX-lea - erau primiti si unii copii din sat.

15 Iunie 2012

Vizualizari: 10856

Voteaza:

Manastirea Tazlau 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE