Manastirea Cozia, situata la 5 km de statiunea Calimanesti, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Rm.Valcea, a fost ctitorita intre 1387-1388 de catre Mircea cel Batran, la sfatul calugarului carturar Nicodim de la Tismana, "sfetnicul lui Mircea intru cele dumnezeiesti". Manastirea Cozia a fost tarnosita, la 18 mai 1388, de insusi Nicodim al carui chip este zugravit in partea de sud a pronaosului. Ca manastire, Cozia s-a organizat sub directa supraveghere a lui Nicodim de la Tismana. El numeste cel dintai staret cunoscut din documente, Ieromonahul Chir Gavriil, fara indoiala un ucenic al sau. Popa Gavriil, egumenul de la Manastirea din Calimanesti, impreuna cu toata conducerea si cu o parte din calugarii mai varstnici, trece la Cozia inca din primul an. La inceput s-a numit "Manastirea Nucet" insa, mai tarziu, a primit numele de "Cozia", dupa muntele din apropiere, aflat in stanga Oltului.
Cu timpul, intregul ansamblu manastiresc s-a deteriorat fiind necesare insemnate lucrari de restaurare. Astfel, asemenea lucrari de restaurare s-au intreprins in vremea lui Neagoe Voda, cand s-a construit si fantana de sub cerdacul chiliilor de nord, cunoscuta si azi ca "Fantana lui Neagoe". In vremea lui Constantin Brancoveanu, cu cheltuiala paharnicului Serban Cantacuzino, intre 1706-1707, s-a adaugat pridvorul bisericii mari, s-au reparat chiliile, s-au adaugat cerdacurile la toate cladirile din incinta, s-au construit cuhnia si havuzul de apa, aflat in fata bisericii.
Chiliile construite de Mircea Voda au suferit, in decursul vremurilor, multe transformari. Domnitorii Bibescu si Stirbei refac si ei cladirile intre 1848-1856. Tot atunci au fost construite doua pavilioane, azi pastrandu-se numai cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara. Intre 1958-1962, asezamantul monahal a fost restaurat in intregime, consolidandu-se toate chiliile si cele doua paraclise. Dupa 1970, s-a introdus incalzire centrala si biserica s-a acoperit cu tabla de arama, cu ajutorul Episcopiei Ramnicului si cu stradania PC Staret Arhimandrit Gamaliil Vaida.
  |
Biserica mare a fost zidita de mesteri din Moravia, in plan trilobat, din blocuri de piatra cu alternanta cu randuri de caramida, partea superioara a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor si pictura din pronaos datand din timpul lui Mircea cel Batran. Pridvorul este deschis, sustinut de patru coloane din piatra in fata si doua coloane in spate. Are o turla mare, in forma de decagon, construita pe naos.
Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea cel Batran. Biserica pastreaza policandrele daruite de Constantin Brancoveanu. In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofanei, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.
Pictura bisericii a fost facuta in fresca, in 1390-1391. Aceasta s-a pastrat numai in pronaos. In naos si in altar pictura a fost lucrata tot in fresca, in 1707, cu prilejul lucrarilor de reparatii facute ansamblului monahal de pe vremea harnicului Serban Cantacuzino. A fost refacuta de Preda zugravul si de fiii sai, Ianache Sima si Mihail. In 1984-1986 a fost restaurat intreg ansamblul mural.
Manastirea are doua paraclise, unul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" (1583), iar celalat, "Duminica Tuturor Sfintilor" (1710). Paraclisul din zid, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", asezat in coltul de sud-est al manastirii, dateaza din anul 1583. Paraclisul, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor. Dateaza din anii 1710-1711. Boltita se afla pe partea cealalta a soselei, avand hramul "Sfintii Apostoli" si a fost zidita intre anii 1542-1543 de Petre Voievod (Petru de la Arges - 1535-1545) numit si Radu Paisie.
In manastirea Cozia au trait calugari carturari care au tradus si au tiparit in limba romana carti de cultura scrise in slavona, cum a fost calugarul Filotei (fostul logofat Filos al lui Mircea cel Batran) sau Mardarie Cazianu care, intre 1646-1649, a scris Lexiconul slavon-roman, pentru uzul preotilor.
In corpul de cladiri de pe latura estica a fost amenajat un muzeu in care sunt expuse monede, tiparituri vechi, obiecte si podoabe de cult, printre care se pot mentiona: epitaful din 1396, o Evanghelie din 1644 tiparita de mitropolitul Varlaam, Psaltirea in versuri a lui Dosoftei - 1673, un anteriu al preotului Radu Sapca, pe care Cuza l-a numit aici crator-civil.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.