Cine este Iisus Hristos?

• « Inapoi
• Inainte »

Cine este Iisus Hristos?

Hristos a inviat! Stimati ascultatori, inca din toamna, cand am vorbit despre Filocalie, "Eu si Filocalia", "Texte filocalice care se impun atentiei de la prima lectura" si "Filocalia pentru toti", am promis ca voi vorbi, cu proxima ocazie, despre "Cine este Iisus Hristos", "Cine este Iisus Hristos pentru mine?" si despre "Rugaciunea lui Iisus". De fapt subiectele acestea au fost propuse atunci cand au fost propuse si cele in legatura cu Filocalia si au fost preferate atunci cele in legatura cu Filocalia, asa ca subiectele acestea au ramas pentru acum. Am propus aceste subiecte, si eu personal ma gandeam ca ar fi bine sa le prezint pe acestea de acuma atunci, insa cei care m-au invitat au socotit ca sunt potrivite cele de atunci pentru atunci. Si atunci au ramas aceste subiecte pentru acum. Cu ajutorul lui Dumnezeu cred ca au sa fie de folos si acum, cum sunt de folos oricand.

Cand am vorbit pentru prima data aici la Timisoara, am vorbit despre "Bucuria crestina". Motivam atunci ca am ales subiectul "Bucuria crestina" pentru ca era in vremea de bucurie a invierii Mantuitorului nostru Iisus Hristos, era in 13 mai, era dupa Pasti, si pentru ca bucuria se potriveste cu tineretea si eram constient ca vin sa vorbesc mai ales unor tineri, si pentru ca am avut bucurii deosebite aici la Timisoara. Nu mi-a venit atunci in minte sa vorbesc despre Domnul nostru Iisus Hristos, desi poate ca cu asta trebuia sa incep atunci. Intre timp mi-am dat seama ca oamenii stiu putine despre Domnul Hristos si nu toti stiu ceea ce trebuie sa stie. Intre timp au venit la mine la manastire tineri care au facut yoga. Si unii dintre ei au spus: "Parinte, sa stiti ca despre Domnul Hristos eu am invatat la yoga". Le-am raspuns la fiecare, cand a fost cazul: sa stii ca Hristos Cel de la yoga nu-i Hristos Cel adevarat. Despre Hristos nu invatam de la yoga, ci despre Hristos invatam din Biserica noastra. Si avand in vedere faptul acesta, ca multi dintre tineri nu stiu cu adevarat cine e Domnul Hristos, am socotit ca e bine sa vorbim candva aici, sa vorbesc eu insumi, despre Domnul nostru Iisus Hristos, sa spun pentru toti cine este Iisus Hristos. Eu am formulat acest subiect si mi-am dat seama de la inceput ca nu-i bine formulat "Cine este Iisus Hristos?", dar n-am putut sa gasesc o alta modalitate de prezentare pentru cei din vremea noastra.

Cei care L-au cunoscut pe Domnul Hristos sau au auzit despre Domnul Hristos in vremea propovaduirii Sale puteau sa intrebe foarte bine: "Cine este Iisus din Nazaret, ca se vorbeste despre Iisus din Nazaret". In Sfanta Evanghelie sunt mai multe locuri in care se spune ceva despre Iisus din Nazaret. De pilda: "Trece Iisus din Nazaret", de pilda "Si acesta a fost cu Iisus din Nazaret". Noi astazi, dupa doua mii de ani, nu mai vorbim despre Iisus din Nazaret, ci vorbim despre Iisus si mai cu seama vorbim despre Iisus Hristos. Si atunci pentru noi se poate pune intrebarea foarte bine: cine este Iisus Hristos, pentru ca noi stim despre Iisus Hristos. Prin urmare, cine este Iisus Hristos? De fapt, intr-un fel raspundem la intrebarea "Cine este Iisus Hristos?" cand punem intrebarea "Cine este Iisus Hristos?". Raspunsul ar fi simplu: Iisus Hristos este Iisus Hristos. Nu multi dintre cei care se gandesc la Mantuitorul nostru stiu ca cele doua cuvinte, "Iisus" si "Hristos" nu sunt un nume, ci numele este "Iisus" si "Hristos" arata calitatea lui Iisus. Noi zicem "Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu" de pilda, si nu ne dam seama ca nu spunem, cand zicem "Doamne, Iisuse Hristoase", un nume, ci noua ni se pare ca spunem un nume. In realitate noi spunem un nume si o calitate a Celui care poarta numele.

In Sfanta Evanghelie de la Matei, in legatura cu Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, mai precis conceperea Mantuitorului nostru Iisus Hristos in pantecele Preasfintei Fecioare Maria, dupa firea omeneasca, se spune ca ingerul binevestitor i-a spus dreptului Iosif: "Vei chema numele Lui Iisus", deci Ii vei zice Iisus, cu explicatia ca "El va mantui pe poporul Sau de pacate" (Matei 1, 21). In Sfanta Evanghelie de la Luca, in capitolul 2, acolo unde se vorbeste despre vestea cea buna adusa de ingerul binevestitor unor pastori din apropierea Betleemului, din apropierea locului unde S-a nascut Domnul Hristos, deci unor pastori din Betleem ingerul le-a spus: "Va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, ca vi S-a nascut voua un mantuitor, care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11).

Cuvantul "Iisus" este de origine ebraica si inseamna "mantuitor", dupa spusa ingerului, iar cuvantul "Hristos" este de origine greaca si inseamna "Unsul", unsul in inteles de "Alesul". In Vechiul Testament erau alesi ai lui Dumnezeu preotii, proorocii si imparatii si erau investiti in calitatea lor prin ungere, prin ungere cu untdelemn sfintit. Domnul nostru Iisus Hristos este preot, este imparat si este profet prin lucrarea Lui, prin activitatea Lui, si este numit pentru aceasta Unsul in intelesul de Alesul. Deci cand zicem "Iisus Hristos" noi zicem "Iisus Cel ales de Dumnezeu", "Iisus Cel uns de Dumnezeu", "Iisus Cel pus deoparte pentru mantuirea oamenilor". Prin urmare, stiind lucrurile acestea in legatura cu numele Mantuitorului, care este Iisus, si cu calitatea Mantuitorului, care este Hristos - si care de fapt pentru noi in general sunt mai degraba doua nume decat un nume si o calitate - important este sa stim ca Mantuitorul nostru are o alegere speciala. Care este alegerea speciala a Mantuitorului nostru au exprimat in general primii crestini prin faptul ca au avut totdeauna credinta ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu si este Mantuitor. Aceasta marturisire de credinta s-a exprimat adeseori printr-un simbol, si anume prin simbolul pestelui. Cand crestinii, fiind prigoniti si de evrei si de pagani, de romani in special, s-au constituit intr-un fel de societate secreta, ca sa poata fi in legatura cu ceilalti crestini - nestiindu-se unii despre altii - au gasit un fel de semn de prezentare, un semn de intelegere intre ei, o parola, care era prezentata prin semnul pestelui. S-a gasit acest semn al pestelui, pe care ei il faceau intre ei, discret, cu mana in aer, cu toiagul pe pamant. Cand se intalnea un crestin cu unul despre care nu stia ca e crestin facea semnul acesta si celalalt se prindea imediat, stia despre ce e vorba, daca era si el crestin. Si puteau intra in vorba unul cu altul in calitatea lor de crestini. De ce s-a ales ca semn de intelegere, ca semn de descoperire, pestele? Pentru ca in limba greaca, "peste" se spune "ihtis", si cuvantul "ihtis" este format din initialele cuvintelor "Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu Mantuitorul".

Iata stimati ascultatori cata intelepciune au avut primii crestini pentru a se intelege unii cu altii printr-un semn care cuprindea o marturisire, o marturisire de credinta, aceea ca Iisus este Hristos, este Fiul lui Dumnezeu, este Mantuitorul. In aceasta se cuprinde de fapt marturisirea de credinta despre Domnul Hristos, se cuprinde marturisirea de credinta pe scurt, in intelesul acesta ca Iisus este Hristos, este Alesul, este Mesia, este Cel randuit de Dumnezeu pentru mantuirea lumii, este Fiul lui Dumnezeu si este mantuitor.

Cu vremea lucrurile s-au lamurit tot mai bine. Mai intai Sfintii Evanghelisti, fiecare in felul sau, au prezentat pe Mantuitorul lumii. Sfantul Evanghelist Matei, dupa scrierea sa, dupa felul cum a conceput Evanghelia sa, ne dam seama ca s-a adresat unor oameni care stiau despre Mesia, stiau despre niste proorocii care-L priveau pe Mantuitorul asteptat si de aceea pe el l-a interesat foarte mult faptul de a scoate in evidenta ca Iisus din Nazaret, Iisus despre care se vorbea pe atunci, este de fapt Mesia, este Hristos, este Unsul, este Alesul, Cel fagaduit de Dumnezeu si proorocit de prooroci, si ca in El se implinesc proorociile. Scriindu-le evreilor, el a facut mai multe mentiuni in legatura cu prezenta Mantuitorului nostru Iisus Hristos in lume ca mantuitor. A adus inainte mereu legatura dintre o proorocie din Vechiul Testament si implinirea ei. Cineva care citeste Sfanta Evanghelie de la Matei isi da seama ca, dupa spusa Sfantului Evanghelist Matei, Mantuitorul nostru are o asezare speciala in constiinta credinciosilor, in intelesul ca din cuvintele pe care le-a spus Mantuitorul si pe care le-a cuprins Sfantul Evanghelist Matei vedem ca Mantuitorul, vorbind despre cele se s-au zis de demult in Scriptura, adauga "Si Eu va spun voua". Deci: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: sa nu ucizi, ca cel ce ucide este vrednic de osanda. Iar eu va zic voua ca cel ce se manie pe fratele sau este vrednic de osanda" (Matei 5, 21). Sau: "Ati auzit ca s-a zis celor de demult: sa iubesti pe aproapele tau si sa urasti pe vrajmasul tau. Iar eu va zic voua: iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc, binecuvantati pe cei ce va blestema si va rugati pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri" (Matei 5, 44). Deci Domnul Hristos Se compara pe Sine cu ceea ce s-a zis celor de demult, si El spune un cuvant mai presus de ceea ce s-a zis celor de demult, "Iar Eu va zic voua". Asta arata calitatea Lui in fata celor de odinioara, "Eu va zic voua", autoritatea Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Stim apoi ca Domnul Hristos S-a prezentat, dupa marturia Sfantului Evanghelist Matei, ca "Domn al sambetei", ca mai mare decat templul, ca mai mare decat Iona, ca mai mare decat Solomon (cf. Matei 12, 42. 41. 8). Stim ca i-a intrebat Domnul Hristos pe oameni cine zic, cine li se pare lor ca este El, si ei au zis ca este fiul lui David si Domnul Hristos atunci a zis cum de David Il numeste pe El Domn, daca este fiul lui, aratand prin aceasta ca El este mai mult decat un fiu al lui David (cf. Matei 22, 42-45). In sfarsit, cunoastem cuvintele Mantuitorului in care, vorbind despre Fiul Omului ca titlu mesianic, se prezinta pe Sine ca unul ce va veni ca Fiu al Omului pe norii cerului, ca va avea o a doua venire in lumea aceasta, o a doua venire in slava (cf. Matei 26, 64). Si cunoastem o multime de lucruri despre Domnul Hristos din Evanghelia de la Matei, pe Domnul Hristos ca facator de minuni, pe Domnul Hristos ca Cel ce S-a rastignit pentru noi, pe Domnul Hristos Cel ce a biruit moartea, a inviat din morti. Toate acestea ne dau o perspectiva in intelegerea felului cum Sfantul Evanghelist Matei L-a inteles pe Mantuitorul si L-a prezentat pe El. De fapt adevarul este ca noi n-am invatat despre Domnul Hristos din Evanghelie, desi putem invata si din Evanghelie. Nici din Evanghelia de la Matei, nici din celelalte Evanghelii. De pilda, Sfantul Evanghelist Marcu nu are referiri la proorociile din Vechiul Testament cand vorbeste despre Domnul Hristos. De ce? Pentru ca el a scris unor oameni care nu stiau de proorociile din Vechiul Testament si atunci implinirea proorociilor pentru ei nu constituia un argument despre calitatea Mantuitorului ca mantuitor, despre calitatea Lui Iisus ca Mesia. Si a gasit alta modalitate de prezentare a Mantuitorului, in special prin minunile facute de Domnul Hristos, acestea fiind pentru ei un argument mai puternic decat argumentul ca prin El s-au implinit proorociile.

La fel, Sfantul Evanghelist Luca nu vorbeste despre Domnul Hristos referindu-se la proorociile din Vechiul Testament, dandu-si seama desigur ca pentru cel caruia e adresata Evanghelia sa - stiti ca Sfantul Evanghelist Luca a scris Evanghelia sa pentru o singura persoana, pentru un om de vaza cu numele Teofil, caruia i-a spus ce stie el, ce a aflat el despre Iisus Hristos, despre invatatura Lui - aceste referiri nu au mare insemnatate. Si Sfantul Evanghelist Luca are in vedere aspecte ale persoanei Mantuitorului, iar Sfantul Evanghelist Ioan prezinta niste profunzimi de gand in legatura cu Domnul Hristos, pe care i le-a descoperit Duhul Sfant si pe care le cunoastem si noi din cate a scris Sfantul Evanghelist Ioan.

Totusi, noi n-am invatat din Evanghelie despre Domnul Hristos, din citirea Evangheliei, ci am invatat din constiinta Bisericii, revarsata in special in sfintele slujbe. Bineinteles si in propovaduire, dar adevarata propovaduire a Bisericii se cuprinde in textele de la sfintele slujbe. Am spus si alta data aici, cand am vorbit despre "Filocalia pentru toti", ca eu consider sfintele slujbe ale Bisericii noastre ca fiind vuietul Duhului. Spuneam atunci ca sunt trei locuri in Sfanta Scriptura a Noului Testament in care Duhul Sfant este prezentat ca cel ce scoate un vuiet. Este asemanat cu vuietul vantului, cu vuietul apelor si cu vuietul unei vijelii. In Sfanta Evanghelie de la Ioan in capitolul 3, acolo unde e prezentata convorbirea Domnului nostru Iisus Hristos cu Nicodim, se spune ca Domnul Hristos a zis: "Duhul - sau vantul, cuvantul "duh" si cuvantul "vant" in limba greaca fiind exprimat prin aceeasi expresie, "pnevma" - sufla unde vrea si tu auzi vuietul lui, dar nu stii de unde vine si incotro se duce" (Ioan 3, 8), adica nu stii unde incepe si unde se sfarseste. Vuietul Duhului e la fel cum e vuietul vantului. Tot in Sfanta Evanghelie de la Ioan, in capitolul 7, citim ca a zis Domnul Hristos ca "Din fiinta celui ce crede vor curge rauri de apa vie" (Ioan 7, 38), si Sfantul Evanghelist Ioan spune ca aceasta a zis-o Domnul Hristos despre Duhul pe care aveau sa-L primeasca cei ce cred in El, in Domnul Hristos. Iar in Faptele Sfintilor Apostoli este vorba despre un vuiet al Duhului, cand S-a pogorat Duhul Sfant peste Sfintii Apostoli s-a auzit o "vijelie ca de vant care sufla repede." (Fapte 2, 2) Cand ne gandim ca Domnul Hristos a zis - si s-a pastrat cuvantul acesta in Sfanta Evanghelie de la Ioan - ca "El - adica Duhul Sfant - pe Mine Ma va preamari", putem face o legatura intre vuietul Duhului si sfintele slujbe in intelesul ca in sfintele slujbe se exprima preamarirea Mantuitorului nostru Iisus Hristos cea de la Duhul Sfant, si in sfintele slujbe se aude vuietul Duhului prin textele de la sfintele slujbe in care se vorbeste si despre cine este Iisus Hristos.

Adevaratul nostru contact, al credinciosilor drept-maritori, cu cele dumnezeiesti se realizeaza in cuprinsul sfintelor slujbe. Noi nu suntem cu Scriptura in mana si sa le spunem mereu oamenilor ce scrie aici si ce scrie dincolo. De ce? Pentru ca Sfanta Scriptura pentru noi se intrupeaza, adevarurile din Scriptura se intrupeaza in trairile religioase determinate de dumnezeiestile slujbe. La slujba de dimineata din duminici si sarbatori, inainte de a se citi Sfanta Evanghelie, se cere o invrednicire a credinciosilor pentru a asculta Sfanta Evanghelie, caci se zice: "Si pentru ca sa ne invrednicim noi a asculta Sfanta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru sa-L rugam". Cerem o invrednicire speciala pentru a asculta Sfanta Evanghelie. De ce? Pentru ca Sfanta Evanghelie este cuvant mai presus de lumea aceasta, este cuvant vesnic pe care nu-l putem intelege cu masurile gandurilor noastre, si de aceea trebuie sa avem o invrednicire speciala. In Filocalie este un cuvant la Evagrie Ponticul care zice asa: "Bate la portile Scripturii cu mainile virtutii". Prin urmare noi cunoastem invatatura Bisericii despre Mantuitorul nostru Iisus Hristos din alcatuirile de la slujbele Bisericii.

In secolul IV, respectiv in anul 325, s-a formulat invatatura Bisericii, marturisirea Bisericii de pana atunci, in ceea ce numim noi astazi Simbolul credintei sau Crezul. In Simbolul credintei formulat in partea formulata in Sinodul I de la Niceea avem credinta in Dumnezeu Tatal si credinta in Dumnezeu Fiul, pentru ca mai tarziu sa se formuleze la al doilea Sinod Ecumenic credinta in Dumnezeu Duhul Sfant si credinta in Biserica, in Sfintele Taine si in viata de veci. In Simbolul credintei, asa cum il cunoastem noi si cum de fapt a fost formulat la cele doua sinoade ecumenice, in partea intai, in legatura cu credinta in Domnul nostru Iisus Hristos - care este Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul - se precizeaza niste lucruri care trebuie intelese de catre toti asa cum sunt prezentate in Simbolul credintei, pentru ca numai asa se poate vorbi despre Ortodoxie. Cine crede ortodox acela este ortodox. Este in Ortodoxie cine marturiseste credinta ortodoxa. Ori credinta ortodoxa despre Domnul Hristos este formulata in felul urmator: dupa ce zicem "Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute" adaugam "Si intr-unul Domn Iisus Hristos". Asa cum credem in Dumnezeu Tatal credem si in Dumnezeu Fiul, "intr-unul Domn Iisus Hristos - despre care precizam ca este - Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii". Adaugam in continuare ca este "Lumina din Lumina - deci Domnul Hristos Fiul lui Dumnezeu este Lumina din Lumina - Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat - deci este nu numai om, ci este Dumnezeu, si anume Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat - nascut - nu este creat - iar nu facut, - este de o fiinta - Cel de o fiinta cu Tatal, - si stim despre El ca toate s-au facut prin El - prin Care toate s-au facut". Asta stim noi despre firea dumnezeiasca a Mantuitorului. Si mai departe spunem ca El, deci firea dumnezeiasca, Fiul lui Dumnezeu "S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om". Si acum, dupa firea omeneasca unita cu firea dumnezeiasca, spunem ce s-a intamplat in continuare: "S-a rastignit pentru noi in vremea lui Pontiu Pilat, a patimit, S-a ingropat si a inviat a treia zi dupa Scripturi; Si S-a suit la ceruri - S-a inaltat la ceruri - si sade de-a dreapta Tatalui; - de unde - iarasi va sa vina sa judece vii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit".

Deci daca cineva vrea sa stie ce invata Biserica despre Domnul Hristos, daca vrea sa aiba un raspuns la intrebarea "Cine este Iisus Hristos?", sa aiba in vedere invatatura Bisericii din Simbolul credintei, sa aiba in vedere ce spune Biserica, ce a spus Biserica la Sinodul I Ecumenic de la 325 despre Domnul Hristos. Ce a spus? A spus ca este o fiinta, o persoana in doua firi, fire dumnezeiasca si fire omeneasca. Dupa firea dumnezeiasca este din vesnicie nascut din Tatal si de o fiinta cu Tatal, este Cel prin care toate s-au facut. Ca firea dumnezeiasca s-a unit cu firea omeneasca. Cand si unde? Atunci cand Preasfanta Fecioara Maria a primit sa fie mama a Mantuitorului lumii, cand a zis "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau", cuvant spus catre ingerul binevestitor. Cand a zis Preasfanta Fecioara Maria "Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau", atunci firea dumnezeiasca a inceput sa aiba in apropiere de ea si in legatura cu ea firea omeneasca a Mantuitorului. Deci cele doua firi, firea dumnezeiasca si firea omeneasca s-au unit, au inceput sa existe impreuna in pantecele Preasfintei Fecioare Maria. Asta este credinta Bisericii, si zicem: "S-a pogorat din cer si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria si S-a facut om". Avem, prin urmare, de acum pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu adevarat si om adevarat. Noi stam in legatura cu Domnul nostru Iisus Hristos cand ne rugam Lui sau cand ascultam cuvintele Lui. Ori de cate ori ne gandim la Domnul Hristos noi trebuie sa avem in vedere faptul ca El este Dumnezeu adevarat si om adevarat. Dupa o expresie de la slujbele dumnezeiesti ale Bisericii noastre, Iisus Hristos este "om nu simplu si Dumnezeu nu gol". Asa zice o expresie de la Duminica Tomii, ca Iisus Hristos este om, nu simplu, nu este numai om deci, ci este om unit cu Dumnezeu si este Dumnezeu, si este Dumnezeu dar nu gol, ci este Dumnezeu unit cu omul. Noi nu ne putem gandi la Domnul Hristos niciodata altfel decat la Cel ce este Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat si om adevarat nascut din Preasfanta Fecioara Maria, iar aceasta pentru vesnicie.

La Buna Vestire, in 25 martie, si la sarbatoarea Nasterii Mantuitorul nostru Iisus Hristos la 25 decembrie, si in toata perioada de sarbatorire a Nasterii Domnului - stiti, probabil stiti, ca vreme de 12 zile, din 20 decembrie si pana in 31 decembrie - Biserica noastra sarbatorind Nasterea Mantuitorului face aprecieri in legatura cu intruparea Fiului lui Dumnezeu, face aprecieri in legatura cu unirea intre firea dumnezeiasca si firea omeneasca pentru vesnicie. Niciodata nu se mai desparte in persoana Mantuitorului firea dumnezeiasca de firea omeneasca a Mantuitorului. Cand Domnul Hristos a fost pe Cruce si a murit pe Cruce, a murit dupa firea omeneasca, pentru ca firea dumnezeiasca nu moare, nu poate muri. Dar firea dumnezeiasca a fost unita cu firea omeneasca si in vremea cand trupul era in mormant, cand trupul Mantuitorului era in mormant, cand sufletul Mantuitorului era in iad, iar dumnezeirea era pretutindenea, si cu trupul in mormant, si cu sufletul in iad, si in rai cu talharul, si stand pe scaun impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant.

Stimati ascultatori, daca noi ne gandim la lucrurile acestea cu adevarat, suntem coplesiti de ele, ramanem uimiti de maretia lui Dumnezeu. De altfel Sfantul Isaac Sirul - cred ca v-am mai spus eu lucrul acesta - zice ca "Cel ce nu se minuneaza de Dumnezeu inca nu a cunoscut pe Dumnezeu". Iar la Sfantul Munte este o vorba care zice: "La Dumnezeu sa te gandesti ca la Dumnezeu, nu ca la om, si sa-l respiri pe Dumnezeu in toata vremea cum ai respira aerul". Deci sa te gandesti la Dumnezeu intr-una si sa te gandesti cu evlavie, cu coplesire, si atunci te-ai intalnit cu Dumnezeu. Iar daca nu te minunezi de Dumnezeu, oricat te-ai gandi la Dumnezeu, sa stii ca inca nu te-ai intalnit cu Dumnezeu. Prin urmare si noi, avand in vedere lucrurile acestea, ne minunam de ele, si asa ne invata Duhul care vuieste in sfintele slujbe, si asa ne invata sfanta noastra Biserica, care isi cuprinde invatatura in dumnezeiestile slujbe. De aceea participarea la sfintele slujbe ale Bisericii pentru noi ortodocsii este o chestiune esentiala. Nu este o chestiune posibila, o chestiune care e bine sa o ai in vedere, ci este o chestiune esentiala: trebuie sa stai in fata lui Dumnezeu in atmosfera sfintelor slujbe.

Deci invatam de la sfanta Biserica despre firea dumnezeiasca a Mantuitorului ca s-a unit cu firea omeneasca, si in firea omeneasca Mantuitorul, unit cu firea dumnezeiasca, a suferit pentru pacatele noastre. El neavand pacat a suferit pentru pacatele noastre, si toate s-au intamplat pentru mantuirea noastra. Deci Fiul lui Dumnezeu care S-a pogorat din cer, S-a facut om din Preasfanta Fecioara, in realitate Si-a creat fire omeneasca - asta inseamna ca S-a facut om, nu ca firea dumnezeiasca a devenit om, ci ca firea dumnezeiasca s-a unit cu firea omeneasca fara posibilitatea de despartire, asa S-a facut om Fiul lui Dumnezeu, S-a nascut de la Duhul Sfant din Preasfanta Fecioara Maria. Deci unirea firilor s-a facut in Preasfanta Fecioara Maria, asa incat Maica Domnului cand L-a nascut pe Domnul Hristos a nascut om nu simplu si Dumnezeu nu gol, om unit cu Dumnezeu si Dumnezeu unit cu om. De aceea Maica Domnului in Ortodoxie este marturisita ca Nascatoare de Dumnezeu. Nu ca L-a nascut pe Dumnezeu, ci a nascut o fiinta care era si Dumnezeu. Pe Dumnezeu nu-L poate naste om, pe Dumnezeu Il naste Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu e nascut din Tatal, asa marturisim.

Sa stiti ca lucrurile acestea sunt mai presus de fire, mai presus de intelegere, noi nu putem intelege lucrurile acestea, sunt niste taine, si credinta noastra e o credinta a tainelor si invatatura Bisericii noastre este o invatatura de taina si de taine. Noi nu avem numai cele sapte Taine prin care se coboara Harul lui Dumnezeu peste credinciosi, ci avem o multime de taine. Iata, taina Intruparii. Cine poate dezlega taina Intruparii Fiului lui Dumnezeu? Nimenea. Dar noi credem in aceasta taina, ne supunem cu mintea. La sarbatoarea Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos este o alcatuire in care se spune: "Taina nu sufera ispitire", nu o poti cerceta. Daca vrei sa faci dintr-o taina ne-taina, daca vrei sa explici o taina inseamna ca pentru tine nu mai este taina si inseamna ca nu stii ce este o taina daca vrei sa o explici. Nu se poate explica, "taina nu sufera ispitire". Numai cu mintea, stand plecati cu mintea, "zicem impreuna cu tine - vorbim noi cu Nascatoarea de Dumnezeu -: Negraite Doamne, slava Tie". Slavim pe Dumnezeu ca pe Cel ce este mai presus de noi, mai presus de puterile noastre de cunoastere, ne supunem tainei, cinstim taina, dar taina ramane taina, cine vrea sa explice o taina nu stie ce vrea. O taina nu poate fi explicata, nici taina Intruparii, nici taina Jertfei, nici taina Invierii, nici taina Inaltarii. Toate raman taine pe care ni le comunica Biserica noastra si in care noi credem si pe care le cinstim ca taine, dar nu le putem explica, nu avem cum sa le explicam.

Fiul lui Dumnezeu S-a facut om, a primit in fiinta Sa firea omeneasca, care e alcatuita din trup si din suflet, iubiti credinciosi. Sa stiti ca numai la Teologie mi-am dat seama de lucrul acesta. M-am rugat Domnului Hristos de cand ma stiu dar aveam impresia ca Domnul Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Si-a luat trup si ca in trup a vorbit cu firea dumnezeiasca. Nu m-am gandit ca de fapt firea omeneasca este alcatuita din suflet si din trup si deci Domnul Hristos a luat firea omeneasca asa cum este ea, cu trup si cu suflet, cu tot ce are firea omeneasca, afara de pacat. Si in firea omeneasca Domnul Hristos Si-a manifestat firea dumnezeiasca cum poate ea sa fie manifestata, cum putea ea sa fie inteleasa. De exemplu la Schimbarea la Fata spunem "aratand ucenicilor Tai marirea Ta pe cat li se putea", deci nu cat era si cat este, ca nu poate omul sa cuprinda pe Dumnezeu nici in extensiune, in largime, si nici in adancime. Noi totdeauna stam cumva la suprafata cunostintei de Dumnezeu, ca nu poate om marginit sa cuprinda nemarginitul. Cred ca v-am spus eu atunci cand v-am vorbit despre raportul intre om si Dumnezeu - am tinut odata un cuvant aici "Unele aspecte ale raportului dintre Dumnezeu si om" - ca Fericitul Augustin si-a propus sa scrie o carte despre Dumnezeu. Si gandindu-se el la lucrul acesta, a vazut pe malul marii cand se plimba odata, un copil care a facut o groapa in nisip si cu un vas ducea apa din mare in groapa din nisip. Si cand l-a intrebat ce face, el a zis ca vrea sa mute marea in groapa din nisip. Si atunci Fericitul Augustin a avut un gand: uite, ce vrea copilul acesta sa faca vreau si eu cand vreau sa scriu o carte despre Dumnezeu. N-am cum sa scriu o carte despre Dumnezeu pentru ca Dumnezeu nu poate fi cuprins intr-o carte. Asa este si cand ne gandim la tainele mantuirii, la tainele Domnului Hristos: nu putem cuprinde nemarginitul in marginit, oricat am vrea noi sa cunoastem, trebuie sa fii nemarginit ca sa cuprinzi nemarginitul.

Fiul lui Dumnezeu care S-a facut om, in firea omeneasca a patimit pentru pacatele noastre, S-a jertfit pe cruce, a murit si dupa aceea a inviat a treia zi. Cu sufletul S-a coborat la iad, cu sufletul indumnezeit. Ganditi-va de exemplu la cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur in legatura cu Sfintele Pasti, unde se spune ca Fiul lui Dumnezeu S-a coborat la iad si ca iadul s-a amarat: "Iadul s-a amarat vazandu-Te pe Tine jos. S-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat, s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit; a luat pamant si s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este, iadule, biruinta? Inviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste". Toate lucrurile acestea se intampla in realitate pentru noi care avem dreapta credinta ortodoxa. Dupa aceea, dupa ce a inviat din morti, la 40 de zile Domnul nostru Iisus Hristos S-a inaltat la cer "si sade de-a dreapta Tatalui - de unde, marturisim noi - iarasi va sa vina sa judece vii si mortii, a Caruia imparatie nu va avea sfarsit".

Prin urmare, daca e vorba sa raspundem la intrebarea cine este Iisus Hristos din perspectiva invataturii Bisericii noastre, spunem ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu Unul Nascut, Cel de o fiinta cu Tatal, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, om adevarat din Preasfanta Fecioara, este Dumnezeu si om, este om si Dumnezeu, este om nu simplu, este Dumnezeu nu gol, este Dumnezeu unit cu omul, este om unit cu Dumnezeu. S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a inviat a treia zi, dupa Scripturi, S-a inaltat la ceruri, sade de-a dreapta Tatalui. Toate acestea noi le marturisim si le marturisim nu numai cu cuvantul ci si cu trairea, in intelesul ca noi avem o sarbatoare a Bunei Vestiri in care se pun in evidenta inceputurile firii omenesti a Mantuitorului nostru Iisus Hristos in Preasfanta Fecioara Maria. Dupa aceea avem o sarbatoare a Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos in care se pune in evidenta nasterea dupa firea omeneasca a Celui ce este Dumnezeu adevarat si om adevarat. Cinstim apoi celelalte in legatura cu Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin sarbatorire, de pilda in Vinerea Mare Jertfa Mantuitorului, moartea de pe Cruce, in Duminica Invierii Invierea Domnului Hristos, la sarbatoarea Inaltarii Inaltarea la cer a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si asteptam a doua venire, pentru ca marturisim ca iarasi va sa vie Mantuitorul sa judece vii si mortii.

Toate aceste sarbatoriri de peste an noi de fapt le cuprindem in dumnezeiasca Litrughie. Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii noastre Ortodoxe e sarbatorire cuprinzatoare, cuprinde invatatura Bisericii si cuprinde trairea evenimentelor care s-au petrecut si pe care noi le sarbatorim peste an la date calendaristice. In cuprinsul Sfintei Liturghii noi avem si Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos in intelesul ca pe Sfanta Masa se prefac Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos prin puterea Duhului Sfant, asa cum s-a intamplat aceasta la intruparea Mantuitorului, prin puterea Duhului Sfant s-a creat firea omeneasca a Mantuitorul nostru Iisus Hristos. Asa cum s-a intamplat atunci se intampla pentru impartasirea credinciosilor si prefacerea Cinstitelor Daruri, fiind de fata Preasfanta Treime, anume Dumnezeu Tatal care trimite pe Duhul Sfant, Dumnezeu Duhul Sfant care preface Cinstitele Daruri in Trupul si Sangele Mantuitorului si Dumnezeu Mantuitorul, Fiul lui Dumnezeu, care are in prelungirea trupului si sufletului Sau Trupul si Sangele unit cu sufletul si cu dumnezeirea in Sfanta Euharistie pentru impartasirea credinciosilor. Deci intruparea Domnului nostru Iisus Hristos se realizeaza pentru impartasirea credinciosilor, pentru intruparea Lui in credinciosi la Sfanta Liturghie. Si mai departe avem la Sfanta Liturghie si Cina cea de Taina cu "Luati mancati, acesta este Trupul Meu", "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu". Avem moartea pe Cruce a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pomenim noi cele ce s-au facut pentru noi, si anume: "Aducandu-ne aminte [...] de Cruce, de groapa, - de inmormantarea Domnul Hristos - de Invierea cea de a treia zi - avem si Sfintele Pasti la Sfanta Liturghie, - de inaltarea la cer, de sederea de-a dreapta Tatalui si de iarasi a doua slavita venire". Toate acestea le pomenim la Sfanta Liturghie. Deci la Sfanta Litrughie noi avem un raspuns la intrebarea cine este Iisus Hristos. Este Fiul lui Dumnezeu care S-a facut om, este Dumnezeu din Dumnezeu, este om din Preasfanta Fecioara, realizat prin contributia Duhului Sfant, este Cel ce S-a rastignit pentru noi. Stiti ca se zice in Vinerea Mare: "Pe Cel ce S-a rastignit pentru noi veniti toti sa-L laudam; ca pe Acesta vazandu-L Maria pe Cruce a zis: Desi rabzi rastignire, Tu esti fiul si Dumnezeul meu". In fata aceste ziceri din Vinerea Mare, in care noi marturisim ca Cel ce S-a rastignit S-a rastignit pentru noi si ca este Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, sa punem cuvantul de la Inviere care zice: "De Te-ai si pogorat in mormant Cela ce esti fara de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit si ai inviat ca un biruitor Hristoase Dumnezeule, zicand femeilor mironosite: Bucurati-va, si Apostolilor Tai pace daruindu-le, Cela ce dai celor cazuti sculare".

Toate acestea avandu-le in vedere, de fapt avem in vedere ceea ce ne spune Biserica noastra despre Mantuitorul, si asa ceva sa stiti ca nu spune nimeni la yoga. Chiar daca ziceti voi - poate unii dintre voi - "Eu am invatat despre Hristos la yoga", nu-mi pot inchipui ca v-a spus cineva ce v-am spus eu acuma. Ce v-am spus eu spune Biserica si aici trebuie sa cautam credinta. Nu ne spune nimenea dintre cei care fac pacate mari si care zic ca nu-i nici un pacat, ca trebuie sa-ti dirijezi energiile catre cer facand rautati si spurcaciuni. Stimati ascultatori, mai ales dragi tineri, nu va uitati la lucruri din acestea, ca va duc in fundul iadului, nu va inalta catre cer. Biserica va inalta catre cer, Liturghia va duce catre cer, Sfanta Euharistie va ridica mai presus de lumea aceasta. Asa ceva nu puteti auzi in alta parte decat in Biserica si de la oamenii Bisericii. Eu va spun niste lucruri pe care sigur nu le-ati auzit. Le-ati fi putut auzi la slujbele noastre daca v-ar fi atras cineva atentia, dar sa stiti ca nici eu, desi m-am trezit in Biserica si am invatat lucruri pe de rost - o multime de lucruri le stiam si le spuneam - nu le intelegeam, ca si cand le-as fi invatat in limba straina. Abia la Teologie mi s-a deschis capul asupra comorilor Ortodoxiei din sfintele slujbe. Abia acolo am inceput eu sa-mi dau seama de profunzimea de gand a textelor liturgice, care sunt foarte importante.

Sa ne mai gandim noi la un cuvant liturgic, la o alcatuire de la Sfanta Liturghie care se zice la toate Liturghiile, si anume la alcatuirea care are urmatorul cuprins: "Unule Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cela ce esti fara de moarte si ai primit pentru mantuirea noastra a Te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria, care neschimbat Te-ai intrupat si rastignindu-Te Hristoase Dumnezeule, cu moartea pe moarte ai calcat. Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna marit cu Tatal si cu Duhul Sfant, mantuieste-ne pe noi". Cat e rugaciune in cuvantul acesta, in alcatuirea aceasta? Doar atat: Fiul lui Dumnezeu "mantuieste-ne pe noi", atat e rugaciune. Cat e dogmatica in cuvantul acesta? Tot ce se spune e dogmatica. Mai intai "Unule Nascut - vorbim cu Domnul Hristos - Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu, Cela ce esti fara de moarte si ai primit pentru mantuirea noastra - ce? - a Te intrupa - din cine? - din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria" Cum? Neschimbat Te-ai intrupat, adica cum ai fost ca Dumnezeu asa Te-ai intrupat in firea omeneasca, Te-ai unit cu firea omeneasca, "neschimbat Te-ai intrupat". Si ce ai mai facut? Te-ai rastignit. Unde? In firea omeneasca. Cine? "Hristoase Dumnezeule", Hristos Dumnezeu. Si ce esti Tu? "Unul din Sfanta Treime, impreuna marit cu Tatal si cu Duhul Sfant". Si acum cerem ceva de la El: "mantuieste-ne pe noi".

Stimati ascultatori, eu va spun lucrurile acestea, sigur nu le tineti minte acum, ca nici eu nu as fi tinut minte daca mi-ar fi spus cineva cate v-am spus eu deodata acuma, dar va dau o sugestie: urmariti singuri lucrurile acestea in slujbele noastre, invatati niste texte de felul acesta, analizati-le, aprofundati-le, impodobiti-va mintea cu ele si sa vedeti cata bucurie puteti avea stiind cine este Mantuitorul nostru Iisus Hristos, si apoi raportandu-ne cu totii cum trebuie la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, la Dumnezeu adevarat, la om adevarat, la Dumnezeu unit cu omul, la om unit cu Dumnezeu si la faptul ca aceasta s-a intamplat pentru vesnicie. Deci noi cand auzim pe Domnul Hristos spunandu-ne un cuvant in Evanghelie, Il auzim pe Cel ce este Dumnezeu adevarat si pe Cel ce este om adevarat vorbindu-ne noua. A gasit modalitatea de a ajunge la noi. La o rugaciune de la Sfantul Maslu spunem noi, vorbind cu Domnul Hristos, ca "Te-ai facut om pentru zidirea Ta". Iar Sfantul Simeon Noul Teolog, uimit de maretia lui Dumnezeu, zice: "Cum de foc esti ce tasneste, si esti val racoritor / Cum de arzi si-alini indata, cum ma faci nemuritor? / Cum de faci din vamesi ingeri si-ntunericul lumina? / Cum de scoti din iad si cum de curatesti pe cei din tina? / Cum tragi bezna in lumina, cum de noaptea o cuprinzi? / Cum de ma prefaci cu totul, inima cum mi-o aprinzi?". Si acum urmeaza ceva foarte, foarte important: "Cum de Te impreuni cu robii, fii ai Tatalui de-i faci?", cum prelungesti intruparea prin oameni, in oameni. "Cum de-i arzi de dor, ranindu-i, cum de iarasi ii impaci? / Cum de rabzi si suferi Doamne, cum nu rasplatesti indata? / Cum de vezi cele ce-n taina numai Tie Ti se-arata? / Cum fiind asa departe, vezi ce facem fiecare? / Doamne, robilor Tai da-le indelunga Ta rabdare!" Sunt niste perle de gand, niste lumini din lumea de dincolo, niste daruri ale lui Dumnezeu care se dau oamenilor care-si curatesc sufletul ca sa le primeasca si sa le inteleaga. Pentru ca sunt atatia dintre credinciosii nostri care se plictisesc la slujba, care se tot uita cine intra, cine iese, care asteapta sa se sfarseasca slujba. Bineinteles ca aceia nu pot avea dar de la Dumnezeu din cuprinsul sfintelor slujbe, dar daca-ti curatesti sufletul si te faci deschis pentru lucruri dumnezeiesti, pentru lumini din cer, atunci, dupa ce s-a sfarsit slujba ti se pare ca ar trebui sa mai inceapa una. Si aceasta ne ridica mai presus de noi si ne apropie de Dumnezeu. Sa stiti ca Sfintele Pasti de pilda, impreuna cu Saptamana Luminata, sunt raiul anului bisericesc. Noi la Sfintele Pasti si in Saptamana Luminata traim clipe de rai aici pe pamant, anticipam raiul. Noi ne inchipuim raiul ca o traire de Pasti, si de fapt asa este. De aceea zicem noi "Da-ne noua mai adevarat a ne impartasi cu Tine in ziua cea neinserata a imparatiei Tale".

Stimati ascultatori, pentru niste sugestii in legatura cu ceea ce am vrut sa va prezint in seara aceasta, ca raspuns la intrebarea "Cine este Iisus Hristos?", eu cred ca am spus destul. Daca mai sunt niste lucruri de lamurit, se pot lamuri in dialogurile care vor urma, iar pentru mine este foarte important sa va pregatiti sufletul in asa fel incat sa puteti fi locasuri ale Sfintei Treimi, mai intai prin gandurile sfinte de la sfintele slujbe, si apoi prin trairile acelor ganduri. Si atunci vom avea pe Domnul Hristos lucrator in noi si ne va raspunde El mai mult si mai bine la intrebarea "Cine este Iisus Hristos?"

Parinte, va rugam sa ne spuneti cum s-a facut cunoscut numele lui Dumnezeu de catre Domnul Iisus Hristos si daca Domnul Hristos a pronuntat numele lui Dumnezeu si care este acesta?

In ceea ce priveste numele lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos a intrebuintat atunci cuvantul care era inteles de toti oamenii. Noi nu cunoastem cuvantul, sau nu stim cum a pronuntat Domnul Hristos numele lui Dumnezeu, decat stim ca numele lui Dumnezeu asa cum l-a pronuntat Domnul Hristos a fost tradus in limba noastra. De exemplu Sfantul Apostol Pavel mentine in Epistola catre Romani, capitolul 8, si in Epistola catre Galateni, cuvantul "Avva", "Parinte". E un cuvant pe care l-a intrebuintat Domnul Hristos, noi insa nu intrebuintam cuvinte straine, ci intrebuintam cuvantul corespunzator in limba noastra. Nu are rost sa zicem "Avva" cand putem sa zicem foarte bine "Parinte", nu are rost sa zicem alt fel cand putem sa zicem "Dumnezeu". Zicem cum e in limba noastra.

Mantuitorul spune: "Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine". Credeti ca dupa intruparea Fiului lui Dumnezeu mai poate fi mantuire in afara impartasirii cu Iisus Hristos?

In afara Mantuitorului nostru Iisus Hristos, adica fara Mantuitorul nostru Iisus Hristos nu exista mantuire. Mantuirea vine prin Hristos, nu exista alt nume prin care ne mantuim decat numele Domnului nostru Iisus Hristos, citim noi in Faptele Apostolilor cuvant spus de Sfantul Apostol Petru (Fapte 4, 12). El este "calea, adevarul si viata", noi urmarim mantuirea mergand pe calea Mantuitorului, avand adevarul Mantuitorului si avand puterea datatoare de viata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. In legatura cu Mantuitorul avem mantuirea, ne ridicam. El ne ridica, nu noi ne ridicam.

Va rugam sa ne explicati, pe cat se poate, numele de "Fiu al Omului".

"Fiul Omului" era un titlu mesianic. In Vechiul Testament in special se intrebuinteaza cuvantul acesta, de exemplu in cartea proorocului Iezechiel i se atrage atentia proorocului spunandu-i-se "Fiul Omului". Cuvantul "Fiul Omului" nu inseamna fiu de om, ci inseamna un titlu mesianic, adica Fiul Omului I se zicea Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca Mesia. De aceea zice Domnul Hristos "Fiul Omului nu are unde sa-si plece capul" (Matei 8, 20) si cand zice aceasta Se refera la El Insusi ca nu are unde sa-Si plece capul, ca nu avea o proprietate personala, o casa a Lui. Si cand Isi zice Lui Fiul Omului are in vedere tocmai acest titlu mesianic. Sau spune ca "Fiul Omului va veni pe norii cerului", nu spune ca orice om va veni pe norii cerului, ci unul anume. Cine? Mantuitorul Hristos va veni pe norii cerului (cf. Matei 26, 64). Sau zice "Cine zic oamenii ca sunt Eu, Fiul Omului?" (Matei 16, 13). Deci Domnul Hristos face legatura intre El si Mesia Cel fagaduit, care era asteptat ca Fiu al Omului. Deci asta sa retineti, ca e vorba de un titlu mesianic.

Va rugam sa ne explicati versetul din I Timotei 3, 16: "Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava" pe care Sfantul Apostol Pavel il numeste "taina dreptei credinte".

Taina dreptei credinte se crede ca a fost un imn pe care-l cantau credinciosii pe vremea Sfantului Apostol Pavel, si Sfantul Apostol Pavel il cuprinde in Epistola catre Timotei si are in vedere istoria mantuirii. Adica "Dumnezeu S-a aratat in trup", S-a intrupat Dumnezeu, era o marturisire de credinta. "S-a indreptat in Duhul", adica S-a facut cunoscut prin firea dumnezeiasca. "S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava", e istoria mantuirii prin Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

La sfanta aratare de la stejarul lui Mamvri cei trei ingeri sunt o imagine a Sfintei Treimi sau chiar cele trei persoane ale Sfintei Treimi?

Da, sunt o aratare a Sfintei Treimi la masura la care poate omul sa inteleaga ceea ce e mai presus de intelegere. Taina Sfintei Treimi sa stiti ca ramane o taina. Oricat ar cauta oamenii sa o explice, oricat ar cauta sa o aduca in logic, nu pot sa o inteleaga prin ratiune. De ce nu ni se spune "Rationati si veti intelege", ci spune "Credeti si veti intelege, de nu veti crede nu veti intelege". Noi primim tainele prin credinta, Sfantul Isaac Sirul spune ca "credinta este usa tainelor". Singura modalitate de a intelege tainele, de a putea primi tainele e credinta in ele, noi nu putem sa explicam tainele. "N-au cunoscut cand Te-ai intrupat ingerii Tai cei fara de trup, - zice o cantare a Bisericii noastre la glas V - n-au simtit cand ai inviat ostasii cei ce Te strajuiau, ca amandoua s-au pecetluit de catre cei ce ispiteau si s-au aratat taine celor ce le primesc cu credinta" (Octoih, Duminica glasului V la Utrenie).

Va rugam sa ne spuneti de ce dintre persoanele Sfintei Treimi tocmai Fiului Ii revine misiunea de a veni pe pamant.

E o taina pana la urma. Orice incercare de a explica tainele nu aduce mai mult decat stim. Dumnezeu asa a gasit in intelepciunea Lui, ca Fiul Lui sa fie Cel care ne mantuieste.

In cadrul rugaciunilor dinaintea Sfintei Impartasanii spunem: "Ca nu vom spune taina Ta vrajmasilor Tai". Care este aceasta taina? Cum sa nu o spunem vrajmasilor?

In vremea aceea crestinii aveau o grija deosebita sa nu se cunoasca tainele neintelese de oameni celor care nu le pot intelege. Probabil e vorba chiar de Taina Sfintei Inpartasiri pe care oamenii n-ar fi inteles-o. Stiti ca evreii se certau intre ei si ziceau: "Cum poate Acesta sa ne dea trupul Sau sa-l mancam" (Ioan 6, 52). Si Domnul Hristos nu le-a dat nici o explicatie. De ce nu le-a dat explicatie? Pentru ca si asa nu puteau intelege, taina ramane taina. Si atunci "nu voi spune vrajmasilor Tai taina Ta" - nu voi cobori cele sfinte la nivelul celor patimase.

Va rugam sa comentati afirmatia facuta de Sfantul Maxim Marturisitorul: "Intruparea lui Dumnezeu atat il face pe om dumnezeu cat S-a facut El pe Sine om".

E vorba despre faptul ca pana acolo poate ajunge omul ca sa-L primeasca pe Dumnezeu, cat a putut ajunge firea omeneasca a Mantuitorului ca sa primeasca pe Dumnezeu.

De ce in calendarul nostru Duminica Tomii este asezata inaintea Duminicii Mironositelor?

E foarte simplu, pentru ca in Duminica Tomii se praznuieste ce s-a intamplat a opta zi dupa Inviere. Ori a opta zi dupa Inviere e prima duminica dupa Invierea Domnului Hristos. Si atunci nu puteau fi pomenite sfintele femei mironosite in a opta zi, cand in a opta zi trebuia sa se praznuiasca aratarea Mantuitorului de fata fiind si Sfantul Apostol Toma. Atunci sfanta Biserica a lasat pentru mai tarziu pomenirea femeilor mironosite, pentru prima duminica dupa Duminica Tomii, cand nu mai era ceva special de praznuit.

Ce reprezinta nasterea din nou despre care vorbeste Domnul nostru Iisus Hristos lui Nicodim, in Sfanta Evanghelie de la Ioan, capitolul 3?

Despre care vorbeste si Sfantul Evanghelist Ioan in Epistola sa Soborniceasca. Reprezinta transformarea omului la o viata noua, traita in Dumnezeu si din Dumnezeu.

Care este legatura intre nasterea supranaturala a Mantuitorului din Fecioara Maria si lipsa de pacat a lui Iisus Hristos?

Este legatura in intelesul acesta ca Duhul Sfant a contribuit la alcatuirea firii omenesti in persoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pentru ca altfel nu s-ar fi deosebit firea omeneasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos de firea omeneasca a celorlalti oameni. Ca fire nici nu se deosebeste, dar ca inceput se deosebeste. Noi nu cunoastem nici taina aceasta, ramane totusi mai departe taina, insa in orice caz Domnul Hristos El Insusi a spus cuvintele "Cine Ma va vadi pe Mine de pacat?", iar Sfantul Apostol Pavel afirma ca S-a facut Fiul lui Dumnezeu om "intru toate asemenea noua, afara de pacat".

Cand spunem ca Iisus S-a inaltat la cer ne gandim ca El S-a ridicat in planul vesniciei. Ne este destul de greu sa intelegem cum putem noi lua act de legatura cu Iisus Hristos pe care El o intentioneaza. Cum se poate intalni timpul cu vesnicia?

Este o taina si acesta, ceea ce stim noi este atata, ca vom fi inaltati si noi intr-un plan altul decat planul existentei noastre aici pe pamant. Cum va fi vom cunoaste numai cand vom fi noi in acel plan. Ceea ce ar putea veni aici in legatura cu cuvantul acesta e cuvantul pe care l-a spus Domnul Hristos, ca "ceea ce la oameni este cu neputinta este cu putinta la Dumnezeu" (Matei 19 ,26). N-avem cum sa stim modalitatea in care se va realiza, dar stim ca se va realiza asa cum a gasit intelepciunea lui Dumnezeu de cuviinta.

Putem spune ca traim o experienta a transcendentei numai in momentul in care intalnim absolutul intr-o persoana concreta?

In masura in care ne depasim pe noi insine putem intelege tot mai mult din tainele existentei mai presus de noi. Asta este o chestiune care tine de ceea ce vrea Dumnezeu cu noi, nu de ceea ce vrem noi de la Dumnezeu.

Va rugam sa ne vorbiti despre dragoste ca: motiv al Creatiei, al Intruparii si al Jertfei pe Cruce, cununa a virtutilor. Sentimentalismul si simturile, in ce raport se afla ele cu dragostea. Dragostea omului trupesc in ce sens se deosebeste de dragostea omului duhovnicesc?

Toate ale omului sunt la nivelul omului. Sigur ca un om trupesc nu poate avea decat dragoste trupeasca, un om patimas nu poate avea decat dragoste patimasa, un om curat nu poate avea dragoste patimasa, are dragoste curata. Fiecare isi manifesta interiorul sau in faptele sale, in gandurile sale, in ceea ce este el. Nimenea nu poate sari peste umbra lui, cand sari, sari cu umbra cu tot. Asa cum esti, asa esti in toate.

Cat priveste dragostea lui Dumnezeu, noi credem ca Dumnezeu a creat lumea din iubire si o mantuieste tot din iubire si prin iubire, si ne cheama pe noi la iubire, la o iubire dupa porunca, la iubire curata, nepatimasa, pe care o realizam - Sfantul Maxim Marturisitorul spune ca "Dragostea adevarata este nascuta de nepatimire". Intai trebuie sa fim nepatimasi, si dupa aceea avem o dragoste curata, o dragoste adevarata. Jertfa Mantuitorului s-a facut din iubire, "Crucea Mantuitorului - zicea cineva pe buna dreptate, m-as bucura daca ati retine cuvantul acesta - este fata lui Dumnezeu indreptata catre oameni". Pentru ca Dumnezeu este iubire si jertfa s-a facut din iubire, Crucea Mantuitorului reprezinta iubirea lui Dumnezeu, deci este "fata lui Dumnezeu indreptata catre oameni". Bineinteles, Crucea Mantuitorului - si aceasta cred ca e bine sa o avem in vedere - nu reprezinta numai jertfa Mantuitorului, ci reprezinta si invierea Mantuitorului, deci este si simbol al biruintei, nu numai un simbol al jertfei, al neputintei, al iubirii lui Dumnezeu care Se jertfeste, ci este si un semn al biruintei iubirii asupra neiubirii. Este un semn si al invierii.

Iar dragostea ca cununa a virtutilor, dragostea este virtutea cea mai mare. Sfantul Apostol Pavel in Epistola I-a catre Corinteni in capitolul 13, in ultimul verset, zice: "Raman acestea trei, credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare decat toate este dragostea ". Numai ca in Evanghelie se spune ca "cei dintai vor fi pe urma si cei de pe urma intai" (Matei 20, 16), iar Sfantul Marcu Ascetul spune ca dragostea este cea dintai dupa importanta si cea din urma dupa realizare. Deci cei dintai vor fi pe urma si cei de pe urma intai, cei de pe urma care se realizeaza, trebuie sa fie in vedere intai in dorinta de a se realiza.

Care este diferenta dintre dragostea aproapelui si dragostea frateasca?

E acelasi lucru in exprimari diferite. Dragostea frateasca trebuie sa fie realizata fata de toti oamenii.

Parinte, cum trebuie sa se pregateasca cineva pentru spovedanie?

Sa se cerceteze pe sine, sa-si cunoasca negativele, sa si le noteze ca sa nu le uite, si sa le spuna cu toata sinceritatea.

Care este parerea Sfintiei Voastre despre deasa impartasanie?

Draga, eu sunt pentru deasa impartasanie. Sa se impartaseasca omul cat de des, nu mi-e frica de cei care se impartasesc, mi-e frica de cei care nu se impartasesc.

Care este explicatia conform careia in Vechiul Testament Dumnezeu este nemilos si de ce este, iar in Noul Testament este bun, iertator? Este aceasta legata de jertfa lui Iisus?

Da, este legata de jertfa lui Iisus in sensul ca Domnul Hristos a adus un temei de iertare. Domnul Hristos, stiti ca si pe cruce fiind, a zis "Parinte, iarta-i ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 34). Inseamna ca Domnul Hristos a adus ceva care ne favorizeaza, prin jertfa Lui.

Ce semnifica cuvintele rostite de Iisus Hristos pe cruce: "Eli, Eli, lama sabahtani?"

Domnul Hristos trebuia sa sufere pe cruce ca Mantuitor al lumii toate consecintele pacatului, deci trebuia sa aiba si o clipa in care sa simta cumva parasirea lui Dumnezeu din pricina pacatelor. Si atunci El, avand acest sentiment care tinea de patimire si de pedepsirea pacatului, a spus cuvantul acesta "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Matei 27, 46).

Este admisa de Biserica Ortodoxa incinerarea mortilor?

Nu, deocamdata nu e admisa, dar cred ca cu vremea va trebui sa o admita si Biserica noastra, dat fiind faptul ca sunt conditiile care sunt acuma si nu mai au oamenii loc in pamant. Dar deocamdata Biserica Ortodoxa nu e pentru incinerare.

Va rugam sa comentati parabola despre iconomul necredincios...

De la Luca 16, 1-8. Sa stiti ca parabola aceasta cu iconomul nedrept de fapt nu ne indeamna la nedreptate, ci are in vedere Domnul Hristos in parabola aceasta iscusinta unui om care a stiut cu mijloace nedrepte sa-si rezolve niste chestiuni care-l priveau pe el. Domnul Hristos de fapt trage si o concluzie de pe urma acestei parabole si zice: "Faceti-va prieteni cu mamona nedreptatii ca sa va primeasca in corturile lor". Ce vrea Domnul Hristos sa spuna? Sunt unii oameni care au ajuns pe nedrept la niste bogatii care nu li se cuvin. Si atunci Domnul Hristos zice ca in cazul cand ai ajuns la o astfel de situatie, in vremea nestiintei ai castigat niste lucruri care nu ti se cuvin, sa ai in vedere lucrul acesta, ca ceea ce ai agonisit rau sa intrebuintezi spre bine. Deci Domnul Hristos nu ne indeamna sa ne agonisim niste averi pe nedrept si dupa aceea cu ele sa facem bine, ci daca a ajuns cineva ca sa-si castige niste averi pe nedrept in vremea cand nu era crestin, in vremea cand nu cunostea adevarurile de credinta, acum cand cunoaste adevarurile de credinta sa foloseasca acele agonisiri pentru implinirea binelui, ca cei ajutati prin agoniselile nedrepte sa fie mijlocitori catre Dumnezeu pentru binele celor care le-au facut parte din agoniselile nedrepte.

Va rugam sa ne spuneti cum trebuie sa fie adevarata dragoste intre un baiat si o fata.

Draga, asta cred ca mi-o puteti spune voi mai bine decat v-o pot spune eu voua. Sau ma gandesc la altceva, ca poate vreti sa va spun o poezie, ca v-am mai spus eu si de alta data. E vorba despre poezia Te port in mine, adica un baiat poate sa spuna la o fata asa si o fata la un baiat, cum spune poezia:

Te port in suflet ca pe-un vas de pret,

Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti,

Te port in trup, in sanii albi si grei

Cum poarta rodia samanta ei.

Te port in minte ca pe-un imn sfintit,

Un cantec vechi cu crai din rasarit,

Si port la gat nepretuit sirag

Stransoarea calda-a bratului tau drag.

Te port in mine, tainic, ca pe-un vis,

In cer inalt din noapte te-am inchis.

Te port lumina rumena de zori

Cum poarta florile mireasma lor.

Te port pe buze ca pe-un fagur plin

O poama aurita de smochin.

Te port in brate, horbote subtiri

Manunchi legat cu grija, fir cu fir.

Cum poarta rodul floarea de cais,

Adanc te port in trupul meu si-n vis.

Rugaciunile credinciosilor in cadrul bisericii au puterea de a mantui sufletele celor necredinciosi, sau de a opri raul sa vina?

Si una si alta. Adica noi credem ca rugaciunea are putere nelimitata, cat se poate atata se aduce, si pentru mantuirea credinciosilor, si pentru ajutorul necredinciosilor, si pentru biruinta Evangheliei in lume, si pentru intarirea credinciosilor in credinta, si pentru a deveni cei mai putin credinciosi mai credinciosi. Rugaciunea este cu puteri nelimitate.

Va rugam sa ne vorbiti despre locul si rolul scrierii "Cantarea cantarilor" in cadrul Sfintei Scripturi.

In cadrul Sfintei Scripturi Cantarea cantarilor este o alcatuire care face parte din scrierile lui Solomon, e pusa in legatura cu scrierile lui Solomon. In general pare o scriere erotica, desi in realitate vrea sa exprime niste realitati suprafiresti si care de fapt au fost luate in consideratie si comentate de anumiti sfinti parinti sau anumiti scriitori bisericesti. De exemplu Origen are comentar la Cantarea cantarilor, Sfantul Grigore de Nyssa are comentar la Cantarea cantarilor. Sunt niste lucruri care in general trebuie comentate, pentru ca altfel oamenii le considera la starea lor de inferioritate, adica cum sunt oamenii asa le e si gandirea, si atunci le coboara in loc sa le ridice. Cantarea aceasta de fapt nu e o cantare, ci sunt mai multe imne care toate la un loc sunt prezentate ca fiind cea mai deosebita cantare, Cantarea cantarilor. Daca vreti sa cunoasteti comentarul la Cantarea cantarilor cititi traducerea parintelui Staniloae din Sfantul Grigore de Nyssa sau puteti tot asa de bine sa cititi Cantarea cantarilor comentata de Ion Alexandru.

Credeti in prietenie?

Da, din toate puterile.

Ce este acesta?

Asta o stiu cei care sunt prieteni. Ce este prietenia? Prietenia este confluenta intre iubiri, este o realitate din cer adusa pe pamant, este ceva ce se alcatuieste din reciprocitate in iubire si respect. Eu sa stiti ca totdeauna am avut prieteni, de cand ma stiu am avut prieteni, am si acuma si nu putini, si sunt foarte bucuros de prieteni. Sunt intr-o masura oarecare si o realizare a prietenilor mei care m-au ajutat sa cunosc lucruri care prin puterile mele personale n-as fi putut sa le cunosc. Iata si din ce v-am prezentat in seara aceasta sunt multe cunostinte pe care le-am castigat prin intermediari, prin ajutorul prietenilor mei. Cred intr-o prietenie adevarata si sfanta si curata si o recomand din toate puterile mele si atrag atentia a nu se implica in prietenie ceva ce nu tine de prietenie, sa nu fie de pilda intr-o prietenie, intr-o prietenie intre un baiat si o fata, anticipari ale casatoriei.

Ramane ea in vesnicie?

Da.

Dar daca unul dintre prieteni ajunge in rai si celalalt in iad?

Nu se poate, pentru ca prietenii trebuie sa ajunga la acelasi loc, ca-s cam la fel. Cei care-s buni la bine, cei care-s rai la rau, pentru ca sunt si prietenii intemeiate pe rautate. Nu se poate sa ajunga unul in rai si unul in iad.

• « Inapoi
• Inainte »