Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe

Sfintele Taine ale Bisericii Ortodoxe Mareste imaginea.


Sfanta Taina a Botezului

 


Sfantul Botez este Taina prin care omul, prin intreita afundare in apa in numele Prea Sfintei Treimi, dobandeste iertare de pacatul stramosesc si de toate pacatele facute pana atunci (in cazul in care cel botezat este matur), se naste din nou duhovniceste si devine membru al Bisericii lui Hristos. Botezul este numit si „usa tainelor", fiindca numai prin botez devenim fii ai lui Dumnezeu dupa har si madulare vii ale trupului Sau mistic si numai astfel, botezati fiind, putem primi si celelalte Taine.

 


Botezul este intemeiat ca Taina de Mantuitorul prin cuvintele: „Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28,19).

 


Sfanta Scriptura prezinta un singur element de savarsire a botezului si anume apa (Ioan 3,5). Aceasta apa trebuie sa fie curata si sfintita de catre preot inainte de inceperea randuielii propriu-zise. Practica aceasta se pare ca a fost adoptata inca din timpurile Bisericii apostolice.

 


Formula care se rosteste cu aceasta ocazie este: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, in timp ce catehumenul este cufundat de trei ori in apa, desemnand cele trei zile cat a stat Mantuitorul in mormant.

 


Savarsitorul Tainei este insusi Domnul Hristos, pe care slujitorii cei vazuti ai Tainei, episcopul sau preotul, Il

invoca. Insasi formula centrala a botezului arata aceasta: „Se boteaza..." si nu „Te botez ...", adica Hristos boteaza prin mana preotului. In cazuri de exceptie, cand cineva este in pericol de moarte si nu este botezat, Biserica a randuit ca aceasta Taina sa fie savarsita de orice crestin ortodox, cufundandu-l in apa de trei ori si rostind: Se boteaza robul lui Dumnezeu (numele) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Daca primitorul Tainei Traieste, Botezul poate fi continuat dupa obisnuita randuiala, de catre preot, fara a mai rosti formula.

 


Primitorii acestei Taine sunt toti oamenii, indiferent de varsta (Ioan 5,6). Copiii, dupa cum stim, nu pot marturisi credinta, dar Sfanta Scriptura ne da exemple cand, pentru credinta altora, unii au dobandit vindecarea. Urmare a acestor argumente, Biserica a randuit nasia, bazandu-se pe Sfanta Scriptura: „Oricine va primi in numele Meu pe acesti copii, pe Mine Ma primeste, si oricine Ma primeste, nu pe Mine Ma primeste, ci pe Cel ce M-a trimis" (Matei 18,5). Cuvintele acestea se refera la cel botezat in numele lui Hristos.


Sfintii Apostoli au botezat si pe cei maturi, dar si pe cei mici, chiar si familii intregi (Corneliu sutasul, vaduva Lidia, Stefana). Despre toti acestia Sciptura spune ca s-au botezat ei si casa lor.


Traind cu convingere adevarurile de credinta ale Bisericii, sa staruim intru predicarea a ceea ce Mantuitorul ne-a poruncit: un domn, o credinta, un botez (Efeseni 4,5).

Taina Mirungerii

 


Taina Mirungerii este lucrarea sfanta, instituita de Hristos, prin care cel botezat se impartaseste de darurile Duhului Sfant, pentru sporirea si intarirea in viata duhovniceasca.

Aceasta Taina se savarseste in timpul oficierii Tainei Botezului, imediat dupa scoaterea pruncului din apa. in Biserica Ortodoxa administrarea acestei taine se face odata cu slujba Botezului, pentru a-i oferi celui botezat - chiar prunc fiind - darurile lucratoare ale Duhului Sfant. in Biserica Catolica aceasta Taina se numeste „confirmare" si se administreaza la 14 ani, considerandu-se ca atunci adolescentul crestin este constient de Taina pe care o primeste.

Materia (Sfantul Mir) este untdelemnul amestecat cu mirodenii, pregatit dupa o randuiala speciala in Joia Mare (Saptamana Patimilor) si sfintit de catre episcopii unei Biserici locale. Sfintirea Sfantului Mir de catre episcopii unei anumite Biserici locale este tocmai manifestarea autocefaliei acelei Biserici Ortodoxe. Prin multimea mirodeniilor din care este facut, el inchipuie multimea si diversitatea darurilor si a puterilor Duhului Sfant.   Sfantul  Mir  e  folosit  nu  numai  in  Taina Mirungerii, ci si in sfintirea antimiselor si a bisericilor.

Lucrarea propriu-zisa a acestei Taine consta din ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat, facandu-i-se semnul sfintei cruci pe mai multe parti ale trupului, cu rostirea formulei: „Pecetea darului Duhului Sfant. Amin". Prin aceasta ungere se pune in valoare si trupul omului, care prin simturi, dorinte si prin toate faptele lui, este colaborator al sufletului. Precizam ca Taina Mirungerii, ca si Taina Botezului, are caracter unic, caci nu ne putem impartasi de ea decat o singura data in viata. Dupa canoanele Bisericii Ortodoxe, aceasta Taina nu se repeta, chiar daca se obisnuiste ca cei care s-au lepadat de credinta crestina sau au parasit Sfanta Biserica si vor sa se intoarca din nou la ea, sa fie iarasi unsi; aceasta nu inseamna o repetare a sfintei Taine, ci doar o reintarire in dreapta credinta.

Ungerea aceasta este, deci, semnul darului Duhului Sfant, care s-a pogorat in chip vazut asupra Mantuitorului si asupra Sfintilor Apostoli si care, acum, este pecetea care ni se da si noua, dupa botez, in chip nevazut. Prin mirungere, noul botezat este acum crestin adevarat si deplin, un nou Hristos, adica „uns" al Domnului, caci, cuvantul Hristos inseamna uns.

DICTIONAR:
Antimis = obiect liturgic confectionat dintr-o bucata de panza de in sau de matase care simbolizeaza mormantul si giulgiul in care a fost infasurat Mantuitorul. Fara antimis nu poate fi oficiata Sfanta Liturghie.
 

Taina Pocaintei

Pocainta - prin mijlocirea unor manifestari vazute din partea credinciosul si a preotului in Biserica, credinciosul obtine harul iertarii pacatelor de la Dumnezeu. Cine face pacatul - a zis Mantuitorul - este rob al pacatului (Ioan 8,34). Mantuirea din robia pacatului inseamna eliberare. Iata de ce spunem si marturisim intr-o multime de rugaciuni ca Iisus Hristos este eliberatorul si Mantuitorul lumii. Pentru ca El, prin adevarul si harul Sau curatitor si sfintitor ne face curati de pacate si astfel liberi. In slujba acestei curatiri si eliberari sufletesti sta pocainta crestina cu elementele ei esentiale: cainta, marturisirea si dezlegarea pacatelor.


Spovedania pacatelor aduce cu sine    linistire constiintei, cercetarea, fericirea si apropierea de Dumnezeu. Cea mai frumoasa marturisire a pacatelor o face Proorocul David in Psalmul 50.
 

Proorocul Isaia vorbeste despre pocainta aprins si cu putere ca un trimis al lui Dumnezeu: „Cel ticalos sa lase calea lui si omul cel nedrept vicleniile lui si sa se intoarca la Domnul Dumnezeu cel bogat in iertare si atunci se va indura de el" (Isaia 57,7).


Cum sa se faca pocainta ne-a aratat Mantuitorul. Exemplul clasic al pocaintei in Evanghelia Mantuitorului ni-l prezinta parabola fiului risipitor (Luca 15, 11-24). In aceasta parabola avem toate elementele unei pocainte complete: Omul pacatos, recunoasterea si marturisirea pacatelor, convertirea, rugaciunea de iertare, cainta, hotararea de indreptare, parintele care primeste pocainta si iarta pe pacatos. Ea oglindeste tot ceea ce putem desemna ca fiind o pocainta evanghelica integrala. Tinta superioara a pocaintei este perfectiunea morala si spirituala.

 


Pocainta evanghelica se incoroneaza cu iertarea pacatelor. Acesta este specificul crestin al Sfintei Taine a Pocaintei, caci realitatea de la care plecam, in adevarata pocainta, este pacatul, iar efectul la care vrem sa ajungem este iertarea pacatelor.

 


In contextul acestei adevarate pocainte, credinciosul trebuie sa traiasca o autentica viata crestina, desavarsindu-se prin rugaciune, post, milostenii, lacrimi de cainta, dragoste frateasca si altele. 

Vremea pocaintei este limitata la viata pamanteasca. Prin moarte, pacatosul intra intr-o stare in care nu mai poate face nimic pentru mantuirea sa, nadajduind doar in milostivirea lui Dumnezeu si in rugaciunile pe care le face pentru el Biserica si, in Biserica, toti cei care l-au iubit.
Din toate cele prezentate mai sus, ca si din cuprinsul invataturii Bisericii Ortodoxe, reiese clar ca pocainta este o lucrare dumnezeiasca mantuitoare.

 


 

Sfanta Impartasanie

Sfanta impartasanie este Taina Bisericii care constituie centrul cultului crestin. Prin aceasta taina se realizeaza in mod real unirea credinciosului cu Iisus Hristos, prin primirea (impartasirea) cu Trupul si Singele Sau, sub forma painii si a vinului.


Impartasania se mai numeste si Euharistie (multumire, recunostinta) si Cuminecare (comuniune, legatura), cuvinte care pun in evidenta faptul ca prin ea, credinciosul se impartaseste de insusi Mantuitorul Hristos, prin Sfantul Trup si Singe al Sau si, in acelasi timp comuniune reala   cu   toti   cei   ce   se impartasesc   si   traiesc   in Hristos, cu toti cei ce sunt madulare vii ale Trupului Sau, care este Biserica Sa, atat cei din lumea de aici cat si cei trecuti in lumea de dincolo. Mantuitorul Hristos a instituit aceasta taina la Cina cea de Taina*, cand „a luat Iisus paine si binecuvantand, a frant si le-a dat lor (ucenicilor) si a   zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul, multumind, le-a dat si au baut din el toti. Si a zis lor: Acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa" (Marcu 14, 22-24). Prin aceste acte Iisus Hristos pune temelia cultului crestin, care ne prilejuieste si noua, celor de astazi, sa fim partasi, in chip nesangeros - dar in mod real, nu doar simbolic sau ca o comemorare - la jertfa singeroasa pe care a adus-o pe Golgota, prin moartea pe cruce, dar si sa iesim din moarte, cu moartea Sa pe moarte calcand, primind viata Sa ca izvor al vietii noastre vesnice.

 

Aceasta temelie reprezinta pentru fiecare in parte si pentru toti impreuna participarea actuala, aici si acum, in viata noastra pamanteasca, la viata lui Hristos, ca madulare vii ale trupului Sau mistic. De aceea Taina Euharistiei este nu numai lucrarea tainica, de neinteles, dar reala in care noi traim in Hristos si Hristos traieste in noi, ci este si Taina Bisericii, caci toti cei ce traim in Hristos devenim un singur trup unit in Duhul Sfant, devenim Trupul Sau, care este Biserica. Prin impartasirea cu vrednicie cu Hristos noi nu suntem doar sfintiti, curatati si pregatiti pentru o mantuire viitoare, ci suntem deja partasi - in mod nedeplin, ca o pregustare, dar deja partasi ai acestei mantuiri, partasi ai vietii in Hristos, partasi ai imparatiei lui Dumnezeu, partasi ai lumii de aici la lumea de dincolo.


De aceea Sfanta Liturghie, slujba in care se oficiaza aceasta taina, este numita si Cerul pe pamant, nu pentru ca folosim cuvinte frumoase, poetice, ci pentru ca, in mod real, in Sfanta Liturghie are loc o strapungere a timpului si vietii pamantesti de catre conditia vietii de dincolo. Pregatirea pentru primirea Sfintei impartasanii se face atat prin post si rugaciune, cat si  prin marturisirea pacatelor (Taina Spovedaniei) si impacarea cu toti (iertarea), iar in ziua respectiva, inainte de impartasanie nu se va manca nimic. Actul impartasirii are loc, de obicei, in timpul Sfintei Liturghii, dupa ce preotul zice: "Sa luam aminte! Sfintele, sfintilor", iar strana raspunde: "Unul sfant, Unul Domn, Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu: Tatal, Amin!". Atunci credinciosii care sunt pregatiti (au postit, s-au spovedit si au dezlegare de la preot pentru a se impartasi, s-au impacat cu toti si au iertat, cerand iertare) vin in fata altarului, la usile imparatesti si primesc Sfanta impartasanie.


DICTIONAR: Cina cea de Taina = ultima cina luata de Hristos cu ucenicii Sai, in joia dinaintea patimilor. Se numeste de Taina, tocmai pentru ca instituie aceasta taina, prin care trupul si sangele lui Hristos se ofera spre mancare lumii, care devine Biserica, sub forma painii si a vinului euharistice.

 

Taina Preotiei (Hirotonia)

Preotia este Taina in care, prin punerea mainilor episcopului si prin rugaciune, se pogoara harul divin asupra candidatului, de parte barbateasca, anume pregatit, sfintindu-l si asezandu-l in una din treptele ierarhiei bisericesti diacon, preot sau episcop impartasindu-i puterea de a invata pe oameni cuvantul lui Dumnezeu, de a-i sfinti prin Sfintele Taine si ierurgii si de a-i conduce pe calea mantuirii. Datorita acestui inalt scop, Taina Preotiei este de o importanta covarsitoare. Preotul, dupa cuvantul Mantuitorului, este „lumina lumii" si „sarea pamantului" si ca atare viata lui personala trebuie sa fie de o moralitate exemplara, facandu-se pilda pastoritilor sai.

Comportamentul sau trebuie sa fie de asa fel incat oamenii, vazand faptele lui, sa preamareasca pe Dumnezeu, iar el sa poata zice pastoritilor sai ca sfantul apostol Pavel: „Fiti urmatori mie precum si eu lui Hristos" (I Cor XII). Preotia este o lucrare de temelie in Biserica, caci prin ea se prelungeste pana la sfarsitul veacurilor preotia Mantuitorului. Fara preotie nu exista Taine si fara Taine nu se impartaseste harul dumnezeiesc, iar fara har nu se poate primi mantuirea. Preotii, constienti de misiunea deosebita pe care o au, trebuie sa lucreze cu timp si fara timp spre a ingriji de oile cele cuvantatoare ale lui Hristos. Sfantul apostol Pavel, in consfatuirea ce a avut-o cu pastorii Bisericii din Milet si Efes, le atrage atentia asupra marii raspunderi in fata lui Hristos, zicandu-le: „ Luati aminte de voi si insiva si de toata turma peste care Duhul Sfant v-a pus episcopi ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau " (Fapte XX 28). Iar credinciosii sunt datori sa se poarte cu deosebit respect fata de preoti si sa asculte de dansii, caci Mantuitorul a spus: „ Cel ce va asculta pe voi, pe mine Ma asculta si cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada, si de Cel ce M-a trimis pe Mine" (LucaX 16).

Preotii primesc harul si puterea preoteasca de la Hristos. Harul impartasit prin hirotonie leaga pentru totdeauna pe cel hirotonit de preotie, asa ca aceasta Taina nu numai ca nu se repeta, ci ea nu se poate pierde niciodata, incat cel ce a fost o data hirotonit nu mai poate deveni mirean. El poate fi oprit din slujirea sa de catre episcop, in cazul unor grave abateri, prin depunere sau caterisire, dar harul preotiei nu-i poate fi luat.


Preotia este prin urmare o sfanta taina, intemeiata de insusi Mantuitorul Hristos, mai inainte de inaltarea Sa la cer, spre a-i continua opera de mantuire. Prin pregatirea moral-intelectuala speciala, dar mai ales prin harul lui Dumnezeu Cel nevazut, transmis prin Taina Hirotoniei, persoana preotului este investita sa invete, sa sfinteasca si sa conduca pe credinciosi, in masura conferita de treapta ierarhica ce i se confera prin hirotonie. Deci slujirea preotiei nu este de la oameni si nu se intemeiaza pe puterea oamenilor, ci este de la Dumnezeu si se intemeiaza pe porunca lui Dumnezeu. De aceea nimeni nu-si poate lua singur cinstea de a fi preot, daca nu estre chemat de sus (Evrei V 4) dupa cum nimeni nu poate invata cuvantul lui Dumnezeu daca nu este trimis (Romani X15) pentru ca nu toti sunt apostoli, nu toti sunt invatatori si nu toti sunt pastori (Efeseni IV 11-12), si, zicem noi, nu toti pot fi preoti.

De aceea, mirenii trebuie sa cinsteasca ierarhia bisericeasca, iar diaconii, preotii si episcopii trebuie sa fie in permanenta constienti de misiunea cereasca pe care o au in lume si de responsabilitatea fata de credinciosii pe care ii pastoresc, caci ei sunt, dupa cum spune sfantul apostol Pavel: „slugi ai lui Hristos si iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu"  (ICorinteni IV1).

 

Taina Cununiei


Cununia sau Nunta este una din cele sapte Sfinte Taine, anume aceea in care unirea conjugala se consfinteste, se binecuvinteaza si devine Taina, caci „Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica"(Efeseni 5,32). intrucat Taina este o lucrare sfanta in care, printr-un semn vizibil, este impartasit credinciosilor harul nevazut al lui Dumnezeu, este de folos sa intelegem continutul acestei slujbe care ridica unirea dintre un barbat si o femeie la rangul de Sfanta Taina.

Mult prea des casatoria este privita in aspectul ei exterior, functional, ca o institutie naturala sau sociala si terestra. Biserica insa, instituind Cununia ca Taina, marturiseste ca mirii primesc prin slujba cununiei harul unitatii, harul dumnezeiesc care ii uneste pe cei doi, pentru a se implini unul prin celalalt si impreuna, unul prin celalalt, sa implineasca scopul vietii pamantesti: „sa va faceti partasi dumnezeiestii firi" (II Petru 1,4). Viata prozaica de zi cu zi acopera de multe ori caracterul tainic al casatoriei, aceasta unitate a doua persoane, prin care unul se reveleaza celuilalt si, prin aceasta revelare reciproca in iubire, fiecare devine capabil de a primi revelarea lucrarii si prezentei lui Dumnezeu, revelarea persoanei sale si a celei iubite in adancimea iubirii si ocrotirii lui Dumnezeu.

Viata pamanteasca este locul si timpul in care fiecare om descopera drumul spre viata vesnica, devine capabil de a se impartasi de vesnicia iubirii lui Dumnezeu sau, dimpotriva, se inchide in propriul egoism si, nedescoperind iubirea, se face partas mortii vesnice.

Cununia este totodata Taina celor doi tineri care isi unesc vietile, pentru a se desavarsi unul prin celalalt, a deveni o singura fiinta, ramanand totusi doua persoane, dupa chipul Sfintei Treimi: Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in persoane -Tatal, Fiul si Sfantul Duh - Unul si Trei deopotriva, in acelasi chip cei doi soti devin o singura fiinta, fiind doua persoane. Iubirea dintre soti, care este o partasie la iubirea lui Dumnezeu, este cea care realizeaza unitatea dintre cele doua persoane intr-o singura fiinta.  Iubirea umana este transfigurata din ordinea trupescului in cea a duhului, este curatita de intinaciunea pacatului si este restaurata in harul dumnezeiesc, este sfintita, pentru a putea fi induhovnicita si partasa la iubirea curata a lui Dumnezeu. Momentul central al slujbei este incununarea mirilor, cand se cere de la Dumnezeu pentru miri sa ii incununeze „cu slava si cu cinste", atribute ale Duhului Sfant. De aceea, o legatura dintre barbat si femeie nesfintita prin Taina Cununiei este pacat, pentru ca iubirea este necuratita de patimi, ramane trupeasca si nedemna de a fi partasa la sfintenia iubirii lui Dumnezeu.

Sfantul Maslu

 

Sfanta Taina a Maslului este lucrarea prin care o per­soana, prin rugaciunile preotilor si ungerea cu untdelemn sfintit, primeste harul tamaduirii, al mangaierii, al intaririi in purtarea cu vredni­cie a incercarii ce a venit asupra sa si al iertarii de pacate.

Sfantul Iacob vorbeste despre Sfantul Maslu, zicand: „Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-1 cu untdelemn in numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica si de va fi facut pacate i se vor ierta lui" (Iacob 5, 14-15).

Sfantul Maslu a fost instituit de Mantuitorul, practicat de Sfintii Apostoli si de Biserica prin slujitorii ei sfintiti.


Sfantul Maslu se savarseste fie la Biserica, fie la casa bolnavului. in ceea ce priveste timpul, se face oricand este nevoie. Se obisnuieste insa sa se faca Sfantul Maslu in zilele de luni, miercuri si vineri si in timpul posturilor de peste an. Dupa randuiala Sfintei Biserici, Sfantul Maslu se savarseste de sapte preoti, dupa numarul celor sapte daruri ale Duhului Sfant, despre care vorbeste proorocul Isaia (cap. 11,2-3). La nevoie, Sfantul Maslu poate fi savarsit si de mai putini preoti, pana la cel putin doi.


Cand Maslul se face la casa bolnavului, atunci acesta trebuie sa fie spovedit si impartasit.

Untdelemnul sfintit la Sfantul Maslu, cu care este uns bolnavul, este simbol al indurarii divine si totodata medica­ment, mijloc de insanatosire, avand o intrebuintare foarte veche, amintita si in Sfanta Scriptura (Luca 10,34; Marcu 6,13). Acest untdelemn se poate pune in candela sa arda, poate fi folosit la miruit sau se poate amesteca cu faina de la Maslu si sa se faca painisoare din care se da bolnavului sa manance.


Efectele Tainei Sfantului Maslu - vindecarea bolilor trupesti si usurarea sufleteasca - depind de credinta celui ce primeste aceasta Taina, dupa cuvantul Mantuitorului: „Fie voua dupa credinta voastra" (Matei 9,29).


Biserica, folosind Sfanta Taina a Maslului pentru ocrotirea sanatatii trupesti si sufletesti a credinciosilor, nu exclude consultarea medicala si folosirea medicamentelor in caz de boala, ci prin aceasta Taina vrea sa-i apropie pe credinciosi de Hristos care da vindecarea, iar bolnavul devenit sanatos trupeste si sufleteste, prin binefacerile Sfantului Maslu, poate trai o viata curata.


ierod. Iustin TANASE

Baraganul Ortodox


 

 

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 50176

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.