Sezatorile de iarna din Postul Craciunului

Sezatorile de iarna din Postul Craciunului Mareste imaginea.

Dupa Lasatul Secului de Craciun, incepea sezonul sezatorilor. Era singura adunare in care se veseleau oamenii in Postul Craciunului. Sezatorile erau organizate in serile zilelor lucratoare, la una sau mai multe case. In zilele de sarbatoare sau duminica, nu se faceau sezatori. Aceste sezatori puteau sa aiba si un caracter de intrajutorare, daca tinem seama ca femeile se ajutau intre ele la torsul lanii.

Se mancau boabe de porumb fiert, nuci, fructe uscate si alune.

In vechime oamenii erau de omenie, nu stateau pe ganduri cand era vorba sa ajute pe cineva. Locul desfasurarii era anuntat din timp. Principalele preocupari in Postul Craciunului erau torsul si tesutul. Insa, nu trebuie sa uitam ca in cadrul acestora se comentau evenimentele cele mai importante din viata satului, se canta, se rosteau proverbe si se invatau colindele pentru Craciun. Era locul in care invatai ce este potrivit firii si ce nu e bine sa faci.

Daca sezatoarea avea ca scop intrajutorarea, se torcea lana persoanei care le gazduia. In cazul in care era un prilej de intrunire comunitara, fiecare persoana isi aducea de acasa lana pentru tors. Fetele tinere erau insotite la sezatoare de mama sau de bunica. In cadrul sezatorilor, niciodata nu coseau camasi. Acest lucru era facut de fiecare persoana, in propria casa.

Flacaii mergeau pe la casele in care aveau loc sezatorile, insotiti de muzicanti. Cand acestia intrau in aceste case, munca era abandonata. Se juca, iar pentru fetele tinere era locul unde invatau pasii de joc.

Astazi vedem sarbatorile cu ochii omului modern. Nu mai stim de sezatori, nu mai facem mancare de prune, nu mai daruim colaci si nuci, nu mai postim. Tesutul mai este cunoscut doar de cateva batrane. Nu se mai gateste in oale de lut sau in ceaunul de tuci de pe pirostrii. Ce era pe vremea bunicilor, nu mai este prezent. A patruns noul !

Adrian Cocosila

.
Pe aceeaşi temă

03 Iulie 2012

Vizualizari: 15051

Voteaza:

Sezatorile de iarna din Postul Craciunului 3.00 / 5 din 1 voturi. 2 review utilizatori.

Comentarii (2)

  • Alina HarabagiuPostat la 2010-11-15 22:21

    Mi-e dor sa mai tes, mi-e tare, tare dor. Am tesut cand eram mica la bunica, atata liniste, atata pace si acum....avem atata tehnologie si nu mai avem timpul lor, totul este automatizat si niciodata nu mai avem timp ...totusi. Nu mai spalam, ca bunicile noasrte, la mana, nu mai dam cu matura ca avem aspiratoare, nu mai mergem pe jos ca avem masini sau mijloace de transport in comun si totusi nu mai avem timp de prieteni, nu mai avem timp de noi si stressul se poate observa cum ne da tarcoale si parca nu vrea sa ierte pe nimeni. Dumnezeu sa ne lumineze si sa ne ajute pe toti.

  • Pop LacramioaraPostat la 2010-04-18 17:39

    Da intr-adevar,in zilele noastre sezatoarea mai exista doar in cateva spectacole puse pe scena tocmai din dorinta de a nu fi uitate,chiar si in mediul rural,cum e cazul nostru(com. Tulghes,jud.Harghita)doar ca noi ne putem lauda cu faptul ca aici inca mai sunt multe femei care mai stiu arta tesutului chiar si dintre cele in jur de 30 de ani,la sarbatorile mari cum ar fi Joia mare,Inaltare,Ziua Romaniei,etc.oamenii din comuna si mai ales copii isi imbraca vechile costume nationale si asa sarbatorim respectivele evenimente,cu mult respet fata ce a fost in vechime dar si ceea ce e bun din ce ne da Dumnezeu nou. Mai avem inca din costumele vechi ale bunicilor,ale mamelor,si le imbracam.Noi(costume) nu se mai fac.De tesut se mai tese dupa cum v-am spus dar mai mult covoare,presuri,cuverturi,pentru ca acestea nu cer atat de mare migala si timp si de ce sa nu o recunoastem,nici ochii nu-i mai avem asa de buni,iar ei sunt cei mai solicitati la cusut sau tesut camasi nationale. Lacramioara Pop,Tulghes,Dir.Cam.Cultural 18.04.2010.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE