Pacatele sunt mizeria ce se aduna pe sufletul nostru. Sufletul nostru trebuie sa fie curat, tot asa cum este un geam, o sticla cand privesti prin ea. Pacatele se depun pe geamul sufletului nostru, asa cum se depun praful si murdaria pe o sticla, incat nu mai poti sa privesti prin ea, nu mai este transparenta. Trebuie sa iei o carpa si sa o cureti. Dupa ce ai curatat-o poti din nou sa te uiti prin ea.

Asa este si sufletul nostru; atunci cand pacatuim depunem praf si mizerie pe sufletul nostru. Daca ne spovedim curatim sufletul, daca nu, sufletul devine din ce in ce mai murdar pana cand se intuneca si nu mai patrunde prin el lumina spirituala. Numai preotul poate spala acel geam al sufletului, deoarece el are mijloacele duhovnicesti, adica buretele si solutia care-l curata si ii dau din nou transparenta si curatenia initiala.

Este o absurditate sa te spovedesti si totusi sa-ti ascunzi unele pacate. Nu este de inteles de ce se mai spovedesc! Sa minti pe duhovnic si pe Dumnezeu! Noi nu trebuie sa asteptam un raspuns sau un sfat de la duhovnic, trebuie sa-l ajutam pt a ne ajuta, sa te rogi zicand: ”Doamne, pune in mintea si in gura duhovnicului meu raspunsul care imi este de folos.”

Daca ai ceva de intrebat pe duhovnic, intai sa te rogi lui Dumnezeu sa-i puna in minte raspunsul, deoarece, daca nu te rogi poti primi un raspuns mai mult omenesc. Deci foarte mult face rugaciunea dinainte de spovedanie pentru ca aceasta sa aiba un efect binefacator, caci prin glasul duhovnicului ne vorbeste insusi Dumnezeu.

Chiar daca nu avem un duhovnic iscusit de ne vom ruga, vom afla adevarul. Fiecare crestin apartine de o parohie si este normal ca fiecare sa mearga si sa se spovedeasca acolo, insa Taina Sfintei Spovedanii impune o mare delicatete duhovniceasca, pe care din pacate, nu toti preotii o detin. In definitiv, fiecare dintre noi putem sa ne spovedim unde simtim ca suntem pe drumul cel mai bun, unde simtim pace si liniste. impartirea pe turme si pastori in veacul de dincolo va fi alta de cea de acum.

Nu mai sunt duhovnici buni deoarece nici turma nu mai este credincioasa. Din lumea existenta ies preotii existenti.Dumnezeu ne trimite povatuitori si conducatori dupa nivelul la care ne aflam, insa acolo unde exista lume credincioasa, exista si preoti credinciosi.

Singurul remediu este ca omenirea sa se roage lui Dumnezeu pentru a le da pastori buni spre pastorire. Judecata, clevetirea si cartirea impotriva preotilor, nicidecum nu pot fi remedii; dimpotriva, nu fac decat sa mareasca raul,in loc sa-l micsoreze.

In aceasta societate contemporana tulbure, fiecare crestin trebuie sa se orienteze in viata si sa caute o luminita ptr a se calauzi in acest intuneric. O astfel de lumina o gasim in Biserica lui Hristos, prin preotii Sai si prin Tainele instituite de El.

Nu ni se poate impune persoana la care trebuie sa ne spovedim, ci duhovnicul trebuie sa ni-l alegem singuri cu rugaciune. Apoi, marturisirea in fata duhovnicului, oricum ar fi, are imensa putere de dezlegare si iertare de pacate prin punerea mainilor pe cap, unde primim energia harului Duhului Sfant. Cel ce primeste marturisirea este Mantuitorul Iisus, preotul este doar un martor dar cu o misiune de ordin divin, responsabilitatea inaintea lui Dumnezeu este maxima si depaseste umanul. Noi trebuie sa fim constienti de misiunea la care s-au inrolat si trebuie sa fim constienti ca mantuirea nu poate fi garantata fara Taina Sfintei Spovedanii.

In tot timpul vietii noastre este bine sa nu avem nimic ascuns, sa fim transparenti si cat mai sinceri. Aceasta transparenta si aceasta curatenie o putem face numai aici pe pamant in Scaunul Spovedaniei. Dincolo nu ne mai poate ajuta nimeni, acolo vom suporta consecintele. Sa ne marturisim si sa ne curatim de toate impuritatile, pt a scoate toti serpii din sufletul nostru.

Preotul poate salva omenirea. Artificialul creat de om il orbeste, il desfigureaza, il roboteaza. Diavolul care uraste pe om f mult ii falsifica realitatea si il manevreaza cum vrea daca lipseste credinta in Dumnezeu, iar pt o persoana care nu crede in Dumnezeu, in existenta Lui, atunci viata nu are sens.

Credinta este un reazem, un sprijin, o speranta, un ajutor efectiv pe care-l simti doar daca nu-i alterata simtirea, este un sens al vietii noastre pamantesti. Ce rost ar mai avea viata noastra, ce rost ar mai avea ratiunea noastra care ne face sa fim stapanitori ai acestei lumi daca nu credem in Dumnezeu?

Florentina

• Nimeni nu e in plus
  Publicat in : Religie
• Pelerinaje de suflet
  Publicat in : Pelerinaje