Catre un homosexual

Catre un homosexual Mareste imaginea.

Te inteleg. Te inteleg perfect. Te uiti in jurul tau si nu vezi decat oameni dispusi ori sa te condamne, ori – mai rau – sa te ignore. Dar eu nu te condamn (nici nu am autoritatea) si, pe de alta parte, eu cred in iertare. Si nici n-as vrea sa te ignor, caci cred ca nimeni nu merita ignorat. Si tu nu esti un nimeni.

De la bun inceput trebuie sa iti marturisesc ca eu sunt mai pacatos decat tine. Stiu cu siguranta ca ma lupt cu patimi cu care tu nu te lupti si din acest motiv stiu cat de grea este aceasta lupta. Dar este o diferenta, caci eu cred ca pornirea ta spre acelasi sex vine dintr-o aplecare a mintii spre un pacat, aplecare care, precum o boala netratata, s-a transformat in patima. Si eu le am pe ale mele, caci si eu, la fel ca tine, am lasat timpul sa treaca fara sa caut vindecare.

Eu stiu ca tu crezi ca nu este asa, ca lucrurile nu sufera comparatie, ca lacomia, de exemplu, si homosexualitatea nu sunt pe acelasi plan, fiind probleme de natura complet diferita. Si faptul ca nu vezi starea ta ca fiind aceea a unui bolnav te face sa crezi ca cauza ei se ascunde undeva in firea ta, sadita acolo inca din nastere. Cu alte cuvinte, crezi ca esti destinat sa fii homosexual. Dar daca analizezi cu putina atentie, vei vedea ca atractia homosexuala se aseamana totusi cu atractia heterosexuala. Si aici iti este si revolta: de ce oamenii te condamna pe tine pentru dorinta ta si nu ii condamna pe heterosexualii ce traiesc in libertinaj (atat de raspandit in zilele noastre)?

Am sa te surprind raspunzandu-ti ca ai dreptate. Adulterul este la fel de condamnabil, precum si desfraul (numele mai traditional si mai concret al libertinajului). Pentru noi (crestinii), desfranarea este condamnabila ca fiind ceva imoral pentru ca atenteaza la ceea ce noi numim “uniunea sfanta a familiei”. Dar daca mergem mai in adanc, descoperim ca de fapt desfraul si, sa zicem, betia, au acelasi rezultat nefericit: il separa pe om de Dumnezeu. Si acest lucru descoperindu-l, incercam din toate puterile (fiecare dupa masura si starea lui) sa “inotam impotriva curentului”, pentru a ne apropia, si nu a ne departa, de Dumnezeu.

Acum, intre noi fie vorba, stiu ca si tu simti ca aceasta aplecare homosexuala a ta te departeaza de Dumnezeu, desi ai multe momente in care ti se pare o nedreptate strigatoare la cer. Si este, intr-un fel, nedrept. Este nedrept ca nu toate faptele noastre sa fie pe placul lui Dumnezeu, daca suntem copiii Lui. Dar nu este o nedreptate pe care a produs-o El, ci care a intervenit din cauza fugii noastre din fata Lui. Atunci cand copilul nu mai asculta glasul iubitor al parintelui, acesta se vede nevoit de multe ori sa-l lase sa “isi faca de cap”, intrucat doreste ca fiul sa se intoarca la dragostea cea dintai nu pentru ca a fost silit, ci pentru ca a aflat unde este adevarul, intelegand ca niciun lucru sau ambitie lumeasca nu merita parasirea “bratelor parintesti”.

Si acum trebuie sa-ti mai fac o destainuire: cuvantul “pacat” inseamna chiar aceasta, “departare”, sau “dizarmonie” fata de Dumnezeu. Deci daca tu, in sinele tau, cautand inauntrul constiintei tale, simti ca ceva te desparte de Dumnezeu, sa stii ca acel ceva este un pacat. Iar cand pacatul devine viciu, ca o a doua natura, se numeste patima, caci ajunge sa fie atat de puternic incat te chinuieste el pe tine, iar tu ajungi sclavul lui. Si daca crezi aceasta, daca crezi ca ceea ce te desparte de Dumnezeu este aceasta patima, atunci trebuie sa stii ca esti asemenea noua. Noi nu suntem sfinti (desi am vrea), suntem doar oameni pacatosi si patimasi care isi recunosc aceste patimi si pacate si care lupta impotriva lor, nu in slujba lor.

Aminteste-ti deci ce a facut Iisus Hristos cand toata lumea din jurul sau dorea ca femeia pacatoasa sa fie omorata (asa cum cerea legea). Nu s-a semetit, nu si-a luat o postura de judecator ci, vadind fatarnicia celor care o condamnau, i-a obtinut eliberarea ba, mai mult, a iertat-o. Dar odata cu iertarea i-a transmis si doctoria care sa-i mentina starea de iertare: “Nu mai pacatui”. Si deci prin iertarea Lui si prin stradania ei, femeia s-a vindecat si traditia noastra ne spune ca a ajuns sfanta – ea, care ajunsese din pricina patimii ei la un pas de moarte!

In fond, ti-am scris aceasta scrisoare doar ca sa stii ca nu esti singur pe lume. Suntem multi si iti transmitem vestea noastra cea buna: “Bucura-te, Hristos a inviat!”

Paul Cocei

Despre autor

Paul Cocei Paul Cocei

Colaborator
104 articole postate
Publica din 29 Decembrie 2011

15 Octombrie 2013

Vizualizari: 8309

Voteaza:

Catre un homosexual 3.67 / 5 din 6 voturi. 7 review utilizatori.

Comentarii (7)

  • Moise GiulianoPostat la 2013-10-19 15:59

    Articolul conţine lucruri bune dar şi incomplete, deci rele. De exemplu cuvintele:"în fond, ti-am scris aceasta scrisoare doar ca sa stii ca nu esti singur pe lume. Suntem multi si iti transmitem vestea noastra cea buna: “Bucura-te, Hristos a inviat!”, sunt incomplete şi pot da înţelesuri ambiguie. Cum să se bucure un om homosexual, cât timp nu se schimbă? Trebuie accentuat că homosexualii nu se pot bucura de Hristos înviat.

  • CORINA GEORGIUPostat la 2013-10-17 02:46

    Da, foarte frumos articol dar...daca revenim la cotidian, acesti oameni care se complac in aceast pacat nu doar strigator la cer ci si impotriva firii, traiesc foarte departe de Dumnezeu! Ei sunt ori atei sau...in cel mai bun caz, inchinatori la idoli! Sunt siguri ca aceasta patima nu va "trece" in fata bunului D-zeu si-atunci...se resemneaza, se complac, la fel ca si zoofilii, necrofilii, etc.... Da, este frumoasa pilda cu femeia pacatoasa dar, sa nu uitam ca aceasta s-a vindecat de patima ei & a primit iertare, nu doar prin cuvintele Mantuitorului, ci si prin stradania ei! Iar prin pocainta, nu doar c-a primit iertare dar s-a si sfintit! Asadar.....un proverb romanesc (batanesc) spune: "D-zeu ne-ajuta, dar nu ne baga si-n sac!" Cu alte cuvinte....nu ajunge doar "DOAMNE MILUIESTE-MA!" Bunul D-zeu sa ne ierte pe toti si, sa ne dea putere sa ne curatam cu totii de pacate & patimi....dupa straduinta!

  • Constanta SzlavicsPostat la 2013-10-16 12:51

    Frumos! Un mesaj de iubire catre cel de langa noi, un mesaj care sunt sigura ca va ajuta. Bunul Dumnezeu sa ne ajute pe toti, sa ne vedem paru' din ochi.Amin

  • ioana Postat la 2013-10-16 04:29

    Bine ar fi ca acest text sa ajunga unde trebuie. Poate ar fi bine sa il transmitem prin mail sau alte mijloce pentru a avea vizibilitate mai mare si a avea sanse mai mari sa fie vazut de cine trebuie!

  • Bacalearos Maria - CorinaPostat la 2013-10-16 03:12

    Felicitari autorului! Abia astept urmatorul articol! L-am apreciat si pe cel anterior ca fiind de mare folos. Doamne ajuta!

  • Cristian PaulisPostat la 2013-10-16 03:10

    Ce se spune în articol este profund adevărat, şi mă surprinde în mod plăcut să citesc aşa ceva pe un site ortodox, până acum nu am întâlnit o asemenea opinie, (cu care sunt perfect de acord), la un credincios. După părerea mea, orice este anormal, ce nu este potrivit cu firea omului aşa cum a fost el creat înainte de cădere, (şi aici includem nu doar păcatele sexuale, ci şi minciuna, mândria, furtul, etc., pentru că Dumnezeu nu a creat un om care minte, fură, etc.), este păcat şi te desparte de Dumnezeu. Oamenii au creat o diferenţiere a păcatelor ca gravitate după consecinţele lor sau după modul în care ele sunt sau nu acceptate de societate, de exemplu, conform părerii oamenilor, este un păcat mic să minţi, pentru că nu are consecinţe grave şi toată lumea minte, dar este un păcat mare curvia şi homosexualitatea, pentru că acestea nu sunt acceptate şi nu mulţi cad, sau nu ştim de mulţi care cad în aceste păcate. Eu cred că după părerea lui Dumnezeu, păcatele nu se împart în mari sau mici după consecinţele lor şi după modul în care ele sunt tolerate sau nu de oameni, ci după motivaţia şi atitudinea pe care o ai atunci când comiţi păcatul. De exemplu, în cazul motivaţiei, eu cred că este mai mare păcatul unui om care fură un pix doar din plăcerea de a fura, fără să aibă nevoie de el, decât păcatul celui care fură o pâine pentru că e rupt de foame, şi de asemenea, cred că e mai mare virtutea celui care nu fură o pâine cu toate că e rupt de foame, decât virtutea celui care nu fură un pix de care n-are nevoie. Iar în cazul atitudinii, cred că este mai mic păcatul unui om care comite un păcat „strigător la cer” în opinia oamenilor, dar care comite acel păcat după mult timp în care s-a luptat cu patima, n-a vrut să comită acel păcat, dar s-a întâmplat să cadă, decât a celui la care nu există nici o ispită şi comite un păcat mic, (în opinia oamenilor), doar pentru că aşa vrea el, să îi facă în ciudă lui Dumnezeu (păcat cu îngâmfare). Aş vrea să citesc ce credeţi dumneavoastră, cei care aţi citit acest articol, în legătură cu cei care au o dorinţă sexuală nefirească, (de exemplu homosexuală), dar pentru că nu vor să păcătuiască împotriva lui Dumnezeu, trăiesc o viaţă de abstinenţă şi se luptă cu această patimă fără să ştie nimeni, decât ei şi Dumnezeu la care se roagă, pentru că este greu de crezut că vor găsi vreun om care să le înţeleagă problema şi în loc să-i condamne, să îi aprecieze pentru hotărârea lor de a nu păcătui, cu toate că această hotărâre îi pun în faţa unor lupte grele zilnice. Eu cred că un astfel de om este de apreciat mai mult decât cel care are o dorinţă sexuală heterosexuală, are soţie şi familie, o viaţă sexuală împlinită, şi nu e în stare să se abţină trei luni cât soţia este plecată în delegaţie şi curveşte cu vecina. Cu respect, Cristi

  • costel popescu Postat la 2013-10-16 02:02

    Minunate cuvinte. Sa ne fie de folos tuturor. Felicitari autorului.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE