Ce rost au hainele?

Ce rost au hainele? Mareste imaginea.

Imbracamintea constituie un aspect al vietii omului caruia, adesea, i se acorda o importanta cu mult mai mare decat ar trebui. Pentru a cunoaste rostul hainelor, se cuvine sa raspundem sincer la doua intrebari, dupa cum urmeaza: De ce ne imbracam? Pentru a nu sta dezbracati. De ce nu stam dezbracati? Din doua motive: pentru a nu ne rusina, in fata celorlalti, si pentru a ne proteja trupul de frig sau de cladura.

Avand in vedere cele doua motive de mai sus, cu adevarat ne imbracam dintr-o nevoie reala, iar nu fara rost. Astfel, consider ca oricare alt motiv ar sta la baza folosirii si alegerii hainelor, ar avea toate sansele sa fie unul patimas, adica intemeiat pe o nevoie nefireasca si inselatoare a sufletului.

Hainele ne aduc aminte de pedeapsa !

Imbracarea hainelor trebuie sa ne aduca aminte de pedeapsa pentru neascultare si de alungarea din rai a protoparintilor nostri, Adam si Eva, precum ne indeamna Sfantul Ioan Gura de Aur, zicand: "Insusi faptul acoperirii trupului cu haine este o vesnica aducere-aminte de izgonirea din rai si de pedeapsa pe care au luat-o, dupa calcarea poruncii, protoparintii nostri. Mai inainte de neascultare, protoparintii erau goi si nu se rusinau, insa, dupa cadere, "au cusut frunze de smochin si si-au facut acoperamanturi imprejurul trupului" (Facere 3, 7). Astfel, noi, cei ce mai inainte (in rai) eram acoperiti de darul lui Dumnezeu si nu aveam trebuinta de haine, pentru care pricina facem din aceasta amintire a pedepsei un prilej de a alerga dupa haine stralucite si de mult pret?"

Insasi existenta hainelor trebuie sa ne fie un indemn spre neimpodobire si spre pocainta, pentru ca nu am fi avut nevoie de acestea, ca sa ne apere de arsita soarelui si de gerul iernii, daca am fi pazit porunca cea dintai a lui Dumnezeu si nu am fi fost alungati din rai. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Imbracamintea hainelor sa se faca noua vesnica aducere-aminte si invatatura despre caderea din bunatati si despre pedeapsa pe care neamul oamenilor a primit-o pentru neascultare."

Odata ajuns patimas, omul si-a pervertit toate nevoile, uitand parca de rostul lor cel adevarat. Astfel, in loc sa se foloseasca de haine pentru a-si acoperi rusinea si pentru a se feri de vitregiile vremii, acesta le-a transformat intr-un scop in sine, cautand mai mult materialele scumpe si greu de gasit, decat pe cele simple, aflate la indemana oricui.

Pe langa faptul ca omul a ajuns sa depuna un efort considerabil pentru a-si procura haine alese, el nici macar nu se multumeste vreodata, cautand neincetat alte si alte lucruri alese si scumpe. In aceasta privinta, Sfantul Ioan spune: "Sa ne spuna noua cei care pun atata fantezie (moda) in haine, incat nici nu stiu de acea imbracaminte din lana de oaie, ci se imbraca cu haine de matase, de ce isi impodobesc trupul cu acestea si se bucura de imbracamintea cea de aici, neauzindu-l pe Apostolul Pavel, cum zice: "Avand hrana si imbracaminte, cu acestea vom fi indestulati" (I Timotei 6, 6-8)?"

Hainele scumpe pot imbolnavi sufletul

Hainele trebuie sa fie simple si bine intocmite, astfel incat sa-si indeplineasca scopul lor, iar nu impodobite fara rost, lucrate din materiale foarte scumpe sau de catre mesteri renumiti. Din pacate, petrecerea indelungata intr-un mediu luxos, tineretea si pilda nepotrivita a celor din jur ne pot face sa uitam usor scopul adevarat al hainelor. In acest sens, Sfantul Vasile cel Mare, ne intreaba retoric: "Este, oare, vreo deosebire, pentru un om cu mintea sanatoasa, daca imbraca o haina scumpa sau una ieftina, atata vreme cat si una si alta il apara iarna, de frig, iar vara, de caldura?"

Hainele impodobite fara rost si cautate mai ales pentru pretul lor, indica patimi si pofte ascunse, precum spune Sfantul Vasile cel Mare, zicand: "Cautarea hainelor din fir de matase si de mult pret este o desertaciune ce isi are inceputul sau intr-o ascunsa inchipuire (intentie) sau intr-o pofta amagitoare a inimii, care, la randul ei, ajunge la un scop ascuns (patimas) si la un sfarsit fara rost. Ca sa graiesc cu Solomon, care a incercat, mai mult decat toti, niste haine ca acestea de mult pret, laudandu-le la inceput, dar defaimandu-le pe urma, zic aceasta: "Desertaciunea desertaciunilor, toate sunt desertaciuni!" (Ecclesiast 1, 2)."

La randul sau, despre hainele cele scumpe, Sfantul Nicodim Aghioritul spune: "Pana acum, am crezut ca scumpetea hainelor este doar o desertaciune, dar ma tem ca ea este hranitoarea slavei desarte, maica mandriei, calea curviei si hotar al aproape tuturor patimilor. Am spus ca este hranitoare si maica a slavei desarte si a mandriei, deoarece sufletul are obiceiul innascut de a lua pe dinlauntru forma cea dinafara a trupului. Astfel, daca trupul poarta haine smerite, impreuna cu el se smereste si sufletul, iar daca trupul poarta haine cu slava desarta si cu mandrie, se mareste si el in desert cu acesta si se mandreste, dupa cum scrie Sfantul Ioan Scararul: Sufletul se face asemenea lucrarilor din afara, ia chipul celor pe care le face si se intipareste de ele."

Impodobirea hainelor este socotita cale spre desfranare, precum spune Sfantul Vasile cel Mare, zicand: "A te ingriji de aranjatul parului si de haine, mai mult decat e de trebuinta, este o fapta de om necugetat sau o fapta de om ticalos. A cauta sa fii imbracat stralucit, socot ca este tot atat de rusinos ca si a trai in desfrau sau a strica altora casele."

Imbracamintea femeilor, dupa Sfanta Scriptura

"Femeile sa poarte imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu" (I Timotei 2, 9-10).

"Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe, ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu" (I Petru 3, 3-4).

Referindu-se la cuvintele de mai sus, Sfantul Nicodim Aghioritul spune: "Poti pricepe cu cat mai mult cei doi Apostoli au oprit acest lucru de la barbati." Atat femeia, cat si barbatul, trebuie sa inteleaga in mod clar cuvantul Sfantului Vasile cel Mare, care zice: "Tot ceea ce se ia nu din nevoie, ci pentru impodobire, se socoteste falire."

Haina smerita sa nu o judece pe cea scumpa

Sinodul local din Gangra ii anatemizeaza pe acei care, umbland cu haine smerite, ii defaima pe cei imbracati cu haine scumpe sau obisnuite: "Daca vreunul dintre barbati, din asceza paruta, intrebuinteaza haina invelitoare si, ca si cum prin aceasta ar avea dreptatea, ar defaima pe cei ce cu evlavie poarta matasuri si pe cei ce intrebuinteaza imbracamintea obsteasca si obisnuita, sa fie anatema." (Canonul 12)

Acelasi sinod, insa, in continuarea canonului anterior, lauda simplitatea hainelor, iar imbracamintea cea scumpa o da la o parte, zicand: "Acestea, insa, le scriem nu spre a starpi pe cei ce voiesc sa practice asceza in Biserica lui Dumnezeu, potrivit scripturilor, ci pe cei ce iau pretextul ascezei spre mandrie, ridicandu-se impotriva celor ce vietuiesc mai simplu. (...) Laudam simplitatea si cumpatul in imbracaminte, care serveste numai pentru simpla acoperire a trupului, iar de la nazuintele spre moliciune si lux in imbracaminte ne intoarcem." (Canonul 21)

Un om intelept nu se va imbraca cu vestminte scumpe si alese, ci cu haine simple si curate, precum faceau pana si filosofii cei intelepti ai lumii. Sfantul Vasile cel Mare spune: "Ai vazut pe cineva cugetand inalt, fiind inconjurat cu haina cu flori, cu panze de matase imbracat si avand si slujitori? Defaima-l!" Iar, la randul sau, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Vezi vreun om purtand haine de matase? Razi de el!" Atat defaimarea, cat si rasul fata de hainele cele scumpe, la care suntem indemnati de sfinti, vor doar sa ne faca sa nu ii luam ca model pe cei care umbla imbracati astfel si sa ne ferim de faptele lor ca de ale unor neintelepti.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

16 Noiembrie 2012

Vizualizari: 8527

Voteaza:

Ce rost au hainele? 4.50 / 5 din 8 voturi. 8 review utilizatori.

Comentarii (8)

  • cristel alexandruPostat la 2012-11-18 12:17

    mai putin conteaza haina conteaza doar fapta buna si haina botezului sa o putem tine alba si nepatata. daca putem si putem trebuie sa facem cat mai multa milostenie mersul la biserica regulat si sa tinem cont de ce ne spun sfintii parinti .Numai asa vom pasi cu adevarat spre DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS CARUIA I SE CUVINE SLAVA CINSTE SI INCHINACIUNE IN VECI AMIN

  • Rusu JenicaPostat la 2012-11-16 23:36

    Am citit cu atentie articolul si impartasesc aceleasi valori ale modestiei , umilintei, seriozitatii si decentei. In privinta faptului ca Adam si Eva ar fi fost goi inainte de caderea in pacat am alta opinie , cred eu fundamentata pe intelegerea textului din Sfanta Carte. Cuvintele ebraice "arom" ( "gol", "dezbrăcat" - niciodata cu sensul de dezbracat total ) , "erom" si/sau "bush" ("rusine", "dezamagire", "inselare" - de exemplu Iov 19 vorbeşte despre ruşinea pe care ar trebui să o simtă prietenii lui Iov ca urmare a purtării nepotrivite pe care au avut-o acuzând pe nedrept un om ) ne conduc spre o alta concluzie. Deasemenea mai pot prezenta ca argument aditional un articol : "Tradiţia ortodoxă arată că Adam şi Eva erau înveşmântaţi cu necreată lumină, lumină pe care au pierdut-o prin mândrie şi nesupunere, primind în schimb îmbrăcăminte de piele4. Împodobiţi cu veşminte dumnezeieşti, Adam şi Eva s-au lepădat de ele, atunci când au încălcat porunca primită, făcându-se nevrednici pentru altfel de haine decât cele ale cărnii5. Veşmântul dumnezeiesc, după Tradiţia ortodoxă, este prezenţa luminoasă a lui Dumnezeu care îi înconjura pe Adam şi Eva. Goliciunea nu devine vizibilă decât atunci când această lumină se retrage din jurul lor. Atunci, Adam şi Eva se văd îngreunaţi de grosimea trupului lor, îmbrăcat în piele. Iar în Eden, „pielea de animal”, ucis în acest scop, nu-şi are locul, pentru că moartea nu exista încă. Haina de piele e greutatea trupului lipsit de lumina şi de slava dumnezeiască ce îi transfigura pe Adam şi Eva. Adam nu-şi recunoaşte goliciunea decât după ce se leapădă, prin neascultare, de veşmântul divin6. În locul veşmântului de lumină, Adam şi Eva se îmbracă în haine de ruşine7 şi, datorită nesupunerii, sunt dezbrăcaţi de harul divin şi scoşi afară din împărăţia veşnică8. Tocmai datorită acestei pierderi de har necreat şi luminos, ca principiu al unităţii cuplului, Adam şi Eva îşi resimt atât de dureros goliciunea… Goliciune care nu e decât urmarea pierderii veşmântului harului necreat9. Pierderea harului divin provoacă celor care şi-o amintesc şi îi percep consecinţele în sufletul lor, o durere insuportabilă. Iar căsnicia poartă semnul acestui mister" 4) Fac. 3, 21. (5) Triod; Duminica lăsatului sec de brânză; Izgonirea lui Adam din Rai; Luminînda, Glas 6. (6) Ibid.; Orthros; Cîntarea 6. (7) Ibid.; Cîntarea 7. (8) Ibid.; Lunea celei dintîi săptămîni a Postului Mare; Cîntarea 1, Glas 1. http://tainacasatoriei.wordpress.com/2008/03/04/casnicia-ca-institutie-paradisiaca/ Ce parere aveti?

  • elisabeta dutuPostat la 2012-11-16 12:46

    "Chiar daca ai haine multe si scumpe, trebuie sa-i multumesti Lui Dumnezeu ca te-a ajutat sa le ai si sa-ti para rau ca nu au si altii :)." Asa gandeam si eu inainte, cand aruncam banii pe toate mizeriile scumpe doar de dragul falei. NU. Cu banii pe care-i dai pe haine scumpe iti cumperi haine decente ca pret iar cu restul imbraci pe altul/altii care nu au. Asta rezulta din scrierile Sfantului Ioan Gura de Aur si ale tuturor acelor intelepti crestini care au comentat Sfanta Scriptura.

  • Sandu-Gabriel VasilePostat la 2012-11-16 11:01

    Şi..., ca să glumim un pic, măcar dacă nu s-ar pierde timp în alegerea lor, şi, măcar de ar fi mulţumit omul după atâta timp pierdut :) Dumnezeu să ne înţelepţească. p.s.- excelentă tema articolului.

  • ion mirosanuPostat la 2012-11-16 03:39

    Există , printre înţelepţi , o credinţă anume cum că '' haina poate fi judecată de unii de alţii însă nu '' . Am căutat rădăcina acestei credinţe şi am descoperit anumite explicaţii cum că un om poate foarte uşor deconspira natura sa doar arătându-şi ţinuta sa . În public , în mijlocul străzii , se văd tot timpul drame ce nu pot fi înţelese doar privindu-i pe cei ale căror haine se vântură neâncetat prin ochii celor care au ochi să vadă . Eu , sunt convins că hainele sunt doar un ''ego'' al unora , sunt însă şi o întreagă istorie de fapte şi pierdere a adevăratei noastre identităţi . Doar ne-vrând să-şi descopere goliciunea , Adam , s-a descoperit în faţa Domnului cu fapta sa . Acoperământ sau nu , haina , poate deveni prin voinţa noastră , sfârşitul păcatelor , doar să ne lepădăm de acestea şi vom fi ajuns la mântuire . Îmi place înţelepciunea acestui articol , relatarea lui nu face decât să atragă omului atenţia spre viaţa sa , indiferent cum este ea , doar cunoscând unele lucruri , nu mă îndoiesc că va apare şi prilejul de îndreptare .

  • Marcu AdrianPostat la 2012-11-16 02:59

    Multumim !

  • Dinu RobertPostat la 2012-11-15 15:40

    ..."Din pacate, petrecerea indelungata intr-un mediu luxos, tineretea si pilda nepotrivita a celor din jur ne pot face sa uitam usor scopul adevarat al hainelor."... Tocmai aici se da batalia. Chiar daca ai haine multe si scumpe , trebuie sa-i multumesti Lui Dumnezeu ca te-a ajutat sa le ai si sa-ti para rau ca nu au si altii :).

  • costel popescu Postat la 2012-11-15 13:52

    Haina, imbracamintea, nu trebuie privita ca fiind un adaos. Ea tine de natura umana, daca avem in vedere ca prima haina a omului era din har. Iar acest lucru reiese si din Canonul Sfantului Andrei Criteanul unde se spune ca am rupt aceasta haina si am imbracat hainele de piele. Despre aceste haine, Nellas a scris o carte. Haina de har se poate recupera prin pogorarea Duhului Sfant. Condacul al treilea al Acatistului Domnului ne da cateva detalii despre haina cereasca: "Iisuse, Care ai imbracat cu putere de sus pe apostolii Tai, care sedeau in Ierusalim, imbraca-ma si pe mine, cel golit de toate faptele cele bune, cu caldura Duhului Tau celui Sfant, si-mi da sa-Ti cant cu dragoste: Aliluia!"

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE