Gandul la moarte

Gandul la moarte Mareste imaginea.

Gandul la moarte este pentru Sfintii Parinti un mijloc de imbunatatire a vietii. Prin acest gand, ei ne indeamna sa nu ne atasam de lucrurile pamantesti mai mult decat ne este necesar, sa nu cautam o afirmare a lor peste trebuinta.

Dar pentru multi din aceasta viata, gandul la moarte aduce neliniste. Si acest lucru se intampla pentru ca ei traiesc ca si cand lumea sfarseste odata cu moartea.

Desi omul stie ca poate muri in orice moment, el are tendinta de a trai ca si cand este nemuritor in aceasta lume. Interesant este ca si atunci cand cineva apropiat moare, apeleaza la diferite firme pentru a-l machia, aranja, expune in locuri speciale, in asa fel incat sa para viu. Daca nu-l poate readuce la viata, omul care nu accepta moartea, vrea ca macar sa aiba parte de iluzia vietii.

E cutremurator sa vezi cum omul incearca in acest fel sa aduca pe cineva in normalitatea acestei lumi, in conditiile in care acela a trecut in lumea de dincolo.

Total diferit se raportau cei din vechime la moarte. Pentru ca ei credeau in Dumnezeu, in Cel care a biruit moartea, traiau cu constiinta mortii ca trecere si nu ca sfarsit. In trecut, la sate, cand se afla ca cineva mai are putin de trait, trecea tot satul "sa-si ceara iertaciune", ca acel om sa moara in pace. Taranul nu fugea de moarte si nici nu incerca sa-si minta semenul ca mai are de trait. De ce nu facea acest lucru? Pentru ca cel ce urma sa treaca in viata de dincolo, invatase toata viata ca trebuie sa moara cum se cuvine. Era oricand pregatit pentru trecerea in lumea vesniciei. Pentru el moartea nu a fost un dusman al vietii, ci un semen, de la care a avut de invatat multe.

Biserica, prin rugaciunile ei, ne pune acest gand mereu in fata. In rugaciunile pe care le rostim seara, inainte de a ne culca, spunem: "Stapane, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi acest pat groapa? … Iata groapa imi zace inainte si moartea imi sta inainte. De judecata Ta Doamne ma tem si de chinul cel fara de sfrasit, iar a face rau nu mai contenesc". Aducerea aminte de moarte pe care o face Biserica prin rugaciunile ei, este indemn spre pocainta. Pentru un crestin, gandul la moarte nu aduce teama paralizanta, ci mai multa grija asupra felului in care isi pregateste vesnicia. In acest sens Scriptura ne indeamna "In tot ce faci adu-ti aminte de sfarsitul tau si nu vei pacatui niciodata" (Int. Sir. 7, 38).

Inchei cu indemnul lui Evagrie Ponticul - omul trebuie sa se angajeze in actiune pentru viata ca si cand ar trai o mie de ani, dar trebuie sa fie dezlipit de lumea aceasta ca si cand ar muri maine.

Adrian Cocosila
 

02 Aprilie 2012

Vizualizari: 7920

Voteaza:

Gandul la moarte 0 / 5 din 0 voturi. 7 review utilizatori.

Comentarii (7)

  • Iongalrom IonutPostat la 2011-02-24 14:19

    Dacă oamenii s-ar gândi în orice moment la moarte dar nu ca la o pedeapsă ci ca la momentul trecerii către "marea întâlnire" cu Dumnezeu şi cu toate faptele vieţii noastre, şi la viaţă ca la "scurta vizită" pe care o avem pe acest pământ înainte de veşnicia cu Dumnezeu sau suferinţa veşnică, în funcţie de faptele noastre, ce atunci vor fi "date pe faţă", lumea ar fi mult mai bună şi ar tinde să se asemene cu Raiul Lui Dumnezeu. Să fim deci călăuziţi în tot ceea ce facem de acest gând şi cu siguranţă nu vom greşi niciodată nici faţă de Dumnezeu, nici faţă de aproapele nostru.

  • CosminN CosminNPostat la 2011-02-22 14:59

    Din păcate foarte mulţi stăm bine la teorie, dar practica ne omoară. Nu-i lucru uşor să accepţi cu detaşare moartea cuiva drag sau foarte drag. E durere, e chin să nu-l mai vezi, să nu-l mai auzi... Puţin sunt cei care au avut revelaţii şi şi-au mai liniştit puţin sufletul. E GREU...

  • DANIELA POPPostat la 2011-02-21 09:49

    Da moartea este o tragedie coplesitoare.Ea este foarte diferita de toate calamitatile vietii!Daca avem nefericire in viata s-au ne merge rau avem speranta ca totul se va rezolva.Dar moartea este suprema tragedie.Legaturile gingase de o viata se rup brusc.Familia se destrama de intamplarea pierderi cuiva ca Dumnezeu a spus de sot si sotie ca se vor face un singur trup geneza 2:24,greul este pentru cei ramasi ,pe ei nu-i mai tulbura raul din lumeiov 3:17.Insa Dumnezeu n-a abandonat lumea intr-o stare farasperanta,ioan3:16,osea13:14,romani 5:18,19,i corinteni15:21,22,romani 14:9

  • Sorin Postat la 2011-02-21 05:29

    Inceputul intelepciunii sta in frica de Dumnezeu. Pune moartea inaintea ta, ca nu gresesti. Ea chiar iti sta inainte. Sa ne daruim lui Dumnezeu, implinind poruncile Sale, ca si El sa ne daruiasca Duhul Sau cel Sfant. Atunci moartea nu ne va mai speria, ci va fi mantuire...

  • Mihaela NistorPostat la 2011-02-21 04:03

    Frica de moarte trebuie sa ne apese dupa parerea mea daca: -cineva plange din cauza mea, -daca are de suferit din cauza actiunilor sau gesturilor mele, -daca atunci cand sun rugaciunea Tatal Nostru nu ma infior cand spun" SI NE IARTA NOUA GRESELILE NOASTRE PRECUM SI NOI IERTAM GRESITILOR NOSTRI".

  • costel popescu Postat la 2011-02-21 03:12

    Un indeman al Parintelui Paisie Olaru "Sa mearga fratii mai des in cimitir si sa vorbeasca cu cei morti, ca ei ii vor invata cam asa: Ce esti tu azi, am fost noi ieri; si ce suntem noi azi, vei fi tu maine".

  • ion mirosanuPostat la 2011-02-21 02:12

    Asta este o formă ; Dar mai este şi forma prezentată de cei care nu au suficientă minte încât să rezerve o grijă deosebită asupra felului în care pleacă de pe această lume . Grija aceasta nu este de perpectivă ci esenţială deoarece îţi asigură gândul bun al celor care rămân în urmă şi numai ei sunt cei care-ţi asigură o parte a veşniciei . Gândul lor bun şi faptele tale aidoma aduc speranţe în inimile celor care se luptă cu lumea aceasta .

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE