Este sintagma ce a marcat basmele copilariei noastre, dorinta si nevoie a omului de pretutindeni. Pentru ca desi viata cu toate greutatile ei ne sperie uneori, gandul la moarte ne infricoseaza de-a binelea.

Tocmai de aceea preferam sa nu ne gandim. Ne ascundem de noi insine, fugim de etapele vietii si-asa scurte si trecatoare si ne refugiem in lume, uitand ca suntem precum fumul ce se pierde in zare.

Tineretea ramane etapa cea mai placuta a vietii, perioada in care din punct de vedere fizic suntem "in putere", iar spiritual ne permitem orice distractie, adormindu-ne constiinta si lasand grija mantuirii pe mai tarziu. Ne spunem in gand ca vom avea vreme de pocainta la batranete si ignoram adevarurile biblice: "Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau!" (Luca 12:20). Cainta pentru faptele noastre este adormita si inca mai dam crezare vorbelor diavolului ce ne amageste si azi, precum pe stramosii nostrii Adam si Eva in gradina Raiului: "Nu, nu veti muri, ci. veti fi ca niste dumnezei, cunoscand binele si raul" (Facerea 3:4-5). Continuam sa traim in negare pana la sfarsitul vietii daca nu avem harul lui Dumnezeu asupra noastra sa ne ocroteasca si sa ne lumineze mintile.

Tineretea omului contemporan a devenit absolutul sau, idealul spre care tinde. Odata ce incep sa rasara mici riduri si fire albe de par, cade in depresie si da fuga la specialistii in domeniu pentru tratamente cu botox si vopsele fara parabeni. Societatea nu il ajuta sa constientizeze si sa se bucure de frumusetea fiecarei etape a vietii, asa cum au fost ele lasate sa se succeada de Dumnezeu: copilaria, pubertatea, adolescenta, tineretea, maturitatea, batranetea. De ce sa le fi asezat in aceasta ordine? Cu siguranta nu intamplator. Pe masura ce inainteaza in viata , omul ar trebui nu doar sa aiba mai mult par alb si pielea mai stacojita, ci si mai multa intelepciune. Un om batran nu este si nu trebuie sa reprezinte "inca un om" de care nu mai avem nevoie (sau credem ca nu mai avem nevoie), trecut, depasit, incapabil sa se adapteze la noile schimbari. Un varstnic ar trebui sa fie respectat pentru intelepciunea sa si sa reprezinte pentru cei tineri o enciclopedie vie. Dar atentie, nu anii vietii ne dau intelepciunea. Viata pe care o ducem, calitatea ei, lectiile pe care le-am invatat din experientele vietii aduc roade bune si la batranete. Vietuind impreuna cu Hristos in tainele bisericii si urmand poruncile Sale vom capata intelepciunea.

Ce se intampla in societatea noastra astazi este de-a dreptul traumatizant: odata trecuti de 40 de ani, oamenii se tem ca nu-si vor mai gasi de lucru, in loc sa fie tot mai apreciati si mai cautati pentru experienta lor. Si atunci, se intreaba omul, cum sa nu-i fie rusine sa-si declare varsta si sa se ascunda in spatele dietelor drastice de slabire si fardurilor, chinuindu-si trupul obosit? Exista tinerete fara batranete si viata fara de moarte ca in basme?

Deschide ochii, omule! Priveste in launtrul tau! Nu esti doar trup, ci si suflet. Un suflet ce se vrea descoperit, ajutat, educat sa ajunga la acea viata data de Creatorul sau la inceputurile lumii. Exista viata dupa moarte, viata care nu va mai cunoaste moarte. Exista tinerete fara batranete in Imparatia lui Dumnezeu.

Sa lasam amagirile lumesti despre pastrarea frumusetii acestui trup muritor. Nu ne va fi de niciun folos la Judecata sa avem un trup frumos si un suflet urat. Indiferent cat de placut ar fi lumii, tot in pamant va merge cu toate stricaciunile sale: "caci pamant esti si in pamant te vei intoarce." (Facerea 3:19) Sa cautam frumusetea sufletului si toate frumusetile Raiului se vor adauga noua, mai presus decat poate mintea omeneasca sa-si imagineze, caci "noi nu suntem (fii) ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului." (Pavel 10:39)

Raluca Ignat

.

• Gandul la moarte
  Publicat in : Editoriale