Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti

Iubirea fata de aproapele este formulata de Mantuitorul in cuvintele: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22, 39). Dar daca te iubesti pe tine, mai ai oare putere sa iubesti si pe altcineva? Cum poti fi model de iubire, cand din cauza iubirii de sine, nimeni nu mai poate avea loc in fiinta ta? Inteleg ca Mantuitorul ne invita sa ne interesam de cel de langa de noi pe masura preocuparii de noi insine. Si cum cel mai mult timp, daca nu toata viata, ni-l petrecem iubindu-ne, asa doreste Hristos sa fie si aproapele pentru noi. Zilnic, daca nu clipa de clipa in atentia noastra.

Dar daca eu ma opresc la mine intr-un mod pacatos, oare voi fi capabil sa-l iubesc curat pe aproapele? Nu cumva raportandu-ma gresit la mine, voi avea si o relatie nesanatoasa cu aproapele? Eu cred ca da. De aceea ori de cate ori aud pe cineva invocand aceste cuvinte: "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22, 39), il rog sa adauge la ele si noua porunca a Mantuitorului: "Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 13, 34; 15, 12). Numai asa vom putea iubi curat, avand ca model nu omul cazut in pacat, ci pe Dumnezeu-Omul, persoana lipsita de pacat.

Calea de a iubi precum a iubit Hristos sta in lepadarea de sine. A-i spune acest lucru omului din zilele noastre echivaleaza cu a-i vesti esecul in viata, de vreme ce reusita pentru el sta in cultivarea sinelui si nu in lepadarea lui. Este foarte greu de implinit aceasta chemare a Mantuitorului, pentru ca omul este lipsit de trairea impreuna cu Dumnezeu. El stie numai de trairea cu sine.

Este important ca omul sa stie ce vrea. Daca doreste sa iubeasca precum a iubit Hristos, atunci trebuie sa implineasca cuvintele Sale. Noua ni se pare firesc ca atunci cand cineva aude ca trebuie sa renunte la sine, sa faca tot posibilul sa evite acest lucru. Pierderea sinelui echivaleaza cu un adevarat pericol. Dar aceasta reactie este cea a omului cazut in pacat. Asa reactioneaza si Petru cand aude ca Mantuitorul va fi torturat si in cele din urma rastignit, ii spune "Fie-Ti mila de Tine, Doamne!, asta sa nu Ti se intample!" (Matei 16, 22). Iar Hristos caracterizeaza acest raspuns drept satanic: "Dar El intorcand-Se si uitandu-Se la ucenicii Sai, a certat pe Petru si i-a zis: Mergi inapoia mea, satano! Ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor!" (Marcu 8, 33).

Daca nu avem incredere in cuvintele Mantuitorului, atunci sa stim ca raspunsul dat lui Petru se adreseaza si noua celor care asezam cele omenesti mai presus de cele dumnezeiesti. Nu ignorati porunca lui Hristos: "sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 13, 34), este porunca Celui care Si-a dat viata pentru noi. Nu uitati: masura iubirii pentru cineva este masura sacrificiului pe care esti in stare sa-l faci pentru el.

Adrian Cocosila
 

02 Aprilie 2012

Vizualizari: 15317

Voteaza:

Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti 5.00 / 5 din 3 voturi. 8 review utilizatori.

Comentarii (8)

  • VLAD MIRCEA ALEXANDRESCUPostat la 2013-05-13 13:50

    Hristos a-nviat!Multumesc si eu pentru acest articol interesant si bine documentat din lectura caruia putem trage multe-nvataminte, asa cum o facem citindBIBLIA si toate scrierile SFINTILOR PARINTI.Am totusi o-ntrebare:iubirea frateasca fata de aproapele trebuie neaparat sa tina cont de varsta sa din buletin?Intreb fiindca mi s-a zis o data cand vroiam sa consolez pe cineva,,Vorbeste cu cei de varsta ta si lasa-ma in pace'', cu toate ca i-am vorbit frumos si-am asigurat-o de tot sprijinul.P.S e vorba de cineva in varsta

  • Cezar MihaiPostat la 2011-09-20 23:37

    "Iubiti-va vrasmasii", aceasta porunca a Noului Testament, porunca noua si care face diferenta radicala dintre crestinism si orice alta religie, nu poate fi dusa la indeplinire prin "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti". Ci numai prin "sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu". Numai atunci cand iti iubesti aproapele cu iubirea lui Hristos, si nu ca pe tine insuti, poti sa iubesti nediferentiat toata faptura si toata creatia. Pentu ca atunci ti-ai recapatat asemnarea cu Dumnezeu, cea de mult pierduta.

  • Desanca TismanarPostat la 2011-09-20 12:51

    Eu m-as referi la respectul de sine.Daca nu te respecti prin a trai cinstit si curat tu insuti , nu ai cum respecta pe altii.Doamne ajuta, sa facem cinste trairii noastre!

  • Mircea Suta Postat la 2011-09-19 21:19

    Dragii mei, Jertfirea smerita din Dragoste pentru alte suflete da masura Dragostei ! Batrinul Efrem Filoteiul spune ceva in genul ca daca vrem sa vedem cit de mult iubim pe Dumnezeu atunci sa "privim" cit de mult iubim pe vrajmasii nostri ! Cel ce iubeste, acela intotdeauna va gasi motiv pentru a ierta si uita gresalele ce le-au facut lui ceilalti ! Sa intelegem ca traim in mijlocul sufletelor minunate ale lui Dumnezeu ! Fiecare om este un suflet care cauta pe Dumnezeu ! DOAMNE AJUTA ! Mircea

  • dumitru costinPostat la 2011-09-19 21:15

    Cind ti-e foame,maninci.Cind te plictisesti,cauti ceva sa te binedispui.Cind esti singur,cauti compania oamenilor.Cind esti trist ,caut mangaiere. Asa ar trebui sa fim si cu ceilalti,cum sintem cu noi.Sa identificam nevoile lor,si sa le satisfacem ca si cum ni le am satisface noua. A urmari doar binele fiintei tale,e egoism.A urmari insa nevoile fiintei tale,pt a intelege ce vor ceilalti,e doar o integrare a fiintei umane pina la stadiul cunoasterii ca 'toti sintem una'. Pe nici un om nu cunoastem mai bine ca pe noi insine.Nu cred ca ni se cere sa ne anihilam eul.Ci sa ne folosim de cunoasterea de sine ,pentru a ii intelege pe ceilalti. Sa intelegem ca nici eu nu sint mai putin om decit ceilalti,dar nici ceilalti nu sint mai putin importanti decit mine. Daca rezultatul acestei porunci este sa pretuim pe ceilalti ca si pe noi,desi instinctual ne este dispretul fata de ei,si a ne considera pe noi deasupra tuturor,eu cred ca e e suficient.

  • Marian Tudorel Lazar Postat la 2011-09-19 12:44

    Cu ce a gresit sarpele in Gradina Edenului? Prevalandu-se de calitatea lui de "cel mai siret dintre toate fiarele campului" s-a autoerijat in invatator al primilor oameni, determinandu-i sa cada in pacat. Sarpele a luat cuvantul lui Dumnezeu si le-a spus inocentilor Adam si Eva ca l-au inteles anapoda si ca de fapt au voie sa faca ceea ce ei stiau ca nu este permis.Si ei l-au crezut. Cu toate acestea, desi intradevar ochii celor doi s-au deschis, muscand din fructul din care li se spusese sa nu manance, moartea a intrat in ei si din ei a trecut in toata lumea. Si chiar daca moartea nu a venit imediat, chinul nu a mai intarziat nici o clipa, frica i-a cuprins si spini si balarii au inceput sa creasca din pamantul curat pana atunci. Si asa pateste orice om, de atunci, cand asculta glasul unui "sarpe" pe care il considera "cel mai intelept" dintre toate animalele. Bine ar face acesti intelepti sa-si pastreze intelepciunea pentru ei si sa nu se mai faca interpretatorii cuvantului lui Dumnezeu fata de inocenti.

  • Mariana Paraoanu Postat la 2011-09-19 11:26

    "Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" (Mt. 22, 39) este porunca din Vechiul Testament. Intruparea Mantuitorului Iisus Hristos adauga ceva nou la aceasta porunca "Porunca noua dau voua, sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu" (Ioan 13, 34; 15, 12). Ce inseamna asta? Sa ajungem la puterea de a ne da viata in numele lui Iisus Hristos, a Evangheliei Sale, pentru fratele nostru, pentru dusmanul nostru, precum si Domnul nostru Iisus Hristos a facut-o. "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Caci cine va voi sa-si scape sufletul, il va pierde; iar cine va pierde sufletul sau pentru Mine si pentru Evanghelie, acela il va scapa" (Marcu 8, 35). Noi crestinii avem de indeplinit legea noua, imbunatatita de jertfa pe cruce a Mantuitorului. Respectand poruncile, Domnul ne va darui acea iubire dumnezeiasca pentru aproapele, capabila pana la jerfta suprema in numele Lui. Doamne miluieste-ma pe mine pacatoasa!

  • costel popescu Postat la 2011-09-19 10:46

    Pierderea sinelui echivaleaza cu un pericol, pentru ca suntem crescuti sa avem incredere nelimitata in propriile puteri. Ca numai asa putem avea parte de succes dupa succes. O astfel de abordare ne face sa-i consumam pe ceilalti, sa nu-i lasam sa creasca mai presus de noi, pentru ca e posibil sa ne ia locul. Hristos ne deschide o alta cale, punerea noastra pe ultimul loc. Este locul in care El este cu adevarat prezent.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.