Cand i-a trimis la propovaduire pe Apostoli, Mantuitorul Iisus Hristos le-a spus acestora: "Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18); "Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, vor fi tinute" (Ioan 20, 23). La randul lor, Apostolii au randuit episcopi si preoti, asemenea lor, avand puterea de a lega si de a dezlega pacatele.
Mantuitorul a venit pentru a dezlega lumea de pacat, de neputinte si de moarte: "Si invata Iisus intr-una din sinagogi, sambata. Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garbova, de nu putea sa se ridice in sus nicidecum; iar Iisus, vazand-o, a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Si Si-a pus mainile asupra ei, si ea indata s-a indreptat si slavea pe Dumnezeu" (Luca 13, 10-13).
Legarea si dezlegarea credinciosilor
In slujba Tainei Hirotoniei, episcopul il investeste pe preot cu harul Duhului Sfant. Acest har, primit de la Mantuitorul Iisus Hristos, prin urmasii Apostolilor (episcopii), da putere preotului sa lege si sa dezlege pacatele credinciosilor, spre mantuirea lor.
Episcopul are puterea deplina de sfintire, el putand savarsi toate slujbele si Sfintele Taine, precum si sfintirea bisericilor, a antimiselor si a Sfantului si Marelui Mir. La randul sau, preotul are puterea de a savarsi toate slujbele si Sfintele Taine, afara de Taina Hirotoniei si celelalte cateva slujiri, rezervate episcopului. Diaconul nu savarseste singur nici o lucarere, el fiind doar un ajutor al episcopului sau al preotului. Puterea legarii si a dezlegarii o are, deci, numai episcopul si preotul.
Numai cei sfintiti, ca slujitori ai lui Dumnezeu, pot lega si dezlega pe credinciosii dornici de a se apropia de cele Sfinte ori de a se impartasi cu Trupul si Sangele Domnului. Vrajitorii lucreaza numai cu diavolul, iar diavolul nu dezleaga niciodata, fiind mincinos si viclean.
Puterea de a lega si a dezlega pacatele este una dintre cele mai importante lucrari preotesti, fara de aceasta, credinciosii neputand scapa de legaturile cele nevazute ale patimilor celor vazute. Aceasta putere speciala se manifesta mai ales in Taina Spovedaniei. Nici macar ingerii nu au puterea de a lega si de a dezlega pe om, aceasta lucrare a preotilor, pe pamant, fiind respectata de Dumnezeu Insusi, in ceruri.
Urmand iubirii de oameni a Mantuitorului, preotul este dator mai ales a dezlega pacatele, decat a le lega. Esentiala este, deci, dezlegarea, iar nu legarea, blestemarea sau restrictionarea canonica a celor pacatosi, binestiind ca nici un om nu poate birui patimile fara ajutorul Duhului Sfant.
Dezlegarea este mai usor de inteles, aceasta aducand liniste, odihna si putere duhovniceasca. Legarea este, insa, mai greu de definit. In limbajul actual, o persoana legata este o persoana supusa unei lucrari necurate, prin vraji, farmece, descantece sau blesteme, care o impiedica sa isi desfasoare viata in conditii normale. Acest lucru nu este insa intocmai precum se crede. Lucrarile diavolesti au o putere direct proportionala cu greutatea pacatelor celui in cauza, ele fiind neputincioase in viata celor credinciosi, care se roaga cat mai mult, care se spovedesc si se impartasesc cu Sfintele Taine.
Nu prin vraji si farmece se leaga omul, ci prin pacatele sale, savarsite anterior. Cand in om nu sunt pacate, vrajile nu au putere asupra lui. Puterea vrajilor sta in existenta pacatelor. Unde exista pocainta si lupta cu pacatele, vrajile sunt numai incercari neputincioase ale diavolului de a tulbura credinta si dragostea de Dumnezeu.
"Legarea" in sine este numai cea pe care o hotaraste preotul, cand il opreste pe credincios de la anumite randuieli bisericesti. Cea mai cunoscuta "legare" este oprirea de la Sfanta Impartasanie, pentru anumite pacate grele, ori pentru care nu se manifesta pocainta din partea credinciosului. Aceasta legare este un canon cu scop duhovnicesc, dorind intoarcerea credinciosului, cu pocainta, cu smerenie si dragoste, spre Dumnezeu. Exista si o legare fata de un anumit pacat, precum: "Te leg sa nu mai fumezi, ca altfel nu te vei mai impartasi cu Sfintele Taine."
Tot o "legare" este si blestemul preotesc sau arhieresc, despre care amintesc unele rugaciuni ale Bisericii, precum cele de la inmormantare. Prin blestem se poate face o legatura puternica, blestemul fiind o invocare a lui Dumnezeu pentru a restabili dreptatea. Nimeni nu trebuie sa blesteme insa, nici preotul, nici arhiereul, in blestem putand intra foarte usor si o dorinta de razbunare. Celor nedreptatiti, care simt nevoia sa blesteme, Sfantul Apostol Pavel, le spune: "Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-i si nu-i blestemati" (Romani 12, 14). Astfel, blestemul, ca putere de a lega, nu se justifica, el poate fi indreptat numai spre persoana si lucrarea diavolului, care doreste moartea vesnica a credinciosilor.
Precum se stie, exista si alte rugaciuni alcatuite pentru dezlegarea credinciosilor de pacate. In cartea liturgica numita "Molitfelnic" exista o parte ce cuprinde rugaciuni de dezlegari si molitfe. Trebuie stiut faptul ca aceste rugaciuni nu pot inlocui Taina Spovedaniei, ele ajutandu-ne numai sa ne intoarcem mai cu pocainta spre Spovedanie.
Puterea de a lega a preotului nu trebuie vazuta cu teama, ca si cum preotul ar putea sa lucreze patimas asupra crediniciosilor, ci trebuie inteleasa ca dreptul si puterea lui de a nu ierta oricand si oricum pacatele, daca nu sunt insotite de pocainta si de hotararea de a nu le mai repeta. Numai pacatele noastre ne leaga si ne dezleaga spre apropierea de Sfintele Taine.
Dezlegarea primita de la Dumnezeu, prin binecuvantarea preotului, il intareste pe credincios sa se apropie de Sfintele Taine, pe cand legarea acestuia, pentru anumite pacate, il opreste pe credincios de la impartasirea cu Sfintele Taine, in dorinta de a izvora in el pocainta curata si smerenie.
Teodor Danalache
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.