Visele

Visele Mareste imaginea.


Visele

Multi crestini, nepriceputi in acest fel de razboi duhovnicesc, incapabili cu desavarsire sa abordeze starea viselor, isi creeaza multe probleme lor insisi. Nu sunt putini oamenii care vegheaza cu grija si examineaza visele noptii, fara sa cunoasca ca in acest fel sunt jucarii diavolului. De asemenea exista si o tendinta a unor oameni sa examineze visele conform cu invataturile si concluziile unei psihoterapii, care nu are legatura reala cu Traditia ortodoxa.

Sfintii Parinti au fost preocupati si de aceasta situatie. Socotesc ca este bine in continuare sa expun invatatura lor privitoare la vise, la infricosatoarele consecinte desfigurante pe care le creeaza omului si modul de vindecare. Si in chestiunea viselor indrumarea patristica se va arata ca este eficienta. Si prin urmare, este demna de atentie.

Ce sunt visele

Sfantul Ioan Scararul da o reusita definitie a visului: "Este miscarea mintii in somn o data cu nemiscarea trupului". Cand trupul este imobilizat, in timpul repausurilor nocturne, mintea se misca continuu. Aceasta miscare a mintii este numita reverie sau vis. Mai mult, insusi sfantul face deosebirea intre vis si inchipuire, in timp ce visul este miscare a mintii, trupul fiind imobil, inchipuirea este iluzie a ochilor "in ratiunea adormita; imaginatia inseamna extaz al mintii, trupul fiind treaz. Imaginatie inseamna vedere neintemeiata". Cu alte cuvinte, imaginatia lucreaza cand omul este treaz, in timp ce visul, cand doarme.

De asemenea exista distinctia intre vis si vedenie. "Vedenia este forma vazuta in stare de veghe, visul insa este inchipuirea in timpul somnului" (Sfantul Ioan Sinaitul). Vedenia o vede cineva cu simturile, in timp ce visul il vede prin miscarea mintii, in timp ce doarme trupul.

Dincolo de acestea sfintii prezinta deosebirea dintre vise, vedenii si descoperiri, care se intampla pe durata somnului. Dupa invatatura Sfantului Nichita Stethatos, pe durata somnului este posibil sa vada omul vise, vedenii si descoperiri. Si mai mult, acelasi examineaza deosebirea dintre aceste lucruri. Visele sunt cele care nu raman neschimbate in imaginarul mintii, ci prezinta o imagine confuza, si se schimba continuu prin reprezentari si forme.

Vedeniile raman continuu neschimbate. Nu se transforma, "ci raman imprimate in minte pentru multi ani si neascunse". Produc folos sufletului prin smerenie si prin privelistile extraordinare. Rezultatul este ca omul ramane prudent si banuitor.

Descoperirile sunt vederi ale sufletului curatit si luminos care se intampla dincolo de orice simt. Vederile acestea descopera tainele lui Dumnezeu. Visele sunt, explica in continuare Sfantul Nichita Stethatos, "ale barbatilor materiali si iubitori de pofte trupesti", a caror minte este intunecata de patimi iar imaginatia este batjocorita de catre demoni, iar vedeniile sunt "ale celor deosebiti si ale celor care desconsidera simturile sufletului", adica vedenii vad aceia care au deprinderea urcusului. Si descoperirile sunt ale crestinilor desavarsiti, ale celor care lucreaza sub Duh Sfant si a celor uniti cu Dumnezeu din suflet teolog".

Socotesc ca aceste deosebiri sunt necesare, pentru ca astfel devine clara definitia visului si separarea de adevaratele vedenii de la Dumnezeu. Acest lucru il vom vedea in alta parte, unde vor fi tratate elementele care deosebesc visele provenite de la diavol de vedeniile si descoperirile care provin de la Dumnezeu, pe durata somnului. Totusi, aici trebuie sa fie subliniat ca visele sunt activate in principal in imaginarul omului, sunt miscare a mintii, trupul, fiind adormit si in majoritatea lor sunt lucrari ale demonilor.

Feluri de vise

Asa cum am vazut mai inainte, la Sfintii Parinti exista deosebirea viselor de vedenii si descoperiri. Dar exista multi Parinti care vorbesc in general despre vise. Astfel, studiind scrierile lor, intelegem ca visele pe care le vedem pe durata noptii, trupul si simturile trandavind, provin de la mai muiti factori. Unele vise sunt fructul patimilor, adica al miscarilor sufletului contra firii, unele lucrarea clara a demonilor iar altele provin de la Dumnezeu, sunt dezvaluiri pe care le ofera Dumnezeu sau ingerii, ca trimisi ai lui Dumnezeu.

Prima categorie cuprinde visele care sunt rezultatele gandurilor, cugetarilor si impresiilor zilei. Sfantul Vasile cel Mare, abordand chestiunea "din ce loc provin necuvenitele inchipuiri nocturne", invata ca "sunt din ciudatele miscari ale sufletului de dupa zi". Straniile miscari ale sfuletului, impresiile zilei, depozitate in memorie, in numitul subconstient, creeaza visele. De asemenea multe dintre acestea provin din reactii trupesti.

A doua categorie cuprinde visele care provin din patimi. Patimile sunt lucrari ale sufletului impotriva firii. Fortele sufletului care au fost corupte, activate de impresiile simturilor, provoaca, visele acestei categorii. Astfel, putem din visele pe care le avem sa distingem patimile care ne stapanesc. Dar despre aceasta chestiune vom spune mai multe in urmatoarea parte.

A treia categorie de vise, care sunt visele numite demonice, este inspaimantatoare. Sigur diavolul poate sa foloseasca si cele doua categorii precedente, dar uneori lucreaza si independent de acestea. Sfantul Diadoh din Foticeea spune ca visele, cea mai mare parte dintre ele, nu sunt nimic altceva "decat imagini ale gandurilor ratacite sau batjocuri ale demonilor". Demonii batjocoresc omul in care au stapanire. Cand dobandesc demonii stapanire asupra unui om, atunci atat in somn, cat si treaz se prezinta in forma de inger sau martir si acorda, chipurile, descoperirea tainelor si darul harismelor (Sfantul Ioan Sinaitul).

Dar cum lucreaza demonii ? Exact, ce incita, in timpul somnului ? Evagrie, numit Ponticul, observa ca demonii "punand in miscare amintirea, pecetiuiesc centrul conducator. Caci organul in timpul somnului este tinut inactiv". Astfel demonii actioneaza mai mult prin amintire si provoaca visele.

Totusi cunoastem din traditia patristica faptul ca cele mai multe vise sunt ale lucrarii satanice, cele din aceasta a treia categorie. Demonii se schimba chiar si in ingerul luminii, in profeti, spunand cele ce vor fi in viitor. Dar, cum observa Sfantul Ioan Sinaitul, demonii nu cunosc nimic dinainte, pentru ca atunci ar putea sa ne prezica si moartea noastra.

Demonii mai mult decat pe toti ataca prin vise pe monahi, pentru ca vor sa-i indemne sa paraseasca sfanta lor lucrarg. In principal pe incepatori, care au parasit pe cei din familie, rudele, demonii incearca sa-i tulbure "aratandu-le pe cei din familie fie taiati, fie morti, fie posedati pentru noi si sfarsiti" (Sfantul Ioan Sinaitul). Fireste, nu trebuie cineva sa dea importanta acestor vise, pentru ca sunt inselaciuni ale demonilor ca sa conduca monahul la tagaduirea si parasirea cetatii monabice.

A patra categorie de vise cuprinde acele vise care provin de la Dumnezeu. Acestea sunt numite revelatii si sunt legate de curatia interioara a omului. Astfel de vise exista multe in Sfanta Scriptura. In principal vreau sa notez visele logodnicului Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale dreptului Iosif, in legatura cu zamislirea, nasterea si protectia lui Hristos. Sfantul Isaac Sirul spune ca Sfintii ingeri iau asemanarea sfintilor "si arata sufletului acestea in imaginea somnului prin ridicarea (inaltarea) ratiunilor acestuia (ale sufletului) la bucurie si la solicitudine si la veselie mare".

Astfel exista multe feluri de vise. Multe sunt cauzele care le provoaca. De aceea crestinul luptator trebuie sa deosebeasca visele acestea si trebuie sa examineze provenienta lor. Vom da in continuare unele indicii, care arata provenienta viselor.

In general, cum spune Sfantul Ioan Sinaitul, daca ne sculam din somn si suntem linistiti, aceasta inseamna ca am fost cercetati de ingeri in taina. Daca insa ne sculam din somn cu tulburare, inseamna ca suntem in starea aceasta "de la viclenele vise si prir velisti suferind". Astfel, tulburarea sau linistea arata provenienta visului. Acest lucru nu este absolut pentru ca este posibil sa existe o bucurie care este imbibata cu ingamfare, lucru care inseamna ca visul este de provenienta diabolica.

Sfantul Diadoh din Foticeea, integrat organic in Traditia ortodoxa, este revelator in aceasta privinta. Spune ca visele care provin de la diavol nu raman in aceeasi forma, ci se schimba dintr-o forma in alta, inspaimanta simtirea, rad si "dezgusta groaznic". Visele demonilor sau mai degraba persoanele care se prezinta in visele demonice "se mandresc, ameninta, iau chip de soldati si uneori se reped cu tipat la suflet". Dimpotriva, visele provenite de la Dumnezeu nu-si schimba forma, nu provoaca teama si groaza si produc nespusa bucurie si veselie.

Sfantul Ioan Sinaitul invata ca visele demonilor, in principal, arata iaduri si judecati si despartiri si ne fac sa devenim inspaimantati si posomorati. Acesta este semnul ratacirii. Este posibil totusi si sa vedem iad si judecata si sa provina de la Dumnezeu, ca sa ne pocaim. Deosebirea este ca in prima situatie este creata disperarea, si acesta este semn al ratacirii diavolesti, in a doua situatie este creata rugaciunea interioara, pocainta si dorinta schimbarii.

Vedeniile din timpul somnului, cum invata Sfantul Nichita Stethatos, nu sunt toate adevarate, nici toate imprimate in centrul conducator al mintii. Adevarate vedenii sunt numai ale acelora care si-au curatit mintea si ale celor care si-au clarificat simturile sufletului, si "spre vederea fireasca a celor care se inalta". Acesti oameni s-au curatit cu indelungi postiri, traiesc deplina cumpatare, nu exista nici o grija a lucrurilor lumesti, nici vreo grija a vietii prezente, viata lor este ingereasca, "se nevoiesc in lacasul lui Dumnezeu, caci au aflat cunoasterea celor existente drept acoperamant, cu intelepciunea cea mai puternica".

In general, trebuie sa fie spus ca pe cat este cerul de departe de pamant pe atat de departe sunt visele care provin de la Dumnezeu- care sunt numite vedenii si revelatii - de visele care provin de la diavol si au o accentuata imaginatie. Si cum nu exista nimic asemanator intre creat si necreat, astfel nu exista nici o asemanare intre visul diabolic si cel dumnezeiesc.

Conform cu invatatura patristica, visele satanice au culoare si schimbare, in timp ce acelea provenite de la Dumnezeu nu au culoare si schimbare. Astfel, putem sa distingem visele care provin de la Dumnezeu si care sunt rezultatul bolii trupesti sau al lucrarii satanice. Psihiatria antropocentrica, care nu face aceasta deosebire intre creat si necfeat, care nu admite existenta demonilor si lucrarea lor, nu poate sa faca aceasta deosebire si cade intr-o mare greseala, pentru ca poate sa caracterizeze vedeniile luj Dumnezeu drept halucinatii si iluzii. Numai cine este integrat organic in Traditia ortodoxa, cine are mintea lui Hristos si a gustat cele de sus, poate sa incerce aceasta deosebire si numai acesta poate sa vindece bolile fiilor lui duhovnicesti.

Vise si patimi

Am vazut mai inainte ca o categorie de vise provin din patimi, atat trupesti, cat si sufletesti. Socotesc ca putem in aceasta parte sa examinam mai mult aceasta situatie, deoarece este posibil prin studiul viselor- sa intelegem care patimi ne stapanesc;, ca in continuare sa purtam razboi impotriva lor.

Sfantul Ioan Smaitul scrie ca visele care au legatura cu alimente si mancaruri vin in inima mancaciosilor in timp ce visele judecatilor si iadurilor in inima celor mahniti.

Cunoastem din invatatura Sfintilor Parinti ca sufletul omului se separa in trei parti, adica vointa, afectul si ratiunea. Sfantul Simeon Noul Teolog mentioneaza faptul ca intelegem din vise care patimi ne stapanesc mai mult. Cand partea volitionala a sufletului este incitata de pofta de impreunare, de mancaruri si voluptati, atunci are si vise corespunzatoare. Cand partea afectiva a sufletului devine animalica impotriva celor de acelasi sex, atunci plasmuieste asalturi de fiare si serpi, razboaie si lupte. Iar cand ratiunea sufletului se infumureaza prin lauda si trufie, atunci isi inchipuie rapiri in aer si asezarea pe tronuri inalte si stapanirea poporului.

Mult mai revelator este ucenicul Sfantului Simeon, adica Sfantul Nichita Stethatos. Scrie ca este posibil ca un om sarguinr cios, adica un om care este sporit in viata duhovniceasca, sa vada miscarile sufletului din examinarea viselor. Daca sufletul este iubitor de avutie materiala si senzual, atunci "isi imagineaza posesiuni de lucruri si bogatie de bani, figuri de femei si incaierari inversunate din care ii vine haina murdarita si mirosul carnii". Daca sufletul lui este hraparet si lacom de bani, atunci "vede aur peste tot si il incaseaza si il inmulteste prin dobanzi si il depune in tezaure si este mustrat ca nesimtitor". Daca omul are sufletul suparacios si invidios, atunci "este urmarit de fiare si serpi veninosi si se umileste cu temeri si lasitate". Daca sufletul lui are patima slavei desarte, atunci isi imagineaza cuvinte bune si intamplari ale poporului, tronuri de conducere si stapaniri" si chiar cele inexistente ca existente le vede si cand este treaz. Daca sufletul lui este plin de trufie si ingamfare, atunci "vede ca el insusi este purtat pe care stralucitoare si este cu aripi cand in aer zboara si toate tremura de maretia puterii lui". Astfel din felul visului putem sa intelegem patimile sufletului nostru. Trebuie totusi sa observam ca nu poate oricine sa faca aceasta deosebire, ci numai acela sporit in lupta duhovniceasca si mai ales acela care are marele dar al deosebirii.

Asa cum omul impatimit, corespunzator cu patima care il caracterizeaza, vede si vise echivalente, la fer si cel credincios si omul silitor in virtute. Acela care este drept in ostenelile cuviincioase, dupa acelasi sfant, vede in somn sfarsitul lucrurilor viitoare si revelatiile privelistilor ingrozitoare. Chiar si pe durata somnului se roaga si cand se trezeste vede pe obrajii lui lacrimi si pe buzele lui "cuvantare de Dumnezeu". Astfel omul care traieste cu rugaciunea mintii pe durata intregii zile, care a invatat sa stea de vorba cu Dumnezeu, acelasi lucru il face si pe durata somnului. Visele lui si revelatiile au legatura cu Dumnezeu si cu rugaciunea. Este posibil, chiar si in timp ce doarme, eu buzele lui sa spuna rugaciunea. Simte inima lui ca se roaga neincetat. Mintea ofera necontenit rugaciunea. Si cand se trezeste are simtamantul ca toata noaptea s-a rugat. Se intampla de multe ori sa primeasca si un atac diabolic si de la sine mintea sa inceapa dumnezeiasca, tainica vorbire, drept pentru care dispare cu desavarsire diavolul. in aceasta situatie nu este provocata teama, prin prezenta diavolului, ci bucuria si pacea. Toata ziua si pentru multe zile este desfatat de puterea lui Dumnezeu, de alungarea diavolului, de mintea rugatoare.

Abordarea viselor

Sfintii Parinti cunoscatori ai acestei sfinte lupte ne descriu si modul de abordare a viselor. Vom vedea cateva dedesubturi ale invataturii lor.

Intai si-ntai este necesara o indrumare preventiva. Din moment ce cele mai multe vise sunt legate de patimile si impresiile zilnice, este necesara lupta impotriva patimilor. Cu cat atacam patimile, in realitate cu cat ne luptam sa schimbam patimile, fortele sufletului, cu atat mai mult ne scapam de groaznica stare a viselor. Eliberarea noastra de vise este in legatura cu nepatimirea si curatirea inimii.

Sfantul Ioan Scararul scrie ca, dupa cum "multimea viermilor lucreaza multimea balegarului, tot astfel si multimea mancarurilor, multimea pacatelor si a gandurilor viclene, si a viselor lucreaza". De aceea este necesara limitarea hranei.

Deoarece multe vise sunt rezultatul ciudatelor energii ale sufletului, evitarea acestor energii ne ajuta sa scapam de visele groaznice. Dimpotriva, daca curatim sufletul in starea de liniste si sufletul "este intr-un studiu neintrerupt al celor bune si placute lui Dumnezeu", atunci vise de acest fel vom avea noaptea (Sfantul Vasile cel Mare). De aceea toata ziua mintea trebuie sa fie preocupata cu cercetarea numelui lui Dumnezeu si atunci visele vor provoca bucurie si veselie, pentru car precum invata Sfantul Simeon Noul Teolog "in care lucruri este preocupat sufletul veghind sau intrand, in aceleasi lucruri si in timpul somnului: ori se poarta usuratic, ori filosofeaza".

De asemenea inainte sa ne culcam este nevoie sa ne rugam. Pentru ca atunci cand ne cuprinde somnul dupa rugaciune, corespunzatoare vor fi si visele pe care le vom vedea. Avva Filimon indeamna: "inainte sa adormi multe rugaciuni fa in inima ta si opune-te gandurilor, ca sa nu fii inconjurat de voile diavolului... Cu cata putere ai, vegheaza ca dupa cantari si citiri, intelept sa adormi; si sa nu te ingrijesti si sa nu lasi judecata ta in curgerea cugetarilor". Rugaciunea inaintea somnului si stradania de a intrerupe gandurile este un bun mod de abordare a viselor urate si diavolesti.

Dupa aceea se cere o buna abordare a viselor dupa aparitia lor. Cea mai productiva metoda de abordare a viselor este intreruperea lor. Sa evitam adica sa le studiem cand ne trezim. Exista multi Oameni care examineaza visele noptii si cad in multe greseli. Sfintii Parinti invata desavarsita respingere a lor, desavarsita dispretuire a lor. Sfantul Ioan Sinaitul pe acela care respinge cu desavarsire visele il numeste "filosof", in timp ce pe acela care le cauta, le cerceteaza si li se supune il caracterizeaza ca "neexperimentat". Deoarece demonii prin vise au ca scop sa ne murdareasca, recomanda acelasi sfant: "nimeni sa nu doreasca sa se gandeasca la fantasmele din timpul somnului". in aceeasi perspectiva se integreaza si Sfantul Diadoh din Foticeea cand spune ca este destul pentru progresul spre virtute faptul ca omul sa nu se supuna in totalitate viselor. "Sa ne fie de ajuns noua spre o mare virtute faptul de a nu ne supune cu totul nici unei inchipuiri". Mai mult, invata ca si insesi visele provenite de la Dumnezeu, daca nu le acceptam din teama ca nu cumva intamplator sa fie provenite de la diavol si sa fim rataciti, bun lucru facem. Dumnezeu nu se manie, deoarece vede ca suntem prudenti. Asa cum slujitorul refuza sa deschida in noapte stapanului care vine dupa o absenta mare, de teama ca nu cumva vreun tradator sa aiba aceeasi voce si sa-i fure lucrurile, si este laudat de catre; stapan, la fel este si cu visele. Dumnezeu si in aceasta imprejurare lauda pe slujitorul lui, deoarece cunoaste ca o face din teama ca nu cumva sa fie inselat de diavol care "se schimba si in inger al luminii".

Este necesara respingerea viselor si stradania sa le uitam, pentru ca din amintirea lor se revarsa in inima tristete, suparare, disperare, necuratie. Sfantul Ioan Sinaitul cunoaste ca multi dintr-o constanta acceptare a viselor au ajuns la nebunie. Cand cineva continuu accepta lucrarea demonilor, atunci diavolul dobandeste stapanire asupra lui si il innebuneste. "Ca fiind inselati nefericitii, sa-i scoata cu desavarsire din minti". Acest lucru indeosebi se intampla in situatia descoperirii de la demoni. Multi ajung intr-o asa stare incat atunci cand accepta descoperirile si visele satanice sunt batjocoriti de demon si "si treji suntem batjocoriti de acestia". Atunci diavolul este prezent si cand suntem treji si astfel devenim slujitorii lui cu consecinta mortii vesnice a sufletului, dar si alte diferite anomalii trupesti si psihice.

Concluzia generala este ca insusirile viselor arata starea in care ne gasim, daca suntem robi ai patimilor, robi ai diavolului sau robi ai lui Dumnezeu. Visele dezvaluie sanatatea sau boala noastra, cat de mult suntem bolnavi sau sanatosi. De aceea pe de o parte este necesara spovedania, pocainta si plansul, ca sa ne curatim de patimi, pe de alta parte nu trebuie sa nutrim nici o incredere in vise, incat sa scapam de dominatia diavolului care vrea moartea noastra vesnica, adica doreste sa ne indeparteze de Dumnezeu.

Mitropolitul Hierotheos Vlachos

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 24312

Voteaza:

Visele 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Maties AncutaPostat la 2014-11-16 17:37

    Nu cred in vise . Am multe vise care si cum mai ciudate , pe majoritatea le uit imediat ce ma trezesc si nici nu ma gandesc prea mult la ele . Dar uneori , foarte rar ce-i drept , am vise in care ma trezesc plangand , sau rugandu-ma ,sau vise in care visez ca ma trezesc din acel cosmar , dar defapt visez ca ma trezesc , ca o bucla infinita si ma chinui , pana la urma reusind . Dar oricum nu le dau asa mare importanta , o perioada de timp , dupa iar imi vin in minte si imi pun semne de intrebare . Mi-a iesit in evidenta acest paragraf : "Se intampla de multe ori sa primeasca si un atac diabolic si de la sine mintea sa inceapa dumnezeiasca, tainica vorbire, drept pentru care dispare cu desavarsire diavolul. in aceasta situatie nu este provocata teama, prin prezenta diavolului, ci bucuria si pacea." . Am avut cateva vise cu cel rau , destul de clare , cum statea si se uita la mine ranjind , dar nu m-am simtit infricosata ci dimpotriva , il priveam drept si ma rugam incontinuu , in cele din urma disparand . Nu stiu ce inseamna , sau poate nu inseamna nimic , cert e ca am simtit nevoia de a impartasi lucrul aceste si de a primi o povata buna .

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE