Catehumenatul

Catehumenatul Mareste imaginea.

 

Catehumenatul

 

Catehumenatul era pregatirea pe care o primeau inainte de botez cei care doreau sa imbratiseze crestinismul. Interesul de a recruta credinciosi convinsi, alesi, care sa reziste in persecutii si in fata ereziilor, ca si a ispitelor vietii, indemna Biserica sa organizeze cu deosebita grija pregatirea celor pe care avea sa-i incorporeze in ea. Catehumenatul era nu numai un mijloc de pregatire pentru crestinism, ci si de cunoastere, de incercare si de intarire a moralului celor care aveau sa fie credin­ciosii ei.

 

Admiterea in catehumenat o aprecia si aproba episcopul. Cel care dorea sa imbratiseze crestinismul era prezentat episcopului sau unui preot, de un credincios sau de mai multi. Candidatul era cercetat asupra vietii si a dorintei lui de a deveni crestin. Daca nu era nici un impediment, i se facea semnul crucii pe frunte si era primit in randul catehumenilor.

Catehumenii erau incredintati unui catehet, de obicei preot, sau chiar unui crestin laic, capabil sa-i invete.

 

In secolele II-III, catehumenii se imparteau in doua categorii, incepatorii, numiti de regula catehumeni, auditori sau cei care vin sa se apropie, si cei mai inaintati numiti alesi, luminati, competenti pentru primirea botezului. La inceputul secolului IV, se constata in Orient trei categorii de catehu­meni. Sinodul de la Neocezareea (intre 314-325) ii numeste auditori, genunchetori  si luminati.

 

Catehumenii din categoria intai nu puteau sa asiste la cultul crestin; ei erau instruiti in afara de adunarile publice. Ingenunchetorii erau primiti in biserici, dar se rugau si primeau binecuvantarea epis­copului sau preotului in genunchi. Luminatii erau cei pregatiti pentru a primi in curand botezul.

 

Invatamantul catehetic dura mai mult in clasa auditorilor. El consta in citiri, omilii, explicari, sfaturi si se facea treptat. Se vorbea audito­rilor despre adevarurile religioase mai simple, li se faceau cunoscute preceptele moralei crestine. Ingenunchetorii si luminatii ascultau la prima parte (didactica) a liturghiei, numita de aceea "liturghia cate­humenilor", citirile, omilia, rugaciunile, cantarile, pe care incepeau sa le deprinda si ei. In acest stadiu, catehumenii invatau adevaruri mai inalte, li se explica Simbolul credintei si-l invatau.Inainte de botez se invata de regula si Rugaciunea domneasca.

 

Astfel pregatiti, cei luminati erau inscrisi pentru Botez, petreceau 30-40 de zile in post, rugaciuni, abstinenta, isi marturiseau pacatele si primeau apoi botezul.

 

Durata catehumenatului varia. Sinodul de la Elvira vorbeste de 2-3 ani, dar aceasta durata se putea scurta dupa aprecierea episcopu­lui, sau prelungi dupa dorinta catehumenului. Unii amanau botezul pana aproape de moarte, pentru a muri curatiti de toate pacatele, a evita rigorile impuse disciplinei dupa botez, sau chiar din respect fata de Sfanta taina.

 

Catehumenii se deosebeau de credinciosi, dar nu erau socotiti "pagani". Cei care mureau martiri, primind "botezul sangelui", erau socotiti sfinti, ca si crestinii. Pentru abateri grave, catehumenii erau supusi penitentei, iar in caz de recidiva indepartati din catehumenat. Viata lor era supravegheata de diaconi si de diaconese.

06 Iulie 2012

Vizualizari: 4338

Voteaza:

Catehumenatul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE