Polieleul este o cantare de lauda, din slujba Utreniei. Acest moment liturgic este unul din cele mai solemne momente ale privegherii, cand Usile Imparatesti sunt deschise, iar clerul iese afara din altar si cadeste intreaga biserica. Polieleul la praznicele Mantuitorului si sarbatori ale sfintilor (cu polieleu), inlocuieste Binecuvantarile Invierii de duminica, fiind cantat dupa al doilea rand de sedelne.
Polieleul, cantarea milostivirii dumnezeiesti
La sarbatorile Mantuitorului si ale sfintilor, polieleul este alcatuit din stihuri alese din Psalmii 134 (”Laudati numele Domnului...”) si 135 ("Laudati pe Domnul ca este bun...”), psalmii care preamaresc in chip deosebit si lauda milostivirea lui Dumnezeu. Dupa fiecare stih al Ps. 135, se repeta refrenul "Ca in veac e mila Lui”. Acest refren a dat numele cantarii "Polieleu” - Πολυελεοσ - adica "Mult milostiv, multa mila”.
La sarbatorile Maicii Domnului, polieleul este format din versete ale Ps. 44 ("Cuvant bun raspuns-a inima mea...”), dupa care se repeta un fel de refren, care incepe cu "Bucura-te” si care reprezinta fragmente din diferite imne si rugaciuni pentru Maica Domnului.
In trei din duminicile Triodului (duminica "Fiului risipitor, a "Lasatului sec de carne” si a "Lasatului sec de branza”) se adauga la polieleul obisnuit al sarbatorilor (adica la Ps. 134 si 135) si Ps. 136 ("La raul Babilonului...”), care exprima plangerea si nostalgia poporului evreu dupa locurile natale, atunci cand se afla in robia babiloniana, iar la crestini simbolizeaza plangerea dupa raiul pierdut.
Sarbatorile cu polieleu
Potrivit Tipicului bisericesc, Polieleul se canta la vecernia praznicelor imparatesti si a marilor sarbatori, la privegherile duminicale din timpul anumitor perioade ale anului, si intotdeauna, la orice Utrenie a unei sarbatori, in cadrul careia este citita Evanghelia.
Mai exact, din punct de vedere liturgic si tipiconal polieleul este cantat:
- la sarbatorile mari ale Mantuitorului si ale Maicii Domnului, la care Tipicul manastiresc al Sfantului Sava (zis Tipicul mare) adauga doua ale Sfantului Ioan Botezatorul (Nasterea si Taierea capului), precum si sarbatoarea comuna a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel (29 iunie). Toate acestea au slujba cea mai dezvoltata (bogata), adica slujba cu Priveghere (Vecernie mica si Vecernie mare, Litie, Polieleu, Evanghelie si Slavoslovie mare), care se pun numai din Minei (respectiv Triod sau Penticostar).
- la sarbatorile Sfintilor cu priveghere si polieleu. Ele se deosebesc de cele mari doar prin aceea ca n-au inainte-serbare si dupa-serbare ; la ele se adauga la Utrenie canonul Nascatoarei de Dumnezeu ; asa sunt, de exemplu : Sfantul Nicolae (6 decembrie), Sfintii Trei Ierarhi (30 ianuarie), Sfantul Gheorghe (23 aprilie) s.a.
- la sarbatorile Sfintilor fara priveghere (cu o singura Vecernie), dar cu polieleu, Evanghelie la Utrenie si Slavoslovie mare, notate cu o cruce simpla ca de exemplu: Acoperamantul Maicii Domnului (1 octombrie), Sfanta Paraschiva (14 octombrie), Sfantul Dimitrie (26 octombrie), Sfintii Arhangheli (8 noiembrie), Sfantul Spiridon (12 decembrie), Sfantul Stefan (27 decembrie) s.a.
Polieleul in muzica bizantina
In muzica bizantina, polieleele prezinta o mare varietate in privinta formulelor melodico-ritmice, specifice glasurilor bisericesti in care sunt alcatuite. In manuscrise si in cartile de cantari bisericesti, intalnim forme ale polieleelor atat in tactul irmologic (rapid), cat si in cel stihiraric (lent) sau chiar papadic (foarte lent). Dintre autorii mai cunoscuti de polielee amintim pe: Teodor Focaevs, Petru Lambadarie, Damaschin Grigoriatul, Macarie Ieromonahul, Nectarie Protopsaltul, Anton Pann si Stefanache Popescu.
Radu Alexandru
-
Muzica psaltica - muzica bizantina
Publicat in : Viata liturgica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.