Vreme de un mileniu multi barbati si numai cateva femei au scris imne bisericesti in Bizant. Unele dintre aceste imne inca sunt cantate si astazi in cadrul slujbelor din Biserica Ortodoxa.
Cunoastem numele a sute de barbati imnografi care provin in toate partile lumii crestine, din Grecia, Italia, Palestina, Siria, Cipru, Creta si Sicilia. Acesti imnografi provin din toate clasele societatii bizantine, de la omul necunoscut care si-a semnat imnul “pacatosul”, pana la Imparatul Iustinian (527-565), care a scris cu cerneala rosie imperiala imnul Unule Nascut, ce a fost inclus ulterior in randuiala Sfintei Liturghii.
Cea mai cunoscuta femeie imnograf - si singura - ale carei cantari sunt pana in zilele noastre intalnite in cartile de cult, este Sfanta Casiana (Casia, Icasia), o monahie care a trait in secolul al IX-lea, pe care Biserica Ortodoxa o praznuieste pe 7 septembrie. Mai sunt cunoscute si alte femei care au compus imne liturgice, precum Marta (mama Sfantului Simeon Stalpnicul), Tecla (o maica ce a trait in jurul sec. al IX-lea si este cunoscuta pentru scrierea unor canoane), Kouvouklisena ( o femeie psalt si probabil compozitor, amintita intr-un manuscris al Marii Lavre din Athos), insa ele sunt amintite numai in documente, fara a ni se pastra opere ale lor.
Faima Sfintei Casiana este documentata de catre Nichifor Kalist Xantopoulos (imnograf si preot la Marii Biserici din Constantinopol). In catalogul acestuia din sec. al XIV-lea in care sunt mentionati cei mai importanti imnografi bizantini, Sfanta Casiana este singura femeie imnograf cunoscuta.
De asemenea, Sfanta Casiana este singura femeie imnograf reprezentata pe prima pagina a unui Triod, tiparit la Venetia in 1601, care include reprezentari ale celor mai cunoscuti imnografi ai Bisericii.
Despre "Casiana monahia“, pr. prof. Petre Vintilescu precizeaza ca ii intrece cu mult pe imnografii secolului al IX-lea, care, desi manuiau foarte bine condeiul, adoptau un stil bombastic. "Cassia“, "Icassia“ sau "Cassiana monahia“, asa cum este amintita de cartile de cult, era "inteligenta si inzestrata cu un remarcabil talent poetic“, stralucind "prin originalitate in opera sa, in care stia sa uneasca delicatetea simtirii cu o adanca religiozitate si cu o energica francheta“ (pr. prof. Petre Vintilescu, "Poezia imnografica“).
Viata Sfintei Casiana
Sfanta Casiana s-a nascut intre anii 805-810 in Constantinopol intr-o familie de aristocrati. Trei cronicari bizantini - Pseudo-Grigorie Logothethul, Gheorghe Monahul (Gheorghe Pacatosul) si Leo Gramaticul, amintesc faptul ca ea a participat la o "infatisare a mireselor” organizata pentru tanarul Teofil Iconoclastul de mama lui vitrega, Eufrosina.
Captivat de frumusetea Casianei, tanarul imparat s-a apropiat de ea si i-a zis: "Prin femeie [au intrat in lume] cele josnice", facand aluzie la pacat si la suferinta care la care a dus pacatul Evei. Casiana a raspuns prompt: "Si prin femeie [au venit si] cele mai alese", trimitand astfel la nadejdea de mantuire adusa in lume de intruparea lui Hristos prin Nascatoarea de Dumnezeu. Ranit in orgoliul sau de replica severa a Casianei, Teofil s-a razgandit si a ales-o drept sotie pe Teodora.
Casia a intemeiat un asezamant monahal in 843 in vestul Constantinopolului, langa zidurile Imparatului Constantin, devenind totodata stareta a acestuia. Chiar daca multi cercetatori atribuie aceasta decizie insuccesului cu privire la relatia cu imparatul Teofil, o scrisoare a Sfantului Teodor Studitul indica faptul ca ea avea alte motivatii pentru a alege viata monahala. Sfanta Casiana avea o relatie apropiata cu manastirea vecina a studitilor, care avea sa joace un rol crucial in reeditarea cartilor liturgice bizantine in secolele IX-X si care a ajutat astfel la supravietuirea operei Casianei.
Se crede ca Sfanta Casiana ar fi trecut la cele vesnice inainte de 865 i.Hr.
Sfanta Casiana - Opera imnografica
Sfanta Casiana a compus un numar mare de imne liturgice, o parte din ele fiind incluse in cartile de cult ortodoxe, precum Mineiele si Triodul. Traditia si cercetarea manuscriselor atribuie Sfintei Casiana 49 de imne religioase si 261 versuri profane in forma epigramelor si a versurilor gnomice sau sentinetelor morale (Ex: Urasc bogatul ce se vaita de parc-ar fi sarac.). Aceste opere se gasesc in numeroase manuscrise datand din secolele XI - XVI, si poarta numele Casia, Eicasia sau Icasia.
In cartile bisericesti nu se afla acum canoane cu numele sau, ci numai irmoase, anume irmoasele Canonului Sambetei celei Mari pana la oda 6. Unii cercetatori ii atribuie si textul “Canonului pentru cei morti”. Sfintei Casiana i se mai atribuie stihirile: la Nasterea lui Hristos, la sarbatoarea Sfintilor Mucenici Samon si Aviv (15 noiembrie), la Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, la sarbatoarea Sfintilor Mucenici Eustratie si Auxentie (13 decembrie).
Cantarea Casianei - "Doamne, femeia ceea ce cazuse”
Sfanta Casiana a scris multe cantari liturgice, dintre care cea mai cunoscuta este cea care-i poarta numele, anume Cantarea Casianei, unul dintre cele mai frumoase imne din Saptamana Patimilor, cantat la Denia din Marea Miercuri: "Doamne, femeia ceea ce cazuse in pacate multe, simtind Dumnezeirea Ta, luand randuiala de mironosita, si tanguindu-se a adus Tie mir mai inainte de ingropare, zicand: Vai mie! Ca noapte imi este mie infierbantarea desfraului si intunecata si fara de luna pofta pacatului. Primeste izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoti cu norii apa din mare; pleaca-Te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecaciune. Ca sa sarut preacuratele Tale picioare si sa le sterg pe ele iarasi cu parul capului meu. Al caror sunet auzindu-l cu urechile Eva in rai in amiazazi, de frica s-a ascuns. Cine va cerceta multimea pacatelor mele si adancurile judecatilor Tale, Mantuitorule de suflete, Izbavitorul meu? Sa nu ma treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemasurata mila."
Modul in care a fost alcatuita stihira este, potrivit traditie, unul inedit. Astfel, expresia "de frica s-a ascuns“ este un adaos al imparatului bizantin Teofil (829-842), care se afla in vizita la manastirea in care Casiana se retrasese (manastire fondata, de fapt, de ea insasi), tocmai in momentul in care ea compunea aceasta idiomela. Din dorinta de a nu-l intalni pe imparat, Casiana a fugit in timp ce Teofil vizita chiliile. Intrand in chilia Casianei si gasind pe masa aceasta idiomela, imparatul a adaugat cuvintele: "de frica s-a ascuns“. Se pare ca ele nu se refereau in mod expres la Eva (care L-a auzit pe Dumnezeu umbland prin gradina raiului "in amiazazi“), ci mai de graba la Casiana, care, auzind ca imparatul se apropie de chilii, a fugit si s-a ascuns. Vazand la intoarcerea in chilie acest pasaj, Casiana nu l-a sters, ci a continuat scrierea stihirii.
Acest imn este considerat a fi o capodopera a poeziei religioase. Nu este pentru intaia oara cand “femeia pacatoasa”din Evanghelia dupa Luca, apare in imnografia greaca. Si Sfantul Roman Melodul i-a inchinat un condac. Potrivit bizantinistului rus Alexander Kazhdan, imnul nu se refera la Maria Magdalena, deoarece numele Mariei nici nu a fost vreodata mentionat. In timp ce Roman Melodul, potrivit lui A.R.Dyck, urmeaza linia evanghelica, Casia, pe de alta parte, prezinta mai ales relatia metafizica dintre pacatos si Dumnezeu: eroina imnului ei nu are pretentia de a fi mai dreapta decat altcineva (un fariseu de exemplu), insa, cu umilinta, ea ingenuncheaza inaintea Domnului si isi cere iertare.
Limbajul troparului este un mozaic compus din cuvinte, fraze si ecori din Sfanta Scriptura, in special din Psaltire. Structura si stilul troparului Casiei sunt influentate de cei sapte psalmi penitentiali (6, 31, 37, 50, 101, 129, 142), dintre care trei (37, 50,142) sunt cantati in timpul Utreniei din Marea Miercuri. Ca si acesti psalmi, troparul este adresat lui Dumnezeu, implorand mila Sa.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.