Ridicarea Panaghiei este un oficiu liturgic stravechi, intalnit astazi mai ales in practica monahala, ce isi are originea in traditiile euharistice timpurii ale Bisericii. Randuiala Ridicarii Panaghiei este oficiata in trapeza, in toate manastirile din Sfantul Munte, precum si in majoritatea manastirilor din Rusia si Romania, la incheierea agapei principale, de dupa Sfanta Liturghie.
Panaghia - cuvant grecesc ce inseamna Prea Sfanta – este numele dat unei bucati de prescura de forma triunghiulara, ce inchipuie pe Sfanta Treime. Mai este numita Panaghia si datorita faptului ca atunci cand preotul o ridica, cheama in ajutor pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Randuiala ridicarii Panaghiei, isi are originea, potrivit traditiei bisericesti, in vremea Apostolilor. Dupa Invierea Domnului si Pogorarea Sfantului Duh, si inainte ca Sfintii Apostoli sa se raspandeasca in lume pentru propovaduirea Evangheliei, pe cand se aflau impreuna dorind sa cineze au lasat un loc gol in capul mesei in dreptul caruia au pus totodata o bucata de paine pe care o considerau a fi "a lui Hristos”. Dupa cina, cand au adus multumire, au impartit din bucata de paine numita "a lui Hristos”, ridicand-o si spunand: ”Slava Tie, Dumnezeul nostru, slava Tie. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.” Adaugand "Mare este numele Sfintei Treimi. Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ne noua.” Si fiecare dintre ei facea astfel de cate ori manca, pana la Adormirea Maicii Domnului. La trei zile dupa inmormantarea Nascatoarei de Dumnezeu pe cand se ridicau de la masa si au ridicat , potrivit obiceiului, bucata de paine inchinata lui Hristos, spunand "Mare este numele”, au adaugat, "O, preaslavita minune !”. Maica Domnului, care le-a aparut vie, in aer, sezand ca pe un nor, le-a spus: "Bucurati-va! Eu sunt cu voi in toate zilele”. Atunci, ucenicii, uimiti de minune, in loc de "Doamne Iisuse Hristoase ...”, au strigat:” Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ne noua.” Apoi, mergand la mormantul ei si negasind trupul sau, s-au incredintat de invierea si inaltarea Presfintei la Ceruri, unde imparateste cu Hristos in vecii vecilor.
Aceasta traditie apare reprezentata pe un vesmant liturgic de la 1481, oferit de Sfantul Stefan cel Mare Manastirii Putna. Scena reprezinta ridicarea Panaghiei de catre cei doisprezece apostoli intru pomenirea si slavirea Maicii Domnului, dupa adormirea sa.
De aceea, numele "Ridicarea Panaghiei” pare sa aiba mai multe intelesuri. Pe de o parte, acesta descrie ridicare painii, iar pe de alta trimite la Adormirea si Inaltarea Maicii Domnului.
O marturie asupra faptului ca Ridicarea Panaghiei isi are originea in traditiile euharistice timpurii ale Bisericii si ca initial a fost integrata in Liturgie, poate fi gasita in practica binecuvantarii anafurei, in timpul Anaforalei, dupa ecfonisul:” Mai ales pentru Preasfanta, curata, prea binecuvantata, marita stapana noastra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria”, in timpul cantarii Axionului. In timp ce anafura este adusa preotului, acesta o binecuvinteaza prin ridicare asupra Sfintelor Daruri, in semnul sfintei cruci, (ca si ritul Ridicarii Panaghiei) si spune aceasi fraza: ”Mare este numele Sfintei Treimi, acum si pururea si in vecii vecilor.” Cu timpul, anafura avea sa devina o inlocuire a Panaghiei, iar binecuvatarea acesteia a fost integrata in cadrul Liturghiei.
Unii liturgisti bazandu-se pe lungimea rugaciunilor si a continutului lor, au afirmat ca si Litia si Sfintirea Artoselor isi au originea in randuiala mult mai veche Ridicarii Panaghiei.
Cu timpul cadrul liturgic al Ridicarii Panaghiei avea sa varieze. Astfel, potrivit Sfantului Simeon al Tesalonicului ridicarea Panaghiei avea loc in vremea sa, in timpul Cantarii a IX-a de la Utrenie, desi acum are loc dupa masa ce urmeaza Sfintei Liturghii.
Randuiala actuala incepe cu intrarea credinciosilor in trapeza. Aici se gaseste o masa principala pentru staret si cler, iar imediat langa vom intalni o alta masa speciala pentru Panaghie. Pe aceasta masa, se mai afla, dupa caz, un pahar cu vin, o catuie, o icoana a Maicii Domnului, o icoana a Sfintei Treimi (Ospitalitatea lui Avraam).
Prescura este adusa din biserica, pe un panaghiar, un disc mai mic, fara picior, sub forma unei farfurioare plate de metal (aurit sau argintat).
Dupa incheierea mesei cel randuit a ridica anaghia rosteste: "Binecuvantati, parinti sfintiti, si ma iertati pe mine pacatosul."
Si toti raspund: "Dumnezeu sa te ierte si sa te miluiasca."
Si luand cel randuit panaghia cu amandoua mainile, cu varful degetelor o inalta putin cu chipul Sfintei Treimi, zicand: "Mare este numele”.
Iar cel mai mare sau preotul de rand zice: "Al Preasfintei Treimi. Si punand Panaghia pe icoana Maicii Domnului, insemneaza in semnul crucii, zicand: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ajuta-ne noua."
Si preotul zice: "Cu ale ei sfinte rugaciuni, Dumnezeule, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi."
In timp ce se canta Axionul de rand (Cuvine-se cu adevarat sau cel praznical), cel ce a inaltat Panaghia poarta panaghierul pe la toti fratii, care, rup o mica bucata de paine pe care primesc in semn de multumire pentru Maica Domnului care a nascut "Painea Vietii”.
Odata ce ultimele imne si rugaciuni au fost spuse, masa este incheiata. La marile praznice obstea si credinciosii merg apoi cu icoana sarbatorii in Biserica unde se savarseste o ectenie pentru conducatorii bisericii, ai manastirii si ai neamului nostru.
Ridicarea panaghiei a fost oficiata, de timpuriu, pentru ocrotirea celor care calatoresc asa cum este consemnat in Evhologhiul Mare. Exista obiceiul ca aceasta randuiala sa fie savarsita si de catre preotii de mir atat in biserica, cat si in casele credinciosilor, dupa o agapa.
La noi exista obiceiul ca la pomenirea de 40 de zile a celui adormit, numita pe alocuri slujba de ridicare a Panaghiei, pe langa celelalte, sa se pregateasca o icoana si un colac. Din colac, preotul va scoate particica pe care o va aseza apoi pe icoana si din care va imparti spre gustare rudelor celui pomenit.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.