Tipuri regionale de basilici crestine si monumente reprezentative din diverse regiuni ale crestinatatii

 

Pe caracterele generale ale stilului basilical, comune tuturor basilicilor, se grefeaza elementele particulare ale traditiilor locale, dand nastere la diverse tipuri regionale sau locale de basilici, deosebite intre ele prin variante arhitectonice si decorative de amanunt. Putem dis­tinge mai ales doua tipuri principale de basilici: unul oriental si altul occidental.

 

a. Tipul oriental predomina in Siria, Asia Mica (orasele din interior), Mesopotamia si Armenia si partial in Africa de Nord. Caracterele lui principale sunt :

 

1)  Inlocuirea plafonului drept si a acoperisului in sarpanta prin acoperisul boltit: in Asia Mica, Siria, Armenia, Mesopotamia si Egipt, navele sunt  acoperite  cu bolte  semicilindrice  (elemente  de  provenienta mesopotamiana), iar in unele cazuri nava centrala are o cupola (basilica initiala a Maicii Domnului, din Efes) sau mai multe, dispuse in    cruce (basilica Sf. Ioan din Efes si in general basilicile din Armenia).

 

In general, bisericile orientale manifesta din ce in ce mai puternic tendinta spre formele rotunde si evidentierea partii centrale a edificiu­lui, dand nastere atat tipului de edificiu de constructie centrala, numit martyrion (martyrium), care se va impune in toata crestinatatea, cit si basilicii cu cupola (ca de ex. basilica din Aladja din Taurus, sau biserica Sf. Treime din Efes), care constituie tipul tranzitoriu spre stilul bizan­tin.

 

2)  Intrebuintarea (de preferinta sau exclusiv) pietrei ca material de constructie (chiar pentru acoperis, ca la basilicile din Siria de Sud sau Hauran) ;

 

3) Lipsa totala a atriului (si uneori a nartexului) ;     

   

4)  Preocuparea pentru decorul exterior (al fatadelor), cu ajutorul sculpturii ;

 

5)  Fatada monumentala la intrare, flancata de doua turnuri puter­nice (elemente de origine siriana, trecute mai tarziu si in arhitectura apuseana);

 

6)  Impartirea interiorului in sensul latimii, prin arcuri transversale (nu in toate cazurile) ;

 

7)  Inlocuirea (in unele cazuri) a coloanelor interioare prin pilastri masivi, de piatra sau zid, meniti sa suporte greutatea acoperisului de piatra sau sa sprijine in interior zidurile laterale ;

 

8)  Absida nu e totdeauna libera (semicirculara in afara), ci inscrisa intr-un patrat sau dreptunghi de zid;

 

9)  Prezenta usilor de intrare pe zidurile lungi laterale (mai ales pe cel de sud, in Mesopotamia si in Siria) si a ferestrelor la absida (in unele cazuri).

 

Cele mai multe dintre numeroasele biserici constantiniene si basilici paleocrestine din Orient au disparut, fiind distruse mai ales de arabi  si de turci, iar o parte chiar de cruciati.

Intre basilicile paleocrestine de tip oriental mai importante, amintim :

1)  Basilica zidita de episcopul Paulin la 314, in Tir (azi Sour in Siria), descrisa de Eusebiu;

2)  Basilica Nasterii Domnului din Betleem, zidita de Constantin cel Mare si marita de Justinian;

3)  Basilica Sf. Sofia din Tesalonic, sec. V ;

4)  Basilica Sf. Nicolae din Mira  ;

5)  Complexul basilical Sf. Simion Stilpnicul, de la Kalat-Seman (langa Antiohia), din secolele V-VI, cea mai mare constructie religioasa din Siria si una din cele mai de seama ale antichitatii  crestine;

6)  Basilicile de la Turmanin, Kalb-Luzeh si Ruweha (in jurul  Antiohiei), basilici de tip sirian, cu fatada impunatoare cu cate doua   turnuri (azi in ruine) ;

7)  Basilica lui Iulian din Urum-idj-Djimal, in Siria de Sud   (Hauran), din anul 345, cea mai veche basilica crestina   din   lumea   intreaga pastrata pana azi in forma ei originala, fara refaceri ;

8)  Basilica cruciforma  a Sfantului Ioan din Efes (secolele IV-VI), una din cele mai mari (ruine sapate din 1921 inainte) ;

 

b. Tipul occidental sau elenistic

Basilicile de acest tip sunt in general mai inalte si mai gratioase, au totdeauna galerii deasupra navelor laterale ; cele mai vechi (sec. IV) au fatada spre rasarit si absida spre apus (desi nu in regula generala). Uneori zidul exterior al fatadei e impodobit cu picturi in fresca. E tipul basilical cel mai raspndit in antichitatea crestina ; il gasim in Apus, in peninsula Balcanica, Egipt, Constantinopol si periferiile Asiei Mici.

 

Un element caracteristic arhitecturii basilicilor de tip occidental e transeptul sau chalcidicul, adica nava transversala din fata chorului (sau intre altar si naos), menita sa atenueze disproportia dintre lungimea exagerata si ingustimea (latimea mica) edificiului ; datorita acestui adaos basilica primeste forma de T, iar prin dezvoltarea lui se ajunge la basilica occidentala (elenistica) in forma de cruce latina; deasupra lui, basilicile din Galia adauga arcada, din care se dezvolta turnul, cu ferestre.

 

Absida se mareste considerabil, deoarece sub ea se zidesc (mai ales in Africa) cripte funerare (confessio) pentru inmormantarea credincio­silor alaturi de martiri ; in aceste cazuri, scaunele clericilor din altar au fost mutate in naos (pe solee). Atriumul, caracteristic basilicii de tip elenistic, devenit inutil dupa desfiintarea disciplinei catehumenatului si penitentei publice, se transforma in locuinte pentru clerici (claustrum).

 

Cele mai vechi basilici crestine apusene, care s-au pastrat pana azi, sunt in Italia, la Roma si la Ravena, si anume :

1)  Basilica Sf. Pavel din Roma (zidita in sec. IV de Constantin cel   Mare, arsa   in incendiul din 1823 si refacuta, dupa planul cel vechi) ;                                                             2)  Basilica Sf. Ioan din Laterna (San Giovanni in Laterno), astazi nu mai pastreaza nimic din forma initiala; 

3)  Basilica Sf. Clement (sec. V) ;

4)  Basilica Sf. Sabina din sec. V, care pastreaza cel mai mult  aspec­tul ei initial, ca si basilica Santa Maria-Majore (Maggiore), zidita  de papa Liberius,  renu­mita pentru mozaicurile sale;

5)  Cele doua basilici din Ravena inchinate Sfantului  Apolinarie (San Apolinarie in Classe si S. Apolinarie Nuovo, din secolele V si VI) ;

6)  Se pastreaza de asemeni, in   forma   originala, basilica   episcopu­lui Eufrasius din Parenzo (Istria), din sec. VI («domul din Parenzo»), cu frumoase mozaicuri de stil bizantin ;      

7)  Tipului basilical elenistic ii apartin si vechile basilici din nordul Egiptului (Alexandria), dintre care cele mai vestite   sunt   cele   din   jurul mormantului Sfntului Mina (martir egiptean de la sfarsitul  secolului  III), in desertul Libiei, la vest de Alexandria (azi Karm-Abu-Mina), construite in secolele IV-V si distruse de arabi in sec. VII ; 

8)  Numeroase basilici paleocrestine (secolele IV-VI) au existat si in Africa de Nord, la Cartagina si Damus-El-Karita in Tunisia, apartinand insa ca arhitectura mai mult tipului oriental (sirian) ; au abside inscrise, usi de intrare pe zidurile laterale, despartirea navelor prin balustrade de lemn sau piatra, fixate intre coloane, pentru separarea credinciosilor dupa sex,  varsta, pozitie sociala etc. Se caracterizeaza mai ales prin prezenta mormintelor de martiri sau a criptelor funerare sub absida altarului, cuprinzand mor­mintele slujitorilor  sau  ale unor persoane  de seama. 

9)  Desi situate in Rasarit, tot tipului occidental clasic (elenistic) ii apartin cele mai vechi basilici ridicate de Constantin cel Mare in  Locu­rile Sfinte (ca de ex. Basilica Sfintei Cruci Martyrion de pe Golgota in Ierusalim), precum si cele mai multe basilici din peninsula balcanica, numeroase mai ales in Grecia, unde se pastreaza pina acum   basilica   Sf. Dumitru din Tesalonic si Sf. Paraschiva din Cholcida (secolele V-VI), ambele refacute, dar pastrand inca infatisarea originala (in schimb tipul oriental-sirian e reprezentat de basilica Pariaghia-Acheiropolites din Te­salonic, sec. V). La Constantinopol (vechiul Bizant) au   disparut basilici celebre, ca vechea Sf. Sofia, Sf. Irina si Sfintii Apostoli (basilica cruci­forma), toate  din sec.  IV,  zidite de Constantin  cel Mare.  Se  mai pas­treaza, in stare de ruina, numai basilica Sf. Ioan Botezatorul a manastirii Studion, din sec. V (transformata in geamie din sec. XVI, cu numele de Mirachor-Djami). Dintre basilicile din   Serbia   de azi    (toate distruse), amintim pe cele descoperite prin sapaturi la Salone in Dalmatia, iar din Bulgaria pe cele de la Buchova, Varna si Sofia (vechea Sardica :   basilica   Sf.   Sofia,   care a dat numele   orasului, asemenea cu cele de tip oriental din Capadocia :   cruciforma,    cu cupola la incrucisarea bratelor crucii, absida pentagonala la exterior).