Parintele Alphonse Goettmann este un parinte ortodox misionar. Nascut in Franta, din parinti catolici, tanarul Alphonse va imbratisa insa cu toata puterea Ortodoxia, mai apoi, inscriindu-se la Institutul Teologic Ortodox "Saint Denis", intemeiat de teologul rus Vladimir Lossky.
Alphonse Goettmann se va casatori cu tanara Rachel, iar nu dupa multa vreme, va fi hirotonit preot. Astazi, impreuna cu prezbitera Rachel, sotia sa, parintele Alphonse traieste in localitatea Gorze, aflata in departamentul Moselle, regiunea Lorraine, Franta.
Cei doi, atat parintele Alphonse, cat si prezbitera Rachel, sunt fondatorii centrului spiritual ortodox misionar "Betania". De asemenea, cei doi sunt si initiatorii revistei "Le Chemin", titlu ce se traduce "Calea", o revista bisericeasca centrata mai ales pe experienta spirituala a marilor sfinti si parinti nevoitori.
Despre parintele Alphonse Goettmann, precum si despre lucrarea lui misionara, parintele arhimandrit Placide Deseille, duhovnicul Manastirii Sfantul Antonie cel Mare (manastire de calugari, aflata langa localitatea Vercors) si al Manastirii Solan (manastire de maici, aflata langa localitatea Uzes), va spune:
"Telul lui Alphonse si Rachel Goettmann este acela de a oferi oamenilor de astazi un drum spiritual care se intemeiaza pe lunga traditie urcand pana la Parintii desertului din secolul al IV-lea, dar care sa le fie prezentat intr-un limbaj reinnoit, cel al epocii noastre. Nu putem decat sa constatam, cu uimire, cat de actuala a ramas aceasta veche traditie a crestinismului. Ea ne invita la o viata spirituala al carei resort nu este nici sensibilitatea, prada elanurilor ei obscure, nici inteligenta si vointa, limitate la singurele judecati ale ratiunii, ci inima, in sensul pe care Sfanta Scriptura il da acestui cuvant, adica insusi centrul fiintei, inseparabil spiritual si corporal, si care angajeaza omul in totalitatea lui."
Centrul misionar "Betania", infiintat in anul 1976, de parintele Alphonse si de prezbitera Rachel, este un centru religios crestin-ortodox, comunitatea acestuia fiind si ea ortodoxa. Intentia celor doi fondatori ai centrului a fost si ramane aceea de a oferi oamenilor de astazi posibilitatea cunoasterii caii duhovnicesti intemeiate pe Traditie rasariteana, urcand pana la Parintii desertului din secolul al IV-lea, dar si pe ultimele descoperiri din domeniul psihologiei.
Fiind insa un centru misionar, acest loc poate fi numit, intr-un anumit sens, ecumenic si non-cenfesional, deoarece aici isi afla mangaiere si sfat bun tot omul, venit din toate orizonturile spirituale, culturale sau geografice, credincios, agnostic sau ateu, practicant sau nu, tanar sau varstnic, aflat in cautarea sensului vietii.
In centrul misionar "Betania" se organizeaza nenumarate intruniri spirituale, in cadrul carora, cei doi, parintele Alphonse si prezbitera Rachel, impartasesc tuturor experienta lor personala, care se intinde pe o perioada de mai bine de treizeci de ani. In urma intrunirilor si discutiilor avute cu parintele Alphonse, in centrul misionar "Betania", o serie de oameni ratacitori au aflat Calea spre Adevar.
In urma multor experiente, intalniri si trairi duhovnicesti, cei doi fondatori ai centrului misionar au scris si editat mai multe carti. Aceste carti articuleaza, pe cat pot, in actualitate, cuvintele parintilor de odinioara.
Dintre cartile traduse deja in limba romana, le amintim aici pe urmatoarele: "Bucuria: Fata lui Dumnezeu in om" (Editura Herald, 2010), "Dialog pe Calea initiatica. Goettmann dialog cu K.G.Durckheim" (Editura Herald, 2007), "Dincolo, in adancul nostru" (Editura Herald, 2008), "Rugaciunea lui Iisus, rugaciunea inimii" (Editura Mitropolia Olteniei).
Parintele Alphonse Gaoettmann este un om care a cunoscut din plin bucuria intalnirii cu Dumnezeu, bucurie pe care se straduieste sa o impartaseasca si tututor acelora cu care se intalneste. Astfel, intr-una dintre cartile sale, el marturiseste: "Bucuria este un cantec, o lumina, un schimb, o stralucire care traverseaza intreaga Sfanta Scriptura, din loc in loc, de la prima, pana la ultima pagina; este comoara oricarei fiinte vii, chiar si a celei mai lipsite. Orice bucurie isi are radacina in bucuria creatoare a lui Dumnezeu cel viu si inviat; El exprima, in fiecare fiinta, vitalitatea Sa proprie si vibrarea voioasa, pentru a face din aceasta o nota unica, in polifonia universului. Aceasta bucurie fundamentala a fost inscrisa in genele celulelor noastre; este "da"-ul in fata vietii, cea mai inalta victorie a omului asupra tuturor incercarilor care il apasa, cel mai puternic mijloc de transformare. Autenticitatea unei vieti spirituale se masoara dupa gradul de bucurie care o locuieste; ea este deci culmea misticii si a oricarei impliniri. Nu exista decat o singura datorie: sa fii fericit, si o singura tradare: sa nu fii. Asadar: daca a afla bucuria inseamna a trai, atunci cum sa devenim Bucurie?"
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Parintele Themi, ateul devenit preot misionar in Africa
Publicat in : Parinti -
Parintele John Anthony McGuckin
Publicat in : Parinti -
Parintele Gavril Miholca de la Nicula
Publicat in : Parinti -
Sfatul medicului cu folos duhovnicesc
Publicat in : Interviuri
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.