Parintele Toma Gherasimescu

Parintele Toma Gherasimescu Mareste imaginea.

O misiune inceputa navalnic

Eram preot tanar in Turda si-mi placea sa-i ascult pe credinciosii mei depanandu-si amintirile duhovnicesti din trecut. Foarte des, mai ales credinciosii ce-si aveau obarsia in Iacobeni, il pomeneau pe Parintele Toma Gherasimescu. Mai tarziu, ajuns in Alba lulia, numele aceluiasi preot marturisitor si ravnitor l-am auzit adesea pomenit de catre credinciosii din Garbova si Intregalde. Iata de ce m-am hotarat sa-i dedic cateva randuri.

Parintele Toma Gherasimescu s-a nascut la 18 ianuarie 1903 la Brusturoasa, langa Bacau, din parintii Nastase si Paraschiva. Face scoala primara in satul natal. Dupa liceu, face Teologia la Cernauti, in 1938 ajungand doctor in teologie. Foarte dotat, ravnitor, ascet, se descurca in multe limbi: germana, rusa, franceza, engleza.

Va avea si o tipografie in Cernauti, tiparind multa literatura religioasa, cu continut misionar. Era un misionar neintrecut si un bun vorbitor, nu degeaba securitatea l-a supranumit "predicatorul". In anul 1940, cand Basarabia este cedata Uniunii Sovietice, preotul celibatar Toma Gherasimescu depune juramantul de "Misionar".

Cand, pentru putin, romanii sub conducerea lui Antonescu vor recuceri Basarabia, parintele ajunge in 1943 Misionar in Transnistria. isi avea resedinta in Odessa si tinea multe cuvantari si conferinte "in favoarea regimului fascist antonescian, dovedind prin aceasta atasamentul lui fata de regimurile capitaliste burghezo-mosieresti si ura sa neimpacata impotriva socialismului". Aceste cuvinte de "hula" scrise cu naduf de catre ofiterul de securitate Gheorghe Indoleanu, in contextul actual, sunt o aura pe chipul acestui neostenit misionar si luptator impotriva doctrinei comuniste.

Imediat dupa razboi, in 1945, ajunge preot in Utvinis, judetul Arad. De acolo, ne inchipuim din ce motive, este transferat in 1949 la parohia saraca de munte Intregalde. Felul de a fi al parintelui il surprinde in amintirile sale Dominic Florea. "Avut-am ocazia, spune autorul, in decursul vietii mele, sa-l cunosc pe parintele Gherasimescu, un preot care se deosebea prin multe de altii. Da, se deosebea pentru ca s-a lepadat cu totul de avutie si, desi era om mare si invatat, traiul lui nu era ca la altii in secolul douazeci, ci traia ca pustnicii din primele veacuri ale crestinatatii."

Slujea la patru biserici sarace, din lemn, uneori la sase. Umbla pe jos, imbracat sarac, cu bocanci si fara sosete. Daruia tot ce avea. Era necrutator cu pacatul, dar si cu doctrina ce se instala. "La Cristesti a venit intr-o duminica dimineata descult. Isi daduse bocancii la un sarac. "Cine-mi da sa ma incalt pana fac slujba?" Toti erau desculti. Parintele a continuat: "Cred ca si descult pot face slujba, ca doar in Horeb Domnul i-a spus lui Moise: "Descalta-te si te apropie!" Si asa a facut."

La o conferinta preoteasca, la Protopopiatul din Alba Iulia, un preot a spus: "Parintele Gherasimescu vede si arata lucrurile cu totul altfel decat noi. Noi zicem ca asa ceva acum nu se mai poate, dar nu-l putem contrazice ca imediat ne aminteste de canoane. Si are dreptate. Nu suporta petrecerile cu multa bautura. Canta bine la vioara, dar cantece religioase. Avea mare ravna pentru a-i determina pe cei necununati sa se cunune si nu ingaduia la priveghiuri sa se joace carti si sa se faca alte scamatorii. Unul i-a replicat: "No, iaca parinte, obiceiuri stramosesti ramase de la daci; ... Poate de la draci", a zis parintele.

Bisericile le-a reparat. Obstea a inchegat-o. A venit insa ca primar un muncitor trimis de partidul comunist, din Hunedoara. Acesta ii punea duminica pe oameni la munca. Parintele s-a impotrivit si primarul i-a zis: "Mai, tu cu ce contribui la construirea socialismului?" Intr-o seara, la cooperativa, l-au tras de barba si i-au turnat rachiu in gura."

In anul 1952 a fost nevoit sa se transfere in Iacobeni, langa Turda, unde a construit o biserica noua. Cuvantul lui era "cu putere multa". "Tot timpul, aflam din dosarul de urmarire, a desfasurat o activitate ostila regimului, activitate camuflata sub paravanul religiei. Astfel, cu ocazia slujbelor religioase ce le face, inmormantari etc, nu face slujbele dupa felul obisnuit, ci tot timpul se adreseaza cetatenilor ca sa se intoarca la Dumnezeu, sa nu slujeasca satanei, ca in curand va fi sfarsitul lumii, ca americanii vor incepe razboiul si vor da cu bomba atomica si praful se va alege din noi; de asemenea ii indemna sa se intoarca la viata din trecut si sa nu paraseasca datinile si obiceiurile stramosesti, ca cei ce se leapada sunt caini."

Gospodar fiind, s-a luptat pentru introducerea gazului metan in sat. Dar si aceste lucruri de interes obstesc ii erau rastalmacite. "A indemnat pe cetateni sa adune bani in vederea introducerii gazului metan in sat, lucru prin care a reusit sa atraga taranimea de partea lui, fiind mentinuta intr-un spirit religios exagerat."

Parintele, datorita zelului sau misionar, facea parte si din "Oastea Domnului". Din dosar aflam ca "a intretinut relatii si a facut vizite diferitelor persoane conducatoare din cultul Oastea Domnului din Bucuresti si de la diferite manastiri, unde se intalneste cu elemente dusmanoase din asociatia interzisa Oastea Domnului, cu care desfasoara o activitate intensa pe aceasta linie, tinand predici. Astfel ca deplasarile ce le face sunt camuflate, sub motivul ca este plecat dupa materiale." Adevarul este ca, fiind in constructie cu biserica, alerga dupa materiale.

De la "Vultur Ionel", ofiterul de securitate a aflat ca Parintele i-a imprumutat romanul "Mizerabilii" a lui Victor Hugo. Ofiterul i-a dat insa si o sarcina: cand ii va returna cartile, sa-l "traga pe Parintele de limba" si sa vada care-i atitudinea lui fata de evenimentele interne si internationale, ce parere are despre preotii greco-catolici nereveniti, si ce legaturi are cu vietuitorii din manastiri.

Vrednicul preot, pe langa misiunea duhovniceasca, incerca sa-i cultive pe oameni.

Insa si printre acestia erau si "cozi de topor". Stiind ca Parintele are mare grija de educarea copiilor, "Vultur Ionel" intr-o nota informativa raporta: "avand ocazia sa trec pe la biserica am observat urmatoarele: popa face adunari cu copiii de scoala in fiecare seara.. acest popa este contra regimului impreuna cu Rusu Vasile si Fagadar Alexandru. " Cei doi erau crestini ravnitori si apropiati Parintelui.

E de la sine inteles ca Parintele Toma era impotriva colectivizarii. Asa se face ca informatorul "Vasilica" relata intr-o nota informativa: "In ziua de 19 septembrie 1955 susnumitul (adica Parintele Toma) a spus catre Rusu Grigore, curatorul bisericii, ca din data de 1 noiembrie se duce de aici, ca-l trimite Dumnezeu sa predice si in alta parte; iar in ziua de 20 cand au murit colectivistii Mezei Grigore si Olteanu Ioan, a spus ca au murit un curvar si un betiv. I-aluat dracu."

Fiind vacanta Parohia Boian, aproape de Iacobeni, a suplinit-o. intr-o nota informativa, sursa "Vulpe" relateaza ce s-a intamplat la inmormantarea comunistului Cozma Vasile: "dupa datinile noastre, preotul a fost rugat in scris ca sa popularizeze trecutul lui Cozma Vasile, ca fost bun membru de partid, cu purtari vrednice de lauda. Sarac in tinerete, servitor, s-a bucurat de sprijinul partidului primind ajutor la batranete. Preotul a refuzat categoric, spunand ca el nu face politica nici unui partid."

O atitudine curajoasa si corecta. Ceea ce era grav pentru putere, era prodigioasa misiune duhovniceasca sustinuta de Parintele Toma cu toti crestinii si in special cu copiii, carora le acorda atentie si le daruia dulciuri. La 10 august 1955 informatorul "Popa Iacob" relata ca Parintele "desfasoara o intensa activitate religioasa in cadrul satului Iacobeni, cat si in alte sate si comune dimprejur, spunandu-le oamenilor sa se roage lui Dumnezeu, si mai ales se ocupa de copiii scolari carora le insufla credinta si-i indeamna sa se roage lui Dumnezeu."

Datorita atitudinii sale ferme si duhovnicesti, in anul 1957 este inchis la Aiud, unde ramane pana la amnistia din 1964. Cand a fost arestat, s-a facut un inventar al bunurilor pe care le avea. Te induioseaza saracia lui. Avea "una leveranda, culoare neagra uzata; ufi palton negru uzat; o caciula de miel neagra uzata; doua camasi uzate; doua indispensabile uzate; doua geamantane de nuiele in stare buna; o biblioteca de carti bisericesti cu circa 300 de volume."

Caracterizarea ce i se face la inchisoarea din Aiud este fermecatoare. Un singur lucru este inexact: Parintele n-a fost legionar. Redam textul Caracterizarii facute Parintelui Toma Gherasimescu: "Fost legionar, a tiparit si difuzat brosuri cu continut antimuncitoresc. Dupa 23 august 1944 si-a continuat aceasta activitate, facand parte din organizatia subversiva Partidul national crestin. Este un element mistic, peste limitele normalului, complet desprins de realitate, naiv si senil. in detentie a reusit, prin misticismul sau religios, sa influenteze pe unii detinuti. Fata de actiunea cultural-educativa, a adoptat o pozitie de refuz, afirmand ca el nu poate sa citeasca altfel de carti, decat cele religioase (Biblia), iar de informare nu are nevoie, numai in sens religios crestin. In libertate prezinta pericol pentru misticismul bolnavicios de care este stapanit si pe care il afiseaza deschis in orice ocazie."

Slujitor al lui Hristos la poalele Muntilor Apuseni

Dupa iesirea din inchisoarea de la Aiud, in 1964, el, doctorul in teologie si misionarul priceput si harnic, va pastori in diverse parohii mici si grele. Il gasim in mai 1964 la Agris, langa Iara. Parohia Agris, cu filia Faget, era o parohie cu multe probleme de natura misionara, asaltata de o propaganda iehovista agresiva. La acestea Parintele le facea fata cu multa competenta.

Un informator cinstit va spune, referitor la Parintele Toma Gherasimescu, ca " omul acesta e o persoana rara. Nu stiu de unde este, dar asa cum este, e cu tot sufletul lui alaturi de poporul ce-l are sub pastorirea sa. Acum e la Agris. Lasat omul acesta in pace, va face lucrare buna, atat pe plan social, cat si pe plan bisericesc. Cult cum este, pregatit cum este, devotat fata de popor, dezinteresat personal, va merge inainte cu mari sorti de izbanda. Si mai ales, cum e la Agris si Faget, pe care le pastoreste, va putea sa echilibreze parohia sub raportul credintei. Amandoua sunt contaminate de sectari - Martorii lui Iehova - care nu sunt numai dusmanii Bisericii, ci sunt si ai statului, ca pentru ei atat statul cat si biserica sunt organizatiile lui satana."

Nota informativa, de fapt, este un sfat dat securitatii si un omagiu adus Parintelui Toma pe care "persoana lui il preocupa prea putin. Se imbraca cu ce are, mananca ce capata si merge inainte. De un singur lucru se teme: de pacat, de pacat, de pacat sub raport moral."

Pe data de 16 octombrie 1964 dintr-o discutie cu primarul din Sutu, pe raza comunei careia se afla Agrisul, capitanul Francisc Lukacs a aflat ca, "acest preot da dovada de multa credinta si nu face altceva decat propaganda religioasa. In tot timpul are imbracata reverenda preoteasca, care si acesta e uzata... Tine cu mult respect posturile, tot cu scopul de propaganda si influentarea spre credinta a celorlalti cetateni din satul Agris. In ceea ce priveste legaturile preotului, a sesizat ca trimite si primeste scrisori de la diferiti preoti din tara si in mod special din Bucuresti. Fata de cele raportate propun a se aproba deschiderea dosarului de verificare in vederea demascarii si contracararii activitatii suspectului."

Prin 1967 era paroh in Garbova de Sus, judetul Alba. Plutonierul de securitate Groza Lau-rentiu era pus la curent, de catre "Man Aurel", despre o discutie pe care Parintele Toma a avut-o cu invatatorul Ciungan Ieronim. isi exprima Parintele durerea ca nu se face educatie religioasa in scoala. O faceau, izolat, preotii cu mai mult curaj, in biserica. Aceasta lipsa de catehizatie isi da roadele nefaste astazi.

Iata discutia:
"- Oamenii de astazi, ii spunea Parintele Toma lui Ciungan, nu mai stiu frica de Dumnezeu, mai ales tineretul, care se imbraca cu tot felul de zorzoane, bea si se vinde satanei, nu se roaga, nu mai merge la biserica si, intr-un cuvant, nu mai stie frica de nimeni. In aceasta directie a mai spus:

- Si regimul si partidul si comunistii nostri sunt de vina si poarta cea mai mare raspundere. Caci, pe deoparte, spun ca religia este libera si omul poate sa creada in cine vrea, iar pe de alta parte ne interzic sa facem religie cu copiii din scoli, caci daca am face tineretul ar fi altfel.

Invatatorul Ciungan a intervenit si i~a spus:
- Parinte, eu nu vreau sa zic ca este rau ceea ce spui dumneata, insa se spune ca stiinta cu religia nu se prea impaca, ci se contrazic.

Toma Gherasimescu a raspuns:
- Eu am sa ma straduiesc sa-mi fac datoria fata de Dumnezeu si sa ma lupt sa se revina asupra acestei chestiuni."

Parintele era foarte exigent din punct de vedere moral. Nu era de acord cu petrecerile lungi si cu betiile. Asa se face ca in mai 1967, cand sotii Man Gheorghe si Paraschiva si-au cununat fiica, a pus-o pe mama sa jure pe Evanghelie ca petrecerea se va incheia la ora 10.00 seara.

Informatorul "Ivan" relata ca mama "nu s-a putut tine de juramant si nici n-a incercat macar sa imprastie nunta, care, la ora IO,00 era in toi. Se stie ca a doua zi dupa nunta mama miresei a murit subit. "M Man Gheorghe, sotul moartei, "este de parere ca intr-adevar sotia sa a fost demoralizata de faptul ca a depus un juramant, pe care nu l-a putut respecta si aceasta depresiune i-a adus sfarsitul tragic."

In perfidia cu care lucrau organele de securitate, i-au trasat lui "Ivan" sarcina sa se apropie de Parintele si sa-l traga de limba. Asa se face ca la un moment dat, cand autoritatile cereau preotilor sa faca propaganda pentru sporirea natalitatii, Parintele dandu-si seama de duplicitatea acestora spunea: "Eu personal nu am nici o incredere in acest partid. Nici vorba sa aiba bune intentii fata de Biserica si fata de preoti. Si atunci de ce mai face apel la noi? Este oare mai mare perfidie ca aceea sa afirmi ca religia are libertate deplina, iar cand vrei sa faci religie cu copiii sa te opreasca?"

Inca de la Garbova, Parintele Toma lucra la un dictionar biblic, pe care-l dorea de mare anvergura, dictionar pe care nu stiu daca l-a terminat vreodata. in orice caz, mai tarziu, cand se gasea la Schitul Bunesti din Dambovita, cauta materiale pe la biblioteca Mitropoliei din Sibiu.

Spuneam ca Parintele Toma era pornit impotriva pacatelor care bantuiau societatea romaneasca. Vehementa cu care se pronunta impotriva acestora era suparatoare pentru putere, si nu numai. "Acum in satele noastre, relateaza "Ivan" afirmatia parintelui, taranii nu mai tin posturile, s-au invatat sa se hraneasca bine, sa bea, sa duca o viata de imbuibare si lancezeala, care-i impinge la pacat. Este un lucru constatat ca, cu cat omul este mai hranit, cu atat mai mult este impins la pacat, si de aceea sfintii parinti ai Bisericii noastre au randuit posturile, ca sa-i ajute pe oameni sa nu pacatuiasca."

Insa un act de mare curaj pentru acea perioada, pornit din dorinta de a-i vedea pe toti oamenii apropiati de Hristos, este afirmarea necesitatii unei puternice misiuni interne si externe. Daca suntem sinceri, trebuie sa recunoastem faptul ca, nici astazi nu se pune cu suficienta seriozitate aceasta problema. Biserica Ortodoxa dispune de imense resurse duhovnicesti pe care nu le fructifica suficient.

In acest sens, pe 24 octombrie 1966, din Garbova de Sus, ii expedia un memoriu documentat Prea Fericitului Parinte Patriarh Justinian. Cele relatate le stia Prea Fericitul, dar iata ca ele sunt puse pe tapet de catre acest doct slujitor al lui Hristos, ajuns prin forta imprejurarilor un biet slujitor la tara.

Plecand de la o analiza a starii de fapt, care domnea in Romania si in lume, parintele sublinia cu apas necesitatea unei lucrari Misionare. "Lucrarea aceasta se cere astazi in toata lumea mai mult decat oricand si aceasta e o datorie imperioasa a noastra a clericilor si a tuturor oamenilor - apostoli laici - care pot inrauri in bine pe semenii lor. De la noi se vor cere toate sutele de mii de suflete ale oamenilor care mor in fiecare zi. Si mergand la Judecata Domnului marturisesc acolo ca nu au stiut nimic de numele Mantuitorului Hristos, ca n~au fost indoctrinati in religia crestina, ca n-au fost botezati (sau spovediti) sau ca nu i-am invatat porunca iubirii de Dumnezeu si de aproapele si tot ce El ne-a poruncit noua" (Matei 28, 19-20).

Isi argumenta pledoaria cu un cuvant luat din Cazania tiparita de Prea Fericitul: "In Cazania prefatata de Prea Fericirea Voastra am gasit ca vor fi trimisi in focul vesnic, care este pregatit pentru diavoli si pentru toti slujitorii lor, toti cei ce nu au ajutat pe cei flamanzi, insetati, goi, etc, dar apoi spune ca prin cei flamanzi trebuie sa intelegem si sufletele cele infometate nu de paine, ci de auzit cuvantul lui Dumnezeu; Prin insetati pe cei ce inseteaza de graiurile invataturii despre viata vesnica."

Pentru perioada respectiva planul concret de misiune, mai ales de misiune externa, poate parea nerealist. Din pacate nici acum, in deplina libertate, nu ne framanta acest lucru. In privinta misiunii externe, scria in memoriu parintele Toma, dupa cat stim romano-catolicii si protestantii sunt foarte activi. Noi ortodocsii, din nenorocie, suntem aici aproape inexistenti. Cred ca faptul ca peste 3A din omenirea de astazi nu poarta nici numele de crestin este o stare de lucruri care va striga mult impotriva noastra, a tuturor crestinilor din lume, de toate confesiunile, si mai ales impotriva noastra a preotilor, la infricosata Judecata a lui Dumnezeu."

Dupa propunerea unui plan de activitate incheia cu sugestia: "Sa infiintam in tara noastra o scoala de preoti; cantareti si misionari, pentru propovaduirea religiei crestine la toate popoarele necrestine, sau crestinate numai in parte. Acestea urmeaza sa invete la noi in limbile lor materne sau cel putin in limbile cele mai raspandite."

Cu toata naivitatea, propunerea este minunata. Mai ales ca sugera si o colaborare a confesiunilor crestine in aceasta lucrare, incheia cu rugamintea: "Va rog din toata inima, Prea Fericite Stapane, sa-mi dati un raspuns cat mai urgent, ca sa folosim cat mai constiincios fiecare clipa ce trece."

Prin octombrie 1967, bolnav si haituit, era internat in Spitalul din Aiud,, ca apoi sa ajunga la Schitul Bunea din Dambovita.

Nevoitor la Schitul Bunea

Urmarit si haituit peste tot, unde a pastorit in Ardeal, s-a decis sa se retraga la Schitul Bunea din judetul Dambovita. Din nefericire nici aici n-a fost lasat in pace. Parintele nu era omul care sa renunte la o misiune sustinuta pentru Hristos iar organelor de securitate, care urmareau diminuarea fenomenului religios, erau nemultumite de activitatea lui.

Aflam dintr-o nota redactata pe 3 aprilie 1970 ca Parintele Toma Gherasimescu "se mentine pe o pozitie ostila regimului, intretine legaturi prin corespondenta cu diverse persoane din tara si strainatate, printre care si fosti legionari, cunoscuti ca desfasoara activitate dusmanoasa impotriva R.S. Romania". Activitatea "dusmanoasa" consta intr-o atitudine critica la adresa aberatiilor promovate de regimul comunist.

Il preocupa in continuare, pe langa slujirea duhovniceasca ce o desfasura, intocmirea dictionarului teologic. "Toma Gherasimescu in discutiile pe care le poarta, spune ofiterul de securitate, nu scapa nici o ocazie fara sa denigreze politica si guvernul nostru, facand afirmatia ca redresarea morala a tarii, in special a tineretului, nu se poate face, decat numai cu ajutorul Bisericii. Cel in cauza are si preocupari literare, al caror continut au un caracter mistic-religios. Recent a terminat o lucrare intitulata "Dictionarul Teologic" pe care intentioneaza sa o editeze in strainatate, deoarece pretinde ca nu i se permite s-o publice in tara".

Dornic de a vedea o misiune duhovniceasca activa, desfasurata si de catre laici, era in legatura cu asociatia "Oastea Domnului" aflata in clandestinitate pe vremea comunismului. Aflam tot din dosar ca "in calitate de calugar preot oficiaza clandestin slujbe cu con¬tinut specific asociatiei Oastea Domnului, la domiciliul sau si la Schitul Bunea, atragand un numar insemnat de persoane".

Nelinistea aparatului represiv era aceea ca "prin contactul sau cu credinciosii, asupra carora are o influenta puternica, ii da posibilitatea sa transmita acestora conceptiile lui si apoi sa-i manevreze impotriva regimului"?

Pentru a-i anihila misiunea, ca si-n alte cazuri, au pus la cale un plan diabolic. Intai chemarea lui periodica la securitate pentru a-l avertiza si intimida. Apoi compromiterea lui prin zvonuri false. Si, in sfarsit, izolarea lui prin crearea de disensiuni in obste. In special se dorea sa fie pus in conflict cu staretul Nichifor Emilian.

In planul de actiune alcatuit pe 17 ianuarie 1970 la Inspectoratul de Securitate al judetului Dambovita, "privind masurile ce se vor lua pentru izolarea si compromiterea legionarului Gherasimescu Toma", s-a hotarat ca sa se procedeze astfel: "In discutiile ce vor fi purtate cu Gherasimescu Toma asupra activitatii sale si a materialeldr gasite la el, ii vom crea posibilitatea sa traga concluzia ca despre preocuparile sale am fost informati si de catre Nichifor Emilian, staretul schitului. Prin aceasta urmarim ca Gherasimescu Toma, afland de activitatile lui Nichifor Emilian si ca el este acela care a informat organele de securitate, va adopta o atitudine de razbunare si va difuza la schit si in comuna cele aflate."

Se pare ca parte din actiuni, cel putin asa spune dosarul, le-au izbutit. "S-a reusit indepartarea membrilor asociatiei Oastea Domnului fata de el si dezbinarea acestora, nemaiparticipand la intrunirile lor".

In virtutea aceluiasi plan dracesc se urmarea si crearea de disensiuni intre Parintele Toma Gherasimescu si preotii din sate. Printre sarcinile ce se trasau in planul de actiune era si urmatoarea: "Informatorul Petre Ion va fi instruit ca in baza atributiilor de serviciu cele are,pe linia de cult, sa cheme preotii din comunele Branesti si Vulcana Bai sa informeze despre activitatea lui Gherasimescu Toma si sa stabileasca masuri comune pentru demascarea si izolarea acestuia pentru a nu-i lasa fara enoriasi"? Nu stim daca aceste masinatii au reusit, dar ne dam seama in ce stare de tracasare erau tinuti preotii in perioada respectiva.

Pentru a-l izola de credinciosi dispunea o alta masura din plan, "vor fi chemate si ascultate de organele noastre mai multe persoane - legaturi mai apropiate ale lui Gherasimescu Toma - pentru a crea in randul lor sentimente de teama, in scopul intreruperii legaturilor".

In acest sens gazda Parintelui Toma, miner de la mina Sotanga si cunoscut ca ostas al Domnului, "va fi avertizat pentru faptul ca a permis lui Gherasimescu Toma sa tina adunari in casa sa si sa multiplice materiale ale asociatiei Oastea Domnului. Va fi informat Comitetul Sindical de la mina Sotanga pentru a discuta si cazul acestuia intr-un cadru organizat". Se vede negru pe alb din documente ca sistemul se folosea de frica si teroare pentru a-si supune cetatenii.

De fapt si slujbasii sistemului, la randul lor, erau suspiciosi si fricosi. Asa se face ca mereu vor aminti in materialele lor faptul ca "in 1954 Toma Gherasimescu a luat legatura cu sotia fostului comandant legionar Radu Mironovici care era fugara si statea ascunsa la preotul Popovici Dumitru din comuna Frumusani - Ilfov. Impreuna cu acest preot a redactat manifestul program denumit «Frati romani» pentru infiintarea Partidului Crestin Roman. Aceste actiuni aveau ca scop rasturnarea regimului din tara noastra."

Pentru a se documenta mai bine asupra Parintelui Toma, maiorul Dinu Gheorghe va cere autorizarea din partea Procuraturii Militare din Ploiesti de a face o perchezitie la Schitul Bunea. Perchezitia s-a facut pe 19 decembrie 1969. N-au avut, insa, securistii bucuria de a gasi la parintele materiale compromitatoare. "In urma perchezitiei efectuate, raporteaza maiorul Dinu Gheorghe, a rezultat ca materialele ce le detinea la domiciliu nu fac obiectul vreunei infractiuni, in majoritatea lor avand un continut mistico-religios exagerat, cu tendinte spre asociatia interzisa Oastea Domnului, materiale care in parte au fost date spre studiu diferitilor enoriasi, fara insa sa influenteze negativ asupra lor."

In perioada anilor 1970 va petrece un oarecare timp si prin Bucuresti, in specfal pentru a aduna materialul necesar pentru Dictionarul Teologic. In acelasi timp va incerca sa obtina o viza pentru strainatate, Germania sau S.U.A., unde dorea sa-si tipareasca Dictionarul. Aflam din dosar ca Parintele Toma Gherasimescu a venit in repetate randuri la Biserica Sfantul Spiridon.

"A venit in Bucuresti in repetate randuri cu scopul de a obtine un pasaport pentru a pleca in R.F. a Germaniei sau America. Statea in gazda pe Calea Serban Voda in acelasi imobil unde a stat sipr. Sava Cornel care ar putea sa cunoasca unele aspecte mai concrete cu privire la intentiile prezente ale lui Toma Gherasimescu". Cererea de a i se elibera un pasaport a fost, cum era de asteptat, respinsa. Acelasi lucru s-a intamplat si cand a incercat sa mearga in Israel.

Prin anul 1974 era din nou in comuna Vulcana, probabil la schitul Bunea. Inspectoratul de Securitate din Sibiu comunica celui din Ploiesti cateva lucruri care il pun pe Parintele Toma Gherasimescu intr-o lumina si mai duhovniceasca.

Un oarecare preot, din Eparhia Sibiului, isi vizita parintii sai in comuna Vulcana-Pandele. In casa acestora Parintele Toma Gherasimescu avea o camera in care putea lucra in liniste.

Preotul il cunostea din tinerete pe Parintele Toma, pentru ca, pe cand era muncitor la Targoviste, duminica mergea la Schitul Bunea. isi aducea aminte ca Parintele vorbea foarte frumos. Dupa o vreme Parintele Toma l-a intrebat daca nu vrea sa urmeze teologia. "Intr-adevar m-a sprijinit mult, relateaza preotul, cu material didactic si cu ore de meditatie pentru a putea reusi la Seminarul Teologic Curtea de Arges. Dupa ce am reusit m-a ajutat cu bani, cu haine, deoarece eu eram sarman si parintii mei nu ma puteau ajuta".

Ajuns preot la Stejeris l-a vizitat pe Parintele la un spital din Bucuresti si i-a multumit. Parintele i-a relatat ca si-a facut mutatie in Bucuresti pentru ca are la indemana multe biblioteci, care-l ajuta in lucrarea ce o face.

Si parintele Toma l-a vizitat pe preot la parohie in Stejeris in anul 1973 si i-a daruit un Nou Testament in patru limbi. I-a spus ca este bolnav si ca a dorit sa-l mai vada inca o data inainte de a muri. I-a mai spus ca la Vulcana-Pandele a ajuns din nou cu domiciliu fortat, neingaduindu-i-se sa mai stea in Bucuresti.

Ministerul de Interne comunica pe 5 decembrie 1974 Inspectoratului Judetean de Securitate Dambovita ca "Preotului Gherasimescu Toma nu i s-a mai acordat viza de flotant pentru Capitala, astfel ca el s-a reintors la Schitul Bunea din Judetul Dambovita unde isi are domiciliul stabil. Alaturat inaintam si un material compus din 19 file ce se refera la sus-numitul, obtinut in timpul cat el a stat in Bucuresti"?

Credem ca s-a mutat la Domnul in jurul anului 1975, undeva pe langa Targoviste. Dupa acest an nu am mai gasit documente. in orice caz, anul 1964, ca an al mortii, precizat de Dictionarul Teologilor Romani, este inexact.

Este smerit si dupa moarte, cum a fost toata viata, mormantul lui nefiind in atentia celor preocupati de locul de vesnica odihna a marturisitorilor. Dar dara de lumina ce a lasat-o in urma lui va dainui inca mult.

Fabian Seiche in lucrarea de licenta va mentiona cateva caracterizari ce i s-au facut Parintelui Toma de catre diversi protopopi. A cules aceste marturii din arhiva Arhiepiscopiei Clujului.

Reiese din ele ca Parintele Toma era un adevarat "nebun pentru Hristos", ravnitor, energic si cu viata sfanta. Exigenta lui, pentru o lume instrainata de viata duhovniceasca, era socotita exagerare.

In acest sens Protopopul Caian din Turda va arata indignat ca a refuzat botezarea copiilor concubinilor - pana la urma i-a botezat - si ca a mustrat-o public pe o domnisoara rujata si coafata. Totusi raportul Protopopului spunea ca parintele Toma este "un preot bun, cu intentii foarte bune, vrand sa-i duca la mantuire pe toti credinciosii lui, lucru care-l face sa intrebuinteze metode din epoca primara a crestinismului, cand concubinii nu erau primiti la liturghie." Subliniaza si smerenia lui prin faptul ca se imbraca "prea nepotrivit, aproape ca am putea spune ca curg zdrentele de pe el".

Protopopul Socaciu de la Aiud il caracteriza astfel: "Este un preot foarte bine pregatit, teologic si istoric. Credinciosii il asculta cu evlavie si ii trec cu vederea unele exagerari. Parintele Gherasimescu vrea sa rastoarne lumea. Exagereaza atunci cand pretinde credinciosilor o traire aidoma celei din manastire".

Nu stim daca Parintele Toma exagera sau noi, preoti si credinciosi, am ajuns prea lacsi si lipsiti de admirabila nebunie pentru Hristos, care duce la mantuire.

Inalt Prea Sfintitul Andrei Andreicut

04 Iulie 2012

Vizualizari: 3195

Voteaza:

Parintele Toma Gherasimescu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE