Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel

Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel Mareste imaginea.

Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane


+ D A N I E L

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
SI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE

PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
SI PREAIUBITILOR CREDINCIOSI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCURESTILOR

HAR, PACE SI MILOSTIVIRE DE LA IISUS HRISTOS-DOMNUL NOSTRU, IAR DE LA NOI PARINTESTI BINECUVANTARI

"Voi cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru noi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti"(II Corinteni 8, 9)


Hristos a inviat!

Preacucernici si Preacuviosi Parinti,
Iubiti credinciosi si credincioase,

Invierea Domnului nostru Iisus Hristos praznuita in Sfanta si Marea Sarbatoare a Sfintelor Pasti ne arata bogatia iubirii milostive a lui Dumnezeu si a slavei ceresti daruite noua, oamenilor, in Iisus Hristos, ca noi sa fim partasi ai vietii si bucuriei vesnice a Preasfintei Treimi.

Bogatia iubirii si slavei dumnezeiesti impartasita oamenilor in Hristos Cel Rastignit si Inviat se arata mai ales in darul sfintirii si al infierii dumnezeiesti a omului prin har, precum si in darul invierii trupului omenesc din moarte si stricaciune, pentru a participa la viata, slava si fericirea vesnica din Imparatia cerurilor, dupa ce am primit rascumpararea si iertarea pacatelor, prin jertfa Crucii.

In aceasta privinta, Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Efeseni, ne invata zicand: "Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, intru Hristos, ne-a binecuvantat pe noi, in ceruri, cu toata binecuvantarea duhovniceasca; precum intru El ne-a si ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui, mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin Iisus Hristos, din buna socotinta a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi, prin Fiul Sau Cel iubit; intru El avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Sau" (Efeseni 1, 3-7).

Apoi, Sfantul Apostol Pavel se roaga pentru cei pe care-i pastoreste zicand: "ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei (… ) sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti" (Efeseni 1, 17-18).

Mergand mai adanc in talcuirea bogatiei iubirii lui Dumnezeu aratata oamenilor in Iisus Hristos, Apostolul Neamurilor spune lamurit ca aceasta s-a facut cunoscuta prin Invierea lui Hristos si Inaltarea Sa la cer: "Pe aceasta Dumnezeu a lucrat-o in Hristos, sculandu-L din morti si asezandu-L de-a dreapta Sa, in ceruri (… ) si toate le-a supus sub picioarele Lui si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti" (Efeseni 1, 20 si 22-23).

Vedem, asadar, ca Hristos Cel inviat este capul Bisericii careia El ii impartaseste plinatatea vietii Sale divino-umane, pentru ca in Biserica sa cunoastem bogatia slavei infierii si invierii noastre in Hristos prin Duhul Sfant.

Bogatia iubirii covarsitoare a lui Dumnezeu Tatal pentru oameni, aratata in Hristos, lucreaza in omul credincios mai intai taina invierii lui din moartea pacatului si apoi invierea din moartea si stricaciunea (coruptibilitatea) trupului: "Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit pe noi cei ce eram morti prin greselile noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos - prin har suntem mantuiti! - si impreuna cu El ne-a asezat in ceruri, in Hristos Iisus, ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus (… ), pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele" (Efeseni 2, 4-7 si 10).

Din invatatura Sfantului Apostol Pavel despre legatura adanca dintre Invierea lui Hristos si viata crestina vedem ca bogatia bunatatii lui Dumnezeu daruita oamenilor in Iisus Hristos ne cheama la fapte bune, prin care noi sa aratam in jurul nostru bogatia lucrarii harului lui Dumnezeu in lume. Vedem, de asemenea, ca slava Invierii lui Hristos ne descopera o alta bogatie decat bogatia materiala, pamanteasca si trecatoare, si anume ne descopera o bogatie spirituala cereasca, netrecatoare, adica bogatia vietii si fericirii vesnice, care se dobandeste prin credinta vie in Iisus Hristos si prin fapte bune. Astfel, intelegem mai bine ca Hristos a coborat din ceruri, S-a facut Om, adica a luat chip de rob, ca pe noi sa ne inalte la ceruri, sa ne faca fii ai Tatalui din ceruri, ca sa mostenim imparatia cerurilor si viata vesnica. El, bogat fiind in slava, S-a smerit si a saracit pentru noi, ca pe noi sa ne imbogateasca daruindu-ne slava infierii prin har si a invierii din pacat si moarte (Cf. II Corinteni 8, 9). De aceea, comoara cea mai de pret si bogatia cea mai mare a crestinului este insusi Hristos - Domnul (Cf. Galateni 2, 20; II Corinteni 4, 7), prezent si lucrator in viata acestuia prin harul Sau, in care se arata dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh (Cf. II Corinteni 13, 13). Prin urmare, Apostolul Pavel se roaga pentru fiii sai duhovnicesti astfel: "Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire" (Efeseni 3, 17; vezi si Coloseni 3, 3; Filipeni 1, 21).

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,

Traim astazi intr-o lume in care oamenii cauta mai mult bogatia materiala trecatoare decat bogatia spirituala a credintei si a vietii vesnice, iar pe langa saracia materiala tot mai aspra, se arata si o saracire spirituala a oamenilor, ca slabire a credintei, o racire a dragostei fratesti si o diminuare a faptelor bune. In aceasta situatie, este nevoie ca in lumina Invierii lui Hristos care lumineaza viata crestinului in Biserica si in societate sa vedem ce ne invata Sfanta Scriptura si Sfintii Parinti ai Bisericii despre bogatie si saracie. Mai precis, sa vedem cand si cum acestea ne impiedica sau ne ajuta sa dobandim mantuirea, adica iertarea pacatelor si unirea cu Hristos, Izvorul vietii vesnice.

Potrivit invataturii Sfintei Scripturi, bogatia apartine lui Dumnezeu (Cf. Psalm 23, 1; 49, 12-13), insa El o daruieste oamenilor (Cf. Facerea 24, 35), ca oamenii sa o da-ruiasca si altora, mai ales saracilor (Cf. Matei 19, 21; Luca 12, 33; 16, 9; I Timotei 6, 18; I Ioan, 3, 17). Dumnezeu ajuta pe om sa adune bogatia (Cf. Deuteronom 8, 16-18), cand aceasta este o binecuvantare a lui Dumnezeu pentru om (Cf. Pilde 10, 22; Filipeni 4, 19).

Totusi, bogatia materiala trecatoare, pamanteasca, adica averile si banii, nu trebuie sa fie scop in sine, ci mijloc de a cauta si cultiva bogatia spirituala netrecatoare, cereasca, ce se dobandeste prin iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni, prin milostenie si alte fapte bune. Autorii Sfintei Scripturi observa cu intelepciune ca bogatia materiala este vremelnica (Cf. Pilde 27, 24), nestatornica (Cf. Psalm 38, 6; I Timotei 6, 17), trecatoare (Cf. Pilde 13, 7; 23, 4-5; Apocalipsa 18, 16), ea poate fi furata (Cf. Matei 6, 19; Luca 12, 33), poate fi distrusa (Cf. Matei 6, 19; Iacob 5, 2; I Petru 1, 18), poate pieri (Cf. Ieremia 48, 36), ea este inselatoare (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19), ea nu indestuleaza pe om (Cf. Ecclesiastul 4, 8; 5, 10), ea este izvor de cearta si invidie (Cf. Facerea 13, 6-8; 26, 12-16; 31, 1-2; 36, 6-7), ea nu poate fi luata de om cu sine dupa moarte (Cf. Psalm 48, 10; I Timotei 6, 7), iar cand devine pentru om o patima, bogatia impiedica adesea intrarea lui in Imparatia cerurilor (Cf. Matei 19, 23-24; Marcu 10, 23-25; Luca 18, 24-25); mai mult, grija excesiva pentru bogatia materiala inabusa adesea rodirea cuvantului lui Dumnezeu in viata omului (Cf. Matei 13, 22; Marcu 4, 19; Luca 8, 14); iar patima lacomiei de avere sau iubirea de inavutire cu orice pret este sursa a multor nedreptati si neajunsuri, "ca iubirea de argint - constata Sfantul Apostol Pavel - este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare s-au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri" (I Timotei 6, 10).

Relele cele mai mari pe care le poate aduce lacomia de avere vietii spirituale sunt acestea: uitarea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 6, 10-12; Osea 13, 6), parasirea de Dumnezeu (Cf. Deuteronom 32, 15), tagaduirea sau negarea existentei lui Dumnezeu (Cf. Pilde 30, 8-9), razvratirea contra lui Dumnezeu (Cf. Neemia 9, 25-26), lepadarea de Hristos (Cf. Matei 19, 21-22), mandria nesabuita (Cf. Pilde 28, 11), invartosarea inimii sau lipsa de milostivire (Cf. Pilde 18, 23), asuprirea semenilor, mai ales a saracilor (Cf. Iacob 2, 6), inselaciune (Cf. Iacob 5, 4). Cunoscand aceste consecinte rele ale lacomiei de avere, Mantuitorul Iisus Hristos indeamna pe cei bogati sa-si adune comori in ceruri, intrucat comorile ceresti sunt mai presus de orice bogatie pamanteasca (Cf. Matei 6, 19-20; Luca 12, 33; I Timotei 6, 19).

Sfanta Scriptura contine multe mustrari si amenintari impotriva celor ce aduna comori materiale pe nedrept (Cf. Pilde 13,11) sau le dobandesc pe nedrept (Cf. Pilde 21, 6; 28, 20-23; Ieremia 17, 11), dar si atitudini impotriva celor ce acumuleaza averi prin constrangerea semenilor (Cf. Iov 20, 18-23; Pilde 22, 16; Iacob 5, 1-5).

Pe de alta parte, Sfanta Scriptura ne prezinta si bogati buni la suflet sau milostivi, harnici si darnici, care au inteles ca bogatia lor este dar de la Dumnezeu pentru a fi daruita celor in nevoi, dobandind astfel marele dar al mantuirii, adica al iertarii pacatelor si al vietii vesnice. Astfel de oameni sunt Avraam (Cf. Facerea 13, 2; 24, 35), Lot (Cf. Facerea 13, 5), Isaac (Cf. Facerea 26, 13-14), Iacob (Cf. Facerea 32, 5), Iosif (Cf. Facerea 45, 8), Booz (Cf. Rut 2,1), Solomon (Cf. III Regi 3, 13), Iov (Cf. Iov 1, 3; 42, 12), Iosif din Arimateia (Cf. Matei 27, 57), Barnaba sau Varnava (Cf. Fapte 4, 37), Tavita din Iope (Cf. Fapte 9, 36), Corneliu sutasul (Cf. Fapte 10, 2, 4, 31) si altii.

In ceea ce priveste saracia, Sfanta Scriptura ne invata ca aceasta are un inteles material, ca lipsa de bunuri materiale, si un inteles spiritual, ca lipsa de bunuri duhovnicesti sau lipsa de virtuti si calitati sufletesti. Dupa cum bogatia in sine nu este rea, ci poate fi dobandita si intrebuintata intr-un mod bun sau rau, tot asa si saracia poate fi inteleasa, acceptata si traita cu folos duhovnicesc sau poate duce la disperare si la fapte rele.

Cauzele saraciei materiale sunt multiple: lenea si nepasarea (Cf. Pilde 6, 9-11; 10, 4; 19, 5), betia si nechibzuinta (Cf. Pilde 21, 17; 23, 21), coruptia sau desfranarea (Cf. Pilde 6, 26; Luca 15, 13), calamitati sau dezastre naturale, invazii ale inamicului, oprimari din partea vecinilor puternici, sau camata exagerata si alte nedreptati sociale.

Saracii sunt fapturi ale lui Dumnezeu (Cf. Iov 34, 19; Pilde 22, 2). Dumnezeu iubeste atat pe cei saraci, cat si pe cei bogati (Cf. Iov 34, 19), asculta plangerea saracilor (Cf. Iov 34, 28; Iacob 5, 4), El nu nesocoteste rugaciunea lor (Cf. Psalm 101, 18), ci ocroteste pe saraci (Cf. Psalm 11, 5), le face dreptate (Cf. Psalm 139, 12), ii izbaveste din necazuri (Cf. Iov 5, 15; 36, 15; Ieremia 20, 13), poarta grija de nevoile lor (Cf. Psalm 67, 11; Luca 1, 53), inalta pe cei saraci (Cf. Psalm 106, 41; 112, 7-8), este azil sau aparator al saracilor (Cf. Psalm 13, 6; Isaia 25, 4), a ales pe saracii acestei lumi, bogati in credinta, ca mostenitori ai Imparatiei cerurilor (Cf. Iacob 2, 5). Pe de alta parte, saracii trebuie sa alerge la Dumnezeu (Cf. Iov 5, 8), sa nadajduiasca in Dumnezeu (Cf. Psalm 9, 34), sa laude pe Dumnezeu (Cf. Psalm 73, 22), sa se bucure in Dumnezeu (Cf. Isaia 29, 19). Sfanta Scriptura ne arata ca exista oameni saraci, dar marinimosi si darnici (Cf. Marcu 12, 43-44; Luca 21, 3-4; II Corinteni 8, 2). Saracii trebuie ajutati (Cf. Isaia 58, 7, Matei 5, 42; 19, 21; Marcu 10, 21; Luca 3, 11; 12, 33; 18, 22), nu cu parere de rau (Cf. II Corinteni 8, 2; 9, 5), ci cu bucurie si inima buna (Cf. II Corinteni 8, 3 si 12, 9, 7), fara ingamfare (Cf. Matei 6, 1). Cine miluieste pe saraci cinsteste pe Dumnezeu (Cf. Pilde 14, 31), imprumuta pe Dumnezeu (Cf. Pilde 19, 17). Cine ajuta pe saraci va fi mantuit de Dumnezeu (Cf. Pilde 40, 1-3), va fi fericit si binecuvantat de Dumnezeu (Cf. II Corinteni 9, 10; Evrei, 13, 16), va primi rasplata vesnica (Cf. II Corinteni 9, 9; Matei 25, 34-36; Luca 12, 33; 14, 13; 18, 22).

Exemple de darnicie catre saraci: Iov (Cf. Iov 29, 16; 30, 25; 31, 16), Zaheu (Cf. Luca 19, 8), primii crestini (Cf. Fapte 2, 45; 4, 34-35), Petru (Cf. Fapte 3, 6), Tavita (Cf. Fapte 9, 36-39), Corneliu (Cf. Fapte 10, 2), Pavel (Cf. Fapte 24, 17; Galateni 2, 10), Biserica din Macedonia si Ahaia (Cf. Romani 15, 26). Sfanta Scriptura ameninta cu pedepse pe cei ce nu ajuta pe saraci (Cf. Iov 22, 7-10; Pilde 21, 13; Iezechiel 16, 49) sau pe cei ce le fac nedreptate (Cf. Isaia 10, 1-3), ii constrang si ii umilesc pe saraci (Cf. Iezechiel 22, 29-31; Amos 2, 6-7; 4, 1-3; 5, 11-12), ii jefuiesc (Cf. Amos 8, 4-7; Iacob 5, 4). Cine nesocoteste sau dispretuieste pe saraci dispretuieste pe Hristos (Cf. Matei 25, 42-45) si nu are dragoste fata de Dumnezeu (Cf. I Ioan 3, 17). Hristos-Domnul a fost sarac in cele materiale, a trait in lipsa (Cf. Matei 8, 20; Luca 9, 58; II Corinteni 8, 9), dar a imbogatit spiritual, cu harul, invatatura, iubirea si sfintenia Sa, multimile care veneau la El. La fel si apostolii au fost saraci din punct de vedere material, dar bogati in credinta, sfintenie, intelepciune si fapte bune. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spunea corintenilor: "infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu (...), ca niste saraci, dar pe multi imbogatind " (II Corinteni 6, 4 si 8).

Urmand Sfintei Scripturi si mai ales Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos si invataturii Sfintilor Apostoli, Sfintii Parinti ai Bisericii au scos in evidenta marea tiranie spirituala si multele nedreptati si consecinte sociale negative pe care le aduce lacomia de averi materiale trecatoare, indemnand pe cei bogati sa fie milostivi si darnici fata de saraci, sa nu ingroape comorile de aur in pamant, ci sa le mute, prin milostenie, in ceruri, la loc sigur, iar pe saraci ii indeamna sa nu deznadajduiasca, ci sa adune bogatie spirituala in suflet, prin credinta si rugaciune, prin cuvant bun si blandete.

Astfel, Sfantul Ioan Gura de Aur (+ 407) il indeamna pe bogat, zicand: "Averile pe care le pui in mana saracilor, le pui intr-o vistierie sigura, in mana lui Dumnezeu. Mana lui Dumnezeu iti va da averile inapoi, intregi si bine pazite; iar cand te vei duce in patria ta (cereasca), odata cu averile tale, vei fi laudat, vei fi incununat si pe deplin multumit si fericit" . Acelasi Sfant Parinte ne spune: "Iov nu-si lipea inima de avutii cand le avea si nici nu le cauta cand le-a pierdut! Bunurile materiale pentru aceasta se numesc bunuri, pentru ca sa facem bine cu ele, nu pentru ca sa le ingropam in pamant" .

Iar despre saracie, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Este mult mai bine a fi cineva sarac si sa vietuiasca in virtute, decat a fi imparat si sa vietuiasca in pacate". "Saracia il sileste pe cineva a fi intelept, pe cand bogatia de multe ori il impinge spre rele mari" .

In concluzie, acelasi Sfant Parinte constata ca "nici bogatia si nici saracia prin sine insasi nu este ceva bun, ci aceasta se intampla in urma intrebuintarii lor". In alt loc zice: "Bogatia este un bine, insa nu in sine, ci in mana celui drept, pe de alta parte, saracia este ceva rau, insa nu dupa firea ei, ci prin gura celui necucernic, pentru ca el, suparat pe ea, invinovateste si huleste pe Facatorul sau". Apoi vine indemnul: "Nu te teme de cuptorul saraciei, ci de cuptorul pacatului. Acesta-i flacara si chin, celalalt roua si odihna. Langa cuptorul pacatului sta diavolul, langa cuptorul saraciei stau ingerii, care alunga flacara". "Crestinul se arata mult mai incercat in saracie, decat in bogatie. Cum aceasta? Cand el cade in saracie, desigur ca va fi mai smerit, mai intelept, mai serios, mai ingaduitor, mai cinstit, pe cand daca se gaseste in bogatie, are multe piedici spre aceasta".

"Sa nu ne pierdem curajul daca suntem saraci, ci cealalta bogatie sa o cautam, bogatia in fapte bune".

Un alt Sfant Parinte al Bisericii, Sfantul Vasile cel Mare (+ 379), pe care-l cinstim in mod deosebit anul acesta 2009, impreuna cu ceilalti Sfinti Capadocieni, este un inflacarat aparator al saracilor si un aspru judecator al bogatilor lacomi in vreme de foamete si criza economica. Iata cateva din indemnurile sale date bogatilor lacomi de castig cu orice pret: "Nu scumpi produsele tale, ingreunand nevoile celor lipsiti! Nu astepta sa lipseasca graul de pe piata, ca sa-ti deschizi tu hambarele, caci "cel ce scumpeste graul este blestemat de popor' (Pilde 11, 26). Nu astepta vremuri de foamete, din dragostea de aur! Nu astepta o lipsa generala, ca sa-ti inmultesti averile! Nu face comert cu nenorocirile oamenilor! Nu preface mania lui Dumnezeu in prilej de inmultire a averilor tale! Nu inrautati cu biciul neomeniei tale, ranile celor in suferinta". Bogatilor nemilostivi le spune: "N-ai mila? Nu vei fi miluit! N-ai deschis casa, vei fi dat afara din Imparatie (a cerurilor)! N-ai dat paine? Nu vei primi viata vesnica". Iar in alt loc din aceeasi Omilie catre bogati, Sfantul Vasile cel Mare se intreaba: "Pana cand aurul va sugruma sufletele, pana cand va fi undita mortii, pana cand va fi momeala pacatului? Pana cand bogatia va fi pricina razboaielor, pentru care se fauresc arme si se ascut sabii? Din pricina bogatiei rudele nu mai tin seama de rude, fratii se uita cu ochi ucigasi la frati. Din pricina bogatiei, pustiile sunt pline de ucigasi, marea de pirati si orasele de calomniatori. (… ) Bogatia v-a fost data ca sa rascumparati sufletele, nu ca sa va fie pricina de pierzare".

In vreme de foamete, ca urmare a secetei cumplite, Sfantul Vasile cel Mare spunea: "Pentru aceasta Dumnezeu nu-Si deschide mana, pentru ca noi ne-am inchis-o pentru iubirea de frati. Pentru aceasta sunt uscate ogoarele, pentru ca s-a racit dragostea".

Un alt Sfant Parinte din Capadocia, Sfantul Grigorie de Nyssa, ne arata importanta milosteniei fata de saraci zicand: "Saracii sunt vistiernicii bunurilor fagaduite, ei sunt paznicii Imparatiei (cerurilor n.n.), cei care deschid usile celor buni si care le inchid pentru cei invartosati la inima si urasc pe oameni. Dar in acelasi timp, ei sunt acuzatori de temut, cat si buni aparatori. Ei apara sau invinuiesc, dar nu prin cuvinte, ci asa cum sunt ei vazuti de Domnul si Judecatorul lumii. Caci felul cum ne purtam cu ei striga inaintea Cunoscatorului de inimi mai puternic decat orice crainic'.

Un alt episcop din Capadocia, care a trait tot in veacul al IV-lea, Asterie al Amasiei din Pont, a rostit si el omilii celebre despre bogatie si saracie, fiind un aspru luptator impotriva lacomiei de averi materiale: "Cine l-a sters din catalogul apostolilor pe Iuda si l-a facut vanzator in loc de apostol? Nu oare faptul ca purta punga, ca a pus mai intai la cale vanzarea, iar apoi a dobandit pretul faptei sale necinstite? Pentru ce Faptele Apostolilor pomenesc de Anania si Safira? Nu pentru ca s-au furat pe ei insisi si au furat darurile afierosite Bisericii din propriile averi? (… ). Experienta ne arata lacomia drept o fiara, de care cu greu scapa cei prinsi de ea; infloreste mereu si nu se vestejeste; imbatraneste cu cei pe care ii are sub stapanirea ei si nu-i paraseste pana la moarte (… ). Nu este usor de eliberat sufletul unui om cuprins de lacomie, fie ca este tanar cu trupul, fie ca este batran, afara numai daca vine vreun gand curat care sa taie boala cu un cutit".

Iubiti frati si surori in Domnul,

Atat Sfanta Scriptura, cat si Sfintii Parinti ai Bisericii ne invata ca adevarata si netrecatoarea bogatie este iubirea covarsitoare a lui Dumnezeu fata de oameni aratata in Iisus Hristos si impartasita noua acum in Biserica prin lucrarea Sfantului Duh.

Sarbatoarea Invierii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care se arata slava si bogatia nesfarsita a iubirii lui Dumnezeu catre oameni, ne indeamna sa ne imbogatim mai intai in credinta statornica, in rugaciune, in vietuire curata si sfanta, in impartasirea mai deasa cu Sfintele Taine, dupa o pregatire mai intensa, asa cum a fost perioada Postului Mare al Sfintelor Pasti, si totodata sa ne imbogatim in fapte bune care aduc lumina si pace, bucurie si fericire oamenilor pe care-i ajutam.

Criza financiara si economica in care se afla lumea de azi este in mare parte rezultatul lacomiei, al castigului nedrept, al speculei financiare, al evaziunii fiscale la nivel mondial. Cand goana dupa profitul material obtinut cu orice pret, fara masura si fara morala, devine o tiranie a sufletului, atunci capitalismul devine "salbatic" si se manifesta ca o patima a lacomiei, "stiintific" organizata.

Consecintele negative ale acestei crize pentru populatia saraca sunt greu de descris, deoarece saracia impusa altora creeaza multa suferinta si nesiguranta, dezorientare si disperare. In aceasta situatie de politica economica fara etica, cand totul devine nesigur si imprevizibil, schimbator si inselator, este necesar sa sporim rugaciunea, sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu Cel statornic si netrecator, drept si milostiv, dar si sa sporim vigilenta si prudenta. Desi criza financiara si economica este in mare parte o judecata aspra pentru prea multa lacomie de lucruri materiale adunate pe nedrept si prea multa risipa de bani, ea poate fi totusi inteleasa si folosita ca un nou inceput in viata persoanelor si a popoarelor. Astfel, criza ne determina sa fim mai economi si mai cumpatati, sa nu ne punem nadejdea in valorile materiale, bani si averi, mai mult decat in valorile spirituale ale credintei, dreptatii, corectitudinii si solidaritatii cu cei in nevoi.

Chiar daca suntem mai saraci din punct de vedere al bunurilor materiale, sa nu saracim totusi din punct de vedere spiritual, ci sa ne imbogatim in bunatate, prin cuvantul bun de incurajare, sfatul bun, o mana de ajutor data celor mai saraci decat noi, dar si prin redescoperirea virtutilor valoroase ale demnitatii si creativitatii, ale muncii cinstite si solidaritatii constante.

Mai pagubitoare decat saracia, ca lipsa de cele materiale, este acum, in vreme de criza financiara si economica, criza de omenie, adica slaba vointa de a fi onest si drept, harnic si generos.

Cu aceasta speranta de innoire spirituala a vietii si de imbogatire in fapte bune, in lumina si pacea sarbatorii Sfintelor Pasti, va indemnam ca, prin cuvant si fapta, sa aduceti bucurie celor saraci si bolnavi, orfani si batrani, necajiti si singuri, astfel incat si ei sa simta ca Invierea Domnului Iisus Hristos revarsa peste oameni bogatia iubirii lui Dumnezeu Cel Milostiv.

Cu prilejul Sfintelor Pasti, va adresam tuturor parintesti doriri de sanatate si mantuire, pace si bucurie, dimpreuna cu salutarea pascala: Hristos a inviat!

"Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!" (II Corinteni 13, 13)

Al vostru catre Hristos-Domnul rugator,

+ D A N I E L

ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
SI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE



11 Aprilie 2014

Vizualizari: 8331

Voteaza:

Pastorala de Sfintele Pasti 2009 - HRISTOS CEL INVIAT, BOGATIA VIETII NOASTRE a PF Daniel 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE