Crucea lui Hristos, balanta talharilor

Crucea lui Hristos, balanta talharilor Mareste imaginea.

Crucea lui Hristos ne arata atat iubirea cea necuprinsa a lui Dumnezeu fata de noi, cat si locul judecatii sufletelor noastre. Pentru ca Hristos este rastignit, judecata lui Dumnezeu va fi si dreapta. O dreapta raportare la Jertfa Mantuitorului ne poate castiga pe loc raiul, pe cand o nebuneasca parere ne poate pierde. Astfel, a privi spre Crucea lui Hristos, "pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1, 18).

Fiecare om se poate regasi pe sine in momentul Rastignirii Mantuitorului, fie intr-un talhar, fie in celalalt. Crestini fiind, nu trebuie sa uitam niciodata ca toti suntem talhari inaintea lui Dumnezeu, intorcand spatele celor bune si savarsind cele rele, inca din tineretile noastre. Toti suntem talhari deci, numai ca unii dintre noi ajung talhari pocaiti, iar altii raman talhari inraiti.

Viata noastra este o pribegie in pamant strain, drept pentru care, toti stam pe cruce. Nici un om nu este lipsit de suferinta, aceasta imbracand cele mai diverse forme. Fie sarac, fie bogat, fie tanar, fie varstnic, fiecare om are suferintele lui, asteptand izbavirea. Diferenta intre oameni apare insa in modul in care fiecare se comporta pe crucea sa, unii spre izbavire, iar altii spre pieire.

Talharii sunt rastigniti impreuna cu Mantuitorul

Impreuna cu Hristos, ca un adaos de batjocura, au fost rastigniti si doi talhari, numiti de Evanghelie "facatori de rele". Dumnezeu insa, ca un iubitor de oameni, nu a lasat aceasta batjocura lipsita de roade, ci a facut-o roditoare in veci, intai, prin mantuirea unuia dintre cei doi, iar apoi, printr-o pilda lasata noua.

"Si erau dusi si altii, doi facatori de rele, ca sa-i omoare impreuna cu El. (...) Iar unul dintre facatorii de rele rastigniti, il hulea zicand: Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine insuti si pe noi. Si celalalt, raspunzand, il certa, zicand: Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut nici un rau. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta. Si Iisus i-a zis: Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai" (Luca 23, 39-43).

Fiind inaltat pe Cruce, Iisus nu era batjocorit numai de arhierei si de carturari, ci si de unul dintre talhari, care se afla in aceeasi osanda cu El si indura aceleasi chinuri. Acest talhar, desi tagaduia ca Iisus ar fi Mesia, astepta totusi o minune din partea Lui. Astfel, desi se indoia de puterea lui Hristos, privindu-l batjocoritor, talharul Il indeamna totusi sa savarseasca o minune izbavitoare. Pentru asemenea oameni insa, minunile nu se vor petrece niciodata.

Celalalt talhar, trecut de Biserica in randul sfintilor sub numele de Dismas, infricosat de indrazneala celui dintai, il cearta pe acesta si, mai apoi, Ii cere lui Dumnezeu iertare. Fiind constient de vina lui si de faptul ca cele patimite sunt dupa dreptate, acest al doilea talhar nu se revolta, nu invinovateste soarta sau pe altcineva pentru prinderea si rastignirea sa, ci isi asteapta moartea impacat cu sine. Simultan, privind spre Iisus, talharul intelege marea nedreptate care avea loc: diferenta dintre cei doi talhari si Iisus, caruia nu i se gasise nici o vina, era enorma.

Spre deosebire de primul talhar, acesta din urma nu-i cere lui Iisus sa-l scape de moartea trupeasca sau sa-i usureze chinurile, ci numai sa-l pomeneasca in Imparatia cea vesnica. Daca primului talhar Iisus nu i-a raspuns nimic, smerenia celui de-al doilea talhar Il face pe Acesta sa spuna, cu ultimele puteri: "Adevarat graiesc tie, astazi vei fi cu Mine in rai." Vedem cum, recunoasterea vinovatiei personale si marturisirea acesteia i-au adus talharului celui bun pocainta, adica iertarea, iar mila aratata Celui nevinovat i-a deschis acestuia usile raiului.

Crucea lui Hristos, balanta talharilor

Doi talhari, doua marturisiri: una batjocoritoare si pierzatoare, iar alta sincera si mantuitoare. Un tropar din slujba Ceasului al Noualea, spune: "Intre cei doi talhari, crucea Ta a aparut ca o balanta a dreptatii, unul din talere infundandu-se in iad, sub greutatea blasfemiei, celalalt usurandu-se de pacate, pentru a cunoaste cuvantul lui Dumnezeu."

Privind spre atitudinea diferita a celor doi talhari, Sfantul Ioan Gura de Aur, spune: "Ai vazut talhar si talhar? Amandoi pe cruce, amandoi duceau o viata talhareasca, amandoi facusera rautati, dar nu amandoi aveau aceeasi marturisire, ci unul a mostenit raiul, iar celalalt s-a trimis in gheena. Talhar si talhar. Unul ocaraste, iar celalalt se inchina. Unul huleste, iar celalalt binecuvinteaza si ii astupa gura celuilalt ce huleste, zicand: Nu te temi tu de Dumnezeu, caci noi primim cele vrednice dupa faptele noastre."

Chiar si in cele mai mari chinuri, talharul cel rau continua sa implineasca cele rele. Prin cuvintele batjocoritoare "Nu esti Tu Hristosul? Mantuieste-Te pe Tine Insuti si pe noi", imprumutate de la farisei si carturari, talharul cauta cumva sa se foloseasca de pe urma unei eventuale minuni. Hristos nu i-a raspuns insa, precum nu a raspuns nici celor ce au strigat salbatic: "Rastigneste-L". Acela a fost mustrat insa de celalalt talhar, care, schimbat in inima lui, i-a spus: "Nu te temi tu de Dumnezeu, ca esti in aceeasi osanda? Si noi pe drept, caci noi primim cele cuvenite dupa faptele noastre; Acesta insa n-a facut nici un rau. Si zicea lui Iisus: Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru Imparatia Ta".

Amandoi talharii au cerut lui Iisus mantuirea, cel dintai insa in batjocura, iar cel de pe urma din pocainta, recunoscandu-si vinovatia. Fiecare talhar a primit, mai apoi, ceea ce a cerut de la Iisus, primul batjocura iadului, iar cel de pe urma odihna Imparatiei. Talharul cel pocait s-a trecut cu vederea pe sine, uitand parca de durerile cele din rastignire, si a fost cuprins de mila fata de Cel nevinovat, care patimea aceeasi moarte.

Cei doi talhari care isi dau sufletul in preajma lui Iisus intruchipeaza cele doua modalitati ale mortii, ce se vor perpetua peste veacuri. De-o parte si de alta a Crucii lui Hristos se implinesc deci, simultan, doua destine diametral opuse, datorita liberei optiuni a celor doi osanditi: unul se pierde, altul se mantuieste.

Talharul cel revoltat si batjocoritor, coplesit de singuratate, intampina moartea cu sufletul intunecat si lipsit de ajutor din partea lui Iisus. Soarta tragica a talharului care refuza sa se pocaiasca si ramane cu inima impietrita pana in ultima clipa arata ca jertfa rascumparatoare a lui Hristos nu mantuieste pe oricine, fara deosebire. Desi toti sunt chemati la mantuire, chiar si cei impovarati cu cele mai cumplite pacate, pentru a fi vrednici de aceasta insa, trebuie ca ei sa creada in Hristos si in puterea izbavitoare a jertfei Sale.

Privind spre talharul cel bun, Sfantul Ioan Gura de Aur, spune: "Sa nu trecem asa de simplu peste talharul acesta, nici sa ne rusinam a-l lua de dascal, de care nu S-a rusinat Stapanul nostru a-l baga intai in rai." In cuvintele talharului celui intelept, Sfantul Ioan Gura de Aur vede o spovedanie mantuitoare, zicand: "Ai vazut marturisirea desavarsita? Ai vazut cum, pe cruce, s-a dezbracat de pacate? Ca zice: Spune tu intai faradelegile tale, ca sa te indreptezi (Isaia 43, 26). Nimeni nu l-a silit. Nimeni nu l-a indemnat, ci el pe sine s-a vadit (vinovat), zicand: Si noi dupa dreptate, caci cele vrednice dupa faptele noastre primim. Acesta insa nici un rau n-a facut. Si, dupa aceea, zice: Pomeneste-ma, Doamne, intru Imparatia Ta! Nu a indraznit sa zica: Pomeneste-ma intru imparatia Ta!, pana ce nu a lepadat, prin marturisire, sarcina pacatelor. Vezi ce mare lucru este marturisirea? S-a marturisit si a deschis raiul. S-a marturisit si atata indrazneala a luat, incat, de la talharie, a cerut Imparatie."

Talharul cel pocait ni s-a facut noua pilda de urmat si in alt lucru, insa nu oricum, ci intelept lucrand. El ne-a aratat ca, pentru a ne mantui, nu avem nevoie de mult timp, precum am putea crede, ci de o inima smerita si recunoscatoare. In aceasta privinta, una dintre cantarile Postului Mare, spune: "Intr-o zi ai invrednicit, Doamne, pe talharul in Rai; si pe mine lumineaza-ma cu lemnul Crucii si ma mantuieste." Talharul s-a mantuit numai prin ce a lucrat intr-o singura zi, pentru ca sa intelegem ca nu ne mantuie numarul anilor, ci vointa noastra de a ne indrepta, prin pocainta. Desi talharul ne invata ca nu este niciodata prea tarziu pentru pocainta, nimeni nu trebuie sa o amane pe aceasta pentru vremea batranetii, care este lucru viclean si primejdios. Iisus l-a pomenit pe talhar in ultima clipa pentru ca nimeni sa nu deznadajduiasca, in orice cadere s-ar afla, iar nu pentru a indemna pe cineva la amanarea intoarcerii spre Dumnezeu, zicand intru sine "mai e vreme".

Pana la sfarsitul lumii, Crucea lui Hristos va desparti pe cei alesi de cei pierduti. Pe cat putem, sa pastram in minte urmatorul lucru: nu vom da seama atat pentru ca nu am avut viata sfanta si credinta tare a sfintilor, cat pentru faptul ca nu am putut dobandi nici macar pocainta unui talhar.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

23 Aprilie 2012

Vizualizari: 4798

Voteaza:

Crucea lui Hristos, balanta talharilor 5.00 / 5 din 3 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE