Data sarbatorii Pastilor

Data sarbatorii Pastilor Mareste imaginea.

Data sarbatorii Pastilor

Diferite practici in legatura cu serbarea Sfintelor Pasti in Biserica Veche

Una dintre cele mai controversate probleme legate de serbarea Pastilor a fost si este inca aceea a datei acestei serbari. Inca de la inceput au existat in Biserica veche mari divergente in ceea ce priveste data si modul serbarii Pastilor. Astfel, crestinii din partile Siriei si ale Asiei Mici, intemeindu-se pe o traditie mostenita, dupa ei, de la Sfintii Apostoli Ioan si Filip, aveau in vedere ziua anuala sau lunara si serbau intai moartea Domnului (Pastile Crucii) la 14 Nisan, si apoi invierea (Pastile invierii) la 16 Nisan, indiferent de ziua saptamanala in care ar fi cazut aceste date. Partizanii acestei practici iudaizante se numeau quartodecimani, fiindca serbau Pastile la 14 Nisan, adica odata cu iudeii. Ei socoteau ziua mortii nu ca zi de intristare ci ca zi de mantuire, deci de bucurie, de aceea in ziua de 14 Nisan, la ceasul al 9-lea (orele 3 p.m.), cand Domnul si-a dat duhul pe cruce, ei terminau ajunarea si faceau agapa si cina.

Aceasta practica este condamnata de Biserica si, dupa Sinodul I Ecumenic, quartodecimanii sunt considerati schismatici, ei mai erau numiti si "protopashiti", pentru ca ei serbau Pastile mai intai sau mai timpuriu, cum faceau si unele secte din Biserica veche, ca maniheii, catafrigii, arienii, macedonienii, eunomienii si novatienii.

Influenta iudaizanta in acest sens a luat diferite forme, cam este acea practica potrivit careia unii crestini din partile Antiohiei serbau Pastile duminica, spre deosebire de quartodecimani, dar serbau Pastile in duminica din saptamana azimilor, chiar in cazul in care iudeii, urmand unui calcul gresit, praznuiau Pastile lor inainte de echinoctiul de primavara.

In ciuda curentelor iudaizante, majoritatea crestinilor, atat cei din partile Apusului, cat si cei din Egipt, Grecia si Palestina "luau ca norma ziua saptamanala" sarbatorind Pastile in aceeasi zi din saptamana, in care a murit si a inviat Domnul. "Ei sarbatoreau adica moartea Domnului totdeauna in vinerea cea mai apropiata de 14 Nisan, numind-o Pastele Crucii, iar invierea in duminica urmatoare, care cadea totdeauna dupa 14 Nisan sau dupa prima luna plina ce urma echinoctiului de primavara, duminica pe care o numeau Pastile Invierii. Acestia priveau Pastile crucii ca zi de tristete Si il sarbatoreau cu post si intristare, prelungind postul (ajunarea) pana in ziua invierii, cand faceau agape si cina, asa cum procedam si noi astazi. Ei invocau in sprijinul, practicii lor pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel".

Se mai pot cita o serie de practici cu o raspandire mai putin intinsa, cum este aceea din Galia, potrivit careia "s-au hotarat sa urmeze o data fixa, adica 25 martie pentru Rastignire si 27 pentru inviere", asa incat unii dadeau mai multa importanta zilei saptamanii, iar altii datei fixe la care trebuia serbate Pastile. Au luat nastere astfel serioase discutii si controverse intre adeptii diferitelor practici, discutii care au dus pana la ruptura dintre unele Biserici locale mai ales in cursul secolului al II-lea.

Se citeaza, in acest sens, cazul Sfantului Policarp al Smirnei, care in a doua jumatate a secolului al II-lea face o calatorie la Roma pentru a clarifica impreuna cu episcopul Anicet de aici problema serbarii Pastilor. Sfantul Policarp pastra obiceiul din Asia Mica, amintit mai sus, cu nuante iudaizante, iar Anicet era pentru practica generala, in aceasta actiune se inscrie si numele Sfantului Irineu de Lyon, care se pare ca a fost arbitrul acestor discutii. Faptul este relatat de Eusebiu al Cezareei (Istoria bisericeasca V, 24) care ne spune ca desi Sfintii Policarp si Anicet nu au cazut de acord, randuind sa pazeasca fiecare obiceiul propriu, ei s-au inteles frateste, au slujit sfanta liturghie impreuna si la despartire si-au dat sarutarea frateasca.

Spre sfarsitul secolului al II-lea, situatia se schimba insa. Episcopul Victor din Roma, urmasul lui Anicet, a pretins crestinilor din Asia Mica sa serbeze Pastile o data cu Biserica Romei si cu alte Biserici crestine. Policrat, episcopul Efesului, aduna un sinod la Efes, declarand intr-o epistola ca datina de a serba Pastile in ziua de 14 Nisan este traditie primita de la Evanghelistul Ioan; Victor al Romei hotaraste atunci excomunicarea crestinilor din Asia Mica. Schisma a fost insa evitata datorita Sfantului Irineu de Lyon.

Aceste deosebiri s-au nascut sub influenta mai multor cauze, care pot fi clasate astfel :

a) Deosebirile existente intre echinoctiul Alexandriei, fixat pentru data de 21martie si echinoctiul Romei, fixat pentru ziua de 18 martie.

b) Deosebirile dintre Alexandria si Roma cu privire la stabilirea varstei lunii. Alexandrinii socoteau varsta lunii urmand un ciclu de 19 ani, in timp ce Roma socotea un ciclu lunar de 16 ani.

c) Cei din Alexandria serbau Pastile in duminica ce urma imediat duipa luna-plina de 14 zile, in timp ce crestinii din Roma, din cauza diferentei de meridian de peste doua ore, obisnuiau sa mute serbarea Pastilor pe duminica urmatoare, in anii cand luna plina se arata abia sambata noaptea.

Aceste cauze obiective au generat diferentieri care au dus uneori la nelamuriri si la neintelegeri dintre care am amintit cateva. Astfel ca problema datei Pastilor cerea pentru Biserica crestina din secolul al IV-lea o rezolvare de neintarziat. Aceasta problema este dezbatuta pe larg la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea din 325, sinod care incearca sa o rezolve spre a inlatura neintelegerile care amenintau unitatea Bisericii.

Uniformizarea datei Pastilor la Sinodul I Ecumenic din Niceea (325). Regula adoptata de sinod.

Sinodul de la Niceea este convocat de imparatul Constantin cel Mare, care, dupa ce decretase in 313 la Milano religia crestina libera, incearca acum sa rezolve o serie de probleme iscate in sanul Bisericii crestine. Pe langa rezolvarea; unor probleme de interes general, printre care aceea a combaterii ereziei ariene, care tulbura atunci Biserica, sinodul se preocupa si de data serbarii Pastilor.

Parintii acestui sinod stiau ca in calendarul introdus de Iulius Cezar in anul 46 i.Hr. (numit de aceea si "calendarul iulian"), echinoctiul de primavara fusese fixat de Sosigene la 24 martie, iar pe vremea Sinodului de la Niceea (325) ajunsese la 21 martie; astfel ca ei fixeaza echinoctiul de primavara la data de 21 martie, in cadrul aceluiasi calendar.

Se cunoaste faptul ca Sinodul I Ecumenic a discutat problema fixarii datei Pastilor, ca a luat o hotarare in acest sens, dar "nu stim cu siguranta ce a hotarat marele Sinod din Niceea in legatura cu Pastile. Canoanele de la Niceea in legatura cu acest lucru s-au pierdut. Ceea ce avem este scrisoarea circulara a imparatului Constantin catre toti cei care au fost prezenti la sinod".

In baza acestei scrisori, ca si pe baza traditiei pastrate in Biserica rasariteana, putem reconstitui atitudinea si rezolutia pe care Sinodul din Niceea o da problemei Pastilor. Trebuie insa sa stim ca Sinodul de la Niceea nu a formulat nici o regula precisa strict tehnica pentru determinarea datei Pastilor, asa cum se pretinde si se scrie uneori. Nici in canoanele acestui sinod, precum nici in canoanele sinoadelor ulterioare, in legatura cu serbarea Pastilor nu gasim o astfel de regula. Din enciclica amintita mai sus retinem ca "intre membrii sinodului a intervenit un acord in ceea ce priveste timpul serbarii Pastelul si anume ca fratii din Rasarit care ipina aici serbau in aceeasi zi cu evreii, au consimtit sa celebreze de aci inainte aceasta sarbatoare in aceeasi zi ca romanii si ca ceilalti care o serbeaza totodeauna cu noi, fara ca sa precizeze care anume este aceasta zi".

Biserica este invitata de acum inainte "sa-si serbeze Pastile dupa o norma mar potrivita, pe care a si urmat-o, de la rastignirea Domnului si pana atunci. Aceasta norma era obiceiul crestinilor de a-si serba Pastile in prima duminica dupa luna plina ce urma imediat echinoctiului de primavara. Sinodul I consfintea aceasta practica si respingea ca eronata datina iudaica de a praznui Pastile inainte de echinoctiu, cum li se intampla iudeilor uneori".

Regula consfintita de Sinodul I Ecumenic pentru fixarea datei Pastilor poate fi sintetizata astfel :

a) In ceea ce priveste ziua saptamanala, Pastile se vor serba totdeauna duminica;

b) Aceasta duminica va fi cea imediat urmatoare lunii pline de dupa echinoctiul de primavara (pentru ca asa calculau si iudeii data Pastilor lor, de care era legata data Pastelui crestin, vezi : Ies. XII, 27 ; Levit. XXIII, 5-8) ;

c) in anii in care 14 Nisan (sau prima luna plina de dupa echinoctiul de primavara) cade duminica, Pastile va fi serbat in duminica urmatoare, pentru a nu se serba odata cu Pastile Iudeilor, dar nici inaintea acestora.

Sinodul de la Niceea a stabilit ca data Pastelui din fiecare an va fi calculata din vreme de catre Patriarhia din Alexandria (unde stiinta astronomiei era in floare), iar aceasta o va comunica la timp si celorlalte Biserici crestine. Data Pastelui poate varia deci (poate urca sau cobori) intr-un interval de 35 zile, intre 22 martie si 25 aprilie.

In fond, deci, acest sinod a acceptat ca normativa practica alexandrina, existenta mai dinainte. Ramane important faptul ca solutia data la 325 trebuia sa fie urmata de atunci inainte atat in Apus cat si in Rasarit, dar raman inca multe pricini de nepotrivire intre Rasarit si Apus.

Diferente in serbarea Pastilor dupa 325

Impotriva hotararii clare si precise a primului Sinod Ecumenic, referitoare la duminica in care trebuie sarbatorite Pastile, crestinii n-au putut ajunge la o intelegere si unitate deplina in privinta unei date precise, pentru a serba toti o data marele praznic al invierii lui Iisus Hristos . Deosebirile au continuat sa ramana si trebuie sa vedem in ce constau aceste deosebiri si carui fapt se datorau ele.

Se remarca faptul ca Biserica Romei nu a voit sa adopte calculul pascal stabilit de episcopul Alexandriei si chiar in 326, adica in anul urmator Sinodului de la Niceea, ca si in 330, 333, 340, 341 si 345, crestinii din Apus sarbatoreau Pastile in alta zi decat cei din Alexandria.

Aceasta deosebire era provocata de patru cauze :

1. Inceputul anului solar era socotit de catre romani la 1 ianuarie, iar alexandrinii socoteau altfel, si anume dupa sfarsitul epactei (adica grupul de zile surplus din fiecare an peste 360 zile). Aceasta socoteala diferita dadea nastere unor date diferite ;

2. Calcularea romana a lunii pline, ca si cea alexandrina, erau amandoua gresite. Romanii o plasau mai devreme, iar alexandrinii mai tarziu ;

3. Echinoictiul a fost fixat in mod diferit la Roma si Alexandria. In secolul al IV-lea Roma isi avea echinoctiul sau de primavara la 18 martie, Alexandria la 21 martie.

4. Daca prima luna plina dupa echinoctiul de primavara cadea intr-o sambata, romanii nu sarbatoreau Pastile in ziua urmatoare, de teama sa nu coincida cu Pastile evreiesti.

Aceste cauze au provocat deosebiri care mergeau pana acolo ca data serbarii "Pastilor la Alexandria si la romani aparea la o distanta de 5 saptamani. Dar in anul 525, Dionisie Exiguul pune in concordanta cele doua calcule pascale, astfel ca, incepand de la Carol cel Mare (768-814) si pana pe timpul papei Grigorie al XIII-lea (1572-1585), deci timp de opt secole, crestinii din Apus au serbat Pastile in aceeasi duminica cu crestinii din Rasarit.

Observam ca, dupa Sinodul I Ecumenic, ale carui rezolutii n-au fost aplicate imediat si de catre toti, enciclicile Bisericii din Alexandria au fost inlocuite prin pascalii sau table pascale, care desi aveau rostul sa propuna aceeasi data pentru serbarea Pastilor, au divulgat erorile calculului roman. Din anul 325 si pana „in anul 525 exista aceeasi deosebire datorita factorilor aratati, dar dupa anul 525 prin interventia lui Dionisie Exiguul, sanctionata de Carol cel Mare la inceputul secolului al IX-lea, si pana in 1582 se serbeaza Pastile la aceeasi data atit in Apus cat si in Rasarit asa cum am spus deja.

Indreptarea gregoriana a calendarului. Indreptarea in Rasarit. Situatia actuala in crestinism in ceea ce priveste data serbarii Pastilor.

Concordanta intre Apus si Rasarit care a existat pana in anul 1582, in ceea ce priveste data serbarii Pastilor, a disparut de la aceasta data, datorata faptului ca papa Grigorie al XIII-lea, din ordinul Conciliului de la Trident, intreprinde indreptarea calendarului, suprimand cele zece zile cu care intarziase pana atunci. Indreptarea calendarului iulian este acceptata ulterior in uzul general al tuturor statelor din Apus. Dar aceasta indreptare, a dat nastere unor noi deosebiri intre diferitele practici crestine cu privire la serbarea invierii Domnului.

In catolicism si in protestantism a fost primita reforma gregoriana a calendarului, dupa care se calcula si data Pastilor, pe cand practica ortodoxa care a pastrat calendarul neindreptat se deosebea de apuseni si in data serbarii Pastilor. Mai mult chiar, intre diferitele Biserici Ortodoxe autocefale, atat in ceea ce priveste calendarul de care se folosesc cat si in ceea ce priveste data serbarii Sfintelor Pasti, exista o regretabila lipsa de unitate. "incepand din anul 1924, lumea ortodoxa se afla impartita in doua tabere: o parte care a ramas la stilul vechi sau la calendarul iulian neindreptat (Bisericile din Rusia, Serbia si Patriarhia Ierusalimului) si alta care, adoptand recomandarile conferintei interortodoxe din 1923, dar aplicandu-le numai partial, se serveste de un calendar mixt, adica a adoptat calendarul iulian indreptat (stil nou) numai pentru sarbatorile cu data fixa, pastrand Pascalia (ciclul Pastelui cu toate serbarile legate de el pe stilul vechi; in aceasta situatie se afla Patriarhia Ecumenica Constantinopol), Patriarhia Antiohiei, cea a Alexandriei, Bisericile din Grecia, Romania, Cipru, Cehoslovacia, Bulgaria si Albania. Mai exista insa si o a treia (fractiune, mai mica, si anume Bisericile Ortodoxe din tarile cu credinciosi in majoritate catolica sau protestanta, ca de exemplu italo-grecii, ortodocsii din Polonia si cei din Finlanda, care adoptasera calendarul gregorian inca inainte de indreptarea calendarului iulian prin conferinta de la Constantinopol din 1923 si care deci sarbatoresc Pastile odata cu catolicii, conform canonului pascal gregorian".

La 17 iulie 1948, reprezentantii Bisericilor Ortodoxe, adunati la o conferinta in Moscova pentru aniversarea implinirii a 500 de ani de la obtinerea autocefaliei de catre Biserica Ortodoxa Rusa, au semnat o rezolutie in problema serbarii Pastilor la aceeasi data de catre toate Bisericile Ortodoxe din lume. Aceasta rezolutie prevede pentru fiecare Biserica Ortodoxa obligatia de a serba Pastile dupa stilul vechi iulian, respectand canonul pascal alexandrin, aceasta pentru a se respecta propunerile Sinodului I Ecumenic. Nu este cazul sa amintim aici toate atitudinile luate fata de aceasta problema; amintim insa faptul ca Biserica Ortodoxa Romana a avut totdeauna un punct de vedere inaintat, fapt ce se vede atat din aceea ca ea a acceptat propunerile pentru indreptarea calendarului si le-a aplicat in practica ei, ca si din faptul ca este deschisa dialogului pentru rezolvarea si stabilirea unei date comune de serbare a invierii Domnului.

Propuneri pentru uniformizarea si stabilizarea Pastilor.

Constiinta crestina s-a resimtit de pe urma faptului ca cea mai importanta sarbatoare legata de credinta in Iisus Hristos era atat de diversificat fixata. Acest fapt a dus la luari de pozitii, la incercari de apropiere si intelegere, la propuneri pentru a se ajunge ca toate Bisericile crestine sa serbeze la aceeasi data Pastile.

Ar fi foarte greu si inutil sa enumeram aici toate propunerile, mai mult sau mai putin potrivite, facute in acest sens. In tot cazul, prin multimea lor, intrucat sunt facute de reprezentanti ai diferitelor Biserici, aceste propuneri ne arata dorinta crestinilor de a ajunge la o intelegere. Acest deziderat, care nu este decat preambulul unor discutii viitoare, este astazi favorizat de miscare ecumenica la care adera tot mai multe Biserici crestine.Pe aceste considerente putem imparti problema in doua planuri si anume : mai intai acceptarea de catre toate Bisericile a calendarului indreptat dupa ultimele date ale stiintei moderne, aceasta actiune fiind ceruta de faptul ca sunt cateva Biserici care mai folosesc inca si azi calendarul neindreptat. Celalalt plan, porneste din primul, si se refera la acea actiune de intelegere ca pe baza unui calendar corect si general acceptat sa se fixeze o data comuna pentru serbarea Pastilor.

Mai concret, aceste propuneri ar arata astfel :

1. Toate Bisericile rasaritene, care n-au acceptat inca noul calendar gregorian indreptat, sa-l accepte si sa-l aplice in practica lor.

2. Bisericile rasaritene care au acceptat indreptarea calendarului potrivit normelor fixate la conferinta de la Constantinopol din 1923, sa aplice aceasta indreptare si in privinta datei serbarii Pastilor. Aceasta consonanta a calendarului bisericesc cu cel civil ar asigura baza pe care s-ar putea fixa o data comuna pentru serbarea Invierii Domnului.

S-a calculat ca sistemul de indreptare a calendarului acceptat la Constantinopol in 1923 coincide cu cel gregorian pana in anul 2800, si deci pana la aceasta data ar fi asigurata o anumita unitate in problema de fata, evident in cazul in care s-ar ajunge la o anumita intelegere.

Cand toti crestinii vor avea acelasi calendar se impune ca rezonabila aplicarea intocmai a regulilor stabilite la Niceea: Pastile sa se serbeze totdeauna, in toata crestinatatea, in prima duminica ce urmeaza indata dupa luna plina de dupa 21 martie (echinoctiul de primavara). Iar in cazul ca se va adopta pretutindeni principiul stabilizarii datei Pastilor, aceasta duminica ar putea fi a doua sau a treia din aprilie, asa cum propun cei mai multi dintre teologii partizani ai stabilizarii datei pastilor, adica ai serbarii Pastilor intr-o anumita duminica, in fiecare an.

Parintele Aruppala Gheevarghis



30 Martie 2012

Vizualizari: 19558

Voteaza:

Data sarbatorii Pastilor 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.



RETELE SOCIALE