La inceput de drum si de lucrare noua

Urcand treptele jiltului arhieresc si primind carja pastoriei acestei de Dumnezeu pazite eparhii, intaiul meu gand se indreapta cu smerenie catre Bunul Parinte Ceresc, rugandu-L sa-mi fie pururea in ajutor in noua si greaua mea lucrare, la care am fost chemat si al carei inceput se face prin solemnitatea de astazi. Primind deci imputernicirile conducerii depline a istoricei eparhii a Aradului, Ienopolei si Halmagiului, dau grai unora din gandurile care-mi stapanesc fiinta cu privire la lucrarea Bisericii si la rosturile unui ierarh, chemat sa calauzeasca clerul si pe pastoritii sai spre dobandirea mantuirii.

Ca asezamant vazut al mantuirii tuturor fiilor ei, Biserica Ortodoxa continua in lume aceasta dumnezeiasca misiune, iar noi, arhiereii ei, avem indatorirea de a veghea la pastrarea intregului tezaur de credinta si viata bisericeasca si de a osteni cu timp si fara timp intru luminarea, carmuirea si sfintirea celor ce ne sunt incredintati spre pastorire. Lucrarea de mantuire a omului este divina si umana. Divina, deoarece ea este rodul dragostei nemarginite fata de oameni a Creatorului, care " asaa iubit lumea, incatpe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3, 16 ); si umana, fiindca ea se savarseste aici, pe pamant, in conditiile de viata proprii firii omului.

Omul, cu toata zestrea fiintei lui, cu nazuintele si aspiratiile lui, cu sufletul si trupul sau, in deplinatatea fapturii sale, este obiectul acestei dumnezeiesti lucrari si colaboreaza cu harul cel dumnezeiesc. Pentru inaltarea lui, a omului, pentru a-l aduce la lumina harului celui mantuitor, "Dumnezeu insusi S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor" ( Filipeni 2, 7 ), precum ne invata Sfantul Apostol Pavel.

Inalta si sfanta, precum este intemeietorul ei, invatatura Bisericii raspunde setei de continua inaltare si mantuire a celor credinciosi; ea slujeste viata lor, in intelesul deplin al cuvantului. Viata, acest minunat dar, este harazita omului ca sa o traiasca in chip demn, in libertate si fericire, nu in robie si intuneric. De aceea, ea trebuie inaltata, infrumusetata si impodobita cu virtuti si deprinderi, inaripata cu idealuri si nazuinte pentru atingerea frumusetilor etice, aici pe pamant, si catre starea de sfintenie, in cer. Ca un fir de aur, intreaga invatatura ortodoxa este patrunsa de duhul dragostei celei atoatebiruitoare fata de om. Ferita de innoiri si rastalmaciri, prin intelepciunea Sfintilor Parinti, aceasta invatatura este si pentru noi, cei de astazi, izvor de viata duhovniceasca si de mantuire. Iar noi, slujitorii Mantuitorului Iisus Hristos, facem legatura sufleteasca intre propovaduirea Sa de acum aproape doua milenii si intre cei care o cred si o marturisesc astazi. "Iisus Hristos - ieri si azi si in veci -este Acelasi" ( Evrei 13, 8 ). Capul Bisericii se adreseaza prin Evanghelia Sa, prin Biserica intemeiata de El, prin noi slujitorii Sai, cu aceeasi prospetime si cu aceeasi putere, ca in vremea Sa, tuturor credinciosilor care alcatuiesc, dupa invatatura noastra de credinta, "Trupul Sau tainic" ( Coloseni 1, 24 ). Ca adevaruri si aspiratii religioase, principiile evanghelice si intregul tezaur de credinta ortodoxa sunt de absoluta trebuinta mantuirii noastre. Din adanca observare si potrivita imbinare a acestor principii sfinte si permanente ale Bisericii cu cerintele vietii omenesti de astazi, ale omului contemporan, rezulta viabilitatea credintei noastre orto-

doxe, indreptatirea prezentei noastre in randul urmasilor Sfintilor Apostoli, precum si temeluirea sfintei noastre chemari arhieresti, ca slujire adusa lui Dumnezeu de om intre oameni.

Iubitii mei fii duhovnicesti! In chemarea mea la aceasta sfanta si inalta vrednicie de episcop titular al istoricei Eparhii a Aradului, una din cele mai slavite fiice ale Sfintei noastre Biserici, deslusesc glasul si vointa lui Dumnezeu, exprimate prin votul maritului Colegiu Electoral Bisericesc. Si, daca dragostea tuturor celor ce m-au ales m-a incalzit puternic, nadejdile indreptate catre mine prin acest act, asteptarile ce s-au pus in puterea mea de munca imi sporesc si mai mult grija de a fi pururea la inaltimea acestor mari raspunderi. Ma gasesc pentru intaia oara in acest loc nou si sfant pentru mine si sunt stapanit de indreptatite emotii, dar chipurile voastre, pline de evlavie, iubiti credinciosi si Prea Cucernici Parinti, dragostea ierarhilor ma incalzesc, ma inaripeaza la inceput de drum si de lucrare noua, imi dau curaj si insufletire.

Cat de bogat este graiul credintei, al prieteniei, al simtamintelor; cat de puternica este vibratia sufletelor celor ce marturisesc "un Domn, o credinta, un botez" ( Efeseni 4,5 ), si totusi cat de putin izbutim sa dam la iveala din tot acest noian de trairi si de simtiri interioare! Eu in primul rand tresar de aceste vibratii puternice, in clipele cand trebuie sa va vorbesc pentru prima data, fata catre fata, din locul cinstit si slavit de inaintasii mei, vladici de altadata ai acestei eparhii, care au inscris pagini luminoase in istoria Bisericii transilvanene.

Ca dintr-un iconostas, ies la iveala figurile acestor ierarhi din trecut, dintre care unii au stralucit prin viata lor cucernica si prin harnicie, altii prin intelepciunea cuvantului si prin darzenia in pastrarea dreptei credinte, cu totii insa ostenind intru temeluirea acestei vechi vetre de viata si credinta ortodoxa, aratandu-se totodata apostoli ai dragostei fata de popor, fata de crezul si aspiratiile lui si dovedindu-se neinfricati aparatori ai slobozeniei si luminarii sale. Privelistea vietii bisericesti, pe care istoria o deschide in aceste parti, este larga si adanc graitoare. Din timpurile cele mai indepartate, aici, pe malurile manoase, scaldate de undele Muresului, in vaile adanci ale muntilor troieniti de codri, degetele aspre ale stramosilor nostri, plugari si pastori, se impreunau pentru facerea semnului crucii. in bisericile rasfirate pe aceste meleaguri insorite, pe inaltimile de munte si prin vaile adanci, scaldate de rauri cu ape repezi, ei au ingenunchiat si s-au rugat dupa datina Sfintei Biserici de Rasarit. Stravechile asezari bisericesti, ca Morisena, scaun vladicesc, Ienopole, Hodosul, Streiul Hunedoarei, Silvasul Hategului si altele, sunt marturii ale acestui trecut si rodul statorniciei si credintei inaintasilor nostri.

Cu evlavie si adanc respect, zborul gandului meu se opreste asupra lucrarii apostolice a unora dintre inaintasii mei apropiati de zilele noastre, la harnicul si neobositul episcop Gherasim Ratiu, care a ferit trupul Bisericii din aceste parti de adancirea ranilor si a dezbinarilor religioase puse la cale de catre habsburgi; la intelepciunea cu care au pastorit invatatii episcopi Procopie si Miron Romanul; la figura luminoasa a episcopului Ioan Metianu, care si-a impodobit cununa chipului sau cu multe infaptuiri trainice, ostenindu-se sa sporeasca mostenirea inaintasilor sai si punandu-si sufletul pentru apararea drepturilor credinciosilor si preotimii. El este acela care, clocotind de revolta pentru lipsurile si necazurile poporului, a declarat: "Voi merge la faraon" - adica la imparatul de la Viena -pentru eliberarea din robia mizeriei si a inculturii a turmei pe care o pastorea. Iar cuvintele intelepte, rostite de vrednicul intru pomenire Episcopul Ioan Papp: "Unde merge poporul, mergem si noi, vladicii", staruiesc in chip graitor in cugetul meu, ca o povata vrednica de urmat. Sirul lor se incheie cu luminatul Episcop Grigorie Comsa, cel plin de zel apostolic, si cu fericitul intru adormire Andrei Magieru, care cu intelepciune a pastorit aceasta eparhie timp de 24 de ani.

"Multumind Tatalui, Celui Care ne-a invrednicit pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor, intru lumina" ( Coloseni 1,12), voi aduna din nectarul virtutilor tuturor inaintasilor mei tot ceea ce se va potrivi cu lucrarea mea, cu rosturile acestei eparhii, spre a raspunde cu cinste increderii ce mi s-a aratat.

Din privirea mea nu scapa nici icoana de astazi a Eparhiei Aradului, carmuita cu intelepciune si dragoste parinteasca si cu realizari rodnice pana acum de vrednicul fiu al acestor plaiuri, inalt Prea Sfintia Sa Dr. Nicolae Corneanu, inaltat de curand la conducerea Mitropoliei Banatului. Prin darul sau de pastor intelept, apropiat de credinciosi si ajutat de preotimea iubitoare de Biserica si plina de zel in slujirea credinciosilor, a facut ca Eparhia Aradului, Ienopolei si Halmagiului sa fie astazi o ramura viguroasa a Bisericii noastre stramosesti.

in prezent fiii Crisanei, Halmagiului, Hunedoarei si Hategului muncesc, ca in fiecare primavara, fie pe ogoare, fie in marile cetati ale carbunelui si fierului, pentru a spori belsugul tarii, precum odinioara, dincolo de deosebirile de neam si de credinta, locuitorii acestor tinuturi luptau uniti pentru inlaturarea iobagiei si asupririlor, avand alaturi de ei in acele eroice miscari pe preotii si vladicii iubitori de popor.

Iubitii mei, plecandu-mi fruntea si genunchii in fata vointei lui Dumnezeu, "Cel Care ne-a si invrednicit sa fim slujitori ai Noului Asezamant, nu ai literei, ci ai Duhului" ( II Corinteni 3, 6 ), ma incredintez dragostei voastre, prea iubitii mei fii duhovnicesti, preoti si credinciosi, si dragostei inalt Prea Sfintiei Voastre, al carui episcop sufragan sunt. Iata cum ma infatisez dumneavoastra, cu inima si sufletul plin de dumnezeiasca dragoste si cu gandul hotarit ca impreuna sa ne straduim neincetat sa savarsim numai ceea ce este placut lui Dumnezeu, numai binele. O, de as avea dibacia sfanta a gradinarului celui intelept spre a sadi in sufletele tuturor dragostea de Dumnezeu si dragostea de aproapele, aceasta floare a florilor celor duhovnicesti! Cat de fericit as fi, daca as izbuti sa fac ca in gradina sufletelor noastre, in inimi si in cugete sa vlastareasca, sa creasca si sa rodeasca numai florile dragostei crestine! Cat de duioase si potrivite sunt, pentru imprejurarea de fata, cuvintele Sfantului Apostol Pavel: "O, Corintenilor, gura noastras-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit. in inima noastra nu sunteti la stramtorare", dar nici pentru mine, pastorul vostru, sa nu fie stramtorare in inimile voastre. "Sa-mi platiti cu aceasi plata - va vorbesc ca unor copii ai mei"( II Corinteni 6, 11-13 ); "Faceti-ne loc in inimile voastre" ( II Corinteni 7,2 ). Caci ce poate fi mai inalt, mai trainic, mai placut lui Dumnezeu decat unitatea de vedere si de lucrare intre parinte si copii, decat dragostea dintre episcop si pastoritii sai? Ca parinte iubitor de fii, ne vom apleca auzul si privirile catre nazuintele fiilor nostri, pe care ii vom iubi, precum Mantuitorul iubeste Biserica Sa. in ei vom vedea rostul lucrarii noastre, mangaierea noastra, fericirea si comoara noastra, inima, lauda si coroana apostoliei noastre. De aceea, iarasi rostesc impreuna cu Apostolul neamurilor: "Multa imi este increderea in voi, iubitii mei, multa sa-mi fie si lauda pentru voi" (I Corinteni 7,4), incredintat fiind ca si voi toti, preoti, colaboratori si credinciosi, veti fi urmatori si indeplinitori ai tuturor povetelor noastre parintesti.

Pastrand in inima cu sfintenie indrumarile intelepte si sfaturile pline de dragoste ale inalt Prea Sfintiei Voastre si cuvintele reprezentantului clerului si credinciosilor si folosind luminile dobandite in cei mai bine de 12 ani de slujire arhiereasca, in calitate de Episcop-vicar al Prea Fericitului Patriarh Justinian, ma voi stradui "sa pastoresc turma lui Dumnezeu data in paza noastra, cercetandu-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu; nu pentru castig urat, ci din dragoste" (I Petru 5,2).

Impreuna cu ostenitorii si colaboratorii nostri, vom continua frumoasele realizari initiate aici de inalt Prea Sfintia Voastra. Imi voi inchina toate puterile slujirii sfinte a preotilor si binecredinciosilor crestini, ajutandu-i in evlavia lor pentru dobandirea bunurilor celor ceresti si vom sprijini in acelasi timp avantul lor pentru atingerea idealurilor legate de viata lor pamanteasca.

Nu voi inceta sa arat frumusetile neasemuite ale sfintei noastre Ortodoxii, zborurile ei duhovnicesti si legatura ei stransa cu viata de pe pamant, realismul ei in stare sa ofere oricarui suflet credincios atmosfera prielnica agonisirii mantuirii, si ma voi stradui sa pastrez nealterate adevarurile de credinta ale invataturii Mantuitorului Iisus Hristos, fiind stapanit de duhul dragostei celei dumnezeiesti si promovand duhul de fratietate si incredere cu ceilalti reprezentanti ai cultelor religioase. Impreuna trebuie sa ne unim eforturile in sprijinirea idealurilor de viata ale credinciosilor nostri, pentru inflorirea patriei si biruinta pacii in lume.

Implorand harul si ajutorul lui Dumnezeu pentru infaptuirea acestor ganduri si hotarari, multumesc cu caldura inalt Prea Sfintitului Mitropolit Nicolae al Banatului atat pentru osteneala instalarii mele, cat si pentru inteleptele cuvinte rostite aici, incredintandu-1 de intreaga mea dragoste si colaborare.

Indrept un cald cuvant de multumire catre Prea Sfintitii Episcopi, care, prin savarsirea dumnezeiestii slujbe si prin prezenta Prea Sfintiilor Lor, au fost partasi ai solemnitatii si bucuriei noastre si au impodobit atat de frumos praznicul Bisericii aradene. Ii incredintez de intreaga mea dragoste in Domnul nostru Iisus Hristos si de frateasca si bogata colaborare. Din toata inima multumesc inaltilor oaspeti, reprezentanti ai cultelor religioase, asigurandu-i pe toti de toata dragostea si pretuirea mea.

Cuvantul meu de multumire se indreapta acum catre Prea Cucernicii Parinti Protopopi, sfintitii slujitori ai sfintelor altare si iubitii credinciosi, multumindu-le pentru participare, pentru manifestarea dragostei si bucuriei, cu prilejul venirii mele in fruntea Eparhiei Aradului, impodobind cu prezenta lor dumnezeiasca slujba si incalzindu-ne sufletul si inima cu ravna si credinta lor.

Binecuvantandu-va pe toti, caminele si familiile voastre, rog pe Milostivul si induratul Dumnezeu, Parintele nostru Cel din ceruri, sa va daruiasca pace si sanatate, sa va ajute cu harul Sau in savarsirea faptelor bune si placute Lui, daruindu-va din belsug din bunatatile cele ceresti si de folos si sufletelor, si trupurilor voastre. Amin!

Cuvantare rostita la intronizarea ca Episcop al Eparhiei Aradului, 15 septembrie 1962.

.