PF Teoctist - Cuvant rostit la festivitatea de instalare a Prea Sfintitului Eftimie ca Episcop al Romanului si Husilor


PF Teoctist - Cuvant rostit la festivitatea de instalare a Prea Sfintitului Eftimie ca Episcop al Romanului si Husilor

Noi suntem Biserica lui Dumnezeu

Ca pe o mireasma cu bun miros, am inaltat, in ctitoria marelui voievod Petru Rares din acest stravechi oras, rugaciuni de multumire catre Bunul Dumnezeu pentru a ne fi invrednicit sa inscriem o pagina noua in viata Eparhiei Romanului si Husilor, prin canonica asezare in scaunul vladicesc a noului ierarh titular, Prea Sfintitul Eftimie Luca. Se continua, astfel, sirul marilor ierarhi care au pastorit de-a lungul veacurilor frumoasele tinuturi moldovene, obladuite duhovniceste de Episcopia Romanului si Husilor.

Pentru a cinsti chipurile si vredniciile lor, ca si pentru a adauga bucuriei clerului si credinciosilor romascani bucuria noastra, suntem prezenti in aceasta Duminica a Floriilor, ierarhii din Mitropolia Moldovei si ierarhi transilvaneni, inconjurand cu dragoste si incredere, in noua sa munca, pe noul arhipastor al acestei eparhii, Prea Sfintitul Eftimie.

In acest chip, traim adevarul cel mare si sfant al unitatii noastre de credinta in Hristos si in Biserica intemeiata cu scump Sangele Sau, adevar talmacit des de Sfantul Apostol Pavel: "Daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna" (I Corinteni 12, 26). Din citirea gramatei mitropolitane ati luat aminte ca potrivit pravilelor Sfintei noastre Biserici, Prea Sfintia Sa a fost ales de Colegiul Electoral in ziua de 20 aprilie 1978, iar in ziua de 22 aprilie 1978 i s-a inmanat Decretul de recunoastere.

Cu dreptate este a aduce cuvant de multumire Prea Fericirii Sale Patriarhului Iustin si Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru toate cele randuite cu atata intelepciune privind obstea credinciosilor dreptmaritori din aceste parti, care si-au dobandit arhipastorul lor duhovnicesc.

Din vistieria de invataturi mantuitoare, cunoastem ca noi toti, slujitori si inchinatori ai sfantului altar strabun, formam la un loc "un singur trup", dupa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel, cand scrie: "Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare in parte" (I Corinteni 12,27), caci "El este capul trupului, adica al Bisericii" (Coloseni 1,18), incredintandu-ne cu incredintare sfanta, ca "noi suntem templu al Dumnezeului Celui viu" (II Corinteni 6, 16), iar "Biserica este stalp si temelie adevarului" (I Timotei 3,15), potrivit aceluiasi cuvant insuflat de Duhul Sfant.

Ca fii ai acestei Biserici, ca slujitori si credinciosi ai ei, marturisim cu toata taria sufletului nostru acest adevar de credinta, aceasta unitate in credinta noastra ortodoxa. Marturisim aceleasi sfinte adevaruri traite adanc de mosii si stramosii nostri cu lumina mintii lor, cu caldura inimii lor si cu statornicia neclintita cu care ei s-au inradacinat, din cele mai adanci vremuri, pe acest pamant strabun. In toata frumusetea sa ortodoxa, fericitii nostri inaintasi ne-au lasat drept mostenire aceasta bogata credinta, intruchipata in sfintele locasuri de inchinare, presarate de-a lungul si de-a latul Moldovei. De la biserica din Borzestii lui Stefan cel Mare, pana la Putna, locasul de veci al marelui voievod, de la ctitoriile nemtene

ale Musatinilor, pana la cele inaltate in vremea noastra de buni credinciosi, avem tot atatea izvoare de viata bisericeasca romaneasca, de arta in iconografie, in stralucirea si maiestria odoarelor si obiectelor de slujba, in maiestrita combinare a frescelor de valoare nepretuita, constituind fondul patrimoniului nostru national.

Daca Sfantul Apostol Pavel scria atat de limpede ca Biserica lui Hristos este stalp si temelie a adevarului, iar noi un singur trup, Trupul lui Hristos, cand ne unim cu El, cu atat mai mult ca fii ai aceleiasi Biserici Ortodoxe Romane alcatuim un singur trup, facand parte din acelasi sfant asezamant, din Biserica parintilor nostri: "Una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca".

Iata, iubitii mei, in aceasta Biserica ne inchinam, in aceasta ne nastem, "din apa si din Duh" (Ioan 3,5), in ea ne straduim sa pasim pe drumul aratat de Mantuitorul Hristos, Care este "calea, adevarul si viata" (Ioan 14, 6), in Biserica si prin Biserica ne unim cu Mantuitorul Iisus Hristos, facand cu El un singur trup prin impartasirea cu Sfintele si de viata datatoarele Taine si tot in Biserica asteptam invierea mortilor si viata ce va sa fie.

Prin ravna pastorilor duhovnicesti randuiti de Sfanta Biserica, prin statornicirea in dreapta credinta a tuturor fiilor Bisericii noastre, prin credinta noastra lucratoare si prin evlavia curata, suntem fericiti a ne sti fiii Bisericii Ortodoxe Romane, care a pastrat de-a lungul existentei sale tezaurul mintuitor de credinta, intocmirile nestirbite ale Sfintilor Apostoli si cele ale Sfintelor Sinoade ecumenice si locale, precum si ofranda cea ziditoare de suflet adusa Sfintei Ortodoxii de toti cei ravnitori si postitori, calugari si pustnici - intre care se numara si multi stiuti si nestiuti din neamul si din partile noastre - cinstiti pentru frumusetea vietii lor duhovnicesti si pentru darul invataturii lor drepte si cautati ca niste "crini ai pustiei".

Cat de inaltati cu duhul se cade sa fim noi, ierarhii, preotii, monahii si credinciosii Bisericii noastre stramosesti, ca din randurile Sfintilor si ale propovaduitorilor Cuvantului lui Dumnezeu, care au pastrat curata credinta ortodoxa, au facut parte episcopi si sihastri luminati de pe pamantul nostru romanesc! Astfel, apar in dispute teologice pentru pastrarea Ortodoxiei figurile episcopilor din Tomis, Constanta de astazi, Paternus, Teotim, Efrem, Evanghelicus; apar din aceleasi perioade istorice calugarii carturari din Scythia Minor - Dobrogea de astazi - vestiti prin cultura si aria de activitate; carturareasca, Ioan Casian, cel ce a dus viata monahala de la noi , pana in indepartatul apus, Dionisie cel Mic, supranumit "Romanul", cunoscatorul stiintei si intocmitorul calendarului. Tot in aceste parti dintre Mare si Dunare, pe unde, potrivit Traditiei sfinte, a rasunat predica Sfantului Apostol Andrei, descoperirile arheologice din ultimii ani au dat la iveala adevarate arhive ale inceputului nostru ca popor si Biserica: urme de cultura ale stramosilor nostri dinaintea erei noastre. S-au aflat obiecte de cult foarte bine pastrate din epoca de raspandire a crestinismului la noi, sfesnice, candele, cruci si chiar morminte de martiri, ca cele de la Niculitel sau ca temeliile bisericilor din orasele de resedinta ale episcopilor care au pastorit Biserica stramosilor nostri in veacurile III, IV si cele urmatoare.

Mostenitori fericiti intru toate acestea suntem si noi cei din partile Moldovei si Bucovinei. Asemenea marturii de netagaduita valoare istorica si documentara asupra vechimii si statorniciei noastre ca popor si ca organizare bisericeasca, asupra culturii si datinilor noastre stramosesti pe aceste binecuvantate plaiuri, le aflam pretutindeni. Toate invedereaza pe graiul lor de secole si de milenii, grai atat de rasunator sufletului romanesc, talmacind adevarul ca aici ne-am nascut, ca aici ne-am format constiinta unitatii noastre in harnicie, generozitate si in orice produs cultural de talent si de geniu creator, trasaturi care au dobandit dimensiuni si valori tot mai mari in crez si fapta pe treptele de afirmare a poporului nostru care, infruntand vitregiile istoriei, a pasit cu hotarare spre azurul cuceririlor sale sociale de libertate, de neatarnare, de afirmare a demnitatii si dreptatii si de implinire a visului de aur al indpendentei noastre nationale.

Pe acest drum lung si-au impletit stradaniile lor arhieresti, cu pilduitoare sarguinta, vladicii de odinioara ai Romanului si Husilor. Mesajele tuturor, asemenea unor straluciti luceferi, strabat bolta istoriei Bisericii tarii romanesti a Moldovei. Din acest jilt arhieresc a rasunat glasul invatatului episcop Vasile din secolul al XV-lea. Din preajma acestei catedrale episcopale au izvodit harnicii si iubitorii de tara episcopi Macarie si Eftimie cronica bogata in fapte a Tarii Moldovei. Pe acesta vatra duhovniceasca si-a insailat primele miniaturi artistice si primele pagini de maiastra caligrafie talentatul vladica Anastasie Crimca, ctitorul si arhitectul manastirii Dragomirna. Tihna si frumusetea firii de care se bucura acest Centru eparhial i-au usurat "indelunga si ostenitoarea zabava" primului nostru versificator, episcopul si mai apoi mitropolitul Moldovei Dosoftei, care in stihuri de mare frumusete si eleganta poetica ctitoreste graiul romanesc si toarna simtirea dragostei sale de patrie in psalmii lui David. Dar salba vredniciilor acestor minunati inaintasi ai nostri continua prin istorie cu aceeasi neimputinata stralucire, prin Veniamin Costachi, intemeietor de scoala si prodigios traducator de carti in limba romana; prin marele carturar si neobositul cercetator al istoriei Bisericii noastre, episcopul Melchisedec, inflacarat luptator pentru unirea Principatelor Romane, si prin alti pastori duhovnicesti ai acestei episcopii. "Multe sunt numirile lor, potrivit cantarii, dar mai multe sunt darurile".

Cu dreptate este a sublinia, cu acest prilej fericit, rodnica pastorire a inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop Teofil, care a lasat aici pecetea iubirii evanghelice si a rivnei arhieresti, cinstind astazi, prin prezenta si slujba sa, intronizarea noului episcop al Romanului si Husilor.Cu pretuire si dragoste frateasca il avem in inima, ca totdeauna, pe Prea Sfintitul Episcop dr. Partenie Ciopron, care dupa o bogata activitate chiriarhala de 16 ani, nemaiputand invinge fireasca subrezenie a sanatatii sale, dupa o neintrerupta munca de o viata si dupa o slujire arhiereasca de 40 de ani, se afla si ca pensionar in pretuirea Prea Fericitului Patriarh Iustin, a Prea Sfintitului Ef-timie si a noastra a tuturor.

Iata norul bogat in marturii care iti va calauzi, fara incetare, pasii pe drumul frumoasei slujiri a credinciosilor si a slujitorilor sfintelor altare din cuprinsul de Dumnezeu pazitei Episcopii a Romanului si Husilor. Acestor marturii li se adauga zestrea sufleteasca personala a Prea Sfintiei Voastre, constiinta slujirii arhieresti, atasamentul statornic fata de cerintele Bisericii in zilele noastre, harnicia, blandetea, bunastarea si daruirea pentru tot lucrul bun si folositor Sfantului Altar si Patriei.

Aveti prilejul rar de a urca treptele jiltului de episcop titular cu o bogata experienta, cu o temeinica cunoastere a preotimii, a sfintelor locasuri, biserici si manastiri, din ogorul in care intrati ca semanator al cuvantului Ortodoxiei, al pacii, al nadejdii, al increderii si al unitatii in munca si in simtire romaneasca. In cei sapte ani de arhierie, n-ati pregetat a iesi in largul apostoliei, cercetand duhovniceste sfintele locasuri si pe slujitorii lor. Stapanit de dragoste pentru ei si de grija pentru pastrarea patrimoniului cultural-artistic, cum si pentru promovarea virtutilor v-ati plecat urechea la cerintele si nazuintele lor, i-ati inteles, i-ati ajutat, i-ati mangaiat si i-ati apropiat. Socotim un mare si rar dar cu adevarat, acela ca un pastor de suflete sa se invredniceasca a fi asezat la locul de cinste si de iubire, in salasul curat al inimilor pastoritilor sai. Alegerea Prea Sfintiei Voastre in acest istoric scaun vladicesc este fructul binecuvantat al acestei dragoste, al increderii clerului si credinciosilor, al pretuirii si al cinstirii lor, intr-un cuvant, este roada comuniunii sufletesti traite.

De aceea, dincolo de emotiile fastului de moment, ramane aceasta imagine vie a comuniunii evanghelice, a comuniunii de simtire si de traire care viaza si imputerniceste intregul trup al Bisericii. Aici isi vor afla radacinile semnele acestei comuniuni, ramurile de finic ale dragostei clerului si credinciosilor din aceasta Duminica a Floriilor, ramurile iubirii lor cu care v-au ascultat, iar acum v-au primit ca arhipastor legiuit si ca indrumator duhovnicesc. Ramane aceasta imagine ca o lumina de candela ce nu se stinge niciodata din sufletul celor care au aprins-o si care mereu toarna in ea untdelemnul iubirii evanghelice.

Ne-am bucurat sa fim partasi la aceasta imtampinare si sa implinim randuiala intronizarii, in calitatea noastra de Mitropolit al Moldovei si Sucevei, stiind ca am asezat, in numele Sfantului Sinod, in functia de episcop un fiu al acestor plaiuri moldovene si un "barbat al doririlor" nutrite de Adunarea eparhiala si de fiii dreptcredinciosi ai acestei eparhii. Este o chezasie scumpa aceasta, deoarece ei va vor urma indrumarile cu aceeasi dragoste si ravna in marea si greaua, dar deosebit de frumoasa misiune de episcop al acestei fiice a Bisericii Ortodoxe Romane, Episcopia Romanului si Husilor.

Stim ca in fiinta Prea Sfintiei Voastre flacara dragostei de tara, de poporul nostru harnic, precum si atasamentul pentru munca si agonisirile sale, sta pururea aprinsa. Patriotismul se adevereste prin faptele graitoare ale daruirii pentru obste, ale promovarii binelui si dreptatii, ale cinstei si harniciei.

Exprimand satisfactia mea de a avea in persoana Prea Sfintiei Voastre un pretios colaborator in Sinodul Mitropoliei Moldovei si Sucevei, va adresez, Prea Sfintite, cele mai calde felicitari, impreuna cu prea iubitul meu frate intru arhierie, Prea Sfintitul Episcop-vicar Adrian Botosaneanul, colaboratorii, preotimea si credinciosii din Arhiepiscopia Iasilor. Vom chibzui, vom veghea si vom indruma impreuna ca hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane sa fie duse la indeplinire.

Rugand pe Bunul Dumnezeu si pe Cuvioasa Parascheva, ocrotitoarea acestei catedrale si a Moldovei, sa va fie pavaza si ajutor in stradaniile ce va asteapta, invocam indemnul cel apostolesc adresat noua arhiereilor: "Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o nu cu sila, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste" (I Petru 5, 2). Avand la inima aceste adevaruri, veti putea rosti, impreuna cu Sfantul Apostol Pavel: "Mie, mi-a fost dat harul acesta, ca sa binevestesc bogatia lui Hristos cea nepatrunsa si sa invederesc tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse in Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos" (Efeseni 3, 8-9), Caruia se cuvine slava impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Amin !

23 aprilie 1978

.

01 August 2007

Vizualizari: 4401

Voteaza:

0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE