Discutand despre cele sfinte, un om mai nedus la biserica ii spuse unui calugar:
- Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg pe la slujbe, si nici la Spovedanie si Impartasanie n-am mai fost demult. Eu asa mi-am zis si gandesc: important este sa crezi in Dumnezeu, iar restul conteaza mai putin, ca Dumnezeu stie credinta pe care o ai in sufletul tau, chiar daca n-o arati nimanui.
- Fiule, dar ce camasa frumoasa ai! – ii spuse pe neasteptate calugarul
Nedumerit, omul n-a mai stiut ce sa zica, ridicand stanjenit din umeri, insa calugarul a continuat, parand ca numai camasa il intereseaza:
- Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?
- Da – raspunse omul.
- Dar doua zile la rand, o porti?
- Da, s-ar putea.
- Dar asa, intruna, o saptamana sau o luna, o porti ?
- O, nu, parinte, sigur ca nu!
- Pai de ce? - il mai iscodi calugarul, ca si cand nu ar fi priceput.
- Ei, stiti cum e, se murdareste si trebuie spalata si ea. Pe urma iar o iau, dar numai curata se vede si cat e de frumoasa, ca altfel murdaria o urateste.
- Pai, vezi, fiule?! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi si a te simti bine cu ea, la fel si sufletul se murdareste de pacate; si cum altfel l-ai putea curata mai lesne decat la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Dumnezeu?!
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.