Adevarul nu poate fi decat profund

Adevarul nu poate fi decat profund Mareste imaginea.

Chiar daca intervin elemente neprevazute, ne straduim sa ne respectam programul de rugaciune, sa stam de vorba cu trumfatorii, sa Ii multumim Tatalui Ceresc. Nu ne ingrijoram, pentru ca schimbarile sunt favorabile. Facem cunostinta cu persoane ajunse la maturitate duhovniceasca, pentru a invata din experienta lor. Sa dedicam timpul studiului Evangheliei si comunicarii cu premiantii vesniciei. Ne putem imbunatati considerabil situatia duhovniceasca. Putem deveni fericiti. Nu neglijam filantropia, nu doar pentru a nu fi penalizati, ci din iubire fata de ceilalti. Frumusetea este adevar si adevarul este frumusete, spune John Keats; asta este tot ce trebuie sa stim despre aceasta lume. Daca nu cunoastem adevarul, atunci nu putem crede (cunoasterea premerge credintei). Adevarul exista, nu trebuie inventat. Numai mintile eliberate de frica se lasa cucerite de catre adevar. Suntem luminati de catre puterea adevarului si ne bucuram cand tot mai multi renunta la minciuni. Tocmai pentru ca este vesnic, adevarul este inalterabil. Fidelitatea fata de adevar ne daruieste siguranta izbavirii.

Nu putem gasi adevarul in afara iubirii, nu putem afla fericirea in afara credintei, nu putem sa ne rugam in afara sperantei. Pana la urma, adevarul este castigatorul, iar noi in tabara lui. Ascunderea adevarului naste o viata pline de umbre, de angoase, de chinuri. Doar adevarul elibereaza la Spovedanie. Si Cine, nu ce, este adevarul, daca nu Iisus Hristos?! Cine descopera si pastreaza adevarul, acela este mai fericit decat cel mai bogat om din lume. Cei ce proclama adevarul adesea sunt catalogati drept “nebuni” de catre cei orbiti de minciuni, cand ei sunt singurii sanatosi mintal. Alegem adevarul si respingem categoric blasfemia. Avem nevoie de o calauza in labirint, avem nevoie de singura calauza de incredere, adevarul. Nu ne vom rataci niciodata. Cand atat de multi mint langa noi, faptul ca suntem martorii adevarului ne transforma in revolutionari. O credinta adevarata nu poate fi superficiala, ci doar profunda. Adevarul credintei trebuie marturisit deschis, ca o fidelitate fata de original.

Nu va poticniti pe calea adevarului, pentru ca mincinosii razbunatori sa nu va prinda din urma! Iisus Hristos pune capat torturii minciunii si ne reda demnitatea. Daca nu am iubi adevarul, nu l-am recunoaste. Adevarul este Dumnezeu. Il iubim si Il recunoastem, pentru ca El ne-a iubit mai intai. Doamne, Dumnezeul Adevarului, reda-ne inocenta mantuitoare! Cazuti intre talhari, suntem bandajati de catre cel mai generos Samarinean. Acesta ne preda la un han, la o casa de oaspeti. Vitezda este. Casa Ospetiei este. Casa Milostivirii este. Suntem in Biserica, hanul bandajatilor. Ni se cere si noua ceva in schimb. Nu ni se cere sa inviem mortii. Ni se cere omenie. Atat. Sa avem omenie. Maxima, fara discriminare, fara interes.

Eram mult prea mofturosi si deloc sociabili. In hanul bandajatilor ne-am domesticit. Inainte de milostivirea Samarineanului, eram banditi mediocri. Acum Samarineanul vrea sa ne puna apostoli, desi noi Ii explicam ca nu meritam. Investitiile lumesti le vom amana, chiar le vom anula. Vrem sa ramanem in han, ca sa nu ne contaminam iar. Combinatiile talharesti ne vor readuce abia vii, aproape morti, in sant. Ne asumam responsabilitati; gata cu indiferentismul! Dificultatile de comunicare au fost eliminate cu ajutorul triumfatorilor, fosti bandajati si ei. Pentru a fi plini de omenie, fiecare zi este favorabila. Ne vom pune toata puterea ca sa pazim legea Samarineanului. In han, toti bandajatii sunt numiti galileeni. Legea omeniei este precisa. Generozitatea nu suporta jumatati de masura. In afara hanului exista un belsug amagitor, care ii indeparteaza pe nebandajati de Samarinean.Povestea umana a caderii in sant se repeta la nesfarsit. Acelasi Samarinean vine de fiecare data si se ofera ca salvator. Multi Il refuza. Multi Il primesc, dar uita sa Ii multumeasca. Putini accepta sa fie omenosi.

Samarineanul face lucruri minunate pentru noi. El va continua sa ne binecuvinteze. Departarea de han duce la ruinare totala. Samarineanul Acesta atat de generos a luat decizia de a insanatosi omenirea. Gratuit (de la gratia, har). El Isi formeaza un popor de credinciosi. Suntem in aceeasi familie cu Avraam, cu Isaac, cu Iacob, cu profetii si cu apostolii. Suntem in acelasi han cu totii, biruitori sau inca luptatori. N-a gresit deloc ca ne-a eliberat din sclavia talharilor. Poate ca nu sunt timpuri foarte prospere, dar suntem aproape de Samarinean. Asta e tot ce conteaza, pana la urma. Nu trebuie sa cadem la nici o intelegere cu talharii (spune episcopul ortodox Lucifer de Cagliari, Sardinia, sec. IV). Tuturor celor fideli, le-a dat putere. Nu cei in putere au nevoie de doctor, ci cei ce se simt rau (magistral, C. BADILITA). Nu eram in putere deloc, ne simteam foarte rau intre talhari, inainte de marea Intalnire. La han domneste o atmosfera de bucuria festiva (liturgica, cosmica), care contrasteaza cu sobrietatea duplicitarilor.

Desi hanul este atacat, nici fortele hadesului nu il vor birui. Aici suntem la adapost, numai aici. Hanul este extensiunea invierii. Garantia vesniciei. Samarineanul nu ne cere parerea, ci credinta! (tot C. Badilita) Abia apoi urmeaza minunea. In cercul apostolilor, singurul negalileean era Iuda. Un flotant de Galileea cereasca (apostol inseamna si "membru al flotei") ne-ar fi util. Fara Samarinean, viata noastra este un sir de esecuri repetate. Fara Samarinean, generatiile raman mofturoase, capricioase. Filosofii ne trimit la ratiune, rabinii la jugul legilor, doar Samarineanul ne indeamna sa ne alipim de El! Pentru a ne salva, renuntam la conventiile tribale. Biblia ne incurajeaza pe toti. Samarineanul divin intervine in viata noastra, conferindu-i o valoare deosebita. Doar harul distruge indiferenta. Un apostol este un slujitor duhovnicesc, un voluntar la han. Un suflet indreptat prin duhul rectificator al smereniei. Un altruist este un colaborator al Samarineanului generos. Iar jugul pagan nu i se mai potriveste.

Chiar daca sunteti someri, puteti dobandi pacea inimii si mii se vor mantui in jurul vostru. Prin rugaciune zilnica, il veti dobori pe aghiuta la pamant. Sa urcam in fiecare zi, cat de putin, dar macar sa nu coboram. Fiecare psalm este o declaratie de razboi adresata rautatii. Iar la fiecare Spovedanie, Iisus ne spune: "Ridica-te si umbla!". Acest Iisus vindeca toate tipurile de paralizie spirituala. Ne straduim sa ii iubim pe cei de langa noi, sa nu ii barfim, sa nu le facem reprosuri. Vrem sa Il avem pe Dumnezeu in gand in fiecare zi. Inainte de fiecare lupta, Dumnezeu ne incurajeaza. Cei de la Apple au un slogan, care poate fi adaptat si vietii noastre: "Uneori, pentru a face un pas urias inainte, trebuie sa schimbi directia". Aparent, NERO a castigat batalia cu Pavel; dar azi ne botezam copiii Pavel/Paul, iar numele Nero il mentinem doar pentru caini... Celor in lipsa, celor ce nu le rodesc tarinile: Sfantul IOAN DE RILA (Bulgaria) inmulteste mana primita de la inger! Sau: Sfantul TALALEU imblanzeste leii si tigrii trimisi sa il sfasie! 

Sunt doua pacate capitale, din care se nasc celelalte: nerabdarea si lenea (bine zicea Kafka). Vrem totul acum, fara efort! Vorba aceea: "Mergem singuri in rai sau vine cineva sa ne duca?!". Cand totul se sfarseste, abia reincepe. Dar putem pierde totul prin lipsa de intelepciune. Suntem testati, nu ne putem prezenta oricum la aceste examene. Timpul nu ne satisface, ne lasa suspinand, nemangaiati si neintelesi. Doar ceva dincolo de timp poate schimba asta. Noi vorbim despre nemurire si frumos, uitand ca suntem singurele creaturi care ne injuram sotia (Ludovico ARIOSTO, poet italian renascentist de secol XVI). Greselile trebuie recunoscute in forma lor completa. Omisiunea nu vindeca, ci paralizeaza. Am gresit tanjind dupa glod, acum vrem Cerul. Adevarul este singura imagine fidela a infinitului. Daca noaptea are nevoie de stele, noi avem nevoie de modele, de sfinti, de invesniciti. Calauze prin labirintul mortii. Pentru cine vrea sa le vada, sunt flori peste tot (Henri MATISSE, +1954). Cine vrea cadavre, le gaseste. Cine vrea tarini, le fura. Dar cine vrea Raiul, il ia cu asalt, nu sta pe ganduri. Fiecare om este un altar, nu doar un lut, un numar sau o mostenire. Iubirea pastreaza sfintenia printre muritorii de rand, invesnicindu-i. Lacomia este icoana mortii; darnicia este insasi raiul. Unde este curaj (credinta), acolo va fi si sfintenie. Cine uita de iad, acolo va ajunge.

Nu vrem decat simplitate, pace, liniste. De fapt, ne dorim vesnicia. Dupa fiecare trial de rugaciune, situatia se imbunatateste pe neasteptate. Reusim sa ne afirmam in compania triumfatorilor numai prin smerenie. Si nici nu este cazul sa ne ingrijoram. Cu cat suntem mai aproape de cruce, inseamna ca si invierea este in maxima apropiere. Fiecare necaz este un indiciu ca suntem pe calea cea buna. Stim ce avem de facut; trebuie doar sa fim consecventi. Suntem prinsi acum de febra pregatirii impreuna-petrecerii cu triumfatorii. Cuvantul de baza este pregatire. Sa nu fim surprinsi nepregatiti. Profitul reinvestit nu trebuie sa nesocoteasca valoarea persoanei umane. Umplerea camarilor nu exclude vizitarea saracilor. Cei ce isi fac planuri fara Dumnezeu nu au cum sa fie fericiti! In fiecare zi, ne rugam cu totii PSALMUL 20, ca Dumnezeu sa inmoaie inimile noastre, ca noi sa ne veselim in puterea Lui. Nu suntem tristi daca tarinile noastre nu au rodit. Chiar daca suntem in lipsa materiala uneori, putem fi permanent in starea de doxologie. Asadar, ne straduim sa ramanem in sfera duhovniceasca. Sfantul Isaac Sirul vorbeste despre starea aceasta tintita, starea de doxologie, parafrazez: Lacrimile care ies din strapungerea inimii sunt lacrimi care ARD. Dupa ce ne inprietenim cu Dumnezeu, vine si fericirea. Asta este cea mai importanta tranzactie. Tarinile se devalorizeaza, hambarele se surpa, doar Legamantul este vesnic.

ADA MIHAELA CALCIU a vazut Raiul si ne invita si pe noi in aceasta realitate suprafireasca. Nu printr-o carte, nu printr-un editorial, ci printr-un NOU mod de viata. Dupa ce a vazut Raiul, pe Ada nu o mai intereseaza tarinile si hambarele, nici cochetariile. Printr-o minune, Ada scapa de paganism. ADA SE CUMINTESTE! Copilul cuminte primeste mai multe daruri de la Tatal Ceresc: "Iti dau o ciocolata si, daca esti cuminte, iti mai dau una", zice parintele Paisie Aghioritul. Dumnezeu vrea sa lucreze in viata noastra cat se poate de clar. Oferta lui Dumnezeu, mantuirea, este cat se poate de reala si sincera. Da, suntem hotarati sa castigam! Biserica lui Hristos are nevoie de oameni fermi. Daca suntem aici in lipsa (tarinile noastre nu rodesc), compenseaza harul lui Dumnezeu. Daca avem aici neputinte, ne intareste harul. Suntem bogati sau saraci in functie de cat har am agonisit. Celor ce nu le rodesc tarinile, le rodesc inimile virtuti mantuitoare. Avem exemplului pustnicului Luca de la Etna. Dar sunt o multime de astfel de modele: Varlaam de la Keretsk, Ruf de la Metz, Amarat din Alpi, Wilibrord de la Utrecht, Clair de la Marmontier, Tyssilio de la Meifod, Willihad de la Bremen, Ni''meh din Siria, Mihail de la Cernigov, Onisifor de la Pecerska, Ursin de la Bourges, Nectarie de la Eghina sau Ananie de la Odessa. Veniti in Biserica lui Iisus Hristos! Ne indeamna pr. Calciu-Dumitreasa: "Veniti in Biserica lui Hristos, ca sa invatati ce este iubirea! Sa invatati ce este inocenta! Sa invatati ce este blandetea! Veti afla rostul vostru in lume. Veti avea credinta si aceasta va va mantui. Veti avea dragoste si aceasta va va face mai buni!".

Biserica este hambarul, adunarea la un loc a celor ce cred in Iisus Hristos. Avem tendinta de a ne supraestima puterile, de a ne crede "prea buni". Ne amagim ca suntem prea capabili si nu apelam constant la Dumnezeu. Credem ca avea prea mult talent, dar nu folosim talentul pentru Dumnezeu. Bogatul neintelept din Evanghelie striga isteric: "Hambare, cat mai multe hambare!". Se incapataneaza sa incremeneasca in refuzul harului, sa nege bunatatea lui Dumnezeu. Creatorul nu i-a cerut parerea, ci credinta. Creatorul milostiv a luat decizia de a insanatosi omenirea. Poate ca nu sunt timpuri prospere, dar ne straduim sa fim aproape de Creator. Asta e tot ce conteaza. De la Iisus incoace, solutia este iubirea. Oriunde am fugi, acolo ne asteapta Dumnezeu. In istorie, sclavii nu au fost eliberati, au schimbat doar hambarul si, eventual, stapanul. Doar Iisus elibereaza. Acest Iisus este ispitit de fariseii de azi, la fel cum diavolul L-a ispitit in pustie. Ezitarea noastra apare in momentul in care ne gandim la altceva, nu la ceea ce are in vedere Iisus. Cand scapam de egoism, ne deblocam. Ne propunem sa facem schimbari in casa, spre bucuria celor mici. Putem sa ne ocupam mai mult de lucrurile care chiar conteaza. Dar nici nu vom incepe mai multe lucruri deodata, ci pe rand, cu rabdare, in etape.

Marius MATEI

Despre autor

Marius Matei Marius Matei

Senior editor
254 articole postate
Publica din 29 Octombrie 2010

08 Noiembrie 2013

Vizualizari: 1929

Voteaza:

Adevarul nu poate fi decat profund 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

adevarul minciuna erezia

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE