Sarbatorile crestine in primele secole

Sarbatorile crestine in primele secole Mareste imaginea.

 

Sarbatorile crestine in primele secole

 

Duminica a devenit sarbatoarea sapta­manala a crestinilor inca din epoca apostolica, de cand este cunoscuta cu numele de "zi domneasca"  si cu destinatia de zi de adunare si de cult.

 

Duminica era serbata ca zi a invierii Domnului, zi de bucurie, in care crestinii se rugau fara a posti si a ingenunchia. Obiceiul iudeo-crestin de a serba si sambata s-a mentinut la unii crestini, dar Biserica l-a interzis. Din Scrisoarea lui Pliniu cel Tanar catre Traian, se poate observa ca Duminica se facea si agapa, dar ea era despartita de Euharistie, savarsindu-se dupa aceasta.

 

Afara de Duminica, se tineau in cinste zilele de post miercuri si vineri, dupa o marturie foarte apropiata de vremea Sfintilor Apostoli Invatatura celor doi­sprezece Apostoli. In aceste zile se faceau si adunari cu cult, dupa marturii ce avem pentru Egipt si Africa in secolele III-IV. Miercuri si vineri se tineau de crestini cu post, spre deosebire de zi­lele de post iudaic (luni si joi, numite ziua a doua si a cincea) si aveau justificare crestina : miercuri s-a hotarat de catre iudei moartea Mantui­torului, vineri a fost rastignit si a murit. Erau zile de tristete, in care crestinii se rugau in genunchi.

 

Pastile erau sarbatoarea anuala a invierii Dom­nului, asa cum duminica era cea saptamanala. Deose­birile cu privire la data ei au fost motivul controverselor pascale din secolul II. In legatura cu Invierea Domnului  era comemorata si rastignirea.

 

Stabilirea datei Pastelui a facut necesare studii astrologice. Calculul se facea si se anunta de la Alexandria prin epistole pascale sau festive. S-au facut de timpuriu incercari de stabilire a unui ciclu sau canon pascal, in care sa se prevada revenirea perio­dica regulata a datei Pastilor in aceeasi zi, dupa un sir de ani. Dionisie al Alexandriei a intocmit un ciclu pascal de 8 ani; episcopul de Laodiceea, Anatolie, un ciclu de 19 ani.

 

Cincizecimea, era sar­batoarea pogorarii Sfantului Duh. Ea este, dupa Pasti, cea mai mare si cea mai veche sarbatoare crestina. Ca si Pastile, Cincizecimea coinci­dea cu o sarbatoare iudaica, cu care a pastrat asemanare de nume. Se numea Cincizecime si tot timpul de la Pasti pina la Pogorarea Sfan­tului Duh (50 de zile) ; era timp de bucurie, in care crestinii nu pos­teau si nu ingenunchiau la rugaciune.

 

Alte sarbatori crestine. Din variantele si interpretarea unui ca­non (43) al sinodului de la Elvira (pe la 300), rezulta ca se sarbatorea si ziua a patruzecea (quadragesima) de la Pasti, pe care unii crestini o tineau in locul Cincizecimii. Sarbatoarea coincidea cu inaltarea Dom­nului. Cele 40 zile de dupa Pasti erau o paralela la cele 40 de zile de post dinainte de Pasti, numite de asemenea quadragesima. Se pare ca inaltarea Domnului era comemorata mai mult la Cincizecime.

 

Probabil din secolul al III-lea se serba in Orient Epifania numita si Theofania, adica aratarea Domnului, la 6 ianuarie, in amintirea botezului Mantuitorului si a descoperirii dumnezeirii unite cu acest fapt. In secolul al IV-lea, se facea amintire in aceasta zi de nasterea Mantuitorului, de chemarea neamu­rilor si de nunta din Cana Galileei, ca prima minune a Domnului. In acest secol, sarbatoarea Epifaniei era generala in Orient.

 

In Occident, se tinea ca sarbatoare corespunzatoare Nasterii Domnului ziua de 25 decembrie, pentru a o opune sarbatorii pagane a solstitiului de iarna. Crestinii orientali au introdus sarbatoarea Nasterii Domnului in a doua jumatate a secolului al IV-lea. Pentru prima oara, s-a des­partit sarbatoarea  Nasterii  Domnului de cea  a Botezului   (Epifania), serbandu-se la 25 decembrie, in Biserica din Antiohia, in jurul anului 377, apoi s-a introdus in Biserica de Constantinopol in 379. Cei din Apus au introdus in schimb Epifania la 6 ianuarie.

 

Sarbatorile martirilor sunt din cele mai vechi. Prima marturie o avem in Martiriul lui Policarp scris la 176, din care aflam ca ziua mortii martirului, numita "ziua nasterii" pentru viata de veci, era serbata de crestini cu adu­nare si cult. Nu se cunosc in primele trei secole sarbatori ale Sfintei Fecioare.

 

 

Pe aceeaşi temă

06 Iulie 2012

Vizualizari: 26064

Voteaza:

Sarbatorile crestine in primele secole 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE