Leucipp din Milet

Leucipp din Milet Mareste imaginea.


Atomismul materialist

Leucipp din Milet

Despre Leucipp nu stim decit ca a trait in a doua jumatate a sec. V i.Hr., si ca a emigrat din patria sa, Milet, in Elea, unde a devenit elevul lui Zenon si ca mai tirziu, abia dupa 450 i.Hr., a infiintat o scoala proprie in Abdera (in Tracia), unde Democrit a fost elevul sau/cel mai stralucit. Scrierile lui Leucipp au fost unite cu acelea ale lui Democrit intr-un "Corpus" si, din pricina ca s-au pierdut prefetele acestora, n-au mai putut fi deosebite de acelea ale lui Democrit, ceea ce a facut ca - de ex. Epicur (341 i.Hr.) - sa fie pusa la indoiala chiar si existenta lui Leucipp. Dar Aristotel si Teofrast il citeaza foarte adesea, chiar si impreuna cu Democrit, pe care Aristotel il numeste elevul lui Leucipp. De asemenea Teofrast citeaza "megas diakosmos" ca fiind opera lui Leucipp. Aristotel si Teofrast sint doi cunoscatori cu mare greutate si de aceea relatarea lor este mult mai veridica decit aceea a lui Epicur. Acestia au facut deosebirea clara intre operele acestor doi abderiti. Zeller, Diels si Oberweg atesta si ei existenta istorica a lui Leucipp. Leucipp incearca si el sa faca o sinteza intre ontologia parmenidiana si conceptia lui Heraclit despre curgerea tuturor lucrurilor si cu rezultatele perceptiei senzoriale. De aceea Leucipp reprezinta ideea, impreuna cu profesorul sau Zenon, ca existentul, existenta in sens ontologic, este nedevenita, neschimbabila, netrecatoare. Dar el recunoaste in acelasi timp ca exista si multiplicitatea si ca lucrurile sint intr-o eterna miscare. Leucipp accepta si el multiplicitatea existentelor pe care eleatii o neaga, fiindca totul este plin de existenta, fara ca sa existe ceva, care sa desparta existenta de existenta. Din acelasi motiv eleatii au negat existenta miscarii, a non-existentei si a spatiului gol. Leucipp insa accentueaza ideea ca fara spatii "goale" nu poate fi gindita nici miscarea si nici multiplicitatea. Pentru acesta "plinul" este materia, corporalul (ov = Fiinta). Dar el afirma ca si non-existenta exista si spatiul gol. "Plinul" si "golul" sint astfel cele doua temeiuri ale lumii. Dar se pune intrebarea : ce este golul ? inainte de Leucipp, a fost Empedocle acela care a afirmat ca exista mici particule din elemente, ce stau una linga alta in chip invizibil si formeaza lumea vazuta. Dar abia "dihotomia" lucrurilor despre care vorbeste Zenon, care accentua impartirea corpului pina la nemarginit si prin aceasta punea in discutie lumea lucrurilor, se pare ca a determinat si a condus pe Leucipp la al doilea concept fundamental al sau. Caci, in opozitie cu profesorul sau, Leucipp ajunge la concluzia ca exista anumite particele de materie care, fiind ultime, nu se mai pot imparti. Caci daca lucrurile ar putea fi impartite pina la infinit, acestea ar trebui sa cuprinda si spatii goale pina in infinit, caci fara spatii goale, pe care sa le cuprinda corpurile, impartirea acestora nu poate fi nici gindita. Daca ar fi posibila o impartire a materiei pina in nemarginit, cum credea Zenon, atunci ar trebui ca toate lucrurile vazute sa constea numai din "goluri" ce se lovesc unul de altul, asa ca in afara de aceste goluri n-ar putea exista nimic, totul ar fi gol de orice substanta. Dihotomia lui Zenon este in realitate ceva ce nu poate fi realizat. De aceea, Leucipp trage concluzia ca trebuie sa existe particule materiale, ce constituie lucrurile, libere de goluri, pline complet si de aceea ele nu mai pot fi impartite. Acestea trebuie sa fie atomii si complet neschimbabile. Din aceste particule invizibile ce nu mai pot fi impartite mai departe, sint constituite toate lucrurile din lume. Geniala intuitie.

Infinitatea de atomi din care este constituita lumea vazuta se deosebesc prin forma lor, pozitie si ordine. Atomii nu au, in afara de forma, ce este data ca corporalitate si intindere - caci ei sint "plinul" - nici o alta calitate ce ar putea fi sesizata cu simturile. Atomii lui Leucipp sint o imagine desavirsita a acelui "on = Fiinta" al lui Parmenide, cu singura deosebire ca atomii sint inmultiti intr-un numar nemarginit, pentru a putea explica multiplicitatea lucrurilor. La Leucipp apare pentru prima data - pe temeiul ontologiei eleate - conceptul materiei pure lipsita de orice calitate. Dar pentru a explica si justifica diferentele dintre lucruri, cu privire la culoarea, mirosul, gustul si structura lor, Leucipp reduce toate acestea la forma, structura si ordinea atomilor in lucruri, facind astfel, pentru prima oara, distinctia intre calitatile primare si secundare. Prin aceasta descoperire Leucipp face ca problema numarului elementelor materiale, fixate de Empedocle la un numar de patru, iar la Anaxagora la un numar infinit, sa fie lipsita de importanta.

Pentru Leucipp procesul universal al lumii se fundamenteaza pe unirea si despartirea atomilor. Tot asemenea el reduce schimbarea lucrului exclusiv la schimbarea pozitiei si a ordinei in care se gasesc atomii. O asemenea schimbare nu este posibila decit datorita faptului ca in lucruri exista spatii goale. La fel si disparitia lucrurilor este cauzata de faptul - zice Leucipp - ca in spatiile goale dintre atomi patrund particule straine si sparg alcatuirea atomilor.

In felul acesta Leucipp ajunge la concluzia ca atomii si spatiul gol sint singurele temeiuri ale lumii. El reprezinta ideea ca asa cum in lucruri se gasesc nenumarate spatii goale, tot asemenea si in intregul cosmos si toate lumile sint inconjurate de spatiul gol, ce se intinde pina in nemarginit. Asa cum devenirea si transformarea lucrurilor nu inceteaza niciodata, tot asemenea si atomii se afla intr-o eterna miscare. Si mai de-parte, asa cum "plinul", asadar totalitatea atomilor, n-are nici un inceput, tot asemenea si miscarea sa este fara un inceput si fara un sfirsit. Leucipp afirma o idee foarte moderna, atunci cind zice ca materia si miscajea apartin laolalta. De aceea el considera ca miscarea nu mai are nevoie de nici o justificare. Caci daca materia se afla intr-o vesnica miscare si schimbare - asa cum ne dovedeste experienta zilnica - atunci este superflu sa se mai caute o cauza a miscarii. Din acest motiv trebuie sa recunoastem ca dintre incercarile pe care filozofii greci de pina acum le-au facut ca sa depaseasca contradictia dintre conceptia metafizica heracliteana si parmenidiana, incercarea lui Leucipp este cea mai geniala.

Interesanta este si cosmologia lui Leucipp. Acesta reprezinta ideea ca asa cum atomii se misca din eternitate, tot asemenea se nasc si dispar si lumile, caci pentru acest milezian in infinitatea spatiului si a miscarii se perinda o infinitate de lumi. Toate acestea se nasc in urma faptului ca atomii se unesc in complexe mai mari sau mai mici, care produc virtejuri, ce atrag din ce in ce mai multi atomi si in felul acesta se nasc mase mari de materie. Principiul dupa care se unesc atomii este acela empedocleic : se unesc cei care sint inruditi in doua grupe : atomii mai fini sint impinsi la periferie unde se unesc in urma virtejului si formeaza bolta cerului. Tot din acesti atomi periferici se formeaza planetele, care din pricina miscarii lor repezi au devenit incandescente. Atomii mai grei si mai putin fini au fost impinsi in jos spre centrul gindit al tomii si aici au format pamntul. Procesul lumii, devenirea, dezvoltarea si disparitia lumilor sint stapinlte de o necesitate identica cu legitatea naturii.

Leucipp priveste si sufletul tot din punctul de vedere al conceptiei sale moniste. El reprezinta ideea ca si sufletul este material. Sufletul este cauza miscarii organismelor vii cit si al proceselor vietii. Sufletul consta si el din atomi in forma de sfera ca si focul. Fiind purtatorul vietii, sufletul este intr-o strinsa legatura cu respiratia. Din pricina ca aerul apasa asupra corpurilor fiintelor vii si prin aceasta rapeste cei mai usori atomi, ce sint necesari acestora, este necesar ca prin respiratie aceste fiinte sa inhaleze mereu si mereu atomi ai focului. Leucipp cauta sa explice somnul si moartea, slujindu-se tot de teoria atomilor. Deci Leucipp este departe de a concepe sufletul ca fiind o entitate spirituala. Dar, sub influenta lui Empedocle, el a cautat sa faca o incercare de a fundamenta o fiziologie a simturilor. Vederea el cauta s-o explice prin aceea afirmind ca, de la corpuri pleaca mici imagini, ce intilnesc ochii in care apoi acestea se reflecta. Leucipp nu face distinctie intre perceptia senzoriala si gindire, iar cosmologia lui inseamna un regres fata de antemergatorii sai. Dar totusi marele lui merit este acela de a fi facut teoria atomilor, care a fost verificata in timpurile noastre de fizica atomica.

24 Iulie 2012

Vizualizari: 2320

Voteaza:

Leucipp din Milet 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE