Chilia in care s-a nevoit Parintele Serafim Rose se afla inca si astazi pastrata in Manastirea Sfantul Herman de Alaska, din localitatea Platina, America. Acolo, in padurile dese ce o inconjoara, s-a nevoit Parintele Serafim. Manastirea pastreaza un program monahal cu multa randuiala si curatenie in vietuire, straduindu-se, dupa puteri, sa urmeze marilor parinti de odinioara.

Parintele Serafim Rose este cunoscut si iubit astazi in intreaga lume, incepand cu Rusia, America si celelate rari ortodoxe. Un ortodox american convertit, petrecand cateva luni in Rusia, a scris: "Cand faceam cunostinta cu un rus, intotdeauna, dupa ce aflau ca sunt american, ma intreba cu emotie: L-ati cunoscut pe Parintele Serafim Rose? Este un lucru minunat ca aproape toata lumea stie de el."

In vremea cand religia lor era batjocorita si subminata de statul ateu, Parintele Serafim vorbea deschis poporului rus, impotriva duhului necredintei din intreaga lume, facandu-i sa nu se rusineze de credinta stramoseasca, intarindu-i si incurajandu-i sa duca lupta mai departe.

Cine este acest om care, desi era cunoscut numai unei mici parti a oamenilor din apusul bogat si foarte felurit, a facut o impresie atat de uimitoare asupra tarilor ortodoxe rasaritene, aflate in suferinta? Cine este acest filosof duhovnicesc patrunzator, care parea sa fi iesit din vreun vechi Pateric? Cine era acest calugar "salasluitor al pustiei", al carui nume este acum in Rusia impresurat de cuvinte despre viata sa retrasa din pustie? Raspunsul este acela ca acest om, care a fost sa se numeasca Parintele Serafim Rose, era in esenta un american obisnuit, bun, si mai presus de toate drept. A fost crescut in California insorita de Sud, din parinti care nu auzisera niciodata de Ortodoxia rasariteana.

Chilia Parintelui Serafim Rose din Platina

Manastirea din Platina, inchinata Sfantului Herman de Alaska, se afla in apropierea localitatii omonime, in California, Statele Unite ale Americii. Platina este o comunitate rurala micuta, cu un numar de aproximativ 200 de persoane din Tinutul Shasta, aflata la o distanta egala de 40 de mile vest fata de Redding si Red Bluff. Manastirea este inaltata pe varful unui deal inalt, asemanator unui munte; pana la aceasta, pelerinii urca panta abrupta, cu drum pavat, adunandu-se pe cale si linistindu-se treptat.

Manastirea din Platina a fost intemeiata in anul 1963, in localitatea San Francisco, iar mai apoi a fost mutata in Platina, in anul 1969, de catre Parintele Serafim Rose, adormit in Domnul la anul 1982, si de catre Parintele Herman. Aceasta manastire a primit binecuvantarea episcopala a Sfantului Ioan Maximovici, adormit in Domnul la anul 1966. In anul 2000, Manastirea din Platina a fost incorporata in Biserica Ortodoxa Sarba.

Asa cum arata calugarul impreuna ostenitor cu el pentru o perioada de multi ani: "Parintele Serafim a fost omul care a stiut cum sa sufere." El a cunoscut masura suferintei mantuitoare, a vazut-o lucrand in mucenicii si duhovnicii crestini din vremea sa, si a primit-o din voia sa - nu numai pe din afara, prin greutatile vietii sale calugaresti din pustie, ci si launtric, in durerea inimii, care caracterizeaza dragostea crestina adevarata.

Nevointele acestuia sunt adesea intalnite, fugar, printre randurile pastrate despre acesta. Manastirea din Platina si chilia aflata in pustia padurii pastreaza inca si astazi duhul parintelui, care aprinde inima pelerinilor de ravna spre cele sfinte si spre urmarea marilor parinti ai Bisericii lui Hristos.

Chilia in care parintele Serafim Rose s-a nevoit un numar insemnat de ani este o camaruta saracacioasa, ce seamana mai mult a magazie de depozitat unelte, decat a spatiu de locuit un om. Cu peretii din scanduri si acoperisul acoperit cu carton, camaruta isi strange la piept locuitorii si inchinatorii, inchizandu-si cele doua iesiri spre lumina: usa si ferestrele.

In interiorul chiliei parintelui, totul este simplu si de trebuinta, nimic de prisos, nimic in plus. Un dulapior cu sertare pastra cartile si cele de trebuinta rugaciunii, icoanele atarna de cate o scandura din parete, iar ferestrele se deschid larg spre lumina fapturii lui Dumnezeu. Vazand acest interior saracacios in cele ale sale, dar bogat in simplitatea si odihna oferita sufletului, orice crestin care ii calca pragul este cuprins de o tacere buna, ganduri de rugaciune venindu-i in minte.

         

Totul este odihnitor si aprinzator al inimii spre ravna rugaciunii si iubirii de Dumnezeu, padurea cu pomii cei batrani, chilia cea micuta cu scandurile ei sfintite de multimea rugaciunilor, icoanele ce au privit spre nevointele Parintelui Serafim Rose, cararea ce duce spre manastire. Dea Domnul sa ne invrednicim si noi a intelege cele de folos din viata parintelui si din modul simplei sale vietuiri, caci pana si in cel mai modern loc de pe pamant, omul poate duce viata simpla.

Desi parintii stiau ca sihastria din salbaticie era locul dat lor de catre Dumnezeu pentru a-si lucra mantuirea, nu se asteptau, desigur, ca oricine ar fi venit catre ei sa urmeze acelasi drum. Ei au vazut ca cei mai multi dintre oamenii insuflati de idealul pustiei si de vietile sfintilor sihastri erau sortiti, datorita imprejurarilor randuite lor de catre Dumnezeu, sa-si mantuiasca sufletul vietuind in lume; lumea le putea oferi linistea dorita, in pofida aparentei tuturor piedicilor.

Pustia, asa cum o definea candva Parintele Serafim, este "liman de scapare de furtuna si indeletnicirile lumii si locul unor puternice lupte duhovnicesti pentru dobandirea Imparatiei Cerurilor." In chip vadit, viata in salbaticie duce cu strasnicie catre aceasta, dar cu adevarat vitala este doar inclinarea sufletului, a unui suflet ce se simte pe sine un "exilat". Aceasta inclinare se poate dobandi de catre crestini in orice imprejurari.

Teodor Danalache