Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei

Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei Mareste imaginea.

Crampeie din activitatea pastoral – misionara a Episcopului Dr. Nicolae Popovociu al Oradiei

Acest succint material il dorim a fi un act de comemorare, de aducere in constiinta noastra, a celor de astazi, a personalitatii marelui episcop al Oradiei, Dr. Nicolae Popoviciu, acum la implinirea a 107 de ani de la nasterea sa. Stiut fiind faptul ca biografia sa este arhicunoscuta, am tinut sa punem accent aici pe cateva momente din vasta si bogata sa activitate pastoral-misionara din timpul celor patrusprezece ani de arhierie ai sai ca arhipastor asupra acestor meleaguri ai perioadei dintre anii 1936-1950.

Noul Episcop al Oradiei inca din primele zile de dupa investirea sa in aceasta treapta a purces la drum alcatuindu-si un program foarte riguros si foarte sistematic in acelasi timp in vederea rezolvarii si solutionarii diferitelor probleme de natura bisericeasca din cuprinsul eparhiei pe care a luat-o sub mantia arhiereasca a obladuirii sale. Asa a purces la drum incepand cu un consiliu eparhial in cadrul caruia s-a consultat cu toti membrii acestui inalt for bisericesc discutand diferitele probleme ale eparhiei si solutionarea lor si implicandu-i pe toti colaboratorii sai in rezolvarea acestor probleme. Inca din primele zile a pornit in lungul si latul eparhiei facand foarte multe vizite canonice pe la diferite parohii pentru a constata la fata locului si pe viu problemele cu care se confrunta preotii parohi si pastoritii lor. Peste tot tanarul ierarh a impartasit cuvant de invatatura si de mangaiere a sfatuit si incurajat si a luat aminte la toate cele spuse de catre cei cu care s-a intalnit si intretinut.

Episcopia in care a venit ca ierarh eparhiot Prea Sfintitul Nicolae avea foarte multa nevoie de o persoana ca el, tanar si dinamic, pentru a simti prezenta ierarhului in diferitele probleme, structuri si teritorii ale ei si pentru ca aceasta prezenta sa fie realmente eficienta, cu urmari pozitive.

Daca ar fi sa dam exemple concrete din activitatea sa pastoral - misionara, ne oprim pentru inceput la sfintirea temeliei si asezarea pietrei fundamentale la Biserica Ortodoxa Romana din comuna Santandrei care a avut loc duminica 5 iulie 1936. Alaturi de Prea Sfintitul au mai participat: P.C.Sa iconom stavrofor Zaharia Moga, Stefan Munteanu rectorul Academiei Teologice, Protopop Ioan Bonatiu, Consilierul eparhial Ioan Evutianu, Par. Protopop Vasile Popovici, Pr. Dr. Petre Procopovici, Pr.Gh.V.Popovici din Toboliu, Par. Cinca preot roman din Santandrei, primpretorul Vladimir Mutiu, D-na si D-l Anastasia Mavrodim, directorul Scolii Normale de Stat ,,Iosif Vulcan'', D-na si D-l dr. Nicolae Apostolescu profesor, D-na si D-l Seitan, D-l Dr. Haragus notar public, Teodor Roxin, D-na si D-l Cornel Givulescu profesor, un grup de ostasi ai Domnului si in frunte cu D-l inspector Pompiliu Dan, D-l Nicolae Firu invatator director, pensionar, D-l Ioan Cotrus profesor, D-l Ioan Mangra, presedintele Comitetului Scolar Judetean si presedintele Asociatiei Invatatorilor din Bihor, D-l Dr.Teodor Ilutia, D-na si D-l Dr. Alexandru Hasas, D-l Teodor Popa presedintele Astrei din Bihor, Corul studentilor Ortodoxi, D-na si D-l Negrut invatator in localitate, D-l Feldureanu notar, D-l primar Teodor Chisva, D-l plutonier Ioan Nica seful postului de jandarmi si numerosi credinciosi din comunele din jur.1
O alta pagina din bogata agenda pastoral - misionara a Prea Sfintitului Nicolae a fost sfintirea temeliei si asezarea pietrei fundamentale la Biserica Ortodoxa Romana si la cazarma ,,Dacia'' din localitatea Marghita care s-a desfasurat in ziua de duminica 14 iulie 1936, la care, alaturi de Prea Sfintitul au participat D-l Ioan Bancila prefectul judetului, P.C.Par.protopop Vasile Popoviciu, consilierul eparhial Ioan Evutianu si diaconul Cornel Moga. Au fost intampinati de catre primarul orasului Gheorghe Heghier, iar la cazarma ,,Dacia '' au fost intampinati de catre Lt. Ing. Gheorghe Ceocea si de catre lt. Col. Ghiorghiu impreuna cu alti ofiteri si militari.2

La resedinta episcopala Episcopul Nicolae primea zilnic foarte multe audiente, in cadrul carora asculta doleantele si sugestiile multor clerici si a multor mireni. Convoca consiliul eparhial si permanenta eparhiala ori de cate ori era nevoie, consulta, elabora si semna foarte multe acte si documente eparhiale pentru diferite probleme din diferite ramuri si domenii cum ar fi: domeniul invatamantului teologic, aproba diferite actiuni si manifestari culturale, implicandu-se si participand personal la ele, la buna organizare si functionare a lor. De asemeni redacta, emitea si aproba diferite acte si documente chiriarhale de natura bisericeasca. Toate aceste activitati si actiuni ale Preasfintitului erau transparente si erau stiute de catre oricine era interesat de problemele bisericii, deoarece ele erau consemnate in scris in revista eparhiala ,,Legea Romaneasca'' si in alte publicatii ale vremii.

Tanarul vladica se ocupa foarte indeaproape de problemele tinerilor, mai ales de cele ale tinerilor seminaristi, teologi si preoti. De asemenea se ocupa indeaproape, cercetandu-i si sfatuindu-i, de membrii asociatiei ,,Oastea Domnului'', de membrii Asociatiei Studentilor Ortodocsi, de Asociatia Femeilor Ortodoxe, participand la diferitele lor actiuni si activitati si binecuvantand lucrarea acestora.

Tanarul ierarh avea largi orizonturi, perspective si preocupari culturale, fiind foarte deschis tuturor actiunilor si activitatilor de acest gen si participand la toate acestea ori de cate ori avea ocazia si timpul ii permitea. De fapt el insusi a ajuns pana la urma un mare om de cultura, un distins teolog si carturar.

Arhiereul Nicolae a initiat o colaborare foarte fructuoasa cu toate institutiile si organismele locale si centrale, castigandu-si in foarte scurt timp toata aprecierea si pretuirea tuturor factorilor de decizie. De aceea, putem spune cu toata convingerea si certitudinea ca Biserica Ortodoxa de pe aceste meleaguri a intrat intr-un real progres spiritual, cultural, social si material. Preasfintitul a stiut sa-i implice pe toti oameniii de buna credinta si doritori de bine, fie ei clerici sau mireni, in diferitele activitati si actiuni ale Bisericii, facandu-i astfel utili spre slujirea Lui Dumnezeu si a oamenilor din Biserica Sa, aducandu-le astfel reale satisfactii si impliniri duhovnicesti.

Ca bun pastor al turmei sale duhovnicesti episcopul Nicolae se afla adesea in mijlocul credinciosilor si a pastorilor lor duhovnicesti, slujindu-le cu timp si fara timp. In ziua de duminica 23 august 1936 a participat la sfintirea temeliei sfintei biserici din comuna Martihaz, unde a fost insotit de catre un sobor de preoti din care a facut parte: par. Ioan Evutianu consilier eparhial, parintii: Popa Terentie din Madaras, Miron Popovici din Ciumeghiu si Emil Ilie din Ghiorac.3

Deodata cu venirea Preasfintitului Episcop Nicolae in eparhie el a constientizat ca este o problema de mare importanta a face sa se construiasca biserici de zid, in locul celor de lemn, dar mai mare si mai importanta este problema de a zidi si cimenta sufletul credinciosilor in dreapta si sfanta credinta strabuna. Daca pentru zidirea de biserici punctul de greutate a ramas si azi pe umarul credinciosilor, zidirea si cimentarea sufletelor insa este in sarcina preotilor si mai ales a episcopului. Mare merit au credinciosii pentru zidirea materiala dar neinchipuit mai mare este meritul aceluia care sfinteste zidirea materiala, care intareste si tine vie Biserica Lui Hristos. Asa de pilda Preasfintitul Nicolae insotit de parintele consilier Ioan Evutianu si de diaconul Aurel Tripon s-a deplasat duminica 30 august la Calea Mare spre a sarbatori impreuna cu credinciosii si de a binecuvanta bisericuta de lemn de aici.4

Tot in aceiasi zi a sfintit temelia bisericii din localitatea Mierlau ; apoi clopotele din Sannicolaul Roman, care a avut loc pe data de 6 septembrie; apoi a vizitat biserica si credinciosii din localitatea Roit.5

O mare misiune pe care o avea de implinit episcopul Nicolae era aceea a realizarii si infaptuirii dorintei credinciosilor din Oradea in frunte cu inaintasul lui - Episcopul Roman Ciorogariu - de a ridica la Oradea o catedrala episcopala care sa se numeasca Biserica cu Soare - fiind o replica la Biserica cu Luna existenta deja. Vom reda mai jos, in acest sens, crampeie din cuvantarea Prea Sfintitului Episcop Nicolae la deschiderea adunarii eparhiale in ziua de 30 mai 1937: ,,...Zidirea catedralei episcopale a format in anul acesta, si va forma si in cei viitori, grija noastra de capetenie. S-au scurs 153 ani de cand credinciosii bisericii noastre din loc si-au multumit trebuintele lor sufletesti la altarul celor doua biserici venerabile: din Velenta si Oradea, biserici devenite istorice pentru duhul de mare jertfa si de neclintita credinta, ce stau la temelia lor si pentru mangaierile nepretuite, pe care l-au revarsat multe decenii de-a randul in sufletele necajite ale Romanilor asupriti. Zilele fericite ale libertatii noastre nationale au adus cu ele atat de profunde transformari, de natura demografica si nationala, in structura populatiei din orasul Oradea, incat ridicarea unui nou Sion ortodox este o porunca mare si neprecupetitoare a clipelor de fata.

Nu numai sub raportul trebuintelor strict bisericesti si de cult, ci si sub acela al demnitatii si al prestigiului nostru romane, aici la granita de vest a tarii, privita chestiunea catedralei - necesitatea zidirii ei se impune cu puterea irezistibila a unui imperativ de cel mai superior ordin. De aceea nu am lasat sa mai treaca pe langa noi nici un ceas nefolosit pentru lucrarile inceputului. In anul acesta am fixat definitiv si am asigurat- dupa cum era de astfel si firesc - locul, pe care se va zidi viitoarea catedrala, lasand sa fie inscris dreptul de proprietate al Episcopiei noastre asupra lui la Cartea Funciara. Consiliul Eparhial avand in vedere o serie intreaga de motive, de natura duhovniceasca si romaneasca, s-a decis pentru terenul, din apropiata vecinatate a resedintei episcopale pe care este cladita astazi Casa Nationala, dimpreuna cu intreg Parcul Traian din fata Palatului Prefecturii, al Tribunalului, al Bancii Nationale si al celorlalte institutii publice din apropiere. Urmeaza sa depunem de acum inainte cu totii, in mod chibzuit, toate sfortarile pentru adunarea si sporirea fondurilor de constructie, ca lucrarile de zidire ale catedralei sa poata incepe cu un ceas mai devreme. 6

In circulara adresata tuturor oficiilor parohiale si protopopesti, catehetilor si profesorilor de religie din eparhie din luna septembrie 1936, Episcopul Nicolae subliniaza importanta Bisericii si a scolii si rolul celor doi apostoli ai neamului - preotul si invatatorul care au misiunea de a catehiza si invata tinerii tarii noastre contribuind la ,,opera de educatie religioasa-morala-crestina si nationala a generatiei tinere care este pivotul tuturor nazuintelor noastre romanesti'' 7, de aceea sunt foarte importanti atat preotul cat si invatatorul si catehetul, atat la tara cat si la oras pentru realizarea acestui nobil deziderat.

Ca o dovada si ca un exemplu viu in acest sens redam in cele ce urmeaza un articol din revista Legea Romaneasca numit foarte simplu si foarte sugestiv: Preasfintia Sa Episcopul Nicolae in mijlocul scolarilor care spune urmatoarele: ,,Intre preocuparile principale ale Preasfintitului Episcop Nicolae, chiar de la luarea conducerii acestei eparhii a fost grija de crestere si educatia tineretului scolar. Inca de la inceputul anului scolar 1936/1937 Preasfintia Sa a adunat in biserica catedrala la o Sfanta Liturghie pe toti elevii scolilor secundare din localitate impreuna cu profesorii lor ortodocsi sa le puna la suflet dorintele morale crestinesti si nationale, dorinte care riguros implinite pregatesc generatia de azi la indatoririle de maine. De atunci si pana azi in scoala si in biserica preotii-profesori de religie au imprastiat necontenit samanta invataturilor crestine intre elevii scolilor religioase de toate categoriile.

Preasfintia Sa dorind sa se convinga, intrucat samanta aruncata de profesorii scolilor a ajuns sa prinda radacini, sa creasca si sa aduca roade, a vizitat la finele anului, la examenele de religie cele mai principale scoli din Oradea cu mai multi elevi ortodocsi: liceul Emanuil Gojdu, Scoala Normala de fete si Scoala Normala de baieti. Mare a fost bucuria Preasfintiei Sale, cand a vazut cu ochii, ca elevii ortodocsi de la scolile amintite, ca spicele pline stau gata pentru seceris. Examenul de religie a fost un seceris bogat. Intreg materialul de invatamant religios: Istoria Biblica, Viata Lui Iisus, Istoria Bisericeasca Universala si Nationala, Dogmatica, Morala, Apologetica cu notiuni de filozofie a religiei, totul a fost un intreg, o materie bine asimilata si bine armonizata cu traditiile neamului, traditii care au fost in stare, prin toate vitregiile, sa ne pastreze limba romaneasca, legea si credinta stramoseasca.

Aceste constatari au determinat pe Preasfintia Sa Episcopul Nicolae sa se bucure sufleteste in mijlocul scolarilor, sa adreseze tuturor cuvinte de lauda: pe cei distinsi sa-i premieze, pe profesorii de religie Par.Dr.Mauriciu Catana, protopopul Ioan Bonatiu si Dr. Dimitrie Bodea sa-i felicite pentru ostenelile depuse la infrumusetarea sufletului si vietii sufletesti a tineretului scolaresc, iar conducatorilor scolilor, D-lor directori: Teodor Nes, de la liceul Emanuil Gojdu, D-nei Directoare Adriana Ciorogariu de la Scoala Normala de fete si D-lui A. Mavrodin de la Scoala Normala de baieti care sunt motorul tuturor infaptuirilor bune de la aceste focare de cultura romaneasca, sa le exprime admiratia si sa le binecuvanteze munca pusa in slujba adevaratei culturi a neamului romanesc.

La examenele de religie, pe langa Preasfintia Sa si insotitorilor Preasfintiei Sale, Parintele consilier Ioan Evutianu si Parintele diacon Ioan Dinu, au luat parte toti profesorii ortodocsi de la sus numitele scoli. In sufletul scolarilor examenul de religie prezidat de Preasfintia Sa Episcopul Nicolae a ramas inscris ca o pagina de frumoasa aducere aminte, iar in ceea ce priveste educatia tineretului scolar aceasta vizita a Preasfintiei Sale a insemnat un pas inainte !''.8

In activitatea sa Preasfintitul Episcop Nicolae a avut o deschidere reala, ecumenica si fata de alte biserici, si fata de alte persoane de alta confesiune si de alta natie. Asa se face ca Preasfintitul a facut parte din diferite delegatii ale Bisericii Ortodoxe Romane, si a condus diverse delegatii ale episcopiei Oradiei in vizitarea a diferitelor biserici surori unde a prezentat si reprezentat Biserica Ortodoxa Romana si invatatura ortodoxa cu tot ce are ea specific. De asemenea a si primit foarte multe delegatii a diferitelor biserici din diferite parti ale lumii care au venit cu scopul de a ne cunoaste la fata locului in diferite aspecte si moduri ale invataturii si comportamentului acestui popor. Daca ar fi sa dam un exemplu, ar fi potrivit sa il dam pe acela in care un grup de oaspeti englezi in calatorii de studii prin Romania viziteaza Episcopia Ortodoxa Romana a Oradiei si pe Preasfintitul nostru Episcop Nicolae. La 24 iunie au sosit in tara doi oaspeti din Anglia: Profesorii Victor Sheorburn si Robert Nelson care au intreprins o calatorie de studii mai ales asupra monahismului ortodox si a vietii bisericesti de azi. In Moldova, in Bucovina, la Nistru si pe la manastirile din Oltenia au cules bogate informatii din trecutul monahismului si a vietii religioase a neamului nostru.

In Transilvania, calatorii englezi n-au avut de cercetat manastiri ortodoxe, dar i-au interesat mult viata religioasa a poporului, activitatea clerului si raportul Bisericii cu intreaga viata a neamului.

La Oradea, la o episcopie tanara au aflat realizari mari. I-a impresionat mult spiritul de jertfa romanesc din Bihor. In putinele parohii unde au ajuns, au vazut cu ochii bisericuta veche de lemn, trecutul nostru bisericesc, si indata langa ea, biserica noua de zid, modern lucrata, care reprezinta starea noastra de libertate si de progres de azi. Oaspetii englezi au vizitat si casele taranilor romani si traiul lor, convingandu-se ca taranul roman e inca sarac, dar e bun, harnic, inteligent, calitati care in curand il vor ridica pe o treapta mai inalta si sociala si economica.

Au ramas convinsi ca Biserica Ortodoxa Nationala e chemata si in prezent si in viitor a avea un rol hotarator asupra destinelor tarii si ale neamului. Se asteapta sa se inceapa un curent de cunoastere si de intelegere a starilor si situatilor reciproce din cele doua biserici .9

Un mare eveniment al carui organizator, sustinator si participant direct a fost Prea Sfintitul Nicolae este Adunarea Asociatiei Clerului ,,Andrei Saguna'' , care a avut loc la 27 Octombrie in sala de sedinte a episcopiei ortodoxe, sub presedintia P.S.Sale. Au participat peste 80 preoti din eparhie.

Scopul acestei asociatii este apararea prestigiului si intereselor bisericii; promovarea culturii teologice si a vietii morale intre membrii clerului; indrumarea vietii religioase in popor, cultivarea simtului de colegialitate intre preoti si ocrotirea intereselor lor.

Adunarii i-a premers oficierea Sfintei Liturghii si chemarea Sfantului Duh.
Adunarea a fost deschisa de presedintele ei activ P.C.Sa Cornel Mager, care parenteaza moartea episcopul Roman si reliefeaza personalitatea noului episcop Dr. N.Popovici.

Vorbeste apoi de cea mai mare plaga a lumii, de comunism. Biserica insa e singura institutie care poate pune stavila acesteia pentru ca toate problemele vietii gasesc solutionare in Evanghelia Lui Iisus Hristos.
P.S.Sa Episcop Nicolae, luand cuvantul, spune intre altele:

Cu mult dor am asteptat, de la venirea mea ca episcop in Oradea, clipa de fata. Am asteptat sa vad pe iubita mea preotime din Oradea, slujitoarea altarelor, prin care se lucreaza mantuirea vremelnica si vesnica a neamului.

Episcopia noastra se gaseste azi, sub toate raporturile in faza embrionara, caci nu de mult a fost chemata la viata. Pentru a intari o eparhie se cer veacuri si decenii.

Episcopia noastra traieste vremuri apocaliptice. Toti si toate au semnalat primejdia comunismului. Mijloace practice pentru combaterea comunismului la sate si orase biserica are multe, dintre care cel mai principal este pastoratia individuala si viata sfanta a preotului.

In continuare, P.S.Sa explica mai multe probleme din viata pastorala a preotilor. Staruie mai ales asupra atitudinii preotului la sfantul altar. Apoi insista asupra sfintelor taine, cuminecatura si spovedania, asupra predicii si asociatiilor religioase. La toate aceste servicii cere preotilor caldura, suflet aprins si elan, caci in felul acesta poate sa fie preotul facatorul de minuni al veacului de azi.

Da apoi indrumari administrative cu privire la epitropiile parohiale, la ingradirea mormintelor, la bibliotecile parohiale, la starpirea concubinajului si la alte chestiuni de interes profesional.
Dupa ce parintele Aurel Muset din comuna Giris isi rosteste interesanta conferinta despre ,,Biserica si comunism'', secretarul asociatiei, P.C.Sa Parintele consilier Ioan Evutian, da citire raportului asupra activitatii asociatiei in anul 1935-1936, ajungand la concluzia ca aceasta asociatie, care cuprinde 13 despartaminte, si-a atins scopul de a indruma viata religioasa a poporului de la sate spre adevarata viata crestina si a pune stavila tuturor influientelor stricacioase care atenteaza la viata, religioasa, morala si nationala a poporului nostru.
Se fac mai multe propuneri pentru viitor.

O arzatoare dorinta a preotilor de la sate s-a implinit azi, gratie concursului dat de P.S.Sa episcopul Nicolae. Este vorba de infiintarea unui camin preotesc in palatul resedintei episcopale, unde preotii veniti de la tara vor gasi adapost.

Adunarea a votat o motiune pentru o salarizare cat mai echitabila a clerului.

Preotimea, in frunte cu P.S.Sa, cu membrii consistoriului si cu profesorii teologi, au luat masa la Academia Teologica.10

Episcopul Nicolae a fost foarte implicat in desfasurarea diferitelor momente si evenimente istorice fiind foarte atasat slujirii neamului, participand la derularea multor evenimente care au devenit istorice cat si la comemorarea altora. Un astfel de eveniment s-a desfasurat in cadrul marilor serbari romanesti de la Satul Mare.
In ziua de 13 Decembrie cor. au avut loc la granita de nord-vest a tarii mari sarbatori nationale in cadrul carora a fost inaugurat noul palat administrativ al judetului Satu Mare, a fost dezvelita statuia marelui luptator Vasile Lucaciu si s-a tinut o mare adunare antirevizionista.

Aceasta intreita sarbatoare a fost un minunat prilej de afirmare a solidaritatii romanesti pe care Romanii de pe intreg cuprinsul tarii au tinut sa o manifeste participand intr-un numar impresionant de mare.

La acest mare praznic national a participat si P.S. episcop Nicolae al Oradiei. P.S.Sa a plecat de la Oradea in ziua de 12 Decembrie insotit de PP.CC.Lor Cornel Magieru, vicarul episcopiei, Stefan Munteanu, rectorul Academiei Teologice, Zaharia Moga, Ioan Guiasiu, consilier eparhial si diaconul Cornel Moga.

Aceasta prima vizita a P.S.Sale in Satu Mare a adus mare bucurie si mangaiere in sufletul credinciosilor nostrii.

In gara Satu Mare P.S.Sa a fost primit de autoritatile bisericesti si civile si de un numeros public in care am remarcat grupul doamnelor din societatea ,,Altarul''. Tuturor le-a raspuns P.S.Sa, multumindu-le pentru primirea calda pe care i-au facut-o.

De la gara P.S.Sa a mers de-a dreptul la Capela unde dupa o scurta slujba P.S.Sa a vorbit credinciosilor despre insemnatatea serbarilor ce aveau sa se desfasoare a doua zi si totodata i-a indemnat si imbarbatat la munca grea a ridicarii Catedralei Ortodoxe Romane din loc.
In dimineata zilei urmatoare s-a facut inaugurarea si sfintirea noului Palat Administrativ. Serviciul religios a fost oficiat de P.S.Sa Episcopul Nicolae, inconjurat de un sobor de peste 30 de preoti, in prezenta membrilor guvernului, a domnilor Ion Inculet, vicepresedintele Consiliului de Ministrii, Valeriu Pop, ministrul Industriei si Comertului, Tiberiu Mosoiu, subsecretar de Stat la Ministerul Domeniilor, Stelian Popescu, directorul ziarului ,,Universul'' si presedintele ,,Ligii Antirevizioniste'', a senatorilor, deputatilor, prefectilor, sefilor de autoritati si a unei mari multimi de intelectuali si tarani. In cuvantul sau Preasfintitul Nicolae a spus: ,,Cu sufletul stapanit de cutremurare sfanta am inaltat rugaciuni fierbinti inaintea tronului Lui Dumnezeu, ca sa-si coboare cu imbelsugare binecuvantarea Lui intaritoare si sporitoare asupra acestui Palat, care are menirea sa slujeasca de acum inainte, din neam in neam, la intarirea noastra nebiruita pe aceste plaiuri. Biserica se bucura ori de cate ori vede, ca puterea spirituala a neamului se intrupeaza in opere marete, care arata si vestesc tuturor vrednicia poporului roman.

Astazi se incheie o epoca de rataciri si asupriri istorice si incepe alta de ispasiri istorice. Stapanirea vremilor trecute a fost o stapanire ucigatoare a sufletului romanesc, stapanirea care intra si se salasluieste acum in acest nou Palat trebuie sa fie o stapanire care aduce invierea si inaltarea acestui suflet. Noul Palat Administrativ va ispasi si va sterge prin ceea ce va realiza faradelegile Palatului de trista pomenire care la precedat. Greselile trecutului sa ne faca sa fim cu luare aminte si cu intelepciune in viitor.

Palatul acesta Administrativ trebuie sa fie in primul rand si mai presus de toate un palat al dreptatii. Istoria ne da numeroase dovezi ca numai stapanirile calauzite in opera lor de guvernare de principiul suprem si vesnic al dreptatii au dainuit, au spintecat veacurile si s-au afirmat cu putare in lumina istoriei... Rog pe Bunul Dumnezeu sa asculte rugaciunile pe care le-am facut cu totii din suflet si sa-si trimita Harul Sau ceresc asupra acestei institutii - din care sa porneasca razele binefacatoare ale culturii si ale progresului pe toate taramurile pentru neamul nostru''

P.S.Sa a sfintit cheile Palatului pe care domnul ministru Ion Inculet le-a predat prefectului judetului.11

Din acest eveniment constatam bunele relatii pe care Preasfintitul Nicolae le-a creat si le-a intretinut cu institutiile locale si centrale ale statului creandu-se o adevarata simbioza si armonie intre institutiile puterii vremelnice si a celei vesnice.

La un alt mare eveniment la care a participat episcopul Nicolae si care a simbolizat bunele relatii de armonie si fratietate intre cele doua Biserici Romanesti, cea Ortodoxa si cea Greco-Catolica, a fost dezvelirea statuii lui Vasile Lucaciu.
Dupa inaugurarea Platului Administrativ toata multimea, in frunte cu P.S.Episcop Nicolae si cu membrii guvernului a strabatut orasul indreptandu-se spre piata unde era asezata impunatoarea statuie a marelui luptator nationalist Vasile Lucaciu.

Slujba sfintirii a savarsit-o P.S. Alexandru Rusu, episcopul greco-catolic de la Baia Mare asistat de sase preoti si doi diaconi care a luat apoi, ca episcop celebrant, cel dintai cuvantul.

Lumea se astepta la o evocare vibranta a maretei figuri reprezentative a neamului romanesc din Ardeal, la o apoteozare a luptelor pline de barbatie si infruntatoare de toate primejdiile pe care le-a purtat pentru neamul sau tribunul Vasile Lucaciu. Dar P.S.Sa spre uimirea si indignarea tuturor - ortodocsi si uniti deopotriva- stapanit si obsedat de cuvantul ca testamentul lui Vasile Lucaciu n-a fost implinit integral. Vasile Lucaciu, dupa afirmatia P.S.Sale, a lasat un testament dublu: politic si religios. S-a realizat numai unirea politica a Romanilor si nu cea religioasa, pe care Vasile Lucaciu ar fi sapat-o in inscriptia de pe frontispiciul bisericii zidita de el in Sisesti: ,,Pro S.Unione Omnium Romanorum''. A trebuit sa intervina Preasfintitul Episcop Nicolae al Oradiei si chiar distinsul fiu al Bisericii Unite, D-l ministru Dr. Valer Pop, presedintele ,,Agrului'' ca sa inlature interpretarea interesata a acelei inscriptii si sa arate ca insusi Vasile Lucaciu, spre a preintampina orice rastalmacire a ,, Uniunii Sacre'' in sensul unei uniri religioase cu Roma papala, a afirmat, la sfintirea bisericii ca se gandeste numai la sfanta unire politica a tuturor Romanilor.

Incercarea Preasfintitului de la Baia Mare de a intuneca mareata figura a lui Vasile Lucaciu facandu-l ceea ce n-a fost: un agent al prozelitismului papistasesc, a fost acoperita de compatimirea unora si de indignarea altora. Preasfintitul de la Baia Mare a facut un rau serviciu unitilor cand i-a mai pus in fata intregului neam si ca protestatari impotriva inchipuitei invinuiri din partea fratilor lor ortodocsi, ca ei ar fi tradatori de neam. Nu se poate o mai mare crima decat invrajbirea unui neam care se stie si se simte unul si nedespartit.

In atmosfera romaneasca de la serbarile din Satu Mare a sunat in pustiu si apelul patetic al Preasfintitului de la Baia Mare ca intreg neamul romanesc sa alerge la Roma si sa se adape acolo la izvorul ce curge din stanca Sfantului Petru. Lumea avea impresia, ca Preasfintia Sa pentru a-si repara greseala de a nu fi participat la instalarea mitropolitului sau, ceea ce de buna seama i-a atras mania Romei si pentru a imblanzi aceasta manie si-a luat indrazneala - fie ce-o fi de a invita intreg neamul romanesc sa intre in solidaritatea catolica, suprapunand-o pe aceasta solidaritatii nationale romanesti>

Raspunsul a venit prompt si academic. L-a dat Prea Sfintitul Nicolae al Oradiei, in aplauzele unanime ale intregii asistente.

Preasfintia Sa adresandu-se celor de fata a spus:

,,Domnilor Ministri,
Preasfintite,
Prea Cucernici Parinti,
Frati Romani,
Biserica stramoseasca a neamului nostru m-a trimis la aceasta sarbatoare exclusiv romaneasca pe mine, cel mai tanar episcop al ei, ca sa aduc sentimente de calda recunostinta pentru acela care a fost Vasile Lucaciu, marele luptator al neamului romanesc de dincoace de Carpati. In numele I.P.Sf. Mitropolit Nicolae, in numele meu personal si al celorlalti frati chiriarhi, aduc si binecuvantarea bisericii mele la dezvelirea acestui maret monument.
La un praznic atat de mare cum este cel de astazi nimeni nu poate sluji decat la un singur altar, la altarul neamului. Acest altar nu este in afara de hotarele tarii, ci inlauntrul lor si el este atat de larg incat poate cuprinde in jurul lui - mai presus de orice deosebiri - pe toti aceia in ale caror piepturi bate un suflet romanesc si in ale caror vine curge sange romanesc. De aceea glasul meu, in aceste momente, nu va fi glas izvorat din adancurile constiintei mele confesionale, ci glas smuls din adancurile iubirii mele de neam...
Frati Romani ! Biserica neamului va face prin mine, in aceste clipe, aceasta izbavitoare chemare pentru ceasul prin care trecem: veniti de astazi inainte voi toti care locuiti pe aceste plaiuri, la aceasta statuie a lui Vasile Lucaciu si va invatati aici: Ce este iubirea de neam ? Ce este credinta in idealul neamului ? si Ce inseamna jertfa adusa pentru implinirea acestui ideal ?...

Luati in mana tot mai des testamentul romanesc a lui Vasile Lucaciu. Cititi-l ! Cinstiti-l ! Impliniti-l ! Si fericiti si in veci nebiruiti veti fi ''.12
Au mai tinut cuvantari : D-l Dr. Valer Pop in numele guvernului, D-l Stelian Popescu, directorul ziarului ,,Universul'' etc.
Dupa terminarea discursurilor s-a desfasurat defilarea scolilor in frunte cu profesorii si profesoarele si cortegii nesfarsite de tarani, veniti din judetele invecinate in pitorescul port romanesc. Seara Par. Prof. Univ. Dr. Ioan Lupas a tinut la teatru o conferinta in cadrul ,,Ligii Antirevizionioste''.13
In paginile acestei lucrari trebuie sa amintim si de grija Episcopului Nicolae fata de inaintasul sau Episcopul Roman Ciorogaru de pioasa amintire, organizandu-i un impresionant parastas cu ocazia implinirii unui an de la trecerea sa la cele vesnice. Redam, in cele ce urmeaza, randurile scrise in revista ,,Legea Romaneasca'' referitoare la acest eveniment :
"Joi, 21 Ianuarie 1937, implinindu-se un an de la moartea Episcopului Roman Ciorogariu, restauratorul Orazii si primul ei episcop, s-a savarsit, la Catedrala, la Biserica cu Luna, un parastas precedat de Sfanta Liturghie. Parastasul l-au oficiat PP.SS.Episcopii Andrei al Aradului si Nicolae al Oradiei, asistati de un sobor de 12 preoti si 2 diaconi.

Au luat parte la pomenirea regretatul episcop: I.P.S.Sa Dr. Valeriu Traian Frentiu, episcopul roman unit al Oradiei, d-l prefect Dr.Ion .Bancila si d-l subprefect Augustin Chirila, in fruntea sefilor de serviciu din administratia judeteana si a tuturor primpretorilor din judet, d-l primar Dr.Vasile Bledea cu sefii de servicii de la Primarie, reprezentantii societatilor culturale din localitate, numerosi intelectuali romani de ambele confesiuni, elevi si eleve, un numar frumos de credinciosi si rudele raposatului episcop.

Toti au venit sa aduca prinosul recunostintei si dragostei fericitului in Domnul Episcop Roman care tuturor le-a fost sfatuitor si indrumator de viata.

Raspunsurile liturgice si cantarile funebre le-a executat corul Academiei Teologice: ctitoria marelui defunct.

Dupa oficierea parastasului, P.S.Sa Episcopul Andrei al Aradului aduce, in cuvinte miscatoare, prinosul de recunostinta al ucenicilor venerabilului dascal care a fost Episcopul Roman, spunand intre altele urmatoarele:

S-a implinit un an de cand ochii intemeietorului acestei eparhii, ochii aceia senini ca albastrul cerului s-au inchis, iar trupul lui trudit zace sub lespedea acestei catedrale. Noi, fiii lui duhovnicesti si ucenicii lui, am incercat atunci o mare durere. A trebuit sa treaca un timp pana sa ne impacam si sa acceptam cu resemnare pierderea. Am dat vremii un tribut de un an pentru ca imaginea marelui disparut sa renasca, revelatoare si pentru vesnicie, in amintire. Nu am venit sa plangem, nici sa preamarim ci sa afirmam legatura indestructibila a dragostei dintre noi si Episcopul Roman. El a trecut in vesnicie si nu are nevoie de cuvinte de slavire, ci noi care am ramas in timp, avem nevoie de indemnul si incurajarea lui. Legatura cu cei morti este temelia credintei noastre. De aceea, venim astazi sa facem in acest locas de inchinaciune marturisirea, ca legatura dragostei intre el si noi nu s-a rupt.

In testamentul moral al Episcopului Roman se pot citi urmatoarele indemnuri: ,,Iubitul meu cler, mangaiati poporul meu prin slujbe liturgice, luminati-i calea si fiti doctori alinatori de suferinte pentru el'' - in alt loc, adresandu-se ucenicilor sai, spune: ,,Fiti legatura intre trecutul trait de mine si viitorul ce sta inainte''.
Noi spunem si marturisim, ca nu s-a pierdut si nu se va pierde nimic din testamentul sau moral. Fericite Parinte Roman, nu s-a stins nimic de pe vatra luminoasa lasata de tine. Brate tinere au luat conducerea eparhiei tale. Vegheaza asupra legaturii de dragoste dintre noi si o binecuvanteaza. In veci sa fie pomenirea lui intre noi''.

Preasfintite Parinte Nicolae al Oradiei, urmasul fericitului in Domnul Episcop Roman, urca amvonul ca sa aduca prinosul recunostintei si dragostei Sale si al Eparhiei memoriei intaiului Episcop, spunand urmatoarele :
"Am plecat astazi de la resedinta episcopala cu dorinta in suflet de a lasa sa se rosteasca cuvantul, ce se cuvenea sa fie rostit in aceasta zi, de Preasfintitul Andrei, Episcopul Aradului, care timp de 20 de ani a trait si a muncit in nemijlocita apropiere si in cea mai stransa colaborare cu fericitul in Domnul Episcop Roman. Atmosfera este insa plina de atata pietate incat imi este cu neputinta mie care am luat in mana carja de pastor al acestei eparhii sa nu smulg si eu din sufletul meu o marturisire. Preasfintitul Andrei a facut pomenire de doua comandamente din testamentul moral al Episcopului Roman a caror indeplinire imi revine mie. Eu, urmasul lui, fac aici marturisire solemna ca testamentul moral al defunctului se va implini intocmai. Nu avem sa indeplinim lipsurile lui ci pe cele ale vremii in care a trait el. Episcopul Roman a pus la temelia acestei eparhii piatra cea din capul unghiului. Aceasta temelie este atat de puternica incat vremurile nu o pot clinti. Ma leg, sa maresc si sa sporesc patrimoniul pe care l-a lasat neamului si bisericii.
Ma simt indemnat sa implinesc cu sfintenie testamentul lui si sa-i pastrez in sufletul meu toata iubirea si pentru un motiv de ordin personal. Fara a ma cunoaste mai de aproape si fara sa fi crescut in scoala lui, cand a simtit ca i se apropie sfarsitul, gandul lui s-a indreptat catre un modest profesor de la Academia de Teologie din Sibiu pe care l-a vrut sa-i fie urmas. Aceasta incredere acordata mie ma obliga in constiinta ca sa-i fac stralucite numele si opera.
Pomenirea de un an a Episcopului Roman inseamna pentru mine un prilej de fagaduinta si ziua de maine va putea sa verifice implinirea fagaduintelor mele, in fapte.

Vesnica sa-i fie pomenirea in sufletele tuturor, caci pentru toti a luptat si de la toti a binemeritat''.
Primeste, Doamne, la altarul Tau cel mai presus de ceruri jertfa duhovniceasca a noastra pe care am adus-o pentru robul Tau Episcopul Roman si odihneste sufletul lui in latura dreptilor, iar in ,,Ziua Aceea'' da-i lui, Doamne, ,,cununa dreptatii caci lupta cea buna a luptat, la capatul drumului a ajuns si credinta a pazit''.14
Pe 1 octombrie 1937 Prea Sfintitul Episcop Nicolae a luat atitudine fata de unele probleme care au survenit in invatamantul nostru si care erau potrivnice Bisericii noastre si invataturilor ei. Sub titlul: Inalt indemn arhieresc aceasta atitudine a fost consemnata in revista Legea Romaneasca, articol pe care il redam in cele ce urmeaza, el fiind foarte important deoarece constatam astfel implicatia benefica a episcopului de atunci in toate problemele existente la acea vreme, aceasta atitudine avand consecinte pozitive pentru societatea noastra pe care ierarhul o dorea crestina pana in cele mai adanci structuri ale ei.
“Nu s-ar putea spune ca scoala romaneasca este ostila conceptiei crestine. Ba, daca am lua in considerare randuiala, ca preotul sa predea invatamantul religios in scoala primara si cea secundara, precum si faptul ca multi, destul de multi dintre dascalii nostrii iau fatisi apararea Bisericii crestine, apreciindu-i corect valoarea, am putea spune ca scoala romaneasca nu este straina de intelegerea rolului deosebit pe care il poate avea religia crestina in formarea omului.
Dar, din nefericire, sunt si unele semne care ne silesc sa avem oarecare rezerve.
Asa, de pilda, ici colo cate un dascal influentat de cate o cultura straina de traditia noastra romaneasca, ridica glas potrivnic religiei crestine, cerand ca statul sa o inlature neintarziat din scoala, ca pe un lucru anacronic. Alti dascali, desi nu se arata vrajmasi ideii crestine, totusi n-au curajul sa spuna sau sa scrie un cuvant favorabil ei, atunci cand i se prezinta prilejul. Iata, am rasfoit, de curiozitate, mai multe manuale noi, de curs secundar. Ceea ce am vazut in unele din ele, e de-a dreptul dezolant. Astfel, intr-un manual de istorie veche, am citit ca poporul evreiesc a fost alcatuit din niste triburi arabe care vietuiau: unele prin peninsula Sinai, altele prin Egipt. Moise a fost acela care le-a organizat - cam prin secolul al XIII-lea I.Hr.- impunandu-le ca zeu pe Iahve, un zeu al triburilor din Sinai. In afirmatiile acestea nu sunt altceva decat cunoscuta ipoteza wellhauseniana, care a incercat sa explice, pe cale exclusiv naturala, vechea istorie a poporului evreiesc, inclusiv toate cartile sfinte ale Vechiului Testament.
Intr-un manual de biologie si altul de geologie, am vazut insirate o multime de ipoteze referitoare la originea vietii si a pamantului, dar n-am vazut nici o expresie care sa lase a se intelege ca sufletul autorului sau a autorilor respectivi inclina spre conceptia creationismului crestin.
Intr-un manual de psihologie, am vazut la capitolul despre sentimentul religios, insirate felurite ipoteze referitoare la originea religiei. N-am vazut insa nimic insa din ceea ce invata Biserica crestina despre aceiasi chestiune.
Intr-un manual de morala filozofica, morala crestina e insirata ca un sistem oarecare, depasibil prin urmare ca orice sistem de etica omeneasca.
Profesorul si manualul de religie il invata pe elev, intr-un anumit fel, despre vechiul popor evreiesc impreuna cu cartile lui sfinte, despre originea lumii si a vietii, despre morala crestina si altfel citeste el, elevul, in alte manuale ale lui, altfel aude el de la alti dascali ai lui. Nu e greu de inteles, cat de chinuitoare indoieli pot framanta sufletul unui astfel de elev. Se va deci el pentru ceea ce invata preotul, sau pentru ceea ce invata alti dascali ai lui ? Din nefericire, adeseori elevii ajung sa se decida pentru tot ceea ce este potrivnic religiei crestine si-o sa se deprinda a inlatura din calculule referitoare la atitudinea lor, temeiurile si oprelistile cerute de conceptia crestina. Si cand, mai tarziu, elevii acestia vor ajunge, intr-un domeniu sau altul, conducatori ai vietii noastre obstesti, lipsurile lor morale nu vor intarzia sa iasa la iveala. Iar lipsurile morale in sanul vietii unui neam, echivaleaza cu destramarea lui sufleteasca.
Biserica nu poate ignora aceste urmari triste la care poate duce indepartarea scolii de conceptia crestina. De aceea, ori de cate ori are prilejul, ea atrage atentia reprezentantilor scolii, in sensul ca acestia sa-si dea toata silinta de a organiza, pentru binele acestui neam, intreg invatamantul, pe stanca de granit a conceptiei crestine.”
Asa se face ca si la recentul congres al invatatorilor din intreaga tara, tinut in zilele de 5 si 6 septembrie aici, in Oradea, Biserica, prin reprezentantul ei, Preasfintitul Nostru Episcop Nicolae, a tinut sa participe si sa-si spuna cuvantul ei.

In cuvantarea pe care a tinut-o P.S. Episcop Nicolae, dupa ce constata frumoasele progrese pe care scoala romaneasca le-a realizat sub imperiul primilor ani de unitate nationala, adauga: ,,In mijlocul bucurie praznicului de astazi al domniilor voastre, fie ingaduit Bisericii sa va faca, prin graiul meu, in clipele putine pe care le are la indemana, o rugaminte izvorata dintr-o sfanta iubire fata de scoala si fata de binele pe care neamul il asteapta de la ea si ca una care va dat si in zilele grele tot ce a avut ea mai bun. Pastrati cu sfintenie si sporiti mai departe cu lumini noi zestrea spirituala si scumpa a pedagogiei crestine, pe care Biserica a dat-o scolii de la inceputul existentei sale si care singura este in stare sa zideasca caracterele tari, pe care Regele tarii si neamul intreg doresc sa le aiba.
Numai un invatamant care are la temelia lui stanca de granit a unei conceptii crestine despre lume si viata, si a unei pedagogii ce se integreaza perfect in aceasta conceptie poate sa ne dea pe cetatenii fericiti ai Romaniei nebiruite de maine. Numai un invatator in al carui suflet arde flacara entuziasmului apostolic aprinsa din flacara pogorata de sus in ziua Cincizecimii, poate aprinde la randul sau sufletul copiilor si prin ei sufletul neamului intreg.

Dumnezeu sa binecuvanteze cu prisos si mare spor munca din acest congres a semanatorilor de lumina de pe intreg intinsul Tarii Romanesti''.15
Din aceste cuvinte vedem interesul deosebit pe care Biserica, prin reprezentantii ei o avea fata de problemele invatamantului cat si reactia foarte prompta si pertinenta a Bisericii la unele afirmatii si decizii ale invatamantului, fie ele legate si de manualele scolare.
Trebuie amintit faptul ca intre 7 si 9 noiembrie 1937 a avut loc la Oradea Congresul Fratiei Ortodoxe Romane condus de catre Prof.Univ. Dr. Sextil Puscariu de la Universitatea din Cluj-Napoca. Acest Congres a fost organizat aici la Oradea de catre Episcopia Ortodoxa a Oradiei in frunte cu Preasfintitul Episcop Nicolae, impreuna cu Academia Teologica si cu Prefectura judetului Bihor. Tot cu aceasta ocazie s-a dezvelit statuia generalului Traian Mosoiu ridicata langa Catedrala Greco-Catolica , cu banul omului sarac, dar recunoscator din Bihor. Trebuie subliniat faptul ca Congresul F.O.R. a inceput cu Sfanta Liturghie arhiereasca savarsita in catedrala - Biserica cu Luna. La toate acestea, printre multii intelectuali participanti, au fost de fata P.S.Episcop Nicolae al Clujului, P.S.Episcop Andrei al Aradului si P.S.Episcop Nicolae al Oradiei, care, in cadrul congresului, toti trei au tinut frumoase cuvantari.
Daca ar fi sa vorbim de implicarea Bisericii noastre in activitatile de asistenta sociala, misionara si filantropica, trebuie sa spunem ca ea a existat si, ca intemeierea celor afirmate, aducem ca exemplu concret, in cele ce urmeaza, Tarnosirea Bisericii din curtea spitalului central din Oradea.
Acest fericit eveniment a avut loc duminica 6 iunie 1937 cand a fost tarnosita de catre Preasfintitul Episcop Nicolae al Oradiei, fiind prima biserica construita, in intregime, in Oradea dupa Marea Unire, prilej cu care, in interiorul Bisericii s-a asezat pe perete urmatorul Hrisov de sfintire:
"Ziditus-a aceasta Sfanta Biserica ortodoxa Romana cu hramul ,,Pogorarea Duhului Sfant'', in anii de la Hristos 1934-1937, in timpul domniei M.Sale Regelui Carol al II-lea, fiind Patriarh al Romaniei I.P.S.Sa Dr.Miron Cristea, Mitropolit al Ardealului I.P.S.Sa Dr.Nicolae Balan, Episcop al Oradiei P.S.Sa Dr.Nicolae Popovici, Protopop P.C.Sa Iconom stavrofor Vasile Popovici, duhovnic al spitalului P.C.Sa Pr.Traian Sulea.
Ridicatus-a acest dumnezeiesc lacas, cel dintai pe teritoriul orasului Oradea, sub stapanirea romaneasca, din obolul tuturor comunelor bihorene, prin stradania ctitoriceasca a ministrului Dr. Tiberiu Mosoiu, a prefectului judetului Bihor Dr.I.P.Bancila, a directorului spitalului Dr.Romulus Costa si a Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Romane, in frunte cu presedinta Sofia Mihulin.
Intocmitus-a planul acestei biseric ide catre Profesorul inginer V.Vlad din Timisoara, mobilierul la Scoala de Arta si Meserii din Oradea, pictura iconostasului de Prof. N.Irimie, iar lucrarile conduse de inginerul sef A.Gavra.
Sfintitus-a aceasta biserica in anul Mantuirii una mie noua sute treizeci si sapte, luna iunie, ziua a sasea, spre slava Lui Dumnezeu, spre mangaierea bolnavilor, spre potolirea suferintelor si spre fericirea tuturor celor ce cu credinta vor intra intransa. Amin''.16
In duminica Ortodoxiei din 13 martie 1938, Preasfintitul Episcop Nicolae al Oradiei elaboreaza si emite o pastorala speciala dedicata exclusiv sustinerii si ajutorarii in vederea construirii noii Catedrale a Bihorului. Redactia revistei Legea Romaneasca de atunci a scris un articol pe aceasta tema, pe care il redam, in cele ce urmeaza, numit Pentru Catedrala Bihorului.
In pastorala pe care a trimis-o pastoritilor sai, cu prilejul Sf. Sarbatori ale Craciunului trecut, P.S. nostru episcop Nicolae, si-a destainuit hotararea de a zidi in resedinta Oradea, ,,o preafrumoasa si mareata biserica episcopeasca, o trainica si mandra catedrala a neamului romanesc din Bihor''

Temeiurile invocate de P.S. Sa in sprijinul gandului acestuia sunt atat de puternice, incat ele cer o neintarziata trecere la infaptuirea lui, nu numai organelor bisericesti eparhiale, ci si tuturor celorlalti factori care, intr-un fel sau altul, au in grija lor intarirea si promovarea elementului romanesc pe aceste plaiuri de hotar.
Intr-adevar, este un lucru de alfabet crestinesc ca nu se poate trezi, intari si promova religiozitatea credinciosilor fara o regula de participare a lor la slujbele bisericesti. Ori, in Oradea exista o singura Biserica ortodoxa, care, acum, nu mai ajunge. Nu mai ajunge nici pentru ortodocsii oradeni, al caror numar e mereu in crestere. Necum pentru tineretul scolaresc. Aceasta este situatia: pentru copiii Bihorului, trimisi aici, in Oradea, la invatatura, trebuie sa se faca numaidecat slujbe aparte pentru ca nu e cu putinta sa fie si ei adusi deodata cu ceilalti credinciosi la Sf. Liturghie, din pricina lipsei unei biserici incapatoare.

Numai motivul acesta de-a fi, si tot ar indreptatii deplin hotararea P.S. nostru Episcop, de a ridica o catedrala in Oradea. Dar mai sunt si alte motive.
Neamul nostru a fost intotdeauna un neam credincios. Cercetatorul atent si fara prejudecati poate descifra in psihologia neamului romanesc o puternica tendinta de a-si judeca sub unghiul religios crestin, desfasurarea istoriei sale proprii. Infrangerile si izbanzile sale nu sunt puse in legatura numai cu imprejurarile si cu oamenii, ci si cu puterea Lui Dumnezeu. Pentru stramosii nostri, o infrangere, o navalire de lifte straine, era si o pedeapsa trimisa de Dumnezeu pentru cine stie ce abateri ale obstei; iar o izbanda era in primul rand dovada ca Dumnezeu le-a fost intr-ajutor. Si dupa cum in vremuri grele nu le lipsea cainta, tot asa in vremuri bune tineau sa-si arate recunostinta fata de Dumnezeu. Si si-o aratau mai ales zidind locasuri de inchinaciune: prin sate, prin targuri ori prin afund de codrii, ori crearii muntilor.
Tara Bihariei este astazi in situatia de datornica in fata Lui Dumnezeu, prin ajutorul caruia lanturile robiei sale multiseculare au fost rupte pentru totdeauna. Si cum si-ar putea arata mai bine recunostinta lor fata de Dumnezeu, romanii bihoreni, decat jertfind, potrivit pildei inaintasilor, ceva din avutul lor, pentru zidirea unui altar ortodox si romanesc in inima Orazii, in inima Bihorului.
Se cade de asemeni ca oricare sa ia aminte si la aceia ca, pentru noi romanii din aceste tinuturi, in care s-au strecurat atatia straini de alt neam si de alta lege decat a noastra, o catedrala ortodoxa inseamna nu numai un act de recunostinta fata de Dumnezeu, ci si un raspuns afirmativ dat din partea noastra vointii Sale de a fi noi stapanitorii hotarelor acestora.
In sfarsit, zidirea catedralei ortodoxe inseamna zidirea acelui laborator ale carui puteri dumnezeiesti vor avea si menirea de a readuce in albia credintei si traditiilor stramosesti pe atatia dintre fratii nostrii instrainati din pricina vitregiei imprejurarilor.
Iata de ce e nevoie ca fiecare credincios al eparhiei noastre sa se simta indemnat de constiinta lui de roman si de inima lui de ortodox, sa contribuie cu ceva pentru catedrala Bihorului.

P.S. nostru Episcop a si deschis o subscriptie publica in acest sens, dand intaiul pilda jertfelniciei prin subscrierea sumei de 250.000 lei.

Pana acum s-a adunat, de prin cateva protopopiate, frumoasa suma de un milion lei. Mai este nevoie insa, de alte multe milioane.
Nimeni sa nu mai stea in cumpana, ci cu totii sa punem mana de la mana, pentru a ne putea concretiza in piatra, cat mai repede, si aici la granita de vest, marturisirea noastra de credinta, precum si vointa de a fi noi stapanitorii vesnici ai acestor plaiuri''.17
Un alt mare eveniment creat si organizat de Episcopul Nicolae este cel de la Beius din 18 septembrie 1938 cand sfinteste piatra de temelie a paraclisului si internatului diecezan din Beius.
,,Crearea si sustinerea unor institutii de pregatire si crestere a tineretului nostru in aceste vremuri tulburi si mai ales in aceste parti ale tarii unde primejdiilor de ordin moral se adauga alta si mai grava: primejdia vanatorilor de suflete pe seama unor credinte cu totul straine de ortodoxie si deci de sufletul romanesc, este pentru biserica noastra o necesitate vitala.
Asa se explica faptul ca, desi lipsurile eparhiei noastre sunt mari, totusi P.S. Episcop Nicolae a luat barbateste hotararea zidirii la Beius a unui internat in care fiicele dreptmaritorilor nostrii credinciosi sa-si gaseasca mediul prielnic unei sanatoase cresteri in spiritul credintei strabune si al romanismului integral.
Initiativa P. S. Nicolae e pe cale de infaptuire. Piatra de temelie a paraclisului si internatului diecezan a si fost sfintita duminica 18 septembrie in cadrul unor insufletite si stralucite festivitati.

Duminica 18 septembrie la ora opt si jumatate, P.S.Episcop Nicolae insotit de Dr. N.Mocanu si Prof.D.Belu sosesc in Beius.
Strada din fata casei protopopesti, tixita de lume, corpul ofiteresc in frunte cu domnul Colonel Strat, corpul didactic, strajeri si premilitari, elevi si eleve, autoritatile comunale si o imensa multime din satele apropiate venisera sa-si intampine Arhipastorul.
Automobilul opreste. Corul Scolii Normale de fete intoneaza: ,,Pre Stapanul...'' O clipa de liniste.
In ton solemn, domnul Suta Ion primarul Beiusului, adreseaza salutul de bun venit.
Ii urmeaza P.C.Prot. Petru Papp, care in grai colorat, cu inflexiuni invaluite in discreta caldura, isi exprima bucuria ca lucrul P.S..Nicolae da putere neinfranta ortodoxiei de pe plaiurile Beiusului.
Amandurora le raspude P.S.Episcop, multumind pentru cuvintele ce i s-au adresat si aratandu-si bucuria pentru ajutorul pe care ni L-a dat Dumnezeu ca dupa intaiul internat zidit cu 40 de ani in urma sa ridicam un al doilea pentru copilele dreptcredinciosilor nostrii. De acest internat - adauga P.S.Sa - se leaga nadejdile unei puternice ofensive spirituale care nu mai poate intarzia.

Intre timp sosesc de la Oradea si domnul colonel Florescu prefectul Bihorului, D-l A.Chirila primarul municipiului, D-l Dr. Al. Hasas, D-l I.P.Bancila, Arh. Diplomat Stefan Pinter, care edifica internatul si alti intelectuali.
Daca slujba ortodoxa savarsita de un preot cucernic misca adanc sufletul credinciosilor, aceeasi slujba savarsita de un sobor de preoti in frunte cu arhiereul, intensifica emotia religioasa pana aproape de extaz.
Asa a fost slujba de duminica 18 septembrie la Beius. Slujba arhiereasca cu mare sobor de preoti, slujba care a cutremurat adanc, frangand in cucernica inchinare inimile credinciosilor.
Raspunsurile au fost date cu buna subliniere a sensului, prin priceputa dozare a nuantelor, de corul Scolii Normale de fete, condus de D-na Olimpia Dumbrava, profesoara.
Emotiilor puternice ale slujbei sfinte se adauga in curand altele purcese din cuvantul luminos, vibrant, invaluit in cuceritoare caldura duhovniceasca al P.S.Episcop.
“Multumim Lui Dumnezeu - si-a inceput P.S.Sa cuvantarea - ca ne-ai invrednicit sa ajungem ziua savarsirii unui lucru atat de insemnat pentru neam si Biserica.
Am venit aici sa slujim temeluirea unui institut care sa reverse valuri de lumina peste Bihorul nostru cel atat de frumos.
Am tinut anume ca intaia opera mare pentru neamul romanesc din aceste parti sa fie infaptuita aici in Beius, pentru ca in felul acesta sa fie rasplatita jertfa inaintasilor despre maretia careia cu greu ne putem face o icoana…”
Apoi P.S.Sa talmaceste intuitiv, cald, convingator si cu frumoase aplicatii la viata cea de toate zilele, bogatia de invataturi cuprinse in cele noua fericiri care sunt constitutia Imparatiei celei noi intemeiate de Mantuitorul.

Cateva minute mai tarziu imensa multime a credinciosilor incolonata in impresionant cortegiu, inainta incet spre locul zidirii celei noi.
Acorduri de muzica militara, falfairi de steaguri sfintite, fosnete de frunze uscate... sufla vant rece de toamna. Pe fetele tuturor luceste discret seninul unei bucurii, seninul bucuriei de infratire a tuturora in hotararea unei frumoase infaptuiri.
Cand sa inceapa slujba sfintirii, un buchet de flori albe, buchet mare cat o inima de romanca, se-nclina in fata sfintitilor slujitori.
Dintre flori s-a auzit voce graind cuvinte de recunostinta si supunere fata de trudnicul vladica Nicolae, cu adaus de urari de si mai mari izbanzi in viitor.
Prinos al sufletelor recunoscatoare, superbul buchet de flori albe s-a aplecat asternandu-se pietrei de temelie: il depusese D-na Tina, in numele Societatii Femeilor Ortodoxe din Beius.
Rugaciunile sfintirii pietrei de temelie se inalta in unde cucernice spre inalt. Sobor de 12 preoti si un diacon au asistat pe Arhipastorul slujitor.
La urma P.C.consilier Zaharie Moga da citire hrisovului de temelie:
"Cu voia Tatalui cu ajutorul Fiului, cu savarsirea Sfantului Duh, a Dumnezeului celui slavit intru o fiinta asezatus-a si s-a sfintit acesta piatra de temelie aparaclisului si a internatului ortodox roman de fete din Beius - ce se zideste cu toata cheltuiala si truda Episcopiei Ortodoxe Romane din Oradea - astazi, duminica, optsprezece septembrie, anul Domnului una mie noua sute treizeci si opt in zilele Majestatii Sale regelui Carol al II-lea al Romaniei, prin rugaciunile P.S.Dr.Nicolae Popoviciu episcopul ortodox Roman al Orazii, ca sa fie pe seama ficelor neamului nostru care cerceteaza scolile secundare din Beius locas de adapostire si de duhovniceasca crestere si intarire in poruncile cele mari si sfinte ale iubirii de lege, de neam si de tara si de toate stiintele si artele care fac pe om dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu. Amin. ''
Apoi P.S. Episcop luand cuvantul a grait insufletit, hotarat si inaltator:
Pornind de la cuvantului Psalmistului:,, Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intransa'', P.S. Episcop arata ca intr-adevar, pentru Beius, ziua aceasta in care s-a sfintit piatra de temelie a noului internat, este o zi de mare bucurie.
In anul viitor, continua P.S. Sa, se implinesc patru decenii de cand s-a zidit cu mare truda intaiul internat ortodox din Beius: internatul de baieti. Au trebuit sa treaca multi ani - aproape patruzeci - pana sa facem o noua incordare sa punem temelie unui nou internat: internatului de fete.
Cand s-a zidit vechiul internat eram sub asuprire. Grija cea dintai de atunci era sa ne aparam impotriva tuturor vanatorilor de suflete din orice tabara ar fi fost ei.

Astazi, cu toate ca vremurile s-au schimbat, n-as putea spune ca scopul cu care se zideste acest internat e integral deosebit de a celui dintai. Fiindca si astazi e ingustime de suflet pentru ca sa fie necesar sa ne aparam in propria noastra casa, pana ce Dumnezeu va voi sa fim iarasi o turma si un Pastor. Asadar, internatul acesta are ca si cel dintai un rost defensiv, spre deosebire de acela insa, are si un rol ofensiv.
Ce-am urmarit prin zidirea acestui internat ?
Intai am vrut sa scot pe fiicele neamului si Bisericii mele de unde nu era potrivit si sa le creez atmosfera unei netulburate si nesiluite constiinte ortodoxe. Am voit sa asigur o organica si normala dezvoltare a acestei constiinte.
In al doilea rand urmaresc ca prin internatul acesta sa se cultive cel mai curat duh dinastic; sa se cultive constiinta datoriei de a sluji Regelui Nostru, care-si iubeste poporul pana la jertfa, identificandu-se intru totul cu sensibilitatea si aspiratiile lui.
In al treilea rand internatul va pregati luptatoare cu armele culturii pentru neamul si pamantul romanesc. Caci nicaieri nu se cere o mai ampla dezvoltare a constiintei de iubire de tara si neam ca aici in Biharia, unde suntem imbibati cu atata strainism. Nicaieri ca aici nu se cere purtat o mai apriga lupta pentru reintegrarea tuturor in albia romanismului integral.
In continuare, P.S.Episcop multumeste societatii femeilor ortodoxe din Beius pentru toata truda ce a depus si depune in scopul zidirii si inzestrarii acestui internat. In al doilea rand multumeste marelui roman, Mitita Constantinescu, guvernatorul Bancii Nationale, care a daruit suma de 200.000 lei. In al treilea rand multumeste P.S.Nicolae Colan, ministrul Cultelor si Artelor care a daruit suma de 500.000 lei. De asemeni multumeste Societatii Resita care a donat o insemnata cantitate de material pentru constructie precum si domnilor Ioan Lapedat si Tancred Constantinescu. In incheiere P.S.Sa multumeste inca o data tuturor pentru concursul dat, roaga pe toti sa se faca apostolii ajutorarii acestei institutii si isi exprima nadejdea ca in curand opera inceputa va fi dusa la bun sfarsit.18
Demn de amintit este faptul ca P.S.Episcop Nicolae a facut parte din miscarea si dialogul teologic interconfesional in cadrul diferitelor reuniuni teologice si ecumenice la care a fost prezenta si biserica noastra. El a facut parte, ca reprezentant al bisericii noastre la aceste intruniri, biserica noastra fiind membra cu drepturi depline, cum ar fi, spre exemplu Congresul de la Larvik din Norvegia, a carei desfasurare o redam in cele ce urmeaza:
Intre 21-29 august a.c.s-a tinut,la Larvik, in Norvegia, congresul international al Infratirii Popoarelor prin Biserica.
Infiintata acum 25 de ani acesta alianta a popoarelor din Biserica, a izbutit sa se impuna tot mai mult opiniei publice mondiale si sa se polarizeze in jurul ei numeroase personalitati de mana intaia de pretutindeni. Prin problemele puse in discutie la congresele sale, probleme de o ardenta actualitate pentru neamurile crestine, amintita miscare internationala a solicitat in chip deosebit si atentia Bisericii noastre.
Asa se face ca la recentul congres al aliantei, tinut vara trecuta la Larvik, Sfantul Sinod al Bisericii Romane a binevoit sa trimita, acolo un delegat al sau, in persoana P.S.Episcop Dr. Nicolae Popovici al Orazii.
In sedinta de luni (31 oct. a.c.) a Sf. Sinod, P.S.Episcop Nicolae a prezentat inaltului for un raport asupra congresului si asupra felului in care P.S.Sa si-a implinit misiunea primita.
Reproducem mai jos, in extenso, raportul P.S.Nicolae.
Episcopia Ortodoxa Romana din Oradea
Nr.4225 A/1938. Oradea la 25 oct. 1938
Inalt Preasfintite,
Prea Fericite Parinte,
Prea Sfintit Sinod,
Sf.Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, prin adresa sa nr. 1784 din 11 iulie a.c., a binevoit a ma trimite ca delegat al sau la congresul international al Infratirii Popoarelor prin Biserica - Congres care s-a tinut in zilele de 21-29 august, la Lavrik, in Norvegia. Asupra dezbaterilor acestui congres, precum si asupra felului in care mi-am indeplinit misiunea in cadrul lui, am onoarea a prezenta Sf.Sinod insotit de intreg materialul documentar respectiv - urmatorul raport.
La Congresul Aliantei - care acum implineste un sfert de veac de existenta - au participat delegati oficiali din 27 de tari, din Europa, America si Asia. Din Europa n-au fost reprezentate Rusia, Turcia si Ungaria.
Congresul si-a inceput lucrarile in 21 august - cu problema minoritatilor, tratata timp de doua zile cu usile inchise numai de reprezentantilor minoritatilor - si le-a terminat in 29 august la amiaza. In cursul acestor zile s-au tinut: doua sedinte festive, una de deschidere (in 23/VII) cu cuvantarile superintendentului Diestel din Germania si a Dr. W.P.Merrill din Statele Unit si una de inchidere cu cuvantarea in limba engleza a Rev. Canon E.H.Lewis Crosby din Anglia, toate fiind incadrate in slujba dumnezeiasca corespunzatoare; patru sedinte plenare, in care s-au tratat probleme fundamentale; patru sedinte administrative, in care s-au rezolvat chestiunile curente si administrative si patru sedinte cu discutii libere.
Dezbaterile congresului s-au facut in limbile: engleza , franceza si germana. Fiecare cuvantare, comunicare, observatie sau sugestie a fost tradusa imediat de catre interpretii de fata.
Congresul - care si-a tinut sedintele in mijlocul unei incordari internationale amenintatoare pentru pacea lumii - a adus in dezbaterile sale o serie de probleme practice, cu scopul evident, ca prin elucidarea lor sa contribuie, in limita posibilitatilor, la intelegerea dintre popoare si la inlaturarea inteleapta si timpurie a cauzelor razboiului. Aceste probleme au fost urmatoarele:
1. Calea spre pace si problemele practice ale aliantei.
2. Sensul crestin al pacii.
3. Refugiatii si cei fara de patrie.
4. Caracterul national si supranational al Bisericii Lui Iisus Hristos.
5. Problema minoritatilor.
Ele au fost dezbatute in cele patru sedinte plenare cu toata amploarea pe care o comporta. Pentru noi romanii prezenta un interes deosebit problema minoritatilor, care a preocupat si pe congresisti in masura cea mai mare.

Din conferinta minoritatilor iesise la lumina zilei o motiune, acare a fost depusa pe biroul congresului in prima sedinta plenara, din 24 august, din aceasta motiune s-au desprins limpede doua lucruri si anume: in primul rand, ca obiectivul atacurilor date pe tema minoritatilor a fost Rusia si Polonia, ca asupritoare a Bisericii ortodoxe, Germania si Spania, ca asupritoare, una a catolicilor, cealalta a protestantilor si Cehoslovacia ca asupritoare a Germanilor; si in al doilea rand ca s-a fixat in 9 puncte, ca intr-un fel de ,,Carta Magna'' toate libertatile pe care orice stat ar trebui sa le asigure minoritatilor sale, daca voieste sa-si asigure pacea proprie si pacea lumii.
In cursul discutiilor prelungite privitoare la problema minoritatilor, am luat si eu cuvantul, in sedinta din 27 august - bazat pe noul statut al comisariatului minoritatilor din 1 august a. c.- am aratat sub forma unei comunicari, care este situatia minoritatilor de la noi. Pentru ca sa pot fi urmarit cu atentia cuvenita si incat mai deplina cunostinta de cauza am tradus si multiplicat intreg statutul dand fiecarui membru cate un exemplar la mana. Comunicarea mea, facuta in limba germana, a avut urmatorul cuprins:
Domnule presedinte
Doamnelor si domnilor.
"Ingaduiti-mi va rog, acum catre sfarsitul intrunirii noastre, sa fac aliantei mondiale o comunicare, care socotesc si nadajduiesc ca va arunca o raza luminoasa si foarte imbucuratoare asupra raportului de astazi dintre stat si minoritati din Romania.
Intr-una din sedintele trecute D-l pastor W.Keintzel, reprezentantul minoritatilor romanesti, a caracterizat acest raport ca pe unul exceptional de sanatos (ausserordentlich gesundes Verhaltnis). Aceasta constatare este adevarata si obiectiva. Caci statul Roman - care-i un stat national si care se gaseste acum la o rascruce a istoriei sale in ceea ce priveste toata dezvoltarea sa launtrica - a facut tot ceea ce se poate face ca sa asigure pe seama minoritatilor de orice categorie o deplina si neingradita libertate nationala, religioasa, scolara, sociala si financiara.
La inceputul lunii acesteia s-a infiintat prin inalt decret regal un comisariat general al minoritatilor, care se va ocupa exclusiv cu problemele minoritare. Acest comisariat general al minoritatilor este si ramane un titlu de glorie al Bisericii noastre Ortodoxe Romane, caci Prea Fericirea Sa Dr. Miron Cristea este acela care - sub auspiciile Majestatii Sale Regelui Carol al II-lea - l-a chemat la viata, fiind in acelasi timp patriarhul si prim ministrul Romaniei. Institutia aceasta a comisariatului minoritatilor este o marturie vie si concreta a unei iubiri cu adevarat crestinesti. Poporul Roman - care a suferit atata in tot trecutul sau istoric indelungat - stie prea bine dintr-o experienta proprie si amara ce inseamna apasarea si lipsa de libertate. Si tocmai de aceea se nevoieste sa asigure libertate desavarsita pe seama minoritatilor tarii. Fie ca si alte tari sa urmeze de dragul pacii si numele Domnului nostru Iisus Hristos - liber si fara nici o constrangere interna sau externa, pilda Romaniei.
Si acum permiteti-mi sa va citesc partile esentiale ale inaltului decret regal. Va veti putea convinge indata, ca conditiile fixate in
"Magna Charta Libertatum'' cum asa de potrivit a numit d-l profesor Siegmund Schultze (referentul acestei probleme) notiunea privitoare la minoritati, se regasesc pas cu pas in acest statut''.
A urmat apoi citirea Decretului Regal cu indicarea constanta a locurilor paralele de motiune.
Pastrand cu severitate limitele convenite ale modestiei pot sa afirm, ca aceasta comunicare, surprinzator de noua prin cuprinsul ei, a facut o impresie foarte buna. A inregistrat la adresa tarii si a bisericii romanesti cuvinte si aprecieri foarte magulitoare de la peste 20 dintre personalitatile cele mai proeminente ale congresului - episcopii si profesorii universitari. Un delegat olandez mi-a marturisit, ca acest statut poate servi drept model pentru toate tarile din lume in materie de minoritati.
M-am reintors acasa cu convingerea nestramutata, ca este absolut necesar sa participam activ la fiecare intrunire cu caracter international, ca sa putem face cunoscuta tara noastra si sa-i putem crea o atmosfera mai calda si mai atragatoare. Acest lucru l-am putut constata si verifica mai ales la bulgari si iugoslavi, care au avut de la inceput delegati alesi si permanenti la aceste intruniri.
Rugandu-va sa binevoiti a lua la cunostinta acest raport roman al Prea Fericirii Voastre si al Prea Sfintitului Sinod devotat.
Insemnam aici, ca presa (Universul din 3 si 5 noiembrie) a apreciat foarte elogios acest raport. El va ramane, suntem deplin incredintati, un pretios document despre felul cum un episcop energic si bine pregatit stie sa apere si de la tribuna unui congres mondial interesele superioare ale neamului Sau, atunci cand imprejurarile I-o cer si I se ofera prilejul.19
O alta latura a activitatii P.S.Sale era aceea a cercetarii vietii monahale din eparhia noastra, adapostita la manastirea de calugari Izbuc, intemeiata de inaintasul sau - P.S.Episcop Roman. Tot P.S.Nicolae a fost acela care a avut in plan dezvoltarea acestei vieti monahale prin infiintarea si organizarea de noi centre monastice, cum ar fi infiintarea manastirii de la Vad, eveniment pe care il redam in randurile ce urmeaza ca marturie si marturisire a activitatii prodigioase a episcopului Nicolae.
Stralucita sarbatorire a zilei de 8 iunie 1938, despre care am amintit pe larg in alta parte a revistei noastre, a mai crestat pe rabojul istoric al tinerii eparhii a Orazii un nou eveniment de o covarsitoare importanta. Anume, P.S.nostru Episcop Nicolae - omul caruia-i repugna comoditatea, dar care se simte in element in neastamparul sau creator - P.S.Nicolae, urmand traditiei romanesti, potrivit careia faptele de mare insemnatate pentru neam, erau eternizate prin zidire de altare in semn de multumire vesnica Aceluia de la care, in vremuri grele, ne-a venit de atatea ori ajutorul izbavitor, a luat mareata initiativa - cu inalta aprobare a M.Sale Regelui - de a zidi manastire pe locul de la Vad, spre a vesnici momentul istoric de la 6 iunie 1930. Ca intaiul conducator si slujitor prin Biserica, al romanismului din acest colt de tara, in granitele caruia intra locul de la Vad, P.S.nostru Episcop, in inflacarata sa iubire de neam si rege, a socotit ca evenimentul amintit nu poate fi scos mai bine in lumina istoriei decat durand pe locul unde s-a petrecut, altar de inchinare, la care cei juruiti Domnului sa aduca fara incetare jertfa cea de multumire si care sa devina loc de pelerinaj pentru obstea crestineasca romaneasca a Orazii si pentru strajerii de pretutindeni.
Dar s-ascultam cuvintele lamuritoare ale insusi P.S.Nicolae:
"La scurta vreme dupa ocuparea scaunului vladicesc de la Oradea a inceput sa ma preocupe gandul de a ridica o manastire chiar pe locul unde a aterizat cu 8 ani in urma M.S.Regele Carol al II-lea. Urmand cu credinciosie duhul si porunca unei traditii romanesti ce s-a pazit si intarit veacuri de-a randul in viata neamului nostru, ne-am hotarat astazi, 8 iunie 1938, sa ridicam manastirea aceasta cu gandul, de-o parte ca ea sa eternizeze pentru generatiile viitoare momentul istoric de la 6 iunie1930, iar de alta parte sa fie loc de pelerinaj, locas de neadormita inchinare si intarire crestineasca si romaneasca pentru preotii, intelectualii, credinciosii din eparhia Orazii si pentru tineretul tarii intregi organizat in ,,Straja Tarii''.
Nu ne indoim, ca in aceasta istorica initiativa P.S. nostru episcop Nicolae va fi urmat cu toata insufletirea de toata obstea Bihariei, cat si de toti romanii de inima din largul hotarelor patriei.
Dar exceptionala importanta a initiativei amintite, ne obliga sa revenim cu lamuriri mai ample.20
Iata, acestea sunt cateva din actiunile episcopului de pioasa amintire Dr. Nicolae Popoviciu al Oradiei, care a desfasurat o vasta si bogata activitate in vremuri de loc usoare pentru Biserica si Neamul nostru pentru care i se cuvine toata cinstea, pretuirea si recunostinta, acum, la implinirea unui centenar de la nasterea sa in Biertanul Sibiului, rugandu-ne Lui Dumnezeu sa-l ierte si sa-l numere cu dreptii pe adormitul robul si slujitorul sau - Arhiereul Nicolae al Oradiei.
Note bibliografice

1.Preot Prof. Dr. Mirecea Pacurariu - Dictionarul Teologilor

Romani, Editura Univers Enciclopedic Bucuresti, 1996. p.363
2. Legea Romaneasca - Revista oficiala a Episcopiei Oradiei ,Oradea nr15/1936 , p.146
3. Ibidem, p.148
4. Ibidem, nr.17/1936, p.164
5. Ibidem, nr.18-19/1936 p.175
6. Ibidem, p.176
7. Nicolae - Episcopul Oradiei - Lespezi de Altar, Beius ,1942,
p.26-27
8. Legea Romaneasca - nr.17/1936 p.163
9. Ibidem, nr.12-13/1936p.128
10. Ibidem, nr.18-19/1936 p.173
11. Ibidem, nr.22-23/1936 p.206
12. Ibidem, nr.1/1937, p.3-4
13. Ibidem, nr1/1937, p.5-6
14. Ibidem, nr.1/1937, p.6
15. Ibidem, nr.3/1937, p.30-31
16. Ibidem, nr.19/1937, p.173-174
17. Ibidem, nr.12-13/1937, p125
18. Ibidem, nr19/1938, p.167-169
19. Ibidem. nr.21/1938, p.188-189
20. Ibidem, nr.22/1938, p.198-19
Rezumat

Activitatea Episcopului Nicolae al Oradiei intre anii 1936-1950 a fost una foarte bogata si variata.Prea Sfintitul Nicolae a fost o personalitate foarte activa, dinamica si jertfelnica. Era unul dintre cei mai tineri si eruditi episcopi din acea vreme…
Cum spunem ca activitatea sa era deosebit de bogata, materializandu-se in foarte multe Liturghii Arhieresti pe la diferite biserici si parohii, sfintiri si resfintiri de biserici, hirotoniri de preoti si diaconi, vizite pastorale prin parohii, discutii cu preotii si cu credinciosii referitoare la problemele cu care se confrunta, si unii si altii, primirea in audienta a foarte multa lume din diferite straturi si domenii sociale cu care discuta, deschis problemele vremii…
Dar Episcopul Nicolae nu se rezuma doar la activitatile liturgice si sacramentale ci se implica foarte mult in probleme de asistenta sociala, de misiune si caritate, in problemele tinerilor si a saracilor, ajutandu-I prin coordonarea diferitelor actiuni de sprijinire a acestora…
De asemenea, Prea Sfintitul Nicolae era foarte implicat in foarte multe actiuni culturale, sprijinind toate initiativele de calitate, in acest sens, sustinand predarea Religiei in scolile romanesti, fapt pentru care a suferit si a fost aspru pedepsit atunci cand a protestat, in anul 1948, impotriva scoaterii ei de catre regimul totalitar, comunist.
Episcopul Nicolae era foarte implicat in toate actiunile societatii noastre de atunci, participand la toate marile Evenimente ale timpului…
A participat la numeroase intruniri si conferinte teologice, din tara si din strainatate; Se afla in foarte bune relatii, de fratietate, cu celalte biserici din aceasta zona a tarii, promovand un ecumenism autentic si echilibrat, bucurandu-se din partea conducatorilor acestor biserici de foarte mult respect si consideratie…
Stim, cu totii, ca a avut un sfarsit dramatic – prin exilare si prin moartea prematura, la numai 57 de ani, datorita demnitatii sale si curajului de a se opune masurilor anticrestine ale regimului politic de atunci!..
Asadar, acum, la implinirea a o suta sapte ani de la nasterea sa, se cuvine sa-I aducem prinosul nostru de cinstire si de recunostinta rugandu-l pe Dumnezeu sa-l numere in ceata dreptilor, langa Arhiereul Cel Vesnic Amin!
Drd. Stelian Gombos

 

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

03 August 2012

Vizualizari: 2363

Voteaza:

Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE