Din punct de vedere etnografic, in tara noastra, icoana pe sticla s-a afirmat drept o categorie a artei populare, un gen al artei populare practicat aproape exclusiv in Transilvania si care trebuie pus in legatura cu unele influente venite din Europa centrala, pe filiera Bavaria – Austria – Boemia, in cursul sec. XVII si XVIII, precum si cu mestesugul ceramicii, dar si al sticlei, adus de habani, o secta religioasa originara din Boemia, venita si stabilita in Transilvania, in partile Albei mai ales, cam in aceeasi epoca”. Din punct de vedere tematic, icoana pe sticla asociaza uneori reprezentarilor religioase elemente laice legate de viata si preocuparile taranesti, precum si unele inspirate din folclorul local. De asemenea, elementele orientale si occidentale se impletesc intr-o sinteza originala. 

Icoana pe sticla -  origine si semnificatie

Pictura pe sticla s-a aplicat in iconografie in Bizant, pana la caderea acestuia sub turci in anul 1453, moment in care, toti reprezentantii culturii: literati, filosofi si artisti s-au refugiat in apus, ducand cu ei si artele respective - deci si arta picturii pe sticla. S-a pictat in Italia, Franta, Germania, Austria si in toate tarile din Europa Centrala, indeosebi in jurul glajariilor, a manufacturilor de sticla - Glasshuten. E interesant, in ce ne priveste pe noi, ca romanii din Transilvania erau cautati ca suflatori de sticla chiar si in glajariile din Boemia si Moravia. Din aceste tari au patruns la noi, incepand cu secolul al XVIII-lea, icoanele pe sticla, aduse de cele mai multe ori de insisi creatorii lor.

Icoana pe sticla trebuie inteleasa in spatiul pentru care a fost ea conceputa initial, acesta fiind atat casa traditionala, cat si biserica din sat. Fie ca este vorba despre tarani din Transilvania sau despre tarani din Europa Centrala, din secolul XVIII si pana in prima jumatate a sec. XX, icoanele acestea pe sticla au avut un rol bine definit. Picturile pe sticla insirate in camera erau pentru taranul analfabet o importanta Carte Sfanta. La loc de cinste erau icoana Maicii Domnului cu Pruncul, cea a Mantuitorului: Pantocrator sau cu vita, Sfanta Treime, sfinti protectori precum Sfantul Nicolae, ocrotitorul familiei, Sfantul Gheorghe – al pamantului, Sfantul Ilie – al recoltei, Sfantul Dumitru – al pastoritului, Sfantul Haralambie, aparator de boala s.a.; deci aceste icoane nu pot avea o existenta autonoma in afara contextului lor.

Icoana pe sticla - tehnica picturala

In pictura pe sticla se foloseau culori pregatite manual, de obicei cu pigmenti si ulei de in. Inainte de inceperea picturii, sticla era curatata cu atentie de orice pete de grasime. Aceasta tehnica asigura o rezistenta considerabila si impiedica exfolierea stratului pictural. Sticla folosita la pictura avea o suprafata dura, unduitoare si plina de balonase de aer, caci trebuie avut in minte ca materialul pictorilor era reprezentat de sticla nefolosita, din cauza faptului ca era defectuoasa. Defectele sticlei mareau valoarea picturii, desi fara intentie. Acestea reflectau lumina intr-un mod neregulat, ceea ce producea efecte speciale.

Primele icoane pe sticla autohtone, cele de la Nicula, "impresioneaza nu numai prin continutul lor, ci si prin calitatile formale si cromatice intrinseci. Particularitatile transante ale acestor icoane se exprima prin stangacia, simplitatea si primitivismul desenului, printr-o compozitie sintetica, printr-un chenar de factura populara alcatuit din spirale sau carlige, care se intretaie din loc in loc, dar mai cu seama prin intensitatea cromatica si sinceritatea sentimentului. Cu toate ca sunt juxtapuse culori uneori violente, efectul acestora pare surprinzator si agreabil. Culorile tari, incarcate cu contraste puternice incanta privirea”.

In mod diferit fata de icoanele din Europa Centrala, in Transilvania s-au folosit mai ales la Nicula si culori tip tempera obtinute din pigmenti naturali. Esentiala este si utilizarea foitei de aur sau aurii, respective argintii.

Icoana pe sticla - sursele de inspiratie

Icoana pe sticla este, in Transilvania, prin excelenta, o icoana taraneasca. Potrivit lui Horia Bernea ,“icoana taraneasca este o categorie generica ce ascunde o multitudine de influente, expresii si stiluri asimilate, traite si asezate pe suprafata de lemn, sticla, panza sau piatra, in diferite zone si diferite momente ale istoriei taranului (oare cand incepe istoria taranului?!…) cu un duh aparte, unic si inconfundabil prin directitatea sa.”

La Nicula s-au intalnit Orientul si Occidentul; in acest loc devenit simbol s-a nascut icoana pe sticla din Transilvania; au trecut mai bine de doua secole si povestea ei inca mai fascineaza.

Sursele de inspiratie ale icoanelor pe sticla transilvanene, chiar pe parcursul dezvoltarii acestei arte in Transilvania si in diferite centre din Transilvania, provin atat din aria central-europeana (ipoteza emisa de mai multi cercetatori), cat si din zona culturii iconografice rasaritene,spre exemplu chiar de la Muntele Athos, esential reper teologic ortodox.

Cat priveste influenta traditiei bizantine si post-bizantine, aceasta s-a manifestat dinspre icoana rusa prin Moldova, dinspre Muntele Athos si important, dinspre iconografia de traditie bizantina a Tarii Romanesti. Un exemplu este acela al Judecatii de Apoi realizata de catre Matei Timforea dupa o xilogravura atonita.

Icoana pe sticla - expresia unei teologii populare

Aceste icoane reflecta un mod de gandire specific taranului roman transilvanean, traitor intr-un spatiu intercultural. Ele sunt si o expresie a interferentei gandirii religioase rasaritene cu iconografia populara apuseana. Apoi, treptat, drumul spre sud al icoanei ardelene intalneste mistica rasariteana, dogmatica si erminia sa. In acest sens, fragilul material al sticlei este adoptat pentru realizari iconografice de mare amploare, precum Judecata de Apoi sau compozitiile cu praznicare.

Icoanele pe sticla transilvanene ale caror modele tematice sunt in mod evident de provenienta apuseana (catolica) ar fi: Ioan Botezatorul si Iisus copii (sau Ioan cu mielul si Iisus cu globul), Inima lui Iisus si Inima Mariei, Incoronarea Fecioarei, Rastignirea lui Iisus in care apare profilata Sfanta Treime dar si Iisus rastignit (fara Sf. Maria si Ioan la picioarele crucii), Sfanta Treime (in varianta Tatal, Fiul si Porumbelul Sf. Duh), Invierea lui Iisus iesind din mormant, Maica Domnului tip Maria Zell, unele variante ale Bunei Vestiri, unele variante ale Sf. Gheorghe sau Prohodului, o varianta baroca a Arhanghelului Mihail; si nu in ultimul rand o oarecare influenta asupra reprezentarilor: Iisus cu vita de vie (pornind de la tema “Teascul mistic”) si mai mult o predispozitie estetica pentru tema Maica Domnului Indurerata s.a. Aceste modele au patruns in Transilvania prin intermediul icoanelor central europene, litografiilor catolice si datorita de asemenea unor xilogravuri autohtone de Hajdate – luate ca model pentru icoane pe sticla.

Reprezentari mai complexe, specifice icoanei pe sticla, sunt teme precum Maica Domnului cu Proorocii, Maica Domnului cu Apostolii, sau icoane cu scene in miniatura, precum Sf. Nicolae Arhiereu (inconjurat de 12 scene din viata sa), Sf. Gheorghe (inconjurat de 14 scene din viata si martiriul sau) s.a.; dar si praznicare cu scene din viata lui Iisus si sfinti (praznicare simple si “praznicare duble”) sau cu Patimile lui Iisus. Acest tip de icoane pot avea ca surse de inspiratie, in cazul Maicii Domnului cu Proorocii, respectiv cu Apostolii, icoane imparatesti ortodoxe din bisericile transilvanene, icoane pe lemn de mari dimensiuni si frecvente in zona. Pentru icoanele cu Sfantul Nicolae Arhiereu (foarte popular in Transilvania) sau Sfantul Gheorghe, pot sta la origine atat modele locale dar mai ales icoane de traditie bizantina aduse din Tara Romaneasca; de asemenea sunt posibile analogiile compozitionale. In cazul praznicarelor cu scene din viata lui Hristos, fara a elimina creativitatea personala, sursele de inspiratie ar putea fi si icoane de traditie bizantina, si pictura bisericilor ortodoxe si, nu in ultimul rand, altarele poliptice transilvanene.

In concluzie, pictura pe sticla din Transilvania isi are inceputurile in decursul sec. XVIII si, cu deosebirile specifice,  apartine fenomenului respectiv central-european”. Dar, din punct de vedere tehnic (si artistic), in vreme ce in Europa Centrala creatia este industriala, in Transilvania este o creatie mai ales individuala, cu specific national si in care totusi un loc important il ocupa iconografia ortodoxa de traditie bizantina. O alta distinctie care se impune este ca, in vreme ce in Europa centrala pictura pe sticla (de fapt „pe dosul sticlei” ) are atat subiecte religioase cat si laice, in Transilvania este aproape exclusiv religioasa.

Sursa: CrestinOrtodox.ro