Invatatura eshatologica a Bisericii Sfintilor Ultimelor Zile

Invatatura eshatologica a Bisericii Sfintilor Ultimelor Zile Mareste imaginea.


Invatatura eshatologica a Bisericii Sfintilor Ultimelor Zile (mormona) si implicatiile sale in activitatea de prozelitism

Biserica Sfintilor Ultimelor Zile (mormona) a fost fondata in 1830 de Joseph Smith (1805- 1844) in Fayette, New York, un teritoriu parjolit de fervoarea celei de a doua desteptari religioase (The Second Great Awaking) [Termenul Second Great Awaking (A doua mare desteptare religioasa) se refera la contextul religios american de la sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea caracterizat, ca si in cazul Primei Mari Desteptari (1730- 1740), prin mari campanii de evanghelizare in randul colonistilor neafiliati la vreo biserica. Predicile liderilor religiosi din toate denominatiunile au dus la convertiri in masa, la lansarea primelor programe misionare de anvergura, precum si la aparitia unor noi grupari sau secte religioase (J.R. Fizmier, Second Great Awakening, in Dictionary of Christianity in America, ed. Daniel G.

Reid, Intervarisity Press, 1990, p. 1067-1068). In special New York-ul era cunoscut ca "teritoriul parjolit" de fervoarea pietista ("burned-over district"). Inainte de constituirea Bisericii Mormone, mai multe secte incercau sa ofere indicii despre a doua venire a Domnului si instaurarea mileniului. Shakerii de exemplu, credeau ca a doua venire a lui Hristos avusese deja loc in persoana fondatoarei lor, Ann Lee (1736-1784). A se vedea Erdman’s Handbook to Christianity in America, Mark A. Noll, George M. Marsden , Nathan O. Hatch , John D. Woodbridge , David F. Wells (editors), Grand Rapids, 1983 p. 188- 208; Despre Joseph Smith, fondatorul "Bisericii lui Isus Hristos a Sfintilor Ultimelor Zile" , R. L. Bushman, Joseph Smith and the Beginnings of the Mormonism, University of Illinois Press, 1984;].

Joseph Smith pretindea ca a fost vizitat de Dumnezeu Tatal si de Iisus Hristos si ca a primit misiunea sa restaureze "adevarata Biserica" si "adevarata preotie" pe pamant. Mai tarziu, a primit si vizita ingerului Mormoni, care i-a indicat locul unde erau ascunse vechile cronici ale israelitilor care emigrasera in America cu mult inainte de descoperirea Lumii noi. Joseph Smith pretinde ca a tradus aceste insemnari de pe niste tablite de aur, scrise in " egipteana reformata ", cu ajutorul a doua pietre, " Urim " si " Tumim ". Astfel a aparut Cartea lui Mormon, care este considerata o completare a Bibliei. [ Mormonii considera ca Biblia a fost corupta in perioada "Marii Apostazii" (de la moartea apostolilor si pana la aparitia Bisericii mormone), ca ii lipsesc multe din partile esentiale si ca, prin urmare, nu contine "plinatatea Evangheliei lui Hristos" (Philip L. Barlow, Mormons and the Bible. The place of the the Latter-Day Saints in the American Religion, Oxford University Press, 1991). Cartea lui Mormon arata ca, inainte de decoperirea Lumii noi de catre Columb, continentul american a fost populat de mai multe civilizatii. Un rol important l-au jucat evreii care au reusit sa fuga in America in ajunul cuceririi babiloniene (sec. VI i.d.Hr) si care au format doua popoare: nefitii (carora Hristos li s-a aratat dupa invierea Sa) si lamanitii (vechi stramosi ai indienilor de astazi). Dupa numeroase batalii intre aceste grupuri, nefitii, poporul cel drept, a fost distrus de lamaniti. Numai profetul Mormon si fiul sau Moroni au reusit sa supravietiuiasca si au ingropat Cartea scrisa de ei in dealul Cumurah de langa New York (384 d.Hr.), cu speranta ca Dumnezeu o va descoperi intr-o zi descendentilor lor spirituali. Trebuie spus ca, in ultimii ani, o serie de lucrari au pus sub semnul intrebarii autenticitatea relatarii lui Joseph Smith, avand in vedere trecutul sau de cautator de comori si chiar au exprimat dubii daca a exista vreodata "Cartea lui Mormon" (Vezi pe scurt, Walter Martin, Imparatia Cultelor eretice, Oradea, 2001, p. 212- 289; Irwing Hexham, Understanding Cults, Grand Rapids, 1996, p. 55-56 (mai ales capitolul "Mormonism: a New Religion Based on a New Mithology" care descrie Cartea lui Mormon ca un "roman de aventuri"). Arheologii sustin ca nu exista nici o evidenta despre existenta civilizatiilor cu origini evreiesti care ar fi populat America pre-columbiana. Pe de alta parte, literatura antimormona denunta numeroase inadvertente, contradictii si schimbari in Cartea lui Mormon si in celalte scrieri oficiale: Sandra si Jerald Tunner, fosti membrii ai Bisericii au identificat peste 3000 de astfel de schimbari (The Changing World of the Mormonism, Moody Press, 1981).].

Alte carti sfinte ale mormonilor sunt Doctrines and Convenants (Doctrina si legaminte) care contine revelatiile lui Joseph Smith si Pearl of Great Price (Perla de mare pret), in care sunt reunite Cartea lui Moise, Cartea lui Avraam precum si diferite profetii ale presedintilor mormoni. [Prezentul studiu utilizeaza editiile disponibile pe site-ul oficial al Bisericii mormone, pe adresa http://lds.org/ Trebuie precizat ca aceste carti sfinte ale mormonilor prezinta numeroase adaugiri si modificari fata de editiile initiale, Doctrine and Convenants of the of the Latter-day Saints, Kirtland, 1835, respectiv Pearl of Great Price, ed. Franklin Richards, Liverpool, 1851. Tot acolo gasiti si Biblia "tradusa" evident de Joseph Smith a carui editie revizuita ei o folosesc. Este o denaturare a textului Sfant cu multe sincope, adaugiri si "corecturi".]

Desi se considera o restaurare a Bisericii din primele secole crestine, mormonismul este privit ca o noua miscare religioasa datorita numeroasele sale credinte si practici care se indeparteaza de la traditia crestina. [Mormonismul invata ca omul este preexistent in stadiul de spirit al lui Dumnezeu si ca el se afla pe pamant pentru a se dezvolta, a se perfectiona. Acest progres spiritual si intelectual ii permite sa ajunga la o stare de "inaltare" (exaltation) si sa devina Dumnezeu (doctrina eternei progresii, cuprinsa in formularea "Ceea ce omul este, Dumnezeu a fost; ceea ce Dumnezeu este, omul poate sa devina"). Mormonii cred in persoanele Sfintei Treimi, dar le considera distincte si separate, ceea ce determina clasificarea lor ca politeisti. In sfarsit, biserica mormona are o serie de practici care se desfasoara in temple si care sunt menite sa asigure mantuirea adeptilor (casatoria cereasca, botezul mortilor etc.) care sunt cunoscute doar mormonilor. A se vedea articolele din Bruce McConkie, Mormon Doctrine, Salt Lake City, 2000 si Encyclopedia of Millennialism and Millenial Movements, ed. Richard Landes, Routledge, 2000. Parerile cercetarilor despre specificul mormonismului sunt impartite. Unii cred ca este vorba de o "alta traditie religioasa" (Jan Shipps, The Mormons. The Story of a New Religious Tradition, University of Illinois Press, 1985), altii considera mormonismul o denominatiune printre multe altele care fac parte din corpul principal (main stream) al protestantismului american, iar altii considera ca este religia americana prin excelenta (Thomas O’Dea, The Mormons, The University of Chicago Press, 1957). Vezi si contributia lui Massimo Introvigne, Les Mormons : une "nouvelle tradition religieuse"? in Jean Francois Mayer, La naissance des nouvelles religions, Geneve 2004.]

Biserica are insa un program misionar de succes, a carui parte vazuta sunt zecile de mii de tineri care raspandesc Evanghelia in diferite parti ale lumii. Rodney Stark, unul din cei mai sociologi contemporani, estimeaza ca tehnicile mormone de prozelitism sunt printre cele mai eficiente din lume si ca mormonismul este o forta care dispune de mari resurse pentru a se afirma cu succes in societatile moderne secularizate. [Rodney Stark, The Future of Religion. Secularization, Revival and Cult Formation, University of California, 1985. Stark considera ca "Biserica Sfintilor Ultimelor Zile" va deveni in curand a patra religie importanta din lume, dupa crestinism, iudaism si islam (p. 316- 320).] De asemenea, multe studii arata ca mormonismul are o strategie expansionista care vizeaza in primul rand controlul celor mai importante instrumente de putere (economia, comunicatiile, politica). In studiul de fata, vom incerca sa aratam in ce masura aceastei strategii ii este atribuita o baza doctrinara si ce rol joaca invataturile eshatologice in favorizarea prozelitismului.

I. PREZENTAREA INVATATURII ESHATOLOGICE

Doctrina eshatologica a "Bisericii Sfintilor Ultimelor Zile" este rezumata in 10-lea articol de credinta: " Credem in adunarea lui Israel si restaurarea celor 10 triburi. Credem ca Sionul va fi construit in America; ca Isus Hristos va domni ca persoana pe pamant, ca pamantul va fi reinnoit si va primi gloria paradisiaca…". [Davis Bitton, Les mormons, Les editions du Cerf, 1989, p. 38- 39. Articolele de credinta au fost elaborate pentru prima data de Joseph Smith si publicate in ziarul Nauvoo Times and Seasons (mart. 1842). La cererea Primei presedentii a bisericii, articolele de credinta au fost sistematizate de Dr. James Talmage (The Articles of Faith, Desert News Press, 1899), pentru a fi prezentate, intr-o maniera atractiva la orele saptamanale de religie.] Mormonii sustin ca anumite revelatii despre vremurile din urma, care i-au fost descoperite lui Moise, i-au fost descoperite si lui Joseph Smith, fondatorul miscarii. Printre acestea, se numara mai multe profetii adunate in capitolul VII din Cartea lui Moise, care face parte din Perla de mare pret.

Apropierea "zilei Domnului" este anuntata de multe semne, unele care s-au manifestat deja, altele care urmeaza sa se intample. Cu toate ca nu se poate sti cu exactitate ziua sau ora venirii Sale (Matei XXIV, 36), se crede totusi ca dreptii, adica "sfintii" pot citi "semnele timpului". Din contra, pentru cei rai, care traiesc in intuneric, acea zi va veni pe neasteptate. In cartile sfinte mormone se pot distinge doua mari categorii de semne prevestitoare care se manifesta deja in lume. Cele negative, spun ei, se refera la o serie de calamitati si dezastre, ca si la o decadere morala fara precedent. ["Va veni ziua cand pamantul se va odihni; dar inainte, cerurile vor fi intunecate si pamantul va fi acoperit de umbre. Si cerurile vor tremura, ca si pamantul si vor avea loc mari incercari intre copii si oameni, dar poporul meu va fi crutat" (Perla cea de mare pret, Cartea lui Moise 7, 60- 61). Vezi si Bruce R. Mc.Conkie, Mormon Doctrine, Salt Lake City, 2000, p. 715-734 ("Signs of the Times").] Printre semnele pozitive se afla restaurarea "adevaratei Biserici", prin aceasta intelegand restaurarea "adevaratei evanghelii" si "restaurarea preotiei", inceputul construirii templelor, precum si expansiunea misionara a mormonismului in lumea intreaga.

a) Restaurarea "adevaratei evanghelii"

Inainte de a doua venire a Domnului, spun ei, va avea loc restaurarea tuturor lucrurilor, asa cum este interpretat discursul Sfantului Apostol Petru la pridvorul numit "al lui Solomon" (Fapte III, 19-21). Ca o parte a acestui proces, va avea loc restaurarea adevaratei evanghelii despre care Hristos a spus ca se va raspandi in toata lumea in vremurile din urma (Matei XXIV, 14), cu toata puterea si cu harul ei mantuitor, lucru care se va intampla cu putin inainte de a doua venire a Domnului (Apocalipsa XIV, 6-7). Aceasta restaurare este absolut necesara deoarece, potrivit invataturii mormone, de la moartea primilor apostoli si pana la aparitia bisericii mormone, a avut loc o indepartare generala de la dreapta credinta, epoca apostaziei universale, in care s-au manifestat falsi hristosi, falsi profeti si false doctrine (Matei XXIV). ["Si se va intampla intr-o zi cand sangele sfintilor Il va implora pe Domnul din cauza asociatiilor secrete si a lucrarilor intunericului/ Da, aceasta se va intr-o zi cand puterea Domnului va fi tagaduita, iar bisericile vor fi corupte si inaltate in trufia inimilor lor./ Da, aceasta se va intampla intr-o zi cand se vor zidi unele biserici care vor spune: vino la mine si pentru banii tai vei fi iertat de pacatele tale/ O, voi oameni ticalosi si stricati si incapatanati, de ce ati zidit voi biserici pentru voi insiva ca sa capatati castig? De ce ati pocit voi Cuvantul sfant al lui Dumnezeu ca sa puteti aduce blestem asupra sufletelor voastre?./ Caci, iata voi iubiti banii si averea voastra si vesmintele voastre fine si podoabele bisericilor voastre mai mult decat ii iubiti pe cei saraci si in nevoie, pe cei bolnavi si pe cei in suferinta" (Cartea lui Mormon. Un alt testament al lui Isus Hristos, Salt lake City, 1988, cap 8, versetul 27-29, 37). De asemenea, formele manifestarii apostaziei sunt descrise pe larg la 2 Nefi cap. 28. Vezi si articolul lui Bruce R. Mc.Conkie, op.cit, p. 42-46 (Apostasy). Este important de mentionat ca aceasta invatatura despre Apostazia universala este comuna si Adventistilor si Martorilor lui Iehova si reflecta atitudinea mediului protestant, in care s-au format toate aceste grupuri, fata de Biserica Catolica.]

Profetiile mesianice ale Vechiului Testament sunt reinterpretate de biserica mormona si considerate ca referiri directe la perioada apostaziei, la restaurarea tuturor lucrurilor la sfarsitul vremurilor si la descoperirea adevaratei evanghelii (Isaia XXIX; Iezechil XXXVII). De asemenea, o serie de versete nou-testamentare referitoare la ratacirile vremurilor din urma (II Tesaloniceni II, 1-12; II Timotei III, 1-7; II Timotei IV, 1-4) sunt aplicate Bisericii Crestine, acuzata ca a prevertit adevarata evanghelie predicata de Hristos si ca a aruncat oamenii intr-o noapte spirituala. De la aceasta interpretare arbitrara a versetelor biblice, se trece apoi la identificarea bisericii mormone cu adevarata institutie voita de Dumnezeu, prin care legamantul a fost restaurat. Mai mult, se afirma ca: "Dumnezeu a restaurat prin sfinti Biserica Sa, care urmeaza sa constituie Regatul premergator celei de a doua Veniri". ["Biserica mormona este "imparatia lui Dumnezeu pe pamant" (McConkie, op.cit, p. 690); " cheile acestei imparatii i-au fost date lui Joseph Smith si Oliver Cowdery (1806-1850) in iunie 1829, iar organizarea formala a regatului a avut loc in aprilie 1830" (Ibidem, p. 720).] Aparitia Cartii lui Mormon face parte din acest proces de restaurare a adevaratei credinte si constituie o implinire a profetiilor lui Isaia (XXIX, 418) si Iezechiel (XXXVII, 16-20) potrivit carora, la sfarsitul vremurilor, evanghelia va fi propovaduita la toata lumea si toti oamenii o vor cunoaste in propria lor limba. [" Si, iata, cartea va fi pecetluita; si in carte va fi o revelatie de la Dumnezeu, de la inceputul lumii pana la sfarsitul ei (.) iar revelatia care a fost pecetluita va fi pastrata in carte pana la timpul potrivit al Domnului, cand ea va fi scoasa la lumina" (2 Nefi, 27, 7; 10). "Misionarii mormoni lucreaza un miracol al zilelor noastre, aducand lumii din nou aceeasi evanghelie predicata de Isus si apostolii Lui" (Mc.Conkie, op.cit, p. 724; "Si aceasta evanghelie va fi predicata la fiecare natiune, fiecare semintie, limba si popor (Doctrine and Convenants 133, 37; mai departe se va cita D&C); "Si va veni o zi in care fiecare om va auzi plinatatea Evangheliei in propria lui limba, prin aceia carora le-a fost data aceasta putere (D&C 90:11).]

b) Restaurarea regatului lui Israel

Un alt semn al sfarsitului vremurilor este implinirea profetiilor lui Isaia si Ieremia despre refacerea "Casei lui Iacov", adica despre intoarcerea lui Israel la pamanturile care i-au fost fagaduite si la cunoasterea adevaratului Pastor. Puterea si autoritatea de a strange Casa lui Israel i-a fost incredintata, spun mormonii, lui Joseph Smith de catre profetul Moise in Kirtland in 1836 (D&C 110, 11) [Mormonii cred ca Joseph Smith, fondatorul Bisericii lor, este "Ingerul trimis de Dumnezeu sa pregateasca calea Domnului" (conform profetiei lui Maleahi III, 1). Aceasta profetie se refera nu la prima, ci la a doua revenire pe pamant a lui Hristos.] si de atunci, fiecare "profet al Bisericii lui Hristos" poarta responsabilitatea strangerii poporului ales. Acest eveniment este mai intai de natura spirituala si apoi temporala. Poporul lui Dumnezeu va veni mai intai la adevarata cunoastere a lui Dumnezeu, va accepta evanghelia restaurata, se va alatura "Bisericii Sfintilor" si de abia apoi va reveni in pamanturile care i-au fost date mostenire, respectiv in Ierusalim si in America. Astfel, la sfarsitul timpurilor, evreii se vor reuni in Israel (mormonii vad in miscarea sionista un semn al acestui proces), in timp ce alte triburi ale lui Israel, asa numitele zece triburi pierdute impreuna cu "sfintii" dintre neamuri vor merge in Missouri ca sa mosteneasca locurile Sionului. Acolo va fi construit orasul sfant, "Noul Ierusalim". [Aceasta invatatura se sprijina de asemenea pe o profetie vechi-testamentara: "Veniti sa ne suim in muntele Domnului, in casa Dumnezeului lui Iacov, ca El sa ne invete caile sale si mergem in cararile sale. Caci din Sion va iesi legea si cuvantul lui Dumnezeu din Ierusalim" (Isaia II, 3). Asa cum se va vedea in continuare, mormonii acorda un rol important Americii in planul divin al lui Dumnezeu: America este locul unde se afla paradisul edenic, este "noul pamant al fagaduintei", este locul in care Hristos a propovaduit cand a venit pe pamant si locul unde se va intoarce la a doua Sa Venire. Vezi John Bracht, The Americanization of Adam in "Cargo Cults and Millenarian Movements. Transoceanic Comparaisons of New Religious Movements", New York, 1990, p. 97- 139. Bracht considera ca "Nici o alta religie nu a facut mai mult pentru a sacraliza America ca Mormonismul" (p. 97).]

c) A doua venire a Domnului

Potrivit doctrinei mormone, inainte de a doua Sa venire, Hristos se va arata poporul Sau de doua ori. Intoarcerea Domnului in templul Sau (D&C 110, 1-10) s-a manifestat partial prin aratarea lui Hristos in Templul din Kirtland (conform viziunii din 3 aprilie 1836), dar se va manifesta deplin prin venirea lui Hristos in "Noul Ierusalim", templul care urmeaza sa fie zidit de catre "sfinti". Insa semnul clar al sfarsitului vremurilor va fi aparitia lui Hristos in locul numit Adam-ondi-Ahman (Spring Hill, Davies County, Missouri), unde potrivit invataturii mormone se gasea paradisul terestru (D&C 116). In acel loc, Hristos va primi cheile puterii si autoritatii de la cei care au guvernat in locul lui in timpul celor 6000 de ani de existenta a pamantului (patriarhi, profeti, preoti, slujitori). [Aceasta invatatura se sprijina de asemenea pe o profetie mesianica: "Si Lui i s-a dat stapanirea, slava si imparatia si toate popoarele, nemurile si limbile ii slujeau Lui. Stapanirea Lui este vesnica, stapanire care nu va trece, iar imparatia Lui nu va fi nimicita niciodata" (Daniel VII, 14). Trebuie precizat ca, pentru mormoni, Adam este "printul" aceste lumi; caderea lui in pacat a facut posibila venirea spiritelor pre-existente in lume spre a fi testate si pregatite pentru dobandirea prefectiunii; el este arhanghelul Mihail in forma lui pre-existenta; el este tatal familiei umane si prezideaza asupra spiritelor tuturor oamenilor. (Bruce R. McConkie, op.cit, p. 694).]

In cele din urma, Hristos va apare intregii lumi in slava. Pentru cei drepti va fi o zi de pace si mantuire, cand toata nedreptatea va inceta (D&C 133, 44-62), iar pentru cei pacatosi va fi neinduratoare: "A doua Venire va fi o zi mare si infricosatoare, o zi a durerii, a razbunarii si a judecatii pe care cei rai nu o pot indura".

In acel moment, conform doctrinei mormone, va avea loc marele conflict al ultimelor zile, numit "batalia Armaghedonului" tema care este comuna si "Martorilor lui Iehova" si care este tipica pentru numeroase denominatiuni protestante din lumea anglo-americana. In acel moment, Mesia cel asteptat isi va face aparitia pe Muntele Maslinilor; evreii il vor recunoaste imediat pe Iisus din Nazaret, omul pe care l-au refuzat asa de mult timp, vor plange si se vor converti ( Daniel XI si XII; Ioil II; D&C 133). [Dupa aceste evenimente va avea loc prima inviere (D&C 88, 96- 102), insa "nu toti oamenii vor fi inviati in acelasi timp si nu se vor bucura de aceeasi stare de slava"( Bruce R. McConkie, op.cit. "Resurrection", p. 639). Sfintii care sunt pe acest pamant vor fi ridicati pe norii cerului pentru a se intalni cu El, iar cei care dorm in morminte vor iesi si vor fi ridicati si ei in intampinarea Lui.]

d). Imparatia de 1000 de ani.

Conform doctrinei mormone, pamantul urmeaza sa aiba o existenta temporala de 7000 de ani. ["Ce trebuie sa intelegem prin cartea pe care Ioan a vazut-o, care a fost pecetluita cu sapte sigilii? Trebuie sa intelegem ca ea contine vointa revelata, tainele si lucrarile lui Dumnezeu; lucrurile ascunse ale iconomiei lui referitoare la acest pamant in timpul celor 7 000 de ani ai existentei sale temporale". (D&C 77, 6-7)] Primii 6000 de ani sunt caracterizati prin moarte, boala, razboaie, distrugeri. Al saptelea mileniu este mult asteptata perioada de pace, cand Hristos va domni personal pe pamant, cand pamantul va fi reinnoit si va primi gloria lui paradisiaca, cand moartea si boala vor disparea. Astfel, dupa venirea Sa, Hristos va judeca toate natiunile, va desparti oile de capre, trimitand pe unii la viata vesnica, iar pe ceilalti la pedeapsa vesnica. ["Si pana la acea ora vor fi fecioarele nebune printre cele intelepte. Dar cand acea ora va veni va fi o separatie clara a celor rai de cei pacatosi; si in acea zi voi trimite ingerii mei sa-i smulga pe cei rai si sa-i arunce in foc" (D&C 63, 54)]

Hristos va domni din doua capitale ale lumii, una in vechiul Ierusalim si cealalta in Noul Ierusalim, care va fi "construit pe continentul american" (Ether 13, 3-10). Biserica mormona, care functioneaza in prezent doar ca o institutie ecleziastica, va exercita atunci si jurisdictie politica asupra intregului pamant. In acea epoca, oamenii vor avea plinatatea evangheliei, prin revelarea tuturor cuvintelor rostite de profeti in toate timpurile, a unor adevaruri care nu au fost niciodata descoperite.

Mileniul este descris in termenii profetiilor Vechiului Testament, referitoare la regatul mesianic: dusmania dintre animale va inceta si carnivorele vor deveni ierbivore (Isaia XI, 6-9; D&C 101, 26), se vor naste copii si se va continua viata, oamenii vor continua sa cultive pamanturile, sa munceasca pentru a se intretine. Cei nascuti in timpul mileniului nu vor fi nemuritori, dar trupurile vor fi schimbate astfel incat boala si moartea nu-i va mai putea stapani. [Satana nu va mai avea puterea sa ispiteasca ( D&C 101, 28 ; 1 Nephi 22, 26). Popoarele vor trai in pace si armonie (Isaia II, 4) deoarece Hristos Insusi va conduce Biserica in timpul mileniului; Nu vor exista boli si oamenii nu vor muri si vor fi ingropati, ci vor trece de la starea muritoare la cea nemuritoare intr-o secunda (D&C 63, 51; 101, 2931). Anumite adevaruri care nu au fost revelate pana acum vor fi revelate in timpul mileniului (D&C 101, 3234).Viata va fi ca si pana acum, oamenii vor continua sa manance, sa poarte haine, sa sadeasca si sa adune recolte (D&C 45, 57- 58). Mormonii fac trimitere de asemenea la Daniel VII, 27 (Imparatia va fi data sfintilor); 2 Nefi 30, 1018. 1 Nefi 22, 2426 (Hristos va domni pe pamant) ; D&C 88, 87110 (Conditiile din timpul mileniului); In timpul mileniului vor avea loc schimbari fizice in structura pamantului. Mormonii au accentuat faptul ca pamantul va reveni in starea lui edenica, pentru ca acesta era in viziunea lor sensul ultimei restaurari a tuturor lucrurilor, cand va fi un cer nou si un pamant nou si cand pamantul va primi starea lui paradisiaca de glorie ( Isaia LXV, 17-25; D&C 133, 23-25; D&C 101, 23-32). Ideea de mileniu ca reintoarcere la starea primordiala era dusa mai departe pana la ideea de unificare a tuturor continentelor, asa cum, cred ei, fusese la inceputul creatiei. ] In timpul mileniului vor continua doua activitati importante: prima este construirea templelor, deoarece mantuirea nu poate fi castigata fara botez din apa si Duh (botezul mortilor) si nici ridicarea la slava cereasca nu poate dobandita fara pecetluirea familiilor pentru eternitate (casatoria celesta). A doua activitate consta in raspandirea adevarului pe intregul glob prin munca de evanghelizare. La sfarsitul mileniului, satana isi va redobandi libertatea, se va lupta cu armatele lui Adam-Mihail si va fi invins pe veci dupa care va urma Judecata de Apoi. ["Acesta va fi indelungata speranta pentru o epoca de pace, cand Hristos va domni personal pe pamant, cand pamantul va fi reinnoit si va primi gloria lui paradisiaca; cand stricaciunea, moartea si bolile vor inceta, cand imparatia lui Dumnezeu pe pamant va fi pe deplin stabilita in toata slava, frumusetea si perfectiunea ei". Bruce R. McConkie, op.cit, p. 492-501 (Millenium). De asemenea, Grant Underwood, Millenium, in Encyclopedia of Mormonism, ed. Daniel H. Ludlow, Macmillan Publisher Compagni, 1992 vol. II p. 906-908 sintetizeaza evolutia invataturii eshatologice mormone.]

II. CONTRADICTIILE MESAJULUI ESHATOLOGIC MORMON

Studiile referitoare la doctrina mormona subliniaza necesitatea unei abordari din perspectiva istorica, deoarece elaborarea ei s-a facut progresiv si a fost marcata de numerose modificari. Acest itinerar zbuciumat a fost rezultatul adaptarii continue la contextul socio-politic si cultural in care mormonismul se dezvolta, dar si la imperativele legate de prozelitism. Transformarea eshatologiei mormone a inceput in ultimii ani ai vietii lui Joseph Smith si s-a incadrat in procesul mai larg de institutionalizare a mormonismului, de acomodare cu societatea. Astfel, mormonismul "clasic" se caracteriza printr-o asteptare milenarista intensa, subliniata chiar de titulatura Biserica Sfintilor Ultimelor Zile. Dupa moartea lui Joseph Smith (1844), a urmat peregrinarea Biserici in mai multe locuri din America datorita conflictelor cu populatia ne-mormona. In acest context, doctrina paraseste treptat terenul utopiei religioase pentru a obtine recunoastere sociala. Abandonarea practicii poligamiei in 1890, dupa ce Joseph Smith si succesorul sau, Brigham Young (1801-1877) insistasera mult asupra insemnatatii si inspiratiei sale divine, este un bun exemplu in acest sens. [Poligamia, pe care mormonii preferau sa o numeasca "mariaj plural" a fost instituita de Joseph Smith in cadrul unui grup restrans, in cadrul "restaurarii tuturor lucrurilor". Aceasta practica a furnizat o arma adversarilor lor si a determinat dezvoltarea, intre anii 1860- 1880 a unei legislatii federale antipoligamice. Mormonii au inceput sa fie privati de drepturi civice, iar averile Bisericii au fost confiscate. In acest context, presedintele Wilford Woodruff (1807-1898). a facut public un Manifest-proclamatie, aprobat de Conferinta generala din octombrie 1890, prin care se punea capat poligamiei. Putin mai tarziu, in 1896, Utah-ul devenea unul din statele Confederatiei. Despre poligamia mormona, a se vedea Leonard J. Arrington, David Bitton, The Mormon Experience: History of the Latter-Day Saints, New York, 1979; R. S. van Wagoner, Mormon Poligamy: A History, Salt Lake City, 1989; Irwin Altman, Jospeh Giant, Poligamous Families in Contemporary Society, Cambridge, 1996 (Intregul capitol, Historical Background, care aseaza fenomenul mormon in contextul epocii); ] Dupa 1890 (anul profetit de Smith pentru A Doua Venire a Domnului) si pana la mijlocul secolului al XX-lea, desi evolutia miscari a fost directionata in perspectiva mondializarii si evanghelizarii, acest lucru nu a avut un impact real asupra interpretarii textelor clasice. In fine, dupa anii 1950, dobandirea unui adevarat statut social si a unei anumite respectabilitati in peisajul religios a condus la combaterea milenarismului originar si la construirea unei eshatologii lipsita de dinamica asteptarii. [Cele patru perioade care au marcat elaborarea doctrinei mormone au fost consacrate de studiul lui Thomas Alexander, Mormonism in transition, Chicago, 1986. Alti istorici au vorbit despre "transformarea Regatului lui Dumnezeu" si despre "Marea Acomodare" care a inceput din 1890 (Robert Gotllieb si Peter Willey, American’s Saints : the Story of a New Religious Tradition, New York, 1984; Jan Shipps, Mormonism, the Story of the New Religion Transformed, Chicago, 1985). La randul sau, Kendall White a propus o tripartitie in cadrul doctrinei mormone care face deosebirea intre teologia mormona traditionala, cea neo-traditionala si cea extrema care se indeparteaza de mormonismul clasic pentru a se apropia de linia protestanta promovata azi (Mormon Neo-orthodoxy. A Crisis Theology, Salt Lake City, 1987). Despre modificarile aduse doctrinei mormone, a se vedea si Massimo Introvigne, Les veilleurs de l’Apocalypse, millenarisme et nouvelles religions au seuil de l’an 2000, Paris, 1996 p. 55- 86 ("L’Eshatologie et millenarisme dans l’histoire et dans la doctrine des mormons")]

a) Semnificatia anului 1890

Biserica mormona accentueaza astazi ca venirea Fiului Omului este "iminenta", fara sa avanseze insa date concrete. [Bruce R. McConkie, op.cit, p. 687-698 ("Second Coming of Christ"). Discursul presedintelui Ezra Taft Benson (1899- 1994) este edificator despre felul in care este conceputa aceasta iminenta astazi: "Nu peste multi ani, Hristos va veni din nou. El va veni in putere ca rege al regilor si domn al domnilor" (Joy in Christ, "Ensign", 16 martie 1986).]

Cu toate acestea, Joseph Smith a profetit ca Hristos va reveni pe pamant "in timpul acestei generatii", facand speculatii in legatura cu semnificatia anului 1890. [Despre asteptarile eshatologice in timpul lui Smith, a se vedea Grant Underwood, The Millenarian World of Early Mormonism, Univeristy of Illinois, 1993; Dan Erickson, As a Thief In The Night, The Mormon Quest For Millennial Deliverance, Signature Books, 1998]

Relatand viziunea din 2 aprilie 1843 (Ramus, Illinois) el consemna: "Odata, pe cand ma rugam foarte sincer sa aflu despre venirea Fiului Omului, am auzit o voce care-mi spunea urmatoarele: Joseph, fiul meu, daca vei trai pana la 85 de ani, vei vedea fata Fiului Omului. Cred ca venirea Fiului Omului nu va fi mai devreme de aceasta data" (D&C 130, 14-17). La Conferinta Generala a Bisericii, care a avut loc cateva zile mai tarziu,Joseph Smith declara ca “Sfarsitul lumii nu va veni in 1844, nici in 5, 6 sau in 40 de ani. Aceia din generatia care se ridica acum nu vor gusta moartea pana ce Hristos nu va veni…Profetesc in numele Domnului Dumnezeu ca Fiul Omului nu va veni pe norii cerului pana ce eu nu voi avea 85 de ani. [History of the Church of Jesus Christ of Latter-day Saints by Joseph Smith & B. H. Roberts partea 5, 336337, profetia din 6 aprilie, 1843; Teachings of the Prophet Joseph Smith,edited by Joseph Fielding Smith, Republished: May 1993 (437 pagini), p. 286.]

Cum Joseph Smith s-a nascut in 1805, insemna ca sfarsitul era profetit in jurul anului 1890. Se stie insa ca Joseph Smith a fost asasinat in 1844, la varsta de numai 39 de ani la Carthage, Illinois.

Fervoarea asteptarii din jurul anului 1890 este surprinsa in toate publicatiile mormone ale vremii. [“Multi din acesti tineri care sunt aici astazi, daca sunt credinciosi, vor fi in trup cand Hristos va veni pe norii cerului". (The Discourses of Wilford Woodruff, published 1946, 1990, p. 252-256)] Pentru a tempera acest entuziasm, care ar fi avut consecinte nefaste asupra miscarii in cazul esecului profetiei, autoritatile bisericii mormone confera treptat o turnura spirituala acestui eveniment. Editia din 1890 a lucrarii Doctrina si legaminte are o adaugire in care se arata ca prin termenul “generatie" se poate intelege o perioada mai lunga de 100 de ani, afirmatie care nu se poate baza pe Scriptura si nici macar pe "Cartea lui Mormon". Publicatiile mormone incep treptat sa avanseze ideea ca "aceasta generatie" de care vorbea sub inspiratie profetul este insesi "Biserica mormona", urmasii contemporanilor lui Joseph Smith. Printr-o profetie din 16 februarie 1891, presedintele Wilford Woodrruff (1889-1898) pretindea ca Domnul va dezvalui prezenta sa la putini oameni, va fi o prezenta in Duh si nu vizibila ca la A Doua Venire. Observam aici un element care se incadreaza in contextul religios american de la sfarsitul secolului al XIX-lea: atat adeptii lui William Miller in 1844 (miscarea milenarista din care se va dezvolta adventismul), cat si cei ai lui Charles Taze Russel in 1874 si 1914 (viitorii "Martori ai lui Iehova") au abordat aceasta tema a "venirii invizibile" pentru a atenua consecintele unor profetii esuate.

b) "Noul Ierusalim"

Conform viziunilor lui Joseph Smith, grupate in "Cartea lui Moise" si "Perla de mare pret", mormonii asteptau intemeierea "Noului Ierusalim" in Jackson County, Missouri (3 Nefi 20, 22; D&C 45, 66; Moise 7, 62). ["V-ati adunat impreuna, dupa porunca mea in acest pamant numit Missouri, care este pamantul pe care eu l-am numit si sfintit pentru adunarea sfintilor. De aceea, acesta este pamantul fagaduintei si locul orasului Sion. Si asta spune Domnul, daca veti primi intelepciunea, aici este intelepciunea" (Revelatia din 20 iulie 1831, Jakson County, Missouri, D&C 57, 1-5). ".intr-adevar acesta este cuvantul Domnului: ca orasul Noului Ierusalim sa fie edificat prin adunarea sfintilor incepand cu acest loc, adica spatiul templului care va fi construit in aceasta generatie. Caci intr-adevar aceasta generatie nu va trece pana cand nu va fi construita o casa Domnului si un nor nu va sedea desupra ei." (Revelatia din 22 septembrie din Kirtland, Ohio, D&C 84, 2-85, 31).] Mormonii au ajuns in teritoriile profetite in 1838 si au pus bazele templului in "Gradina Edenului" chiar pe locul unde, potrivit invataturilor mormone, Adam oferea sacrificiile. Templul urma sa fie cel mai mare dintre templele "sfintilor", locul in care Hristos se va intoarce inainte de a aparea lumii intregi la a doua Sa venire. [Viziunea lui Smith referitoare la "Orasul Sion" nu urmarea construirea unui mare oras, ci a unei succesiuni de orase, raspandite pe toata intinderea teritoriului, care sa aiba o populatie intre 15-20 000 de oameni. Planul avea in vedere dispunerea cladirilor publice, a strazilor, gestionarea averilor personale (pastrarea strictului necesar si donarea surplusului), etc. (History of the Church, vol. 3, p. 282- 283).] Cu toate acestea, templul nu a fost niciodata construit, deoarece prezenta mormonilor in Missouri a fost marcata de imense dificultati si de severe presecutii. Insa in ciuda faptului ca au fost alungati, Joseph Smith are o noua revelatie, prin care Dumnezeu ii facea cunoscut ca ei, cei care au fost imprastiati vor fi adunati, iar Sionul va fi construit "dupa legile imparatiei ceresti"(Revelatia primita la 22 iunie 1843 la Fishing River, Missouri, D&C, 105, 3-5). In anii 1840 adunarea era prevazuta la Kirtland in Ohio, anii 1841 la Navuoo in Illinois iar la sfarsitul secolului al XIX-lea la Utah. [Aceste peregrinari au fost determinate de tensiuni cu mediul protestant in mijlocul caruia se dezvoltau si au fost privite de mormoni ca o implinire a profetiilor care anuntau o perioada de mari incercari pentru "sfinti" odata cu apropierea vremurilor din urma.]

Stabiliti in cele din urma in Utah, "sfintii" nu au incetat sa spere ca profetia va fi implinita. In 1870, Orson Pratt (1811 - 1881), unul din cei mai importanti apologeti mormoni, spunea: "Dumnezeu a promis ca noi trebuie sa ne intoarcem in comitatul Jakson (Missouri) si sa construim orasul Sion inainte ca aceasta generatie sa treaca.noi credem in aceste promisiuni iesite din gura lui Jehova. Sfintii se asteapta sa vada implinirea acestei promisiuni in timpul generatiei care traia in 1832, la fel cum se asteapta soarele la sculare dimineata. De ce? Pentru ca Dumnezeu nu poate minti. El va implini toate promisiunile Sale. El a zis si aceasta trebuie sa se implineasca, iata credinta noastra". [Journal of Discourses, vol.13, p.362. Lucrarea contine 1438 de cuvantari ale unor personalitati diferite, presedinti, membrii ai Quorumului celor 12, apostoli ai bisericii mormone.] In 1900 se credea in continuare in aceasta venire a Regatului, asa cum fusese profetita. Lorenzo Snow (1898-1901), al cincilea presedinte al Bisericii mormone afirma intr-o reuniune a clerului din templul de la Salt Lake City ca marea majoritate din cei care-l asculta vor trai sa vada templul construindu-se in Missouri. [Dialogue: A Journal of Mormon Thought, 1966, p.74. Revista apare trimestrial si gazduieste o varietate de puncte de vedere despre istoria si doctrina mormona.]

Ca o ironie a sortii, trebuie spus ca primul templu mormon, cel din Kirtland exista si astazi, dar apartine Bisericii Reorganizate, o dizidenta a bisericii mormone care din 1921 isi are sediul la Missouri ("Sionul" profetiei lui Smith). Auditorium-ul sau ocupa o buna parte din locul desemnat de Joseph Smith pentru construirea templului. [Biserica Reorganizata grupeaza cam 200 000 de crediciosi si ofera un exemplu interesant de mormonism "temperat" care a refuzat intotdeauna doctrinele controversate, ca poligamia. In zilele noastre, ea se apropie cel mai bine de protestantism. Din 1984 a permis si femeilor preotia, dar aceasta deschidere a provocat numeroase schisme "fundamentaliste". A se vedea, Encyclopedia of American Religions, ed. Gordon Melton, p. 607 (Reorganised Church of Latter-Day Saints)]

Adunarea "sfintilor" pentru a construi "Noul Ierusalim", era prin urmare unul din evenimentele importante ale vremurilor din urma. [“Iar apoi Tatal iarasi ii va aduna pe ei cu totii laolalta si le va da lor Ierusalimul ca tara a mostenirii lor" (3 Nephi 20, 33). Vezi de asemenea 3 Nephi 29, 1; Eter 13, 3-6. Bruce McConkie, op. cit, p. 305-307 (Gathering of Israel).] Ideea nu era insa noua. Cu mult timp inainte de Joseph Smith, protestantii si in special puritanii au sustinut intoarcerea evreilor in Palestina, chiar inainte de a doua venire a Domnului. [Din momentul in care puritanii au debarcat in Lumea Noua, ideea americanilor indieni care aveau origini ebraice a fost foarte populara. Ea provenea din scrierile misionarilor spanioli si portughezi din America de Sud. De exemplu Viscount Kingsbourough (1795-1837) , una din sursele frecvent citate de mormoni, sustinea in cartea sa Antiquities of Mexico (Antichitati mexicane), London, 1830, ca aztecii si incasii sunt descendentii celor 10 triburi ale lui Israel. Cu casiva ani inainte de aparitia "Cartii lui Mormon", au fost publicate in Statele Unite mai multe lucrari erau dedicate evreilor si apropiatei intoarceri a lor in Palestina. Printre cele mai influente studii, mentionam Elias Boudinot (fondator si prim presedinte al American Bible Society), Star in the West (New Jersey, 1816); Josiah Priest, The Wonders of Nature and Providence Displayed (Albany, 1825); Ethan Smith, View of the Hebrews (Vermont, 1825). Pentru a vedea legatura intre aceasta trasatura sionista a eshatologiei mormone si gandirea religioasa din secolele XVII-XVIII in Anglia si America, vezi Ruth Bloch, Visionary Republic: Millennial Themes in American Thought, 1756-1800 , New York: Cambridge University Press, 1985.] Aceasta invatatura se precizeaza pe parcursul catorva revelatii. Revelatia din 1830 considera locul acestei adunari ca un fel de refugiu inainte de Judecata de Apoi, un fel de arca a lui Noe (Revelatia data profetului in Fayette, New York, 6 aprilie 1930, D&C, 4-8). In revelatia din 11 septembrie 1831 este vorba de construirea "Noului Ierusalim", dar locul nu este indicat. ["Adevarat va spun ca Sionul va inflori si slava lui Dumnezeu va fi asupra lui/ Si va fi un semn pentru neamuri si vor veni la el din fiecare natiune de pe pamant/ Si va veni vremea cand natiunile pamantului vor tremura din pricina lui" (D&C 64, 41-43). A se vedea si revelatia din octombrie 1931 (D&C, 65, 3-6)] De abia in revelatia din 22 septembrie 1832, Joseph Smith primeste clar confirmarea ca locul va fi Independence Missouri. ["Da, cuvantul lui Dumnezeu referitor la Biserica Lui stabileste ca in ultimele zile va fi restaurarea poporului lui, asa cum a vorbit prin gura profetilor si ca va fi adunarea sfintilor pe muntele Sion, unde va fi orasul Noul Ierusalim. Si acest oras va fi construit incepand cu templul stabilit de degetul lui Dumnezeu la frontiera sudica a statului Missouri ( Revelatia din 22 septembrie primita in Kirtland. D&C 84, 2-3).] Foarte interesant este ca dupa alungarea din Missouri, revelatiile preconizeaza dobandirea prin forta a teritoriului fagaduit (revelatia din 23 aprilie 1834, D&C 104).

Invatatura despre "adunarea la Sion" a fost motorul unei formidabile mobilizari spre America. Convertitii mormoni din toata lumea se indreptau spre America pentru a construi "Noul Sion". Pana in anii 1930, biserica mormona nu incuraja organizarea credinciosilor ei in afara Utahului. Cei care se alaturau bisericii trebuiau sa emigreze spre "Sion" pentru pregatirea "Regatului celei de a doua veniri". Curand insa s-a produs o schimbare de atitudine care a generat o schimbare substantiala a doctrinei eshatologice mormone. [Thomas G. Alexander, Mormonism in transition, Chicago, 1986 , p. 237.] Deoarece identificarea "Noului Iersualim" cu un oras, cu o regiune a Americii nu mai era credibila, alte realitati au fost accentuate in incercare de a pastra conceptul de "popor al lui Dumnezeu". Obligatia de a se aduna la Sion a fost treptat abandonata, datorita a doi factori principali. Primul era de ordin economic: biserica mormona nu mai putea asigura bunastarea tuturor convertitilor mormoni care soseau in America, mai ales dupa criza economica a anilor 1890. Al doilea tinea de conflictele dintre comunitatea mormona si guvernul federal. Odata cu integrarea Utah-ului intre statele Confederatiei Americane, mormonii nu mai erau in razboi cu statul, ci din contra participau activ la politica lui si in consecinta nu mai puteau ramane autonomi, ci trebuiau sa respecte legislatia americana.

"Prima Presedintie" (autoritatea suprema) lanseaza, la inceputul secolului al XX-lea ideea unei biserici internationale care sa aiba comunitati permanente in strainatate si incepe sa descurajeze emigrarea in America. Apelurile de a ramane pe loc, adresate noilor convertiti, au fost primite cu surprindere si o parte a adeptilor a considerat ca este vorba de apostazie, deoarece nu a existat nici o revelatie in acest sens. Al saselea presedinte Joseph F. Smith (1901-1908) s-a deplasat personal in Europa in 1906 pentru a ruga "sfintii" sa ramana pe loc. In 1922 au fost sistate fondurile de ajutor acordate imigrantilor. Intentia era de a da un alt sens ideii de "Sion", care devenea un concept spiritual. Sionul urma sa fie construit de toate natiunile pamantului, de toti "sfintii" adunati in traire si rugaciune, chiar daca locuiau in teritorii straine.

Dupa ce biserica ceruse mult timp mormonilor sa emigreze spre America spre a deveni constructorii Regatului lui Dumnezeu, liderii mormoni recomandau adeptilor si chiar au dat un ordin imperativ de stopare a imigrarii in 1977, pe motiv ca Sionul se gaseste acolo unde traiesc credinciosi bisericii. [Reprodus de David Bitton, op.cit, p. 81. "Adunarea peruvienilor este in stalpii (unitate administrativa) Sionului din Peru, sau in locurile care curand vor deveni stalpi. Locul de adunare a chilienilor este in Chile. Pentru bolivieni este Bolivia, pentru Coreea este Coreea si asa pe toata suprafata pamantului. Poporul imprastiat al lui Israel care se afla in fiecare natiune este chemat sa se adune la turma lui Hristos, la stalpul sionului asa cum este stabilit in natiunile lor " (Come: Let Israel Build Zion, "Ensign", May 1977, p. 118).] In 1999, aceasta recomandare era din nou reluata de catre "Prima Presedintie": "In zilele noastre, Domnul considera potrivit sa trimita binecuvantarile Evangheliei, sa se construiasca un numar sporit de temple, in mai multe parti ale lumii. De aceea noi dorim sa reluam vechiul sfat dat membrilor Bisericii de a ramane in patriile lor si de a nu emigra in Statele Unite.Daca membrii din intreaga lume raman in patriile lor, muncind pentru a construi Biserica in tarile natale, mari binecuvantari vor veni asupra lor, personal si asupra Bisericii. Stalpii si episcopiile din intreaga lume vor fi intarite, facand posila impartasirea binecuvantarilor Evangheliei unui numar si mai mare dintre copiii Tatalui nostru ceresc". [Membrii sunt sfatuiti sa ramana in tarile lor (scrisoare datata 1 decembrie 1999), publicata in "Liahona" aprilie 2000, p. 4 (Stirile Bisericii)]

La al 172-lea Congres al Bisericii Mormone (2002) Keith B. McMullin, al doilea consilier in "Prima Presedintie" a prezentat o comunicare intitulata "Veniti la Sionul sfant si frumos". Liderul mormon afirma ca Sionul este acolo unde certurile si disputele inceteaza, acolo unde distinctiile intre clase si urile dispar, unde nimeni nu este sarac, spiritual si material, caci "Domnul a numit poporul sau Sion, pentru ca erau intr-o singura inima si intr-un singur cuget si erau in dreptate" (Perla cea de mare Pret, Cartea lui Moise 7:18). "Sionul- continua liderul mormon- este prosper deoarcece cetatenii lui duc o viata conforma cu poruncile lui Dumnezeu. Sion nu este dat ca un cadou, ci el este edificat de un popor virtuos, un popor al legamantului care se uneste pentru asta, straduindu-se sa edifice Sionul, "regatul Dumnezeului nostru si al Hristosului sau"(D&A 105, 32 ;68, 25-31 ; 82, 14 ; 115, 1-6) pentru a pregati a doua venire a Domnului (D&A 65, 2, 6). [Luarile de cuvant au fost publicate in revista "Liahona". Printre primii teoreticieni ai mormonismului, numai Orson Pratt (1801-1881), parea sa inteleaga prin "Regatul lui Dumnezeu" Biserica mormona (A series of Pamphlets on the Doctrines of the Gospel, Salt Lake City, 1891, p. 41- 123), in timp ce majoritatea liderilor mormoni opta pentru o distinctie clara intre cele doua. A se vedea Jean-Francois Mayer, Sectes chretiennes et politique. Une approche a travers quelques exemples (XIX et XX siecles), " Bulletin de l’Association d’Etude et d’Information sur les Mouvements Religieux ", no. 40- 42/1983;]

c) Mileniul

Perioada cuprinsa intre cele doua invieri este "Imparatia de 1000 de ani" sau mileniul. Timpul pentru inceputul mileniului a fost definitiv fixat si este cunoscut numai de Tatal. Nu exista posibilitatea ca mileniul sa pota fi instaurat mai devreme datorita dreptatii sfintilor, dar nici nu poate fi amanat din cauza rautatii oamenilor sau pentru oricare alt motiv. [Bruce McConkie, op. cit, p. 494. Grant Underwood, The millenarism World of Early Mormonism, “Journal of Mormon History" nr. 9/1982 arata cum interpretarea timpurie a Sfintei Scripturi si a "Cartii lui Mormon" a afectat si a fost afectata de doctrinele milenariste. El furnizeaza prima conexiune intre istoria mormonismului si gandirea milenarista, plasand gandirea milenarista mormona in contextul ideilor iude-crestine despre sfarsitul lumii. Grant Uderwood este professor de teoria religiei la Brigham University Hawai si a publicat numeroase articole despre mormonismul timpuriu si milenarism in "Brigham Young Studies" si "Journal of Mormon History".] Doctrina mileniului a cunoscut la randul ei numeroase modificari. Acestea se refera in mod particular la cei care vor trai pe pamant in timpul mileniului, la activitatile care se vor desfasura aici si la felul cum vor fi ele conduse.

a) Astazi, biserica mormona invata ca pamantul in timpul mileniului va fi locuit de cei ce merita slava celesta, sau cel putin slava terestra, fie ca sunt mormoni sau nu. [Revelatia din 16 februarie1832, prin care lui Joseph Smith i se descopereau cele trei stari de slava constituie unul din textele fundamentale ale eshatologiei mormone, destinat sa joace de asemenea un rol important in prozelitismul mormon Mormonii cred ca la a doua venire, dupa judecata partiala, oamenii vor fi dusi , in imparatia cerurilor, in trei locuri diferite: cel ceresc, care este cel mai inalt, urmatorul sub el, cel terestru si cel telestial, al treilea. Aceasta doctrina se fundamenteaza pe anumite texte biblice (I Cor. XV, 4042; II Cor., XII, 2). Vezi D&C, 76, 30-39; 50-88; Bruce McConkie op.cit., Exaltation, p. 256- 258; Principiile, p. 279- 283 (“Degrees of Glory"); Larry E. Dahl, Encyclopedia of Mormonism, vol I, New York: Macmillan Publishing Company, 1992; Bennion, Lowell, An Introduction to the Gospel, Salt Lake City, Utah: The Utah Printing Co., 1955, p. 42).] Ne-mormonii, care implinesc cel putin conditiile pentru gloria terestra vor continua sa traiasca in milenium, avand liberul lor arbitru. Isus Hristos va domni personal pe pamant, dar aceast lucru nu trebuie inteles literal, printr-o prezenta continua a Domnului in tot cursul mileniului: Isus Hristos si sfintii inviati nu vor trai tot timpul pe pamant, dar ei il vor vizita de fiecare data cand doresc si cand va fi necesar pentru a ajuta la guvernarea lui. Incepand cu 1842, Joseph Smith din considerente legate de prozelitism, a sugerat ca si "neamurile" vor putea participa la mileniu, modificand radical invatatura din anii 1830, potrivit careia toti ne-mormonii vor fi condamnati. [Unul din principalele texte asupra mileniului apartine lui Sidney Rigdon (1793-1876), care era unul din cei mai apropiati colaboratori ai lui Joseph Smith. Acesta scria fara echivoc in 1834 ca "toti cei care vor fi pe pamant in timpul acestei perioade, vor fi mormoni" (The Evening Star, 11 aprile 1834, p. 147). Dihotomia mantuiti-osanditi, tipica predicarii calvine, era foarte puternica la inceputurile mormonismului. A se vedea, Grat Underwood, "Saved or Damned": Tracing a Persisten Protestantism in Early Mormon Thought, "Brigham Young University Studies", vol. 25, no.3 (1985), p. 85-103.] Astfel, de la o viziune exclusivista a primilor mormoni care asteptau sa se bucure de prezenta lui Hristos si a sfintilor inviati in timpul mileniului se ajunge la o viziune universalista care da sanse de mantuire la toate popoarele si rasele.

Interesanta este si evolutia pozitiei bisericii mormone fata de populatia de culoare. In "Cartea lui Mormon" se spune ca vechea civilizatie din America s-a scindat in doua grupuri, nefitii si lamanitii. Lamanitii au fost blestemati de Dumnezeu, si ca semn al blestemului pielea lor s-a innegrit. In vremurile din urma, lamanitii vor fi binecuvantati si "evanghelia" va predicata descendentilor lor (II Nefi, 30, 5-6). [Acest eveniment eshatologic este numit "ziua lamanitilor". Unul din cei mai mari sprijinitori ai misiuni printre indieni a fost presedintele Spencer Kimball (1895-1995), care sustinea ca "ziua lamanitilor" a inceput in timpul lui: “Ziua] In timpul scurtului sau sejur in Missouri, Joseph Smith a avut o revelatie prin care i se arata ca populatia de culoare (indieni, mulatrii, negrii) este binecuvantata dar nu nu poate fi admisa la preotie din cauza unui blestem. Din momentul abolirii discriminarii rasiale in anii 1960, atitudinea mormonilor se va schimba. Astfel, daca in editia din 1961 a "Cartii lui Mormon" se spune ca ei vor deveni "un popor alb si binecuvantat", in editia din 1982 gasim “ un popor pur si binecuvantat", ceea ce inseamna ca intre timp fusesera ridicati la demnitatea de "fii ai lui Israel". Mai mult, in 1978, presedintele Spencer Kimball (1973-1985) pretindea ca a avut o revelatie prin care preotia era extinsa la toti oamenii de parte barbateasca, indiferent de rasa. [Despre pozitia mormonilor in raport cei de alta culoare, a se vedea, John Heinerman, Anson Shupe, The Mormon Corporate Empire, Beacon Press, 1985, p. 19]

b) La intrebarea ce se va petrece in timpul mileniului, mormonii spun ca se va continua viata de familie, dar ca oamenii nu vor suferi moartea in sensul propriu al termenului, pentru ca cei care mor vor fi automat transformati intr-o conditie nemuritoare. Membrii bisericii vor indeplini doua mari sarcini in timpul mileniului: vor continua sa construiasca temple in care va avea loc botezul pentru cei morti si vor continua sa anunte "evanghelia" la ne-mormoni. Din nou avem de a face cu schimbare radicala in comparatie cu se credea in anii 1830-1840. Primii mormoni asteptau o perioada de repaos, mai degraba decat de munca in timpul celor 1000 de ani. Ideea de a naste copii in timpul mileniului nu era foarte dezvoltata in cursul anilor 1830. De asemenea, ei ignorau ideea de predicare la neamuri a "evangheliei", din moment ce ei nu mai trebuiau sa fie prezenti pe pamant.

c) Al treilea aspect care arata ca aceasta doctrina s-a schimbat se refera la guvernarea lumii in timpul mileniului. Astazi se invata ca sub domnia lui Iisus Hristos si a sfintilor inviati atat membrii bisericii mormone cat si nemembrii vor participa la conducere. Primii mormoni credeau simplu ca Iisus care va fi prezent fizic va conduce imparatia sa cu ajutorul sfintilor inviati. Nu este intamplator ca ideea unei guvernari a pamantului in timpul mileniului a inceput sa se afirme odata cu incoronarea si ungerea lui Joseph Smith ca "rege al Casei lui Israel" si cu organizarea Consiliului celor 50, pentru a conduce lumea, la Nauvoo in 1844. Joseph Smith intemeiase un fel de "Regat al Sionului" care trebuia sa exercite regenta religioasa pana cand Hristos va reveni pe pamant. Cercetarile recente arata ca Joseph Smith si succesorii lui imediati nu au avut numai scopuri religioase, dar in egala masura si proiecte politice. [Intre 1839 si 1846 mormonii au transformat o asezare neinsemnata de pe malul Mississippi intr-un mare oras, si anume Nauvoo. Aici Joseph Smith a dezvoltat structura bisericii, doctrina si practicile, a introdus poligamia si a pus bazele unui regat politic al lui Dumnezeu, o mare teo-democratie. Consiliul celor cincizeci, o organizatie secreta , al carui scop era sa formeze o guvernare mondiala care sa pregateasca cea de a doua venire a Domnului, nu a indeplinit niciodata rolul care i-a fost conferit de Joseph Smith. Incepand cu 1850, Consiliul nu s-a reunite decat rareori. Condus de succesorul lui Smith, Bringham Young ( 1801-1877) si apoi de John Taylor (1808-1887), "Consiliul" nu a mai desfasurat nici o activitate dupa 1884. Insa institutia "Profetului-Rege" a continuat sa functioneze mult timp. In 1880, cand John Taylor venea la conducerea bisercii mormone, el era uns "rege, preot si conducator al lui Israel pe pamant". A se vedea, Hyrum Andrus, Joseph Smith and World Government, Salt Lake City, 1972; Klaus Hansen, Quest for Empire. The Political Kingdom of God and the Council of Fifty in the Mormon History, University of Nebraska Press, 1974; Jean-Francois Mayer, op.cit, p. 9-11:] In acelasi an, Joseph Smith si-a prezentat candidatura la presedintia Statelor Unite, o initiativa despre care se putea spune ca reflecta megalomania sa si era in acelasi timp expresia dorintei de a apara in fata opiniei publice drepturile mormonilor. [Istoricii L. Arrington si D. Bitton (The Mormon Experience: A History of the Latter-Day Saints, New York, 1980, p. 52- 53) sunt putin favorabili acestei implicari politice si considera ca aceasta explica in mare masura ura impotriva mormonilor care a culminat cu asasinarea lui Joseph Smith (1844). Aceste ambitii au fost abandonate in jurul anului 1890 cand mormonii au fost interesati sa se integreze in Confederatie si sa supravietuisaca.] Joseph Smith conferea insa acestui gest o semnificatie spirituala: daca el devenea presedintele Statelor Unite, aceasta era inceputul guvernarii divine menite sa se exinda in lumea intreaga si sa pregateasca cea de a doua venire a Domnului. [Keith Norman, How Long, O Lord? The Delay of the Parousia in Mormonism, "Sunstone" vol. 8, no 1-2, p. 49-58.]

Candidatura la presedintia Americii este caracteristica pentru felul in care primii mormoni concepeau mileniul. Venirea lui Hristos nu trebuia numai pregatita, dar si grabita. Mormonii aveau privilegiul de a accelera venirea mileniului, de unde lupta lor pentru a transforma, a influenta institutiile acestei lumi si de a le face compatibile cu viziunea lor de progres si fericire inerenta a omului. [In mod curios, desi mormonii se straduiau sa pregateasca "Regatul", reuseau sa ramana in acelasi timp profund atasati fata de valorile americane. Mormonii au avut intotdeauna o mare consideratie pentru Constitutia americana si pentru Declaratia de Independenta. Ei sustin ca parintii fondatori ai Statelor Unite au pregatit de fapt aparitia bisericii mormone asigurand acea pregatire ideologica (libertatea de constiinta si de expresie) fara de care mormonismul nu s-ar fi putut dezvolta ( G-H Bousquet, Les Mormons. Histoire et Institutions, Presses Universitaires de France, 1949)]

Se poate intelege, din aceasta perspectiva, astfel importanta misiunii si spiritul de cruciada care caracterizeaza actiunile bisericii mormone.

III. IMPLICATIILE DOCTRINELOR ESHATOLOGICE PENTRU ACTIVITATEA MISIONARA

Inca de la inceput, mesajul eshatologic a jucat un rol important in cadrul eforturilor misionare ale bisericii mormone. Accentul pus pe asteptarea celei de a doua veniri a fost motorul predicii primilor misionari, una din bazele succesului mormon la sfarsitul secolului al XIX-lea. Revenirea lui Hristos pe pamant a fost asteptata cu nerabdare, ca momentul rasplatei stradaniilor lor, cand vor guverna alaturi de El. In lucrarea lui Bernard McConkie despre doctrina mormona citim ca “Biserica Sfintilor Ultimelor Zile este imparatia lui Dumnezeu pe pamant, este imparatia care nu va fi distrusa niciodata sau data la alte neamuri, este imparatia care ingloba toate celelalte imparatii si care si va dainui pe vecie. Dar pentru moment ea functioneaza numai ca un regat ecleziastic". [Bernard McConkie, op.cit. "Millenium", p. 500; "Va aveni ziua in care imparatia si puterea pe intregul pamant va fi data poporului "sfintilor" Celui Preainalt, a carui imparatie este vesnica" (D&C 65; Doctrines of Salvation, Salt Lake City, Bookraft, 1959, vol I, p. 229- 230).]

Odata cu venirea lui Isus si instaurarea imparatiei Sale, acest Regat va exercita si jurisdictie politica asupra intregului pamant. Dar pana la ziua cand Domnul va pune sfarsit tuturor natiunilor (D&C 87, 6), sfintilor li se porunceste sa fie supusi stapanirilor" (D&C 58, 22).

Este interesant de aratat ca, pe masura ce conceptia despre mileniu pierdea din consistenta, biserica mormona abandona incercarile ei de a construi o societate "cereasca" separata, si se concentra in schimb pe "construirea unei culturi religioase autonome" (Robert Gottlieb, Peter Willey, American Saints : the Story of a New religion Tradition, New York, 1984, p. 52) Acest lucru a implicat adeptii intr-o viata comunitar-ecclesiastica care atinge toate aspectele existentei lor. Joseph Smith invatase intotdeauna ca "poporul lui Dumnezeu" trebuia sa traiasca cu demnitate pentru a construi "Orasul sfant". Daca fundatiile lui inca nu a fost stabilite, insemna ca acest popor nu era inca pregatit sa traiasca dupa legile care vor caracteriza noua ordine. Ori cresterea economica era o parte integranta a acestei noi ordini. Din cele 112 revelatii primite de profetul Jospeh Smith, 88 se refera la aspecte economice. [Preocuparea pentru material care se vede in majoritatea revelatiilor se poate lega de conceptia antropomorfica despre divinitate a biseicii mormone. Dumnezeu s-a aratat in carne si oase lui Joseph Smith, tot spiritul este materie, toata materia are vocatie spirituala (Alain Gillette,., Les Mormons, théocrates du Désert, Paris, 1985, p. 18-19)]

Este de remarcat si faptul ca principala cauza a "migratiei" lor dintr-un loc in altul al Americii a fost generata de invidia si chiar mania vecinilor lor fata de prosperitatea lor economica. Ceea ce mormonismul a realizat astazi in termeni de constructie sociala, de succes material si economic este mai presus de orice indoiala. Cercetatorii vorbesc astazi de "Imperiul Mormon", a carui avere, estimata la sute de miliarde de dolari, nu inceteaza sa creasca prin investitii la bursa, cumparare si vanzare de proprietati, terenuri, constructii etc.Venitul anual este investit in construirea de temple, in finantarea activitatii misionare, in mentinerea agentiilor umanitare, in producerea literaturii de propaganda, in subventionarea educatiei. [In acelasi timp, mormonismul este sustinut de personalitati marcante din politica sau din lumea afacerilor. O figura importanta pentru intelegerea mormonismului a fost Reed Smoot (1862-1941), unul din cei 70 de apostoli si o persoana de incredere a presedintelui Joseph F. Smith (1838-1918) care in 1902 a devenit senator al Statelor Unite pentru Partidul Republican. A ocupat aceasta demnitate timp de 30 de ani si a fost unul din parintii protectionismului american. Victoria lui Reed Smoot a contribuit la apropierea bisericii mormone de marile forte politice americane si la "americanizarea" miscarii. Alte personalitati din lumea politica sau mediul de afaceri care provin din randurile bisericii mormone au fost sub-secretarul de stat Reuben Clarck (1871-1961), care spre sfarsitul vietii a fost membrul "Primei Presedintii" mormone; ministrii D. Kennedey si G. Roomey sub administratia Nixon, presedintele mormon Ezra Taft Benson (nascut 1899-1994 presedinte- 1994), insusi, care a fost ministru al agriculturii. Nathan Tanner, fost ministru al pamantului si minelor; J.W Marriott intemeietorul lantului de hoteluri; David Kennedy, secretar al trezoreriei sub administratia Nixon si important bancher din Chicago; Victor Brown de la conducerea United Airlines (devenit apostol); Franklin Richard, jurist la federal Housing Authority (devenit apostol); George Romney, fost guvernator de Michigan, presedinte la American Motors; Glenn Neilson, presedinte al Husky Oil etc. Numerosi mormoni se afla in Senatul Statelor Unite si in Camera Repezentantilor (Congres); altii sunt inalti responsabili in CIA si FBI (Robert Gottlieb, America’s Saints: The Rise of the Mormon Power, London 1984 , p. 110-113; 117-119). Despre implicarea mormonilor in afaceri si politica a se vedea si John Heinerman & Shupe Anson, The Mormon Cooperate Empire, Boston: Beacon Press, 1985 p. 55, 75, 119- 120; 125.; Chris Hun, Elizabeth Dunn (ed.), Money, morality and modes of civil society among American Mormons in Civil Society. Challenging Western Models, London ; New York : Routledge, 1996, p. 27- 49]

In mod paradoxal, se accentueaza faptul ca acumularea bogatiei pleaca de la dorinta de a construi "Regatul lui Dumnezeu aici", pe pamant. Toate aceste realizari sunt considerate o anticipare a timpului "cand popoarele de pe pamant va veni la ei pentru conducere si indrumare". Ideea ca America va fi anihila ca putere politica, dar va continua sa supravietuiasca prin intermediul bisericii mormone este populara astazi printre mormoni. In speranta ca Hristos se va reintoarce in curand pentru a guverna regatul lui Dumnezeu pe pamant, Biserica trebuie sa fie pregatita pentru a prelua puterea economica si politica a Americii si apoi a lumii intregi. Ea trebuie sa adune convertitii si sa realizeze o teocratie pe pamant. Presedintele Gordon B. Hinkley (1995- ) [Presedintii mormoni: Joseph Smith (1805-1844; din 6 aprilie 1830 este lider, presedinte din 25 ianuarie 1832), Brigham Young (1801-1877; presedinte din 7 octombrie 1844, iar organizatoric recunoscut 5 decembrie 1847), John Taylor (1808-1887; presedinte din 10 octombrie 1880), Wilford Woodruff (1807-1898; presedinte din 7 aprilie 1889), Lorenzo Snow (1814-1901; presedinte din 13 septembrie 1898 ), Joseph F. Smith (1838-1918; presedinte din 17 octombrie 1901), Heber J. Grant (1856-1945; presedinte din 23 noiembrie 1918), George Albert Smith (1870-1951; presedinte din 21 mai 1945), David O. McKay (1873-1970; presedinte din 12 aprilie 1951), Joseph Fielding Smith (1876-1972; presedinte din 23 ianuarie 1970), Harold B. Lee (1899-1973; presedinte din 7 iulie 1972), Spencer W. Kimball (1895-1985; presedinte din 30 decembrie 1973), Ezra Taft Benson (1899-1994; presedinte din 10 noiembrie 1985), Howard W. Hunter (1907-1995; presedinte din 5 iunie 1994), Gordon B. Hinckley (1910- ; presedinte din 12 martie 1995).]afirma fara echivoc "cauza in care noi suntem angajati nu este o cauza comuna ca altele. Este regatul lui Dumnezeu, Tatal nostru etern. Este vorba de edificarea Sionului aici, pe pamant prin dragoste, slujire, munca, administratie. Regatul lui Dumnezeu este Biserica Sfintilor Ultimelor Zile si va deveni Sion in toata splendoarea sa". [John Heinerman & Shupe, Anson, op.cit, p. 2; "Va aveni ziua in care imparatia si puterea pe intregul pamant va fi data poporului "sfintilor" Celui Preainalt, a carui imparatie este vesnica" (D&C 65; Doctrines of Salvation, vol I, p. 229- 230).] Astfel, mormonismul face din succesul economic un motor al prozelitismului. ["Sfintii" vor ca toti sa se bucure de Imparatia lui Hristos la a doua Sa venire, de aceea ei conduc eforturi misionare deosebite si propovaduiesc "fara bani si pret"(Alma 1, 20). In numeroase tari defavorizate, ei construiesc scoli, lanseaza programe de educatie sanitara sau campanii de vaccinare, atragand populatia saraca. Conform statisticilor pe anul 2000 (aparute in revista "Ensign", mai, 2001, p.22), Biserica avea un total de 11.068 861 de membrii, din care aproximativ o jumatate se aflau in Statele Unite. Mormonii cunosc cel mai mare succes al lor in Pacificul de Sud, unde un locuitor din trei este membru al bisericii mormone, si unde fiecare insula are un templu. De asemenea, in Noua Zeelanda, au fost bine primiti de "triburile Maoris", care asteptau, asa cum le vorbisera stramosii lor, venirea adevaratei religii. In Asia biserica mormona este prezenta mai ales in Filipine, unde exista un templu la Manila, si care se bucura de ajutoare importante in catastrofele naturale care o lovesc destul de des. In Europa insa, mormonismul cunoaste relativ putin succes in tarile Europei occidentale, cu exceptia Marii Britanii, unde 1 locuitor din 200 este mormon dar se afla in expansiune in tarile fostului bloc comunist. Desi mormonismul este in general perceput ca o religie americana, totusi cercetatorii ajung la o concluzie surpinzatoare care explica partial succesul mormonismului. Potentialii convertiti fac o distinctie intre functia Americii in lumea de astazi si functia Americii in planul divin al lui Dumnezeu. Ei accepta functia Americii ca "pamant al libertatii", al Noului Ierusalim; pentru ei mormonismul nu se poate numi "american", asa cum nici catolicismul nu se poate numi "italian", desi comparatia este vadit fortata. Pe de alta parte, nici misionarii mormoni nu accentueaza in predica lor doctrinele "americane", ci binefacerile psihice si spirituale ale credintei lor.]

In secolul al XXI-lea, sentimentul ca traiesc in umbra celei de a doua veniri nu mai este la fel de sustinut si de convingator ca la prima generatie mormona. O trecere in revista a numerelor din Ensign Magazines incepand cu anii 1970 identifica putine articole care se refera concret la a doua venire. "Noi marturisim ca El (Hristos) va reveni intr-o zi pe pamant. Atunci se va descoperi slava Domnului si in clipa aceea orice faptura o va vedea (Isaia XL, 5). El va conduce ca rege al regilor si va domni ca Domn al domnilor si orice genunchi se va pleca si orice limba va da slava in fata Lui. Fiecare dintre noi va fi dus sa stea in fata Lui pentru a fi judecat dupa faptele noastre si dorintele inimilor noastre". [Hristos cel viu. Marturia apostolilor, Biserica lui Iisus Hristos a Sfintilor din zilele din urma, "Liahona", aprilie 2000, p.] Liderii actuali ai bisericii mormone fac declaratii clare care sa contracareze anxietatea referitoare la apropierea mileniului. Toate acestea nu trebuie sa ne duca la concluzia ca mormonismul a sucombat in fata tendintelor moderniste. Lucrarea lui Bruce McConkie, cea mai documentata din lucrarile doctrinar-apologetice surprinde printr-un mare atasament fata de tezele initiale ale mormonismului primei generatii. Ca si atunci, si acum sunt asteptate aceleasi schimbari biologice si geologice, inclusiv faptul ca animalele carnivore vor deveni ierbivore sau ca vor fi unificate continentele. [Liderii mormoni au raspuns si continua sa raspunda la modernism, asa cum fac religiile conservatoare in general, prin respingerea lui facand apel doar la supranatural. Ceea ce joaca un rol important in cazul mormonilor este convingerea lor ca sunt condusi de un profet in viata. Acest "Moise" poate fi imbracat in costum englezesc, dar el este legatura cu lumea mitica a trecului lor "sfant". Continua revelatie printr-un profet in viata serveste ca o evidenta tangibila ca Dumnezeu poate face si astazi aceleasi lucruri minunate din trecut.]

Astfel, se poate spune ca gandirea apocaliptica este omniprezenta, dar curentele advente extreme sunt sanctionate si adeptii lor sunt exclusi din miscare. Mormonii se multumesc sa observe semnele care preced vremurile din urma, considerand ca acestea sunt de doua categorii: in primul rand, predicarea adevarului prin stradania miilor de tineri mormoni care au inceput evanghelizarea lumii; in al doilea rand este vorba de degradarea planetara, atat la nivel ecologic, cat si moral, care este semnul incontestabil al apropierii judecatii. Surdina pusa discursului apocaliptic a favorizat concentrarea politica spre edificarea "regatului" de la Utah. Ca si in alte curente religioase, cei care nu s-au multumit sa primeasca un mesaj apocaliptic redus si-au gasit refugiul in mici grupuri dizidente care, gratie revelatiilor de care au beneficiat noii lor profeti, mentin vie flacara milenarista ce a caracterizat primele comunitati mormone. [In Encyclopedia of American Religions, Melton J. Gordon (ed. si coord.),New York 1999, p. 589- 613 sunt identificate 67 de grupari dizidente iesite din biserica mormona de-a lungul timpului.]

CONCLUZII

Din cel expuse putem concluzina faptul ca eshatologia mormona contemporana apare, in multe privinte, ca o reluare in termeni moderni a milenarismului eretic profesat in primele secole ale Bisericii, atat de secte, cat si de unii parinti si scriitori bisericesti. [Nu am prezentat aici detaliat sursele conceptiilor millenariste profesate de mormoni si nici filiera pe care ele au ajuns in cadrul mormonismului. Aceasta prezenatre va fece obiectul unui studiu mai amplu. Pentru documentare : Dieu des Hommes, Dictionnaire des Messianismes et millénarismes, ed. H. Desroche, La Haye, 1969 ; Millenarianism and Messianism in Early Modern European Culture: (Vol I Jewish Messianism in the Early Modern World edited by Matt D.] Principalele sale caracteristici sunt viziunea hedonista asupra mileniului (este o imparatie a placerilor, pe pamant), accentul pus pe temele sioniste (restaurarea Ierusalimului, restaurarea cultului mozaic cu majoritatea legile si prescriptiile sale), precum si egalitatea intre imparatia mesianica descrisa de profetii Vechiului Testament si imparatia celei de a doua veniri a Domnului.

In al doilea rand, se poate vedea ca forma in care se prezinta astazi eshatologia mormona este rezultatul unui proces de modificari si reconsiderari repetate si acest lucru dovedeste inconsecventa fata de propria traditie doctrinara si subordonare fata de imperativele legate de prozelitism (nimic revelat de fapt). Consideram ca prezentarea acestei inconsecvente trebuie sa preceada orice incercare de abordare critica (ea trebuie sa fie in duhul Evangheliei si sa nu diabolizeze alteritatea) a invataturii mormone din perspectiva ortodoxa. Un mormon sincer care are un heritaj cultural propriu daca va reusi sa problematizeze doctrina mormona se va apropia mult de Adevar. Problematizarea nu o poate face decat prezentandu-i mormonismul onest dintr-o perspectiva interdisciplinara fara coloratura promotionala pe care ei reusesc sa o promoveze . Acest lucru este verificat in mediile academice mormone care sunt acuzate azi de "erezie" in cadrul mormonismului. Astazi noi trebuie sa depasim atitudinea de "asediati ai noilor miscari religioase" la cea de marturisitori si asta presupune revigorarea misiunii in Biserica.

In al treilea rand, din tot ceea ce s-a aratat pana acum, se poate constata ca exista o legatura stransa intre invataturile eshatologice si expasiunea mormonismului. Realizarile economice, implicarea politica, prozelitismul la scara mondiala, programul umanitar si cel educational arata eforturile bisericii mormone de a transforma aceasta lume in "Imparatia" a carei conducere o va lua Hristos la a doua Sa venire. Astfel, mormonismul poate fi considerat o denominatiune a carei religiositate trebuie sa le confere identitate si prosperitate.

Lect.  Dr. Radu Muresan 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 4747

Voteaza:

Invatatura eshatologica a Bisericii Sfintilor Ultimelor Zile 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE