Mari Duhovnici Romani contemporani aflati dincolo de granitele tarii

Mari Duhovnici Romani contemporani aflati dincolo de granitele tarii Mareste imaginea.

Parintele Petroniu Tanase - Schitul Romanesc Prodromu din Sfantul Munte Athos

Unul dintre parintii nostri duhovnicesti de mare anvergura este Protosinghelul Petroniu Tanase care s-a nascut in anul 1916, in comuna Farcasa - Judetul Neamt. A fost tuns in monahism si format in duhul calugariei la Manastirea Neamt - ctitoria Domnitorului Stefan Cel Mare si Sfant din anul 1497, unde a avut marea sansa de a fi coleg cu Sfantul Ioan Iacob Romanul!.

Trasatura de caracter esentiala a parintelui Petroniu este calitatea de a fi un iubitor si un implinitor al ordinii, tacerii si smereniei.

Parintele este licentiat in teologie dar a urmat si studii de matematica si filozofie. A fost membru al gruparii "Rugul Aprins” de la Manastirea Antim din Bucuresti - care a fost ultimul bastion de rezistenta al intelectualitatii crestine romanesti interbelice si care a a fost distrus de catre regimul comunist in 1958!.

Dorul de desavarsire l-a determinat si i-a indrumat pasii spre Sfantul Munte Athos unde se nevoieste din anul 1976, facand parte din a doua generatie de monahi trimisa de catre Patriarhia Romana cu scopul de a revigora viata monahala din Schitul Romanesc Prodromu!. Apreciat si iubit, deopotriva, atat in Grecia cat si in Romania Parintele Petroniu conduce si astazi schitul nostru romanesc si athonit cu o luciditate, dragoste si abnegatie, deosebite!.

Si daca vei ajunge prin acele locuri, asa cum o fac in fiecare an foarte multi romani, si te va intampina un batran inalt, putin adus acum, slabit de asceza dar foarte binevoitor, sa stii ca acela este Parintele nostru Petroniu!.

Parintele Arhimandrit Roman Braga din S.U.A.

Parintele Arhimandrit Roman Braga este un calugar ortodox roman, deosebit de oricare alt monah, pentru simplul fapt ca n-a trait viata calugareasca intr-un schit sau manastire si nici nu a cunoscut alta chilie decat celula inchisorilor comuniste dar mai ales „camara cea de sus a inimii”!. Iar daca monahismul inseamna trairea in Hristos, Parintele Roman a trait-o din plin pe parcursul intregii sale vieti, datorita smereniei, evlaviei si iubirii de Dumnezeu care l-a stapanit intotdeauna, calitati si virtuti pe care le-a dobandit atat din familie cat mai ales de la calugarii din Manastirea Condrita, din nordul Basarabiei, in vecinatatea careia s-a nascut la 2 aprilie 1922 si a crescut. Ulterior a fost vietuitor al Manastirii Caldarusani iar apoi elev seminarist la Manastirea Cernica de langa Bucuresti, unde a fost, permanent, aproape de Sfantul Ierarh Calinic - Ocrotitorul spiritual al manastirii - care-i adaposteste sfintele sale moaste!.

Dupa desfiintarea acestei scoli este transferat la Seminarul Central din Bucuresti iar ultimul an il va urma la Seminarul Teologic din Chisinau. Intorcandu-se in Bucuresti, intre 1943 - 1947 urmeaza atat cursurile Facultatii de Litere si Filozofie cat si cele ale Institutului Teologic.

In 1948 este arestat pe motivul ca ar fi ajutat un legionar. Trimis la Pitesti trece prin toata teroarea „reeducarii” dar in intunericul celulei afla lumina vorbirii si impacarii cu Dumnezeu. De la Pitesti este trimis in lagarele de la „Canal”. Acolo il intalneste pe calugarul Evghenie Hulea – o figura de pateric, conform marturiei Parintelui Roman, care l-a determinat spre a intra, definitiv, in monahism. Este eliberat in anul 1954 dar i s-a impus domiciliu fortat in Bucuresti si, totusi, in aceste conditii, merge pe ascuns la Iasi unde Mitropolitul Sebastian Rusan al Moldovei il calugareste si il hirotoneste diacon, aici - la Catedrala Mitropolitana - facand buna misiune, mai ales cu tinerii.

In 1959 este arestat din nou, anchetat timp de un an de zile, cautandu-i-se invinuiri inchipuite, pentru ca pana la urma sa fie incadrat in lotul grupului „Rugul aprins” de la Manastirea Antim - unde a fost coleg, in anii studentiei, cu Parintii Sofian Boghiu, Petroniu Tanase si cu Mitropolitul Antonie Plamadeala al Ardealului. Au urmat inchisoarea Jilava, colonia de munca Balta Brailei, lagarele din Delta Dunarii, cu seferinte grele, dar in acelasi timp cu o companie de elita: Parintii Benedict Ghius, Grigorie Babus, Sofian Boghiu, Dosoftei Moraru, Tit Moldovan, Felix Dubneac, vestitul profesor Tudor Popescu, omul de cultura Petre Pandrea si altii. Condamnat la 18 ani temnita grea, lucreaza pana in 1964, cand este eliberat cu prilejul gratierii generale a detinutilor politici.
De acum inainte incepe lungul pelerinaj al ierodiaconului Roman Braga prin toata tara, cunoscut fiind de toti dar si izgonit fiind de catre toti din cauza faptului ca „avea tinicheaua de coada!”.

De aici nu urmeaza, totusi, faptul ca toti „inspectorii” de la Culte erau calai. Asa se face ca in 1964, Dumnezeu il scoate in cale pe unul din cei „buni” care-i da Episcopului Oradiei - Valerian Zaharia - aprobarea pentru a-l hirotoni in treapta de preot!.

La 1 Ianuarie 1985 este instalat ca preot la Negresti - Oas, unde a inceput o intensa activitate pastoral-misionara si catehetica, duminica la vecernie - cu copiii si tineretul asa incat osenii il inconjurau cu dragoste, ba chiar si securistii nu indrazneau sa intervina pe fata, de teama credinciosilor. Apoi l-au mutat silit, intr-o noapte, in localitatea Sarbi - Bihor, iar ulterior a fost chemat la Patriarhie si trimis ca misionar in Brazilia. In 1972 episcopul romanilor din S.U.A. - Valerian Trifa - il cheama la Vatra - unde isi desfasoara activitatea pana astazi ca staret si duhovnic al Manastirii „Inaltarea Domnului”.

Cu toate acestea nu a fost scos in evidenta decat primul strat al vietii Parintelui Roman. Miezul (ei) duhovnicesc trebuie cautat in anii formarii sale spirituale la manastirea copilariei sale din Condrita Basarabiei apoi in anii formarii sale intelectuale la seminariile si la cele doua prestigioase scoli superioare bucurestene, in anii studentiei sale petrecuti, alaturi de elita intelectualitatii crestine romanesti care facea parte din gruparea „Rugului aprins” dar, mai cu seama, in perioada modelarii si desavarsirii sale duhovnicesti de catre mentorul sau spiritual – calugarul Evghenie de la „Canal”!.

Orice cinste omeneasca i s-ar acorda parintelui pentru duhovnicia sfintiei sale, suna ciudat deoarece viata sa jertfita, in intregime, lui Dumnezeu nu o poate cinsti decat binecuvantarea Celui Caruia i s-a jertfit!.

Este vrednica de lauda aceasta viata si activitate! Datorita acestor oameni spiritualitatea crestina a rezistat. Noi cei de astazi, luati cu problemele si greutatile cu care ne confruntam, nu realizam suficient si bine cat de importanta a fost marturisirea ce au facut-o ei pentru Hristos!.

Parintele Arhimandrit Felix Dubneac - SUA

Cel de-al treilea parinte pe care dorim sa-l prezentam in randurile ce urmeaza s-a nascut la 29 Iulie, langa Soroca, la Voloavele, ca fiu al lui David si al Stefaniei. La vremea cuvenita s-a calugarit, ajungand o perioada si la Manastirea Rohia din Judetul Mramures – Tara Lapusului, pe vremea staretului Gherontie Gutu. A plecat apoi la Bucuresti, urmand Seminarul Central de la Manastirea Cernica si apoi Facultatea de Teologie din capitala. Prin 1958 era slujitor la Manastirea Plumbuita, fiind in stranse legaturi cu miscarea spirituala „Rugul Aprins”.

Calvarul incepe la 14 Iunie 1958, cand este arestat cu mandatul 12/D pentru „infractiunea de uneltire contra ordinei sociale”. Ancheta, ca si a celorlalti membri de la „Rugul aprins”, a fost lunga si grea. Anchetatorii faceau presiuni sa recunoasca faptul ca a fost legionar activ. Or, Parintele Felix, ca seminaristt, a fost cuprins de euforia ce-i inflacara pe adolescentii care cantau cantece legionare, dar n-a fost un legionar in sensul propriu-zis al cuvantului. Mai doreau, apoi, sa-l determine sa recunoasca ca a fost prieten cu o seama de oameni deosebiti, legionari sau nu, cu care avea aceleasi idealuri frumoase asa incat cercul cunoscutilor sai cuprinde nume de rezonanta ca parintii Roman Braga, Adrian Fageteanu, Sandu Tudor, domnul Grigore Zamfiroiu si altii. Ceea ce-i nelinistea cel mai rau pe anchetatori era faptul ca la adunarile duhovnicesti clandestine ale „Rugului aprins” de la Manastirea Antim veneau si foarte multi tineri, laudabil fiind faptul ca parintii duhovnicesti se interesau de ei, in pofida tuturor interdictiilor sistemului!.

Ce se discuta la aceste intruniri clandestine ne spune tot Parintele Felix: „Cand eu am luat parte, am constatat ca grupul de studenti si celelalte persoane erau pregatite din punct de vedere religios – spiritual. Acestora li se facea de catre Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Benedict Ghius si Dumitru Staniloae, o intreaga initiere, caci ei luau cuvantul si le citea celor prezenti o serie de fragmente din Sfanta Sriptura, Pateric, Filocalie si Viata Lui Iisus. De asemenea, li se recomanda o serie de materiale, din acestea enuntate, pe care sa le citeasca ei”. Asa, de pilda, a starnit o mare furie din partea tortionarilor, intrunirea din Ianuarie 1958 – la care a participat mitropolitul pensionar Tit Simedrea si scriitorul Paul Sterian, pe langa cei obisnuiti iar la aceasta intalnire monahul Sandu Tudor a citit Acatistul „Rugului Aprins”.

Parintele Felix a mai fost acuzat si de faptul ca asculta posturi de radio „dusmanoase” regimului de democratie populara din R.P.R., urmand ca pentru toate acestea Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare, prin Sentinta nr. 125 din 8 Noiembrie 1958, sa il condamne pe „Felix Dubneac la 16 (saisprezece) ani munca silnica si 10 (zece) ani degradare civila”.

Prin gratierea generala din 1964 devine liber, ca multi altii, si Parintele Felix Dubneac. Ajunge apoi in S.U.A., unde isi desfasoara cu multa ravna misiunea de duhovnic si cea de pictor bisericesc la Manastirea „Sfantul Apostol Andrei” din Detroit.

Mi se pare ca pentru generatiile tinere, care nu au trait ororile comunismului, aceste marturii nu spun mare lucru. Noi suntem convinsi ca daca mai avem astazi o spiritualitate serioasa, o avem datorita acestor batrani cuminti si minunati!.

Parcurgand viata si biografia acestor (trei) parinti constat, cu uimire si admiratie, taria lor de caracter si verticalitatea cu care au fost inzestrati acesti contemporani ai nostri in fata carora noi nu suntem altceva decat niste oameni supusi vremurilor acestui veac!.

Drd. Stelian Gombos

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 2592

Voteaza:

Mari Duhovnici Romani contemporani aflati dincolo de granitele tarii 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE