In Memoriam: Trei ani de la savarsirea din aceasta viata a Prea Cuviosului Parinte Arhimandrit Partenie Apetrei de la Manastirea Neamt

In iuresul timpului si in vartejul zilei apucam sa ne mai gandim, din cand in cand, la viata omului si, mai ales, la moartea acestuia, indeosebi atunci cand, primind un telefon, aflam ca a mai trecut cineva apropiat si drag noua dincolo, defapt unde?. In adevarata viata!.

Asa s-a intamplat si in urma cu trei ani, la aflarea vestii trecerii la cele vesnice a Preacuviosului Parinte Arhimandrit Partenie Apetrei la venerabila varsta de 81 de ani – cel care a fost atatia ani slujitorul altarului strabun, al cantarii bisericesti autentice si al cartilor teologice, academice si duhovnicesti!. Parintele Partenie a trecut hotarul lumii acesteia, nascandu-se in viata cea vesnica in ziua de 26 iunie anul mantuirii 2008, adica in urma cu trei ani. Fiind moldovean de origine, nascut in Giurgenii Neamtului din parintii dreptmaritori crestini Mihail si Elisabeta, a intrat in obstea marii lavre calugaresti a Neamtului la varsta de 14 ani, in anul 1941; iar de praznicul “Intrarii in Biserica a Maicii Domnului” - la 21 noiembrie anul 1953 tanarul frate Nicolae a fost tuns in monahism, primind numele monahal Partenie.

In anul 1959 a fost hirotonit in treapta de ierodiacon pentru Catedrala mitropolitana din Iasi, avand o voce deosebita, iubind sfintele slujbe, pe care le oficia cu foarte multa seriozitate, dragoste si ravna binecuvantata, unde in anul 1977 Mitropolitul Moldovei si Sucevei si apoi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Iustin Moisescu l-a ridicat la rangul de arhidiacon.

La varsta de 51 de ani, adica in 1978 urmatorul Mitropolit al moldovei si Sucevei si Patriarh al Romaniei – Teoctist Arapasu – l-a hirotonit in treapta de preot (ieromonah), incredintandu-i ascultarea de mare eclesiarh al Catedralei Mitropolitane, datorita seriozitatii sale si calitatilor sale de monah iubitor al valorilor spirituale si duhovnicesti, perene si autentice. Tot Mitropolitul si Patriarhul de vrednica amintire si pomenire Teoctist l-a promovat in anul 1980 la rangul de arhimandrit.

Aici la Catedrala Mitropolitana din Iasi va sluji pana in luna ianuarie anul 2001, unde a castigat aprecirea, admiratia si pretuirea multor credinciosi, parinti si slujitori ai Bisericii – in frunte cu vrednicii Mitropoliti ai Moldovei si toti trei Patriarhi ai Bisericii Ortodoxe Romane – Iustin Moisescu, Teoctist Arapasu si Daniel Ciobotea – dupa care s-a intors, din propria-i dorinta, la manastirea sa de metanie – Neamtul moldav si stefanian, pana in urma cu trei ani, cand la 2 martie 2008 a implinit venerabila varsta de 81 de ani, iar la 26 iunie 2008 a trecut in hotarul adevaratei vieti a Imparatiei cele vesnice.

Apreciat fiind in mod deosebit de catre vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist, Parinte Partenie a fost toata viata drept ca bradul (si la propriu si la figurat), cu o voce hotarata insa delicata, intrasingent dar totusi cald si cat se poate de uman in toate deciziile pe care le lua, mai cu seama in problemele bisericesti, spirituale si duhovnicesti. Era cu o vitalitate remarcabila pentru varsta pe care oricum nu si-o trada, cu un simt al umorului masurat. Fie din paginile ziarului “Lumina” ori a altor reviste bisericesti, fie din emisiunile si interviurile de la Radio “Trinitas” sau din altele, fie direct din inaltimea amvonului, prezenta cuvantatoare a venerabilului parinte era cuceritoare si mult folositoare. Prin sinceritate, prin cultura sa duhovniceasca, prin traire dar mai ales printr-o neclintita vointa in Mantuitorul nostru Iisus Hristos, caci a voi si a face in Domnul Iisus Hristos au fost doua daruri, indelung lucrate si cultivate de catre Preacuviosul Parintele nostru Partenie.

Intr-o alta ordine de idei, Parintele Partenie Apetrei a primt cu multa dragoste pe foarte multi tineri la sfat, incurajandu-i si ajutandu-i pe multi dintre studentii teologi sa se pregateasca pentru apararea si promovarea credintei ortodoxe in anii grei ai dictaturii comuniste. A fost in acelasi timp un bun pastrator al Traditiei si un pastor receptiv la noile probleme aparute in societate. Era elegant si ordonat, ospitalier si erudit. Un preot distins al cultului ortodox si un om al culturii intelepte, un slujitor al Bisericii si al poporuluiroman.

In dimineata inmormantarii si, mai cu seama, la sfanta slujba savarsita in incinta vestitului lacas monastic al Neamtului, in mormantul anume pregatit mai dinainte chiar de catre sfintia sa, a participat foarte multa lume care l-a cunoscut si la pretuit in mod deosebit pe parintele lor duhovnicesc!. Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunostinta si (de) nadejde, ca parintele s-a mutat de la moarte la viata, acolo unde nu mai este nici suferinta, nici intristare nici suspin ci viata fara de sfarsit!.

Dupa ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preotilor (a monahilor si ieromonahilor) – care adaposteste o atat de bogata si de profunda teologie au tinut sa omagieze personalitatea celui plecat mai multi slujitori al altarului, care au evocat personalitatea parintelui ca fiind unul ce a dat dovada de multa intelepciune, rabdare si pricepere in diferitele momente ale vietii care i-a fost presarata cu multe ispite, piedici si suferinte, marturisind ca toate intalnirile pe care le-au avut cu parintele au constituit momente de mare inaltare duhovniceasca si mangaiere sufleteasca, datorita sfaturilor bune, foarte competente si pertinente, pe care le-a dat!. Cu acest prilej a transmis mesaj de condoleante (si) P.F.P. Patriarh Daniel - care a marturisit ca a avut intotdeauna, in persoana parintelui un adevarat slujitor – cu calitati vocale si liturgice deosebite, totodata un sincer sfetnic si colaborator, dispus oricand a da o mana de ajutor la rezolvarea diferitelor probleme bisericesti, mai cu seama a celor pastorale unde era un desavarsit!. Tot din acest mesaj a reiesit demnitatea pe care a avut-o parintele indiferent de vitregiile si de situatiile cu care s-a confruntat fiindu-le, in acest sens preotilor, calugarilor si dascalilor mai tineri un adevarat exemplu de caracter si onestitate si, nu in ultimul rand, de probitate morala!.

Cuvintele noastre sunt putine si neputincoase pentru a putea spune cat bine a facut Parintele Arhimandrit Partenie Apetrei, datorita tinutei sale morale si preotesti, a echilibrului si intelepciunii sale, a preocuparilor sale teologice si carturaresti, a dragostei sale fata de Dumnezeu si (de) oamneni, a atasamentului sau fata de tara aceasta si de Biserica stramoseasca!.

Se cuvine asadar, sa-i aducem prinos de cinstire si de recunostinta rugandu-ne lui Dumnezeu sa-l rasplateasca cu harul si cu dragostea sa cea nemarginita acolo, in locasurile cele ceresti, in lumina cea neinserata a Slavei Sale!

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca! Vesnica sa-i fie pomenirea! Amin!

Cu aleasa pretuire si multa recunostinta,
Drd. Stelian Gombos – Consilier
la Secretariatul de Stat pentru Culte
din cadrul Guvernului Romaniei.
 

.

• Cum sa mostenim viata vesnica
  Publicat in : Editoriale
• Aceasta este viata vesnica
  Publicat in : Editoriale
• Poruncile dumnezeiesti, medicamente pentru viata vesnica
  Publicat in : Editoriale