Imprejurarile ma poarta iarasi catre Muntele Sfant. Debarc la Dafni, coasta portului vesmantat in lauri, trec potecile insemnate cu simple cruci de lemn, colind pe rand manastirile, ma bucur de ospetia lor, graiesc unuia si altuia din calugari, incat, la urma, cand stau si caut sa-mi randuiesc impresiile, de care sunt coplesit, nu stiu cum si unde sa incep si sa purced inainte. Eu am venit sa cercetez bogatia daniilor voievodale, sa gust frumusetile naturii si sa ma incant de naivitatea legendelor cu miracole. Insasi Fecioara Maria s-a abatut candva la Muntele Athos, luandu-l sub inalta-i ocrotire. De aceea, si chipul ei, zugravit in atatea feluri, e adorat aici pretutindeni. Dinaintea unei asemenea icoane am auzit intonandu-se la Protatu Axionul: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fecioara si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru."

Apoi diaconul a dat glas pomenirii ctitorilor si binefacatorilor: Stefan Voievod, Bogdan, Alexandru, Petru, Neagoe, Teodosie - un sir de nume ce le-am inscris si intr-un vechi diptih romanesc. In aceeasi biserica se afla tainuita de o parte si o cristelnita, rostul careia nu-l pricep. "E de mult, spune eclesiarhul, din timpul Vlahilor... isi botezau in ea pruncii." Si astfel ma stramut cu gandul departe, in veacul al optulea, cand traia la Muntele Athos si o populatie mireana, cand nu erau inca zidite manastirile, cand monahii adapostiti in colibe si pesteri cautau sa crestineze grupurile de pastori vlahi, coboratori pe aceste locuri. Fiintarea lor ca neam aparte este dovedita. La 885, imparatul Vasile I Macedoneanul si dupa douazeci si sase de ani urmasul sau Leon inteleptul, in vederea unei mai potrivite reculegeri monahicesti, le opreste intrarea la Athos. Dar masura nu se tine cu rigoare. Mai pe ascuns, mai pe fata, vlahii incep a se strecura laolalta cu sotiile si cu fetele, care slujind de pastorite si imbracate barbateste, strabat linistea sihastriilor si atrag pe calugari in vraja ispitelor, asa ca imparatul Constantin al IX-lea Monomahul e nevoit sa-i alunge. Acum, insa, dupa ce calugarii au gustat din placerile neingaduite si s-au folosit de spiritul intreprinzator al vlahilor, pornesc ei insisi a se plange si a cere cu staruinta inapoierea lor.

Toate acestea ni se lamuresc pe deplin intr-un manuscris al bibliotecii Sfantului Pantelimon, intitulat  "Scandalurile petrecute la Athos in 1088", pe care il dau in traducere: "In zilele lui Alexie Comnenul, care a domnit timp de treizeci si sapte de ani, din 1081 pana in 1118, vlahii cutovlahi, pastori de oi si capre, inaintand, au patruns in Athos. Si cu turmele au patruns si femei in aratare barbateasca; si mult desfrau si spurcaciuni au savarsit, manandu-si turmele in haine de barbati, incat monahii Athosului s-au intors catre imparatul Alexie, si au fost indata izgoniti. Insa, dupa ce s-au dus vitele si vlahii din Athos, in loc sa multumeasca lui Dumnezeu ca a ridicat mare pierzanie si urgie, de s-a curatit Muntele, monahii mai degraba plangeau, nesabuitii. Si era mare jelanie in Athos; si, pe cand fugarii Eghipetului simteau lipsa carnii, pestelui si altora, monahii ravneau dupa stricaciunea vlahilor, amintindu-si de laptele, branza, lana, petrecerile si schimburile negustoresti ce taceau impreuna, si de betiile care mai pe urma s-au aratat. Ca intrase diavolul in sufletele vlahilor, de-si tineau femeile in podoabe barbatesti ca ciobani si pasteau turmele si slujeau calugarilor in manastiri si le duceau branzeturi, lapte si lana, si le framantau painea la zile de praznic. Iar cele savarsite de ei rusinos este a le spune si a le auzi.

Numaidecat, doritorii de asemenea lucruri, pocaindu-se, si-au indreptat greselile, caci marsavii, ca si virtuosii calugari, afland de relele acestea, le-au spus tare, si patriarhului inca le-au scris, cum ca vlahii au femei pascatoare de turme. Ci de plecarea vlahilor, mai mult a calugarilor sa povestim, caci, gasind necuratul uneltele rautatii, a insuflat monahilor drept pricina oarecum binecuvantata porunca patriarhului de a sta cu vlahii in Athos. Si acum, izgonindu-se, calugarii se faceau vinovati catre sufletele lor dupa moarte. Si auzind acest cuvant, multi dintre ei s-au tulburat foarte, monahi si pustnici, care, timp de cincizeci ori saizeci de ani se luptasera cu diavolul si din chilii nu se clintisera, acum ieseau plangand in chip nerod, zicandu-si unii altora, ca de azi inainte trai nu avem, nici hodina, deoarece am izgonit pe vlahi si ne-am calcat un legamant. Oh, nebunia lor! Carduri-carduri ieseau intru bucuria diavolului. Si erau vlahii patru sute de familii, pe turmele carora a voit patriarhul sa puna zeciuiala si n-a lasat pe arhonti s-o faca, spre a nu se ingreuna manastirile. Au iesit cu vlahii o multime de calugari, incat vedeai manastirile pazite numai de orbi, ologi si batrani. Si astfel intamplandu-se lucrurile, a venit sarbatoarea Craciunului si s-au strans toti dupa datina in Lavra Cariesului. Au afurisit intai pe dimogheronti, apoi, sobor facandu-se, au ales trei barbati evlaviosi: pe Ioan, egumenul Vatopedului si pe Simeon, egumenul Caracalului, si pe Nichifor, egumenul Costamonitului, o ruda a imparatului Alexie, si pe doi supraveghetori, de i-au trimis la imparat, scriindu-i si carte: "Sfinte despot al nostru, cunoscut este imparatiei tale, ca porunca patriarhului de a sta vlahii a golit Athosul si ne rugam sa ridici aceasta porunca, deoarece ne pierdem cu totii, si sub a ta seninatate ducem si noi o viata linistita."

Citind acestea, imparatul a luat si statul Curtii, care si-a dat parerea sa-l cheme pe patriarh. Imparatul, insa, din evlavie n-a facut-o, ci a trimis pe monahi la patriarh, scriindu-i doar ca ordinul acestuia golit-a Muntele Athos. Iar patriarhul a dat raspuns imparatului: "intrucat n-ai iscalit, porunca ramane fara putere, si este vrerea lui Dumnezeu sa tie Athosul sub imparateasca stapanire, spre a nu mai intra vlahii."

O nota a manuscrisului adauga: "Egumenul Lavrei, Ioanichie Valmas, cunoscut de imparat si de patriarh, a fost inceputul si radacina relelor savarsite de vlahi, fiindca a scris ca din partea patriarhului, in chip mincinos si a iscalit cu mana sa, cum ca patriarhul a poruncit sa intre vlahii, spre a lua branzeturi, lapte, lana si altele."

Din aceste randuri, cat si din intrebuintarea termenului de cutovlahi, reiese ca manuscrisul dateaza din veacul al XIX-lea, dar el foloseste si in buna parte reproduce textul unui alt manuscris, cu vreo cinci sute de ani mai vechi. Se afla in biblioteca Ivirului. Incepe asa: "Zicea monahul acesta Ioan Trahaniotul, ca cele intamplate dintru inceput la Sfantul Munte, inainte si dupa porunca patriarhului, nu numai episcopul Leontie, ci si multi dintre sfintii parinti le-au scris si-au luat astfel de stire, ca in urma izgonirii vitelor si vlahilor din Athos, in loc sa multumeasca lui Dumnezeu monahii, ca a ridicat o periculoasa urgie si a curatit Muntele Sfant, unde ne-a invrednicit sa traim, mai mult se plangeau. Si era jelanie mare in Athos...." Urmeaza scrisorile dintre imparat si patriarh, scotandu-se la iveala purtarile amagitoare ale vlahilor fata de calugari: "Precum madineii isi gateau femeile si le aduceau inaintea poporului iudeu, spre a-l corupe si a-l indeparta de Dumnezeu, tot astfel si diavolul a intrat in sufletele vlahilor, de-si impodobeau sotiile si fetele in straie barbatesti, ca sa-i piarda pe acei ce voiau a trai evlavios."

Alungati de la Muntele Athos, vlahii au continuat pana astazi sa-si mane turmele in celelalte parti ale Calddicei. In calea mea spre Salonic le-am intalnit corturile de popas, iar unul din parintii Lavrei mi-a spus, cu infiorarea tineretii amintire, de iubirea sa pentru o frumoasa pastorita vlaha, cand avea odata grija unui metoh manastiresc la Casandra. Relatiile Muntelui Athos cu romanimea nu se intrerup nicicand, marindu-se bineinteles dupa intemeierea Principatelor Dunarene.

Marcu Beza

Revista Boabe de grau, 1933

• Manastirea Sfantul Pantelimon - Sfantul Munte Athos
  Publicat in : Biserica in lume
• Manastirea Sfantul Pantelimon - Panachrantos
  Publicat in : Biserica in lume
• Pomenirea Sfantului Siluan Athonitul
  Publicat in : Vietile sfintilor