Scoala romaneasca din Scheii Brasovului

Scoala romaneasca din Scheii Brasovului Mareste imaginea.


Scoala romaneasca din Scheii Brasovului

- inceputuri -

Imprejurarile istorice au facut ca Brasovul - si cand spunem Brasov intelegem si cartierele marginitoare: Schei, Bartolomeu, Blumana - sa fie ancorat in viata spirituala, favorizat de un tumultos emporiu economic, negutatoresc, gasindu-si intotdeauna resursele de a raspunde tuturor necesitatilor de natura spirituala, cu care se confrunta.

Invatamantul, in intelesul sau educational, formativ si informativ, trebuie cautat inca sub colbul atat de ocult al arheologiei si marturiilor sporadice. Intelegem sa spunem invatatura si popor invatat in momentul in care acesta a devenit crestin si aceasta coincide cu perioada formarii noastre ca popor.

Sunt indestulate marturiile cu privire la viata crestina pe pamantul Daciei noastre, in primul mileniu si in acest sens mormintele sfintilor martirizati si ale crestinilor, care au tinut piept navalitorilor pagani, sunt de netagaduit. In valtoarea acestor vremuri, invatatura se rezuma la cunoasterea dogmatica a moralei crestine si ea isi alimenta informatiile in baza marturiilor bizantine cu care eram in contact direct inaintea crestinarii slavilor de sud (an 883).

Spre noi veneau din Bizant cartile de intelepciune ale lui Ioan Gura de Aur, Efrem Sirul, Ioan si Petre Damaschin, Ioan Cantacuzino s.a. sub forma de Sbornice, Didahii, Parimii, Omilii, Cazanii etc., care aveau in egala masura intrebuintare bisericeasca si scolara.

In sensul acestei afirmatii pledeaza si o recenta descoperire in scheii Brasovului, constand dintr-un fragment de Omiliar, datand din veacurile XI-XII, al carui continut didactic nu poate fi contestat. Descoperirea acestui manuscris vine sa puna un semn de

intrebare asupra vechimii scolii din scheii Brasovului, careia, Istoria invatamantului identifica existenta in veacul al XVI-lea ca "scoala umanista de slavonie", ignorand adevarul ca in veacul al XVI-lea, prin tiparul coresian din scheii Brasovului se inlocuia definitiv limba slavona chiar si in biserica. Pentru importanta si ineditul acestei descoperiri.

Pe de alta parte, cronica bisericii "Sf. Nicolae" din scheii Brasovului, spune spre intelesul tuturor ca la anul 1495 "s-au zidit sfanta biserica si scoala". Aceasta nu exclude existenta unui lacas de invatatura mai vechi si ca dovada, o bula papala emisa de Bonifaciu al IX-lea in 15 decembrie 1399 solicita convertirea crestinilor ortodocsi din schei la catolicism, acestia primind invatatura de la "pseudodascali" ca si crestinii din episcopiile Milcovului si Argesului.

Considerata pana nu demult "scoala pentru fiii de iobagi" din Scheii Brasovului de la anul 1495, scoala din Schei se dovedeste asadar a fi mult mai veche. Aici activau ca dascali Gheorghe gramaticul, cunoscut in documentele oficiale ale Brasovului intre anii 1480-1506; dascalul Dobre ("Dobro Scolasticul") si un alt Gheorghe gramaticul intre anii 1531 -1537. In aceeasi perioada gramaticul Radu insoteste pe popa Coman din Schei la curtea lui Vlad Calugarul (1481-1484) si un alt Radu gramatic in anul 1541 se gasea la curtea lui Radu Paisie al Tarii Romanesti ; gramaticul Oprea, intre anii 1536 si 1542 conduce mai multe solii la curtea lui Radu Paisie; gramaticul Nan la Mircea Ciobanul; gramaticul Costea la acelasi domn, apoi Stoica Dobromir si dascalii Stoican si Stanislav la Vlad Inecatul, dascalul Sava la Alexandru Lapusneanul - ca sa amintim doar cativa dintre dascalii acestei scoli, cunoscuti exclusiv din documentele germane oficiale ale Brasovului, care consemnau doar misiunea lor diplomatica, indeplinita in favoarea Cetatii.

Bineinteles ca prin prezenta gramaticilor si dascalilor, dar mai ales prin legaturile pe care acestia le intretineau cu voievozii Munteniei si ai Moldovei, scoala avea de castigat nu numai material, in baza daniilor si subventiilor, dar si spiritual prin cartile si manuscrisele donate bisericii.

Ca rezultat al acestei bogate vieti scolare protejate de biserica voievodala Sf. Nicolae si preotii carturari, slujitori ai bisericii si scolii, la 1597 se ridica o noua cladire a scolii, socotita monumentala la acea vreme.

Din darea de seama, pe care protopopul bisericii, Mihai, o face pentru autoritatea locala, in limba germana, imediat dupa terminarea lucrarilor, reiese ca a costat 375 florini, iar in Brasov erau doar 14 case a caror valoare depaseau 300 florini.

Pentru aceasta perioada, cartile de scoala, in cea mai mare parte erau reprezentate de cartile bisericesti, folosite atat pentru invatatura, cat si pentru invatarea scris-cititului, servind pentru invatarea limbii slave si romane, a scrierii chirilice, cat si pentru initierea in cunoasterea si practicarea ritualului, a textelor cu continut filozofic crestin si a pravilelor bisericesti. Dintre cele inca pastrate in schei, mentionam "Omiliarul" din veacurile XI-XII (amintit mai sus), "Scara Sf. Ioan, egumenul manastirii Sinai-Athos", cunoscuta sub numele de "Leasvita"(ms.17); "Cuvantarile lui Efrem Sirul - carte folositoare de suflet"; "Invataturi morale din vietile sfintilor - pilde de folos sufletesc" - toate apartinand copistilor locali si datate pentru veacurile XIV-XV.

Odata cu aducerea tiparului coresian de la Targoviste la Brasov (1556), nu numai ca se asigura si se dota scoala cu noi carti atat de necesare, dar constatam un numar mare al gramaticilor si dascalilor carora diaconul Coresi li se adresa direct ("sa fie gramaticilor de invatatura" - spunea in Psaltirea din 1577, sau "si am scris cu tipariul voao fratilor romanilor, sa fie pre invatatura" - spunea in "Intrebarea crestineasca"). Remarcabila pentru aceasta perioada este activitatea popei Costea (+ 1477); popa Dobre (1541-1572 - copist de manuscrise); diacul Oprea (autorul unui Octoih romanesc la 1570); popa Voicu (1572-1578 - autorul cartii "Invataturi morale din vietile sfintilor"); protopopul Iane (1575- 1591 - colaborator coresian, traducatorul Cazaniei a II-a, autorul primei scrisori romanesti la Brasov); protopopul Mihai (1578-1604 - colaborator coresian, ctitorul scolii de piatra din 1575, amintit mai sus) s.a.

Din epilogul "Octoihului" copiat la 1570 de diacul Oprea reiese ca scoala din Schei avea doua sectii: un curs primar si altul superior, el fiind "dascal mai mare ucenicilor cine invata dascalie"; alaturi de limba romana se invata si limbile slavona si latina; scoala functiona atat in cladire proprie, cat si intr-un "salon", mentionat de altfel si in catastifele din Schei.

Alaturi de cartile mentionate mai sus se folosea si un Manual de filozofie, descoperit recent in arhiva muzeului din scheii Brasovului. Pana in veacul al XVII-lea scoala din schei nu-si modifica continutul educational, dar in veacul urmator ea parcurge drumul catre un invatamant complex, incadrat in sistemul scolilor "nationale neunite", conduse de la Sibiu de brasovenii Dimitrie Eustatievici (1786-1796), autorul primei gramatici romanesti - 1757) si Radu Tempea V (1796-1808 si el autor al unei gramatici romanesti de structura latina - 1797). Depasind conditiile unui invatamant elementar, aceasta scoala scheiana indeplineste atributiile sistemului de invatamant public, specificat in actul oficial al Transilvaniei, "Ratio Educationis, 1770-1779 16, ingloband cele trei sisteme didactice: "scoala triviala"(elementara) cu 1-2 invatatori; "scoala capitala", sau "scoli reale si normale" frecventate de viitorii gimnazisti.

Documentele din schei confirma existenta pentru aceasta perioada a mai multor lacase de scoala, iar vechiul lacas se etajeaza (dovedindu-se neincapator) la anul 1760, fiind descris in cronicile oficiale "edificium magnum et digestum, sive duarum contignationum"(edificiu mare si bine impartit, cu doua etaje). La randul sau, calugarul iezuit Fasching, in trecere prin Brasov, consemna: "A treia suburbie (a Brasovului - Scheiul) se inalta maret pentru valahi, o biserica de rit grecesc si o scoala de scris si citit . si chiar si oameni mari si casatoriti sunt in aceasta scoala."

Dupa realizarea noului lacas, se aleg inspectori scolari (din randul negustorilor din schei), noi dascali, cunoscutii carturari: Petcu soanu - autorul primului calendar almanah

(1731-1739); Radu Duma, Zaharia Duma, Ioan Duma, din Polonia este adus Alexandru Polonul si ca un aspect innoitor se preda si limba greaca prin dascalii Necula Campulungeanu si Enache, elevii invatand diferentiat si platind diferentiat: "copiii care vor invata la Octoih sa dea plata fl.6; care vor invata la Psaltire - 10 fl.; la gramatica - 20 fl" - se specifica in catastiful dascalilor scris de Radu Duma la anul 1768. Familiile de carturari: Grid, Tempea, Hoban, Baran, Corbea, colaboreaza cu scoala in calitatea lor de preoti ai bisericii, dascali ai scolii si autori de manuscrise cu dubla folosinta scolara si bisericeasca.

Pentru scoala se scriu, se copiaza si se procura noi carti, dintre care mentionam: "Bucoavna pentru invatarea pruncilor", Ramnic, 1749; "Invatatura crestineasca", Blaj, 1756; "Bucvar sau incepere de invatatura celor ce vor sa invete carte cu slove latinesti", Viena 1771; "Ducere de mana catra aritmetica sau socoteala pentru treaba pruncilor romanesti, celor neuniti, ce invata la scolile cele mici sau Aritmetica romaneasca si nemteasca", Viena, 1777; "Ducere de mana catra cinstea si dreptatea, adeca la copiii rumunesti, cei ce in scoalele cele mici sa invata spre cetania randuitei carte", Viena 1777; "Bucvariu pentru pruncii cei rumanesti, carii sa afla in craiia ungureasca si in hotarele ei impreunate", Viena 1777; "Carte trebuincioasa pentru dascalii scoalelor de jos, romanesti, neunite", Viena, 1785; Ducere de mana catra aritmetica sau socoteala pentru treaba pruncilor rumanesti, ce se invata in scoalele cele mici", Viena, 1785; Gheorghe Sincai, "Indreptarea catre aritmetica - intaia carte", Blaj, 1785; "Bucoavna pentru pruncii cei rumanesti carii sa afla in Marele principatum Ardealului", Sibiu, 1788; Ioan Piuariu Molnar, "Retorica, adica invatatura si tocmirea frumoasei cuvantari", Buda, 1798 s.a.

Acest avant educational isi are sorgintea in curentul iluminist al Ardealului, favorizat oarecum si oficial, caci Curtea din Viena elaboreaza la 24 mai 1774 "reguli directive pentru imbunatatirea invatamantului din scolile elementare sau triviale, sarbesti si romanesti neunite", conform carora toti copiii, intre 6 si 12 ani trebuiau sa frecventeze scoala, iar autoritatile bisericesti erau obligate sa raporteze situatia scolara. La putin timp (6 decembrie 1774) se elaboreaza si "Planul general pentru scolile germane normale, principale si triviale", urmat in 1777 de "Organizarea educatiei si a intregului invatamant din regatul Ungariei si provinciile anexate lui Ratio Educationis".

Intr-o statistica transilvaneana din 1841 se confirma ca in Ardeal erau 1628 scoli in cele 2840 sate, intre care doar 298 romanesti (285 ale romanilor neuniti si 14 ale unitilor), deci aproape jumatate din satele romanesti erau lipsite de lacas de invatatura.

In Transilvania fiintau in aceasta perioada numai doua preparandii pentru pregatirea dascalilor, cea de la Arad (infiintata la 1812) si cea de la Oradea pentru romanii uniti; cea de la Sibiu (infiintata de Dimitrie Eustatievici) fiind desfiintata abuziv. Pana la revolutia pasoptista, invatamantul din Imperiul habsburgic s-a bazat exclusiv pe "Ratio Educationis", emis in 1806, prin care se stabileu urmatoarele tipuri de scoli: primara; gramaticala cu trei clase; gimnaziala cu cinci clase; liceul cu 7 clase; academie pentru doi ani; universitatea pentru cinci ani.

Ca urmare, la 1802, folosindu-se de aceste portite , romanii din Schei infiinteaza o "scoala capitala cu trei clase", la care "afara de randuitele si stiutele invataturi" se insuseau limbile germana, maghiara latina si greaca, "dascal mare" pentru scoala capitala fiind numit poetul iluminist Ioan Barac cu obligatia de "a invata pruncii gramaticeste, ungureste si nemteste si pe langa acestea si alte trebuincioase stiinte frumoase", intrucat "filozofia deplin a savarsit-o".

Al doilea dascal, Mihaila Munteanul "invata pruncii invatatura credintei, temeiurile cele dintai ale limbii nemtesti si unguresti, invatatura naravurilor celor bune si alte trebuincioase la al doilea clas invataturi", iar Zaharia Duma, care pregatea clasa a treia, invata pe "slovenitorii de slove.rumaneste, ungureste, greceste si nemteste, impreuna si a scrie si temeiurile cele dintai ale aritmeticii, cantarile bisericesti si altele, la intaiul clas trebuincioase stiinte".

Noua organizare, impusa de directorul scolilor nationale, protopopul scheian Radu Tempea V, nu avea sa dureze mult, neajunsurile financiare cu care se confruntau scheienii cumuleaza cu ravagiile provocate de ciuma din anii 1813-1817, cand scoala se inchide, avand sa se redeschida in 1822 prin noii dascali Vasile Nerges si Eustatie Pop, iar pentru "scoala de fetite" dascalul Toma Moldovan, noii inspectori fiind Vasile Lacea si Nicolae Cepescu.

Lacasul de scoala dovedindu-se din nou neincapator, la 1826 se cumpara "casele Ciurculet" din Piata Prundului, care vor adaposti pe scolarii din schei pana in preajma primului razboi mondial. Pana la 1850, cand se infiinteaza gimnaziul romanesc, scoala din schei suplinea toata necesitatea de invatatura pentru copiii romanilor, fiind slujita de dascali inimosi, intre care Nicola Nicolau si fiul sau Nicolae Nicolau (pentru o scurta perioada Anton Pann), Simion Jinarul, Andronic Androne s.a.

In ceea ce priveste predarea limbii grecesti, putem cunoaste mai multe amanunte, intrucat in arhiva muzeului din Schei se afla un manuscris copiat de Bucur Popovici din Sohodol-Bran in anul 1786, pe vremea cand era elev la scoala din Schei si avea ca dascal pe Ionita Duma.

Manuscrisul, care poarta pe prima fila titlul: "Cuvinte grecesti", sub forma unui glosar, prezinta bilingv (greceste si romaneste) parti ale corpului omenesc (limba, nas, cap.) animale (magar, vulpe, bou.), obiecte de casa (pat, plapoma, perina, masa, cutite.), culori, numere si zile ale saptamanii. In partea a doua a manuscrisului gasim expresii urmate de exercitii de formare a propozitiilor, propuse euristic, cea ce ne permite sa constatam nivelul de intelegere si invatare a limbii grecesti la scoala din schei.

Bineinteles ca in mare parte, succesul de care s-a bucurat scoala din schei in aceasta perioada s-a datorat slujitorilor ei, dascali plini de daruire, care si-au inchinat viata idealului didactic. Circumstantele de spatiu nu ne permit si prezentarea acestora.

Prof. dr. Vasile Oltean

.

01 Octombrie 2008

Vizualizari: 2563

Voteaza:

Scoala romaneasca din Scheii Brasovului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE