Suntem un Neam suferind care trebuie sa invete sa se ridice la demnitatea crestina

Suntem un Neam suferind care trebuie sa invete sa se ridice la demnitatea crestina Mareste imaginea.

”Suntem un Neam suferind care trebuie sa invete sa se ridice, in numele lui Hristos, la demnitatea crestina!”

Interviu realizat de Stelian Gombos cu actorul si regizorul crestin Dan Puric.

Vorbind in cateva cuvinte sarace dar sincere, omagiale si aniversare, despre cel care s-a nascut la 12 februarie anul 1959 in tinuturile Buzaului, vom sustine ca actorul si regizorul crestin Dan Puric stabileste de la bun inceput identitatea sa cu lumea si cu el insusi printr-o cunoastere absoluta, autentica si nefatarnica. As spune ca anticipeaza esentialitatea sensibilitatii si a sensibilizarii, prin propria-i sensibilitate, surprinzand, totodata, prin structura rationala a ideilor, create chiar de substanta artistica pura, esenta rara, din care este alcatuit. Adevarata cunoastere in arta, de pilda, este una de natura spirituala, pe care Artistul total - Maestrul Dan Puric, o detine si o transmite tuturor ca pe o revelatie incercata si alimentata de el insusi, prin cuvant, gest, dans, adica prin tot ceea ce face in lumina reflectoarelor. Publicul sincer si (re)cunoscator soarbe aceasta seva din cupa pe care i-o intinde cu calda generozitate artistul, devenind una cu el, transformand momentul ori clipa in eternitate si vesnicie.

Este adevarat ca frumusetea trebuie mai intai simtita, si abia dupa aceea sa incerci sa o explicit, daca iti este cu putinta. Exista oare vreo alta modalitate prin care sa gasim o asemenea bogatie de gesturi si miscare a corpului omenesc, prin care sa te poti exprima, mai bine decat prin dans? Dan Puric a gasit tainice intelesuri prin scanteia divina, ce salasluieste in el, si a facut din acest dans un mod de viata.

„Undeva, ascunse in negura vremurilor, teatrul si dansul sunt la frontiera. Amandoua au origine sacra - spunea Dan Puric, intr-o discutie despre pasiune si spirit, despre nevoia disperata de comunicare a gandurilor, a sentimentelor si adevarurilor - pentru el, la inceput a fost teatrul, dupa care a venit pantomima. Dansul a fost dupa aceea, ca o nevoie de comunicare dincolo de cuvant, ca o nevoie disperata de a desfiinta prapastia dintre mine si spectator, care la vremea aceea, era student, si era destul de bine fixata prin ideologie, printr-o cenzura puternica ce creea aceasta prapastie de comunicare a adevarului. ”Dansul este simbolul gratiei in arta, si asa cum recunoaste Maestrul, ca si muzica, el are aceasta calitate deosebita de a depasi granitele.

Prin frumusetea temelor si mai cu seama, prin sensibilitatea executiei, artistul profund Dan Puric are o forta de sugestie extraordinara, exprimandu-si (si) in acest fel convigerea ca spiritual, duhul este superior. El raspaandeste, ca o mirare de vis, ceata lasata pe marginea lucrurilor, din indiferenta naturii si obisnuinta omului – cea plina de nepasare si impietrire a inimii. Secvente de intens lirism, care il invaluie intr-un fel de halou, dar si pasaje cu ritm de focuri de artificii, creeaza spectatorului un sentiment de subtila surpriza, daruind in fiecare moment cate un accent intregitor de frumusete rotunjita.

In arta lui Dan Puric gasim o estetica profund originala, un fel de sculptura in miscare armonioasa, ceva greu de exprimat in cuvinte, care te lasa impresionat si fermecat. Artistul are in el ceva fantastic, o forta ce contamineaza si care ne obliga sa descoperim esenta insasi a spiritului si a artei, exprimata prin gest. Are harul de a crea efect si rezultat estetic, fara a-si falsifica ori cioparti personalitatea. Privindu-l dansand, si mi s-a intamplat de multe ori sa il vad pe scena, in spectacol, cu acel calm, cu acea distinctie suprema pe fata, nu cred ca gresesc daca i-as spune: ”tu, nobile print… porti ingerul in mijlocul cerului”, cum spunea poetul Nichita Stanescu in “Ridicare de cuvinte”. Aceleasi momente de emotie si adevar creeaza Dan Puric in teatru. Orice rol interpretat de el este perceput senzorial, fie el de drama sau un rol comic. Personajele create de el sunt vii, traiesc in mijlocul nostru, facem cunostinta cu ele si apoi le luam cu noi, atunci cand plecam spre casa, spre “camara” trupului si a sufletului nostru.

Mai cunoastem si recunoastem faptul ca actorul Dan Puric munceste mult pentru tot ceea ce face in lumina reflectoarelor, este si spontan caci are mult talent si generosi talanti oferiti de Stapanul, Creatorul si Proniatorul, si care sunt fructificati si cultivati de el cu multa strasnicie, de asemenea, are mult umor si o fina ironie (dar nu bascalie ori sarcasm), ce da farmec prin abilitatea si eleganta cu care abordeaza momentele cheie.

Dan Puric este el insusi un personaj: misterios si tulburator. Cu el si datorita lui, poti cauta si chiar ai sansa de a gasi frumusetile si adevarurile ascunse in spatele lucrurilor vizibile. Mi-am imaginat intotdeauna ca undeva ar putea exista un monument care sa reprezinte Omul, cu O mare, adica Omul frumos. M-am intrebat ce ar scrie Dan Puric la baza acestui monument? Raspunsul l-am gasit intr-o declaratie a sa de suflet, o identificare a lui cu harul pe care i l-a oferit Dumnezeu, acea scanteie divina ce arde in el. „Nu stiu daca acest monument ar putea fi construit in afara - a declarat artistul. Daca ar fi asa, ar fi ceva mort. El ar trebui sa fie in sufletul nostru. Si daca trebuie spus ceva, ar trebui spus in gand. In sensul ca, nestiind de unde vii si nici incotro te duci, pastrezi acea scanteie divina din tine, si in acel timp binecuvantat nu mai poti fi incalecat nici de doctrine, nici de ideologii si nici de interese economice. Pentru ca stapanul tau suprem, in sensul bun, este acest mare anonim caruia ii spunem Dumnezeu. Si atunci multe lucruri s-ar anula, si iata, in acest fel, este un monument al Omului, inchinat permanent lui Dumnezeu, fiindca El ne-a lasat acea scanteie divina din noi, ca sa putem sa ne desavarsim.”

Daca pana aici am vorbit despre Dan Puric – Artistul, in cele ce urmeaza il vom descrie la modul succinct si sumar pe Dan Puric – Apologetul si Marturisitorul, autentic si neipocrit, care gandeste cu propriul sau cap, inclusiv atunci cand vine vorba despre Biserica Ortodoxa. El marturiseste Biserica in care a fost botezat, facand acest lucru cu simplitate si incredere, deoarece el este convins ca credinta se asuma… Ori, ca si iubirea, credinta se traieste - asa cum se vede in permanenta la Dan Puric; se marturiseste. Pentru ca invatatura ei este revelata de Dumnezeu si formulata sub cea mai inalta egida spirituala - a Duhului Sfant - de catre Sfintii Parinti ai Sinoadelor Ecumenice. Nu prea ai ce sa discuti asupra dogmei, a "adevarului revelat" si descoperit noua, cei mult neputinciosi si slugarnici. Tot ce poti face este sa te lupti pentru ca el sa fie pastrat intact, atunci cand apare tentativa de corupere sau de ispitire. Caci, n-ai ce discuta cu ereticii si cu atat mai putin despre mistificari grosolane gen "Codul lui Da Vinci" ori "Evanghelia lui Iuda". Aici nu incape opozitia vechi/nou in felul disputei dintre clasici si romantici. Insa intelectualul "pune botul" prin natura formatiei sale si prin teama de a nu fi considerat obscurantist ori demodat – potrivit afirmatiilor, pline de responsabilitate facute deseori de catre Dan Puric.

Dupa cum spunea, la un moment dat, si scriitorul ori publicistul crestin Dan Ciachir: pe vremuri, multi se temeau sa intre in biserica pentru nu a fi dati afara din partid. Nu era "politic" sa fii perceput si catalogat drept credincios. Iar astazi nu este "european" sa bati matanii si sa te inchini la icoane. Si atunci, cu exceptiile de rigoare, intelectualul roman recurge la jumatatile de masura: toarna sifon in vinul marturisirii si obtine un sprit (ori un spirit) ridicol, penibil si mizerabil. Face hermeneutica, istorie si sociologie a religiilor, denunta lungimea slujbelor ortodoxe si a parastaselor, ii declina babei Floarea frecventarea bisericii si asumarea Tainelor, ba ii mai si sminteste pe unii clerici, cu inclinatia si predispozitia lui pentru "dezbateri sincere". Dar teologie nu stie. Fiindca teologia nu se deprinde numai in biblioteca, tot asa cum excursiile nu se fac doar pe harta. Intelectualul nostru nu mai are priza la popor fiindca nu-i cunoaste (si mai ales nu-i implineste) credinta. N-o are de o sutacincizeci de ani si de aceea n-a avut niciodata dialog cu masele. Din acelasi motiv n-a putut sa existe la noi un sindicat numit generic "Solidaritatea". Pentru ca intre popor si persoanele oficiale sau oficializate nu avem, mai nou, decat dialogul surzilor.

In schimb, Apologetul Dan Puric apara si marturiseste, prin toate formele si cu toate mijloacele mass media. O face firesc si integral. Si s-ar putea sa faca si scoala, atragand prin sinceritatea, autenticitatea si prin inteligenta sa, luminata de Duhul scripturistic, patristic si istoric. Este un apologet si un propovaduitor stralucit. Unul de care comunitatea de credinta si iubire a Bisericii noastre poate avea realmente, nevoie. Cu alte cuvinte, Maestrul Dan Puric, tonifica destinzand si (re)consolidand, descoperindu-ne si aratandu-ne, in acest chip spontan, credinta, luciditate, creativitate, forta si atitudine de structura stancii, ce ne cheama si ne indeamna pe fiecare sa alegem, sa fim: ce altceva daca nu Omul frumos!.

Asadar, Dan Puric, ca om, ca persoana, este captivant si fermecator, ca vorbitor in public este fascinant, ca actor sau regizor este original si inspirat, ca pedagog este un model elastic si flexibil, spiritual dar sobru si ferm ori categoric, chiar cat se poate de transant, insa nu radical dus la extrem. El insusi este un model si un exemplu pentru ceea ce aspira si nazuieste sa devenim toti, adica sa ne primenim, revenindu-ne din zapaceala si din dezorientarea care ne stapaneste si ne caracterizeaza in aceste vremuri si rastimpuri. Pe de alta parte, el este o constiinta vie si asumata, ori aceasta inseamna dedicare voluntara in spatiul acesta fara limite, insa fertil si fecund, al nelinistii, ingrijorarii si preocuparii. Prin ce face pe scena si prin ceea ce afirma in fata miilor de oameni si tineri ce il aclama entuziasmati, si prin aceste doua carti deja, el nu face altceva decat sa destinda spiritul romanesc, adica sa il insenineze cu umorul sau profund, neaos si tandru, insa in acelasi timp, il cheama la renastere, revenire, reinviere si regenerare, la a fi, cu alte cuvinte, ceea ce este prin si in esenta, trimitand la demnitatea si la sfidarea istoriei nefaste; practic vorbind, din punct de vedere duhovnicesc, el a ajuns sa curate poteca spre Biserica. Toate actiunile si demersurile sale, mai cu seama in si din ultimii ani, cuprind subiecte si probleme de o actualitate dureroasa si, totodata, foarte prioritara, asa incat ea poate fi considerata o stradanie arheologica si istorica incercata si reusita a etnicului romanesc. Problema si ideea de identitate este abordata de catre el in mod analitic si din mai multe puncte de vedere, insistand asupra tensiunii: mutilare, deteriorare, degradare versus dainuire si eternizare ori permanentizare si invesnicire, apoi exterminare si excludere versus taria si icluziunea credintei crestine. Natiunea si neamul ori poporul in cuprinsul acestui discurs sunt una si impreuna, sinergetice, fac o valoare suprema pentru noi, dar care poate fi, cum sugereaza el, fara orgoliu, o pilda pentru altii, demna de luat in seama!…

Stelian Gombos - Domnule Dan Puric numele Dumneavoastra nu mai are nevoie de nici o prezentare. Sunteti considerat pe drept cuvant un Petre Tutea al acestui inceput de veac!

Dan Puric - Este prea mult !

Stelian Gombos - Fara a fi prea indiscret, avand in vedere faptul ca aveti o conferinta si o carte cu tema “Cine suntem”, V-as intreba: Cine sunteti domnule Dan Puric? As uza de intrebarea trimisilor carturarilor si fariseilor adresata Sfantului Ioan Botezatorul, fara a ma identifica insa cu acestia: ”Ce spui tu despre tine insuti?” (Ioan 1,22). Ma refer ca om! Ca artist!

Dan Puric - Cred ca ma pot articula ca o stare de constiinta, inainte de a fi artist. Mie mi s-a parut importanta o afirmatie, care intr-un fel m-a clatinat in prejudecatile mele. Cand eram la Teatrul Mihai Eminescu din Botosani, aveam un secretar literar foarte inteligent si care avea raspunsuri din astea paradoxale. El mi-a spus ca ”Eminescu a fost si poet!” Si am zis: ”Cum adica domnule, a fost si poet?” Si el mi-a zis: ”Da! Pentru ca mai inainte de toate Eminescu a fost o constiinta!” Nu este de ajuns sa fii un artist daca nu esti dublat de o constiinta. Altfel cazi in publicitate sau cazi numai in ceea ce se numeste talent. Talentul fara constiinta in sine nu are o valoare foarte mare. Iar in lipsa aceasta totala de constiinte si de consteintizare, cred ca este un exercitiu de toaleta intima. Asta e tot ceea ce pot sa spun despre mine.

Stelian Gombos - V-ati afirmat ca un autentic si constant marturisitor al lui Iisus Hristos. Mantuitorul spunea: ”Pe cel ce Ma va marturisi pe Mine in fata oamenilor, il voi marturisi si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri; dar de cel ce se va lepada de Mine in fata oamenilor, de acela Ma voi lepada si Eu in fata Tatalui Meu Care este in ceruri”(Matei, 10, 32-33). Cum este sa fii un marturisitor al lui Logosului in vremurile pe care le traim astazi, in care constatam o permanenta impotrivire fata de Biserica lui Iisus Hristos?

Dan Puric - Cum sa zic, lucrul acesta a devenit organic pentru societate. Poate ca daca societatea era normala in termenii crestini, locul meu era unul mai firesc. El a devenit unul nefiresc in contextual in care eu ca artist, ca actor si regizor, ma apuc sa fac ceea ce nu ar trebui. Adica discutam de lucruri care sunt de la sine intelese. Credinta este de la sine inteleasa. Noi suntem pusi in situatia anormala de a ne motiva. Este o cadere in tunelul istoriei, in sens invers, pentru ca tu te apuci sa faci o treaba care s-a facut cu secole inainte, adica sa-l marturisesti pe Iisus Hristos. Sa inteleg ca intre timp ce s-a facut? De 2000 de ani ce se face? Tocmai ca Persoana care este aici, Iisus Hristos, este ideea de scandal urias. Nu s-au potolit. Ii doare si dupa 2000 de ani!

Stelian Gombos - A-ti afirmat recent intr-un interviu acordat jurnalistului Claudiu Tarziu: “Credinta mi-a schimbat felul de a privi viata! ”. Cum ati ajuns Domnule Puric la credinta? Nu stiu daca nu este o intrebare prea indiscreta!

Dan Puric - Nu este! Eu intotdeauna am spus: cred ca m-am nascut cu ideea aceasta de Dumnezeu, de taina, in jur. Sigur ca ea pe semne cu varsta si cu anumite lucruri care mi s-au intamplat in viata si care m-au pus in evidenta existentei lui Dumnezeu aceasta s-a accentuat. Atunci,pe etape, parca mi s-a dezvelit, cum sa spun, aceasta lucrare a lui Dumnezeu, si aici si acum, in contingent, in istorie. Astea sunt lucruri care nu pot fi masurate, nici macar cuantificate, ele apartin de imponderabilul existentei fiecaruia. In ceea ce ma priveste pot spune ca intotdeuna am crezut in Dumnezeu, dar in clipa in care am simtit evidenta Lui, atunci mi s-a parut normal ca intr-o societate, care este aberanta, sa spun, sa trag semnalul acesta de alarma. Asta e tot ce fac. De aceea am spus ca eu, in mod normal, nu fac altceva decat sa matur calea catre Biserica sau poteca spre Biserica. Nu e deajuns sa stai in biserica, sa participi la Liturghie si pe urma sa iesi afara pe potecuta aia si sa devii un votangiu imbecil. Adica e vorba de prelungirea Bisericii, aceasta existenta crestina care trebuie sa se marcheze in fiecare gest care-l faci: atunci cand mananci, cand dormi, cand te trezesti, cand vorbesti si mai ales in atitudinea crestina. Daca ati observat la noi este o schizofrenie din punctul asta de vedere. Sunt foarte multi credinciosi ritualisti sau de Duminica, iar in atitudinea lor nu au nimic crestin.

Au ceva de servanti, de servitori, au ceva din ei, n-au ceva din demnitatea crestina in toata chestia asta. Si atunci traim intr-o chestie de dublu rol, de schizofrenie sau de impostura, ca sa zicem asa. Mi-aduc aminte un lucru trezitor pe care mi l-a spus Parintele Iustin Parvu. Ne uitam pe fereastra de la chilia lui si mi-a spus privind la multimea de oameni din curtea manastirii: „Vezi cati de multi oameni sunt in curtea manastirii?” Si i-am spus: „Da Parinte! Sunt foarte multi!” Si a zis Parintele: „Ei, cand ii pui sa aleaga intre dracu si Dumnezeu, se duc toti la dracu!” Parintele Iustin Parvu stia lucrul acesta. Cuvantul asta este un lucru tragic! Pe semne daca am fi avut atat de multi crestini n-am fi pe locul intai la avorturi. Este o criminalitate ingrozitoare ce se intampla in Romania. Daca am fi avut atat de multi crestini n-am fi crescut -sa zicem- un Guvern de neocomunisti. Tara aceasta n-ar fi fost atat de devastata. Asta este primul repros adus Bisericii. Din contra, Biserica a fost prima victima.

Este momentul unei dezmortiri din astea nationale. Este o Biserica institutionalizata, santajata prin dosarele Securitatii, dar este si o Biserica traitoare. Acest nucleu al Bisericii traitoare trebuie sa-l refacem. Noi nu avem nevoie de o Biserica dominanta, noi avem nevoie de o Biserica traitoare si de aceasta traire a Bisericii. Ma gandeam astazi ce noroc a avut Nae Ionescu, ca Nae Ionescu a putut sa scoata o pleiada de mari ganditori si intelectuali crestini, in contextul in care acest humus crestin era creat. Astazi Nae Ionescu n-ar mai fi atat de prolific. Pentru ca intelectualii nostri intre timp au fost injectati cu aceasta castrare de tip comunist, care ne-a pus cu garda jos. Imediat au fost racolati la Universitatile secularizate de dincolo. Si intelectualii nostri de slaba factura care au iesit dupa anul 1989 si astia care sunt acuma din garda tanara, sunt de o maxima infirmitate. Si atunci ganditi-va, nu numai ca Nae Ionescu n-ar fi fost prolific, dar sunt atacati toti crestinii. Este invers cum ar zice Don Quijote: aici este invers!

Stelian Gombos - In ceea ce ne priveste ca neam, ca romani, trebuie sa spunem ca uneori ne mandrim cu faptul ca suntem romani, ca suntem crestini, ca suntem ortodocsi, ca suntem patrioti, ospitalieri, ca ne tragem din daci si romani, etc. Avem aceasta mandrie nationala. Intrebarea mea este legata si de tema conferintei Dumneavoastra intitulata: „Cine suntem”. Cine suntem in realitate, in opinia Dumneavoastra, Domnule Dan Puric?

Dan Puric - Noi putem defini lucrul acesta asa: sa spunem ca suntem un Market pentru Comunitatea Europeana, suntem Port-Avion pentru americani, suntem o Gornje pentru rusi, suntem o tara devastata de neocomunism. Eu spun atat: nimic din toate acestea nu suntem si toate deodata si pe rand. In final suntem un neam suferind. Ceea ce nu vede lumea este ca acest popor este crucificat din nou. Suntem un neam suferind! Suntem mai mult decat atat. Suntem un neam care trebuie sa invete sa se ridice in numele lui Hristos la demnitatea crestina. Asta este tot.

Stelian Gombos - Domnul Horia Roman Patapievici are in scrierile sale cateva aprecieri ofensatoare la adresa Neamului Romanesc. Nu le mai pomenesc intrucat sunt dea dreptul suburbane si sunt convins ca le cunoasteti. Ce parere aveti despre aceasta diagnosticare a domnului Patapievici cu privire la poporul roman?

Dan Puric - Este ca si femeia aceea care a aruncat cu covata, cu copaia, apa murdara si copilul. Este o confuzie ontologica intre populatie si popor. Pe semne ca superficialitatea gandirii si lipsa unui crestinism adanc l-au facut sa scrie toate lucrurile acestea, pentru ca omul firesc, crestinul, nu se repede la sentinte si la acuze atat de mari. De ce sa ne concentram noi foarte mult asupra cozilor de topor care evident au fost si sa nu ne concentram asupra martirilor?

Stelian Gombos - Domnia sa vorbea de 23 de milioane de ”omuleti patibulari”, nu de niste cozi de topor izolate!

Dan Puric - Da! Din care facem cu totii parte! Dar sa nu uitam ca o parere de genul acesta, care scoate din ecuatia istoriei jertfa pe care am dat-o, nu poate sa fie decat schiloditoare. Este o paradigma din asta influentata sau o perceptie de tip occidental sau un criticism din asta degenerat cioranian. Cioran mai avea o chestie in „Pe culmile disperarii”. Era disperat ca poporul trebuie sa faca istorie. Mircea Vulcanescu nu voia ca poporul sa faca istorie. Mircea Vulcanescu spunea ca acest popor a dainuit. Sunt doua lucruri total diferite. E o imaturitate, asta este clar. Tolstoi spunea ca inteligenta inseamna intelegerea lucrurilor, si atunci pot sa spun, ca nu a inteles despre ce este vorba. Ca daca eu ma concentrez asupra tuturor criminalilor sau a unui popor strivit, eu trebuie sa vad consecintele. Eu nu discut despre efecte. Eu trebuie sa vad consecintele, dar eu trebuie sa vad si cum s-a rezistat.

Se stie cumva ca am avut singura miscare de partizani? Se stie cumva ca toata floarea acestei tari: tineretul, aristocratia, taranii de cea mai buna calitate, au fost schingiuiti, chinuiti si omorati? Se stie cumva cate sute de mii l-au marturisit pe Hristos in inchisoare pentru ca poporul acesta sa mai dainuie? Se stie in continuare ca intelectualii acestia cu un spirit critic usor inconstient, darama pilonii de sustinere ai Neamului? Cum sa spun, nu spiritul asta fals critic si dilematic ne salveaza, ci certitudinea, iar certitudinea o da credinta. A, nu spun sa alungi spiritul critic, dar spiritul critic nu trebuie bagat in zona asta. Faci operatii de mantuire cu dosarele ierarhilor? Adica, cum sa pun, sa inteleg ca dosarele au ramas tot acolo la doamna diriginta? Nu cu dosarele lor. Ei ne invata pe noi ce sa facem si cine trebuie sa iasa in fata? Judecata este taman inversa. Ca sa facem o mica paralela: ataci Biserica. Biserica a facut compromisuri pentru ca cu compromisul se face compromis, ca sa reziste, ca sa dainuie. A facut cineva compromis, nu total, vizavi de valoarea lui Hristos? A zis foarte bine Parintele Arsenie Papacioc: nu numai noi cei din puscarii am facut o rezistenta ci si cei care au ramas si au facut botezuri, nunti, inmormantari si celelalte slujbe bisericesti, au tinut, au dainuit. Biserica a fost asa cum este. De ce nu acuza, daca ati observat, cei care au fost in puscarii, preoti si altii, nu-i acuza pe ceilalti, chiar pe preotii care au facut anumite compromisuri. Ci, ii acuza, cine? Niste securisti nenorociti care s-au transformat acum in instanta civila. De cand pana cand polul moral s-a mutat din Biserica intr-o instanta civila? Cine sunt acesti oameni care sunt in instanta civila?

Care este moralitatea si care este jertfa lor? Judecata unei societati se incepe cu ce are ea mai de baza? Biserica are de la sine forta sa se autometabolizeze, chiar si in greselile ei. Nu va dati seama ce declaratie inconstienta a fost cea a ministrului culturii (Adrian Iorgulescu n.n.)! El, ministrul culturii, a avut o informatie ca un preot din actul spovedaniei a facut act de informatii. Chiar daca ar fi fost asa, sa zicem un caz de 2-3 %, niste securisti bagati pe acolo prin ortodoxie, tu nu poti sa generalizezi pentru un neam intreg asa ceva si sa culpabilizezi o Biserica, decat daca esti handicapat mintal sau daca esti instrumentalizat. Domule, ministrul culturii sa se ocupe de incultura acestui neam, nu sa se ocupe de dainuire. Ministrul Educatiei si Invatamantului sa se ocupe de faptul avem copii din clasa a VIII-a care sar gardul si pleaca aiurea, ca invatamantul este cum este, nu sa se ocupe de scoaterea religiei din scoala. Sunt aberatii! Sunt anus contra naturii!

Si atunci cum sa spun si chestia asta de critica din asta de marca intelectuala de cafea, este aberanta. Exista, au spus-o si altii cu opera, a spus-o Noica: exista populatie si popor! Eu am mai spus ca un rus, un sovietic, a afirmat in perioada ocupatiei comuniste ca: „N-avem noi (rusii n.n.) atatea topoare cate cozi de topor aveti voi in Romania!”. Iar eu pot sa-i dau raspunsul rusului aceluia, dupa atatia ani, ca ”n-au ei atatea manastiri si biserici, cati sfinti le putem da noi”. Deci despre aceasta este vorba: spargerea unei paradigme criticiste, usor superioare si infatuata occidental, care vezi Doamne ia la rost poporul roman. Ii intelegeti domnule in cauzele respective. Este un neam vlaguit, este un neam terminat. A, apuca-te si vorbeste despre toate haimanalele de intelectuali care dau in Mihai Eminescu, in Constantin Noica, in Biserica si atunci faci curatenie. Nu te apuca tu sa dai termeni generici cum ca poporul asta este un gunoi. Ca n-ai stat tu in inchisoare si n-ai facut tu ceea ce ai facut in toata chestia asta. Intelectualism de genul asta. Bun! Hai ca m-am inflamat prea mult pentru un subiect atat de mic.

Stelian Gombos - In ceea ce priveste identitatea noastra romaneasca, vedeti ca traim intr-o vreme a globalizarii, intr-o vreme in care identitatea noastra este agresata. Cum putem sa facem fata acestui asalt al globalizarii?

Dan Puric - Globalizarea inca nu se stie daca e un dat obiectiv sau daca este unul premeditat. In ambele situatii este stupid, pentru ca este un fel de Internationala a cincea in dimensiuni economice. Spune un sociolog american Fukuyama ca istoria a murit. Nu! Istoria n-a murit! Istoria este mai parsiva, mai cinica, este mai rea. Globalizarea este tot un fel de Internationala comunista, numai ca ideologia s-a convertit in teroare economica. Este ceea ce se numeste virus versativ. La antibiotic nu mai merge asa si el isi creeaza o imunitate de alt gen si el ataca din nou. Si atunci trebuie sa schimbi antibioticul. Antibioticul la noi se numeste tot crestinism, din punctul asta de vedere. El trebuie identificat. Ca are natura transnationala, ca este suprainternationala, catastrofele sunt aceleasi. Tendinta este de omogenizare, din toate punctele de vedere, de hrana mentala la toti, de fapt furaj mental, de furaj alimentar, etc. Este o cretinizare in masa, este o ideologie mascata.

Cum putem noi face fata? Este o chestie de toaleta normala, individuala aproape, si in comuniune, ca sa o distingi in toata chestia asta si sa iti manifesti instinctele. Identitatea este o stampila divina. Dupa ce este o stampila divina e si un instinct biologic. De aici incolo se pot face tot felul de lucruri. Una este o identitate, identitatea nationala care este un construct politic, este un construct social, si alta este Neamul care nu mai este un construct politic sau social, Neamul este o creatie. Aici se schimba sistemul de referinte. Persoana este o creatie, individul este un rezultat al drepturilor. Cetateanul este un rezultat al Constitutiei, Persoana este o creatie. Eu nu pot sa distrug o chestie de genul acesta. A, o vor face, ca au mai facut crime. Comunismul a facut milioane de crime. De ce sa nu faca si globalizarea alte victime intr-o metoda soft. A zis Sfantul Ignatie Briancianinov: ”Dracul vazand ca omul rezista, poate sa devina si martir, a inventat pacatul cel mic.”Adunat, adunat, si te suceste in timp.

Uitati-va la toata fabrica aceasta de pervertire a tineretului sau chiar a omului de rand, prin media, prin multimedia. Televiziunile nu mai sunt mijloace de informare, ci sunt de dezinformare si de manipulare. Si chiar mai mult decat atata, de mutilare sufleteasca. A venit internetul domnule, o scula buna de altfel. Ai nevoie de ea, comunici, dar este un pervertit. Daca nu stii tu sa o folosesti, ca mobilul, te foloseste ea pe tine. Internetul dintr-o inventie tehnica exceptionala, extraordinara, s-a transformat brusc intr-un cos de gunoi. Si aici trebuie tu omule sa manevrezi toate lucrurile acestea. Globalizarea asta,trebuie sa spun din nou, ca este inca o Internationala de tip comunist, ca la ecologism, unde sunt pepeni, afara sunt verzi si inauntru sunt rosii. Chiar ai nevoie de miscarea ecologica? Tu n-ai dimensiunea fata de natura? Pai poporul acesta are dimensiuni uriase de gospodarire. Trebuie sa facem politica multiculturala numai daca suntem schizofrenici. In Dobrogea sunt 14 nationalitati care coexista fara placute si fara politica multiculturala. Dobrogea poate sa fie dat exemplu european. Noi suntem model de intelegere cu lumea musulmana, cu tot ce vreti, si ne dau ei noua lectii. Ei care au din punctul acesta de vedere crime pe constiinta. Ei au facut istorie.

Daca ar fi sa facem o evaluare a popoarelor care au creat crime in umanitate, poporul roman cred ca ar fi pe ultimele locuri. Uite tocmai asa, aici il contrazic pe Emil Cioran, ca tocmai nevrand sa facem istorie, ci sa stam in rostul nostru, am dat dovada de intelepciune. Crestinismul si crestinul adevarat nu vrea sa faca istorie. El vrea sa traiasca cu fata catre Dumnezeu. El sta cu spatele la istorie. Istoria pentru el, in termenii lui Noica, nu-i decat o chestie de meteorologie. De asta poporul roman traieste in virtualitate pentru ca el instinctiv sta cu fata catre Dumnezeu. El iese in istorie saracul, numai cand este prapadit, cand i se ia din teritoriu. Poate si acum avem un moment cand trebuie sa iesim in istorie. Si atunci in ultima instanta la noi crestinismul este un fenomen natural. Vorba lui Nae Ionescu: ”Biserica in Romania nu este o asezare teocratica, ci este una nationala”. Aici trebuie facute foarte clar niste distinctii. Cu ce? Cu igiena! Da!

Stelian Gombos - Ati afirmat candva ca „trecutul este cel care ne va izbavi”! Cum poate sa ne izbaveasca trecutul Domnule Puric?

Dan Puric - Pai trecutul ne izbaveste pentru ca, apropo de identitate, identitatea se poate cuantifica in memorie. Un neam care nu are memorie nu exista. Un neam care este obligat sa traiasca numai in prezent este o efemerie. Izbavirea prin trecut se face prin memorie, prin trairea si accesarea la valorile memoriei. Cum sa uit eu ca floarea acestui neam a murit in inchisorile romanesti? Cum sa uit eu istoria neamului romanesc? Memoria? Nu vedeti ca istoria poporului roman considerata de ceilalti este o succesiune de evenimente? Ce vorbesti domnule? Chiar asa? Eu Dan Puric din anul 1959 cand m-am nascut si pana acum am numai evenimente? Eu n-am si memoria afectiva? Evrerii au holocaustul, deci au memorie. Romanii n-au. Foarte bine! Este un lucru foarte bun holocaustul si faptul ca tin la memorie. Dar noi sa nu avem memorie! Noi nu facem un exercitiu al memoriei, un memorial, cum sa spun al durerii acestui neam. Noi nu avem dreptul. Noi avem dreptul numai la evenimente. Din punctul acesta de vedere poporul evreu este un popor model, care trebuie urmat. Au Muzeul Holocaustului. Și noi trebuie sa avem chestia asta.

Stelian Gombos - Pe multi ii deranjeaza faptul ca trecutul nostru se regaseste si in Biserica Ortodoxa. Nu intamplator Mihai Eminescu a spus ca ”Biserica Ortodoxa este mama neamului romanesc”. Unii vor sa se scuture de balastul acesta numit Biserica Ortodoxa!

Dan Puric - Da! Pentru ca traiesc in prezent!

Stelian Gombos - Observam ca exista o serie de resentimente fata de Biserica Ortodoxa. De unde credeti ca vine dispretul intelectualilor nostri fata de Biserica Ortodoxa?


Dan Puric - El poate sa aiba cauze multiple. In primul rand nu trebuie, cum sa zic, neglijat faptul ca in 55 de ani de presiune atee, rezultatele n-au iesit. Au iesit oameni schiloditi. Dupa anul 1989 incoace, la noua generatie de intelectuali, cred ca am mai spus aceasta, dusa imediat in scolile occidentale de tip secularizat, li s-a inoculat treaba asta. Tinerii acestia intelectuali n-au avut niciodata de-a face cu Biserica. Ei nu cunosc dimensiunile decat formal sau sunt informati cu dimensiuni din acestea colaterale ale Bisericii. Spuneti-mi si mie: au dat vreodata la Acualitati din izbanzile si trairile Bisericii? Nu! Au dat cazuri limita. Ca un preot nu stiu ce a speculat, ca nu stiu cutare, cutare. Si asta este o politica de a denigra. Natiunea este un construct politic, neamul este un construct al lui Dumnezeu. Neamul se retrage si exista in Biserica. Ca sa distrugi un neam trebuie sa distrugi Biserica, sa o compromiti, iar intelectualii de la noi, ganditi-va, ca n-au avut ocazia sa guste Biserica. S-ar parea ca aceasta chestie de a considera ca Biserica te trage inapoi este o inertie de genul acesta, de tip medieval. Oamenii care au facut aceste considerente sunt din alta cultura.

Stelian Gombos - Poate si lumea Bisericii nu are inca un suficient si eficient discurs pe masura vremurilor actuale!

Dan Puric - Da! Eu vreau sa spun acuma ca Biserica nu poate sa fie accelerata. Ea iese dintr-o inhibitie de tip social care este comunismul si cred ca nu se astepta la un atac intelectualoid. Aici cred eu ca incet, incet, Biserica isi va gasi niste raspunsuri, pentru ca este o provocare data Bisericii, o provocare inutila, pentru ca in mod normal ceea ce s-a intamplat in Romania a fost distrugerea unui vis. Noi in mod normal dupa anul 1989 in cinci ani de zile eram a doua Elvetie. Nu s-a vrut. Securitatea a furat. Securitatea este de tip criminal. Securitatea este si inconstienta acum, o parte din ea. Deci trebuie spus: nu toata Securitatea din Romania este criminala! Ci o parte este criminala, cand ataca Biserica. Se sinucid! Ei se sinucid, in afara de faptul ca ii avertizezi. Poti sa-i avertizezi ca fac o crima asupra poporului roman, ei dispar primii de pe harta neamului romanesc.

Biserica n-o sa dispara. In clipa in care un securist cu dosare umbla si face chestia asta, ori e o maimuta darwinista, ori e un comunist din acesta retardat, ori este un imbecil, ca nu-si da seama ca se sinucide si ca el vrea sa traga neamul dupa el. El poate sa atace orice. Asta nu avea dreptul. Astea sunt forme rezultante ale virusului. N-a zis Nae Ionescu ca trebuie sa ne ferim copilul de pojar, adolescentul de sifilis si omul de comunism? Pentru ca toate au sechele. Astea sunt sechelele unei boli ingrozitoare. Lasa urmari. Securistul ala care umbla la dosare acolo, este de tip sechelar, ala nu e un om normal. Cum sa dai in propriul tau popor? Decat daca esti inconstient! Cum sa dai in toate chestiile astea. Este tradator. Ori este mutant. N-are variante. Pe semne, peste cinci ani, cineva din Biserica trebuie sa faca studii de antropologie asupra acestui cortex de maiori, colonei, generali, ori ce vor fi fost. Pentru ca pe de alta parte Securitatea unui popor este un lucru necesar. Sunt oameni in securitatea tarii care tin la aceasta tara, care sunt crestini si aici Biserica trebuie sa recupereze. Securitatea este un aparat de imunitate. Securistul este altceva. Securistul este micul paracios. Este in stare sa vanda orice. Acesta neavand Dumnezeu vinde orice. Asta loveste numai ca sa existe el. El trebuie sa fie inatacabil. El sa se manifeste ca virus pana in ultima clipa. Securistul este un produs al comunismului. Securitatea statului este un lucru normal. Fiecare stat are securitatea lui, servicii, contrainformatii, etc. Sunt lucruri normale. Intre ei sunt oameni care isi fac cruce, care cred profund in Dumnezeu, care apara granitele imponderabile ale tarii. Asta este foarte important de disociat.

Ce avem noi de facut, e sa diagnosticam nefericitii astia. Si asta se intampla in Rusia, se intampla in Bulgaria, sau s-a intamplat in Franta in timpul Revolutiei. N-ati vazut ca raportau ca au omorat nu stiu cati preoti, ca au luat nu stiu cate clante si crucifixuri? Ca la Partidul Comunist era la Revolutia Franceza: am reusit sa furam 300 de clante, 300 de crucifixe, sa omoram 300 de preoti! Cautati in raporturile tovarasesti care se faceau acolo. A fost o prima vocaliza trasa in Revolutia franceza. Cum credeti dumneavoastra parinte ca un cortex de genul acesta poate sa judece asa? Cum sa iau eu acuma niste studenti romani plecati de la Harvard si sa le spun eu ca exista Taina Bisericii? Aia sunt niste mutanti. Decat, cum sa zic asa, Dumnezeu v-a lucra asupra lor. Si atunci noi suntem vinovati doar din punctul acesta de vedere ca nu marturisim. Acuma Biserica, in loc sa faca dansuri interioare si balet artistic pe chestia asta cu problema de schisma interioara, ea trebuie sa se concentreze pe marii sfinti duhovnici ca Iustin Parvu, ca Arsenie Papacioc, pe Teofil Paraianu, pe Adrian Fageteanu, pe tot ce avem. Adica pe module de autentic. Nu pe hora unirii ecumenice. Pentru ca ii smintim si pe aia, ne smintim si pe noi. Traditia trebuie lasata asa, pe gestul apostolic crestin.

Daca i se intampla ceva papei, patriarhul nostru ia atitudine in mod public. Daca i se intampla ceva patriarhului nostru, papa ia atitudine. Asa cum a fost cu Ioan Gura de Aur cand papa Inocentiu al III-lea a trecut si peste sfaturile fericitului Augustin si ale sfantului Ieronim si a zis: il ajut! O sa se tulbure Rasaritul! – a zis fericitul Augustin. Nu ma intereseaza! – a zis papa Inocentiu. Asta a fost un gest apostolic! In gestul crestin consta toata chestia aceasta. Nu in ecumenism. Ecumenismul este o politica. Politica n-are ce sa caute in Sfantul Duh. Plus ca sunt diferente de alta factura: istorice, sociale, poate si antropologice. Nu le rezolvam asa. Nu pe cale amiabila, pentru ca ecumenismul seamana cu conferintele de pace. Toti semnam si ne intoarcem si ascutim cutitele pe acolo. Chiar asa? Nu putem vedea stupiditatea unui asemenea lucru? Cand e vorba de o Antanta crestina? Ca noi acuma, spatiul ortodox, este atacat in toate formele. Spatiul crestin este atacat. Pai catolicii vin aici ca o religie marginalizata? Vin la o Biserica martirizata! Cum sa nu-i ajuti? Dar ne ajutam domnule reciproc. Am zis eu: cade un om pe strada in Romania. Ati vazut vreun roman sa-l intrebe: Iertati-ma, sunteti cumva romano-catolic? Sau il ajuta? Aici este toata problema, de schizofrenie din interior. Deci noi nu avem nevoie de dusmani din afara, ne-o facem singuri. Ne-o facem singuri pentru ca suntem specialisti in asa ceva.

Stelian Gombos - As dori Domnule Puric sa luam in discutie si scaderile sau slabiciunile unora dintre slujitorii Bisericii Ortodoxe din vremea noastra!

Dan Puric - Sunt slabiciuni firesti! Este ca un om dupa o operatie ingrozitoare cu anestezie extraordinara care abia isi revine, sau dupa un accident cu trauma. Stiti ca se poate muri dupa un accident de masina nu imediat, ci dupa doua sau trei luni, cand un cheag de sange pleaca. Biserica a fost cu acest risc extraordinar. Eu ma mir ca n-a murit. Flacaii astia de la CNSAS care-i judeca pe ierarhi sau instanta asta civila de doi bani, saracii, noua inchizitie civila, poate sa realizeze ca a venit Hrusciov si a zis: „Cat? Aveti o mie de manastiri si nu ati bagat excavatorul?”. Sa realizeze flacaii astia ce au facut Patriarhii Romaniei din perioada respectiva despre care au zis ca au fost vanduti comunistilor! In ce tensiune s-a stat! In ce frica teribila! In timp ce in Rusia s-a facut prapad! Ne vorbeste parintele Dimitrie Bejan despre manastirea unde Tolstoi a scris „Invierea”.

Acolo a fost lagar si au facut grajd de vite. Au fost impuscati preotii si episcopii! S-a torturat! Stiu astia care umbla cu dosarele ce a patit Biserica? Sau ce au patit preotii? Ca vor fi fost si pe acolo niste securisti? Cati ma nene? Cati? Cati preoti au facut rau? Ca au fost acolo cinci sau sase preoti in sutana? Foarte bine! Ca vor fi fost ierarhi care au scris declaratii de colaborare cu Securitatea? Foarte bine! Cu compromisul se face compromis! Dar ierarhii astia prin declaratiile lor nu au distrus credinta in Dumnezeu! N-au distrus Biserica! Au facut un compromis ! Cu cine? Cu niste mameluci! Dumneata vii acum cu niste dosare? Pai au bagat ierarhii acestia oamenii in puscarie? I-au torturat? Este un compromis facut cu niste jegosi, ca sa se supravetuiasca. Si mama poate sa faca un compromis. Le-as da acestor indivizi sa vada drama Sfantului Fanurie. Mama lui care s-a dus sa se prostitueze pentru ca sa-si hraneasca copilul. Si el a strigat: Mama! Si a murit femeia dar el pana la urma a iertat-o. Este, cum sa zic, tipic pentru asa ceva. Poate ca a trebuit sa ma prostituez domnule, dar din prostitutia mea rezultatul a fost sa-mi cresc copiii.

Cine esti dumneata domnule sa-mi ceri socoteala? Ce instanta esti dumneata ca sa-mi spui mie lucrul acesta? Sa zici mersi ca abia am iesit, abia am scapat. Si atunci luam efectele si discutam asa fara sa fim critici in sensul acesta. Sigur ca s-a inceput prost cu invatamantul religios in scoala, ca a-i prins niste oameni zapaciti cu comunismul in corp. Sigur ca preotii nu mai aveau reflexul sa introduca invatamantul religios, ca s-au pomenit dintr-o data ca vorbesc la ziduri. Inchipuiti-va parinte: era partidul unic, era tovarasul cutare, era tovarasa cutare, etc., si tu vii acuma dintr-o data si vorbesti de apostoli. Cine este apostolul? Este un cortex care deja este terminat. Pe urma a venit aceasta cultura occidentala haotica, dementa, mizeria de care vorbeam si care i-a luat, i-a ispitit, i-a dus in viteza. Are Biserica posibilitatile astea? Nu! Dintr-o data a fost bagata in inferioritate. Trebuie un mecanism de autoreglare, sa invete acuma si in Institutele de Teologie sa se faca cursuri speciale, sa se regleze tirul in toata chestia asta. Parintii sunt dezangajati din cultura crestina. Eu personal ma lupt cu problema aceasta. Il vad pe fiul meu rapit din toata chestia asta. Dar stiu ca Dumnezeu lucreaza in timp si stiu ca ii spun. El Greco avea un asistent, un pictor exceptional, si care s-a plans si a zis: „Domnule nu-mi iese! Nu fac!”. Si acesta i-a zis: „Tu picteaza ca Dumnezeu noteaza! Tu fa-ti treaba!”.

Eu fiului meu ii spun, nu agresiv, il avertizez. Mai devreme sau mai tarziu, asta se numeste ascultarea tarzie. Si eu tipam la tatal meu cand aveam 17 ani si am spus: „Nu intelegi ca Ceausescu este viitorul? Nu intelegi ca se construieste? Nu intelegi ca tara asta este pe un fagas bun?”. Si tatal meu nu mi-a raspuns. Tatal meu se uita pe fereastra. Ma facuse la 53 de ani. Rahatul ala de om de 18 ani tipa la un om de 73 de ani care vazuse istoria in care Dumnezeu circula firesc. Nici nu mi-a zis sa ma duc la biserica. Se uita pe fereastra si a zis: „Comunistii nu vor avea recolta nici anul acesta ca nu ploua!”. El vorbea cu istoria nu vorbea cu ”hiperpuricul”. In ani de zile mi-am dat seama ca in lipsa lui de raspuns era o atitudine. Intelegeti ce vreau sa spun parinte? L-am ascultat dupa ce l-am bagat in groapa. Asa se va intampla si cu astia.

Stelian Gombos - Eu am in vedere tensiunile care sunt acum la nivelul societatii secularizate si aflate in deriva si criza, inclusiv la nivelul membrilor si fiilor Bisericii. Sunt atatea probleme.

Dan Puric - Le atacam acum! Deci problema asta este una obiectiva a Bisericii. Ca si in Biserica ori la Sfantul Sinod au inceput sa-si dea cu stangul in dreptul si asta este un rezultat. Nu ne trebuie dusmani. Ne reglam singuri. Nici un fel de problema. Stiti cum e? Mihai Antonescu, Dumnezeu sa-l odihneasca, ministru de externe in vremea celui de-al doilea razboi mondial, i-a adunat pe intelectuali in regim de urgenta in 1943, cand si-a dat seama ca se termina razboiul. De ce? Ce om exceptional! Toata intelectualitatea! Si a spus: „ Vom pierde razboiul daca nu o sa ne prezentam Europei la un Congres al pacii cu ceea ce avem!”. Se stie bine ce este Romania. Si cine era acolo? Era Dimitrie Gusti, Antipa, Gheorghe Brateanu-istoricul, etc. Le-a spus: „Scrieti, faceti o analiza foarte clara a Romaniei ca sa le-o punem acolo ca sa vada cine suntem.

Vom da bani pentru Guvern in strainatate si pentru tineri!”. Stiti ca au fost burse prin care s-a plecat din tara? Antonescu a platit imens pentru ca sa fuga crema societatii in strainatate. Asa au scapat Mircea Eliade, Emil Cioran si altii. Nu mai discutam. A fost o intuitie fantastica. Culmea, documentele au fost gasite in zidul unei manastiri. In zidul acelei manastiri au bagat aceste documente de panica. Herodot a zis despre daci: „Sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci!”. Asta am invatat-o si noi la istorie. Dar partea a doua le-a citit-o Mihai Antonescu: „Pacat ca nu sunt uniti!”. Asta transmit eu Sinodului din Romania. In calitatea mea de crestin imi permit sa-mi spun si eu opinia. Tensiunile din Sinod sunt de tip concurential. Sunt de tipul laic, care intra intr-un spatiu care n-ar trebui sa fie asa. Cum sa zic, intr-un fel, lucrurile sunt motivate. Pe semne ca au existat intotdeauna lucrurile acestea atunci cand Biserica devine o institutie. Daca suntem cu picioarele pe pamant ne dam seama de cele doua dimensiuni ale Bisericii: o Biserica traitoare sau dimensiunea unor Biserici institutionale care au probleme.

Problemele Bisericii institutionale nu sunt usoare. Biserica trebuie sa faca fata unei agresiuni ingrozitoare. Biserica ca institutie are politica, Biserica ca institutie are diplomatie, si este foarte bine ca are si politica si diplomatie. Biserica trebuie sa vegheze asupra Statului, trebuie sa-si recupereze teritoriul pierdut. Si atunci sunt frictiuni. Oamenii nu sunt inca treziti, capabili sa faca fata la noile provocari si atunci se intra in criza. Apoi mai intra orgolii personale, lucruri de genul asta. Amenintarea mare este cea, ca la Constantinopol, sa ne fereasca Dumnezeu, ca turcii ne-au inconjurat si noi vorbim de sexul ingerilor. Avem false probleme. False probleme cu ecumenismul care este o politica falimentara de unire. Si avem nevoie de gestul apostolic. Stati asa: cu traditiile voastre ne unim. Stati pe pozitiile voastre: ne unim printr-un gest apostolic. Cea mai mare este dragostea! In rest nu se discuta! Se baga in paranteza dogma. In situatia in care suntem acum, asta e o alta discutie. Asta face parte din politica adevarata: invecinari, relatii, etc. In contextul actual sunt atacuri asupra spatiului ortodox.

A se vedea izolarea care s-a intamplat la greci. A se vedea faptul ca trebuie sa ne relationam cu Ortodoxia ruseasca, nu cu sovieticii, ci cu Ortodoxia ruseasca, care este fantastic de puternica. Astea fac pare dintr-o gandire de perspectiva, de mutatii politice ale Bisericii pe zece, cincisprezece sau douazeci si cinci de ani inainte. Nu pe frectiuni regionale. A se da o autonomie locala liderilor religiosi, a se incuraja, a se descentraliza. Dau un exemplu care pare acuma aberant. Stiti de ce rezista miscarea asa zis terorista? Pentru ca nu e centralizata! Este total descentralizata. Exista un cap care zice: cand vreti atunci luati! Li se da autonomia! Sunt centre atat de puternice focalizate in credinta incat nu e nevoie de un dirijor. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa aiba. Este unul care sa functioneze direct. Astea sunt lucruri care arata subtilitate si de alt nivel al discutiei. Ceea ce este important acum, este ca, dupa parerea mea, nu se face o directionare catre zona autenticului a Bisericii si o recuperare in zona autenticului. De ce nu sunt la televizor marii traitori ai Romaniei? De ce marii duhovnici care au suferit nu tracteaza spiritual tot neamul? Ei sunt marginalizati! Ei sunt numiti talibani, ortodocsi fundamentalisti, etichetati astfel chiar din interiorul Bisericii! Asta este problema. De ce un mare om al Bisericii ca Inaltpreasfintia Sa Bartolomeu Anania are configuratie de singurul caine ciobanesc care latra? Cand ar trebui sa avem aici multi caini ciobanesti care sa faca lucrul acesta!

Stelian Gombos - Din pacate sunt inca multi care il latra pe Inaltpreasfintia Sa!

Dan Puric - Care-l musca probabil! El este un caine care latra la lup si in rest avem tot felul de jigodii regionale care il musca pe el. De ce? Mai sunt ierarhi aici care sunt cufundati in toata chestia asta. Ia sa facem noi putina curatenie, ia sa ne reglam noi regiunile ortodoxe problema asta. Ia sa nu ne mai dam noi cu stangul in dreptul. Dar asta e un dialog pe care-l am eu cu dumneavoastra, ca restul n-o sa ma auda, pentru ca intra in pericol. Dar eu imi fac datoria si marturisesc. Casapiti-va fratilor ca veti avea parte. Casapiti-va intre voi ca viitorul ala mic si negru va asteapta. Stiti, este ca si chestia aia cu cucerirea Bizantului, ca a intrat sultanul inauntru, si dupa ce i-a facut carne de mici si pe imparat si pe toti, un singur lucru il inspaimanta pe el, ca in palat iesea o mana cu cinci degete si el nu stia ce se intampla si s-a speriat. Si-au venit si garzile si s-au speriat si ele vazand ca din cand in cand iesea o mana cu cinci degete.

Si disperat sultanul l-a chemat pe bucatarul lui care era grec si era ortodox si i-a spus: invata-ma tu ce trebuie sa fac! Si atunci bucatarul lui – stiti ce inseamna bucatarul sultanului, ca-l putea otravi, ca viata lui era in mainile bucatarului! – i-a zis: este sfantul nu stiu care in pustie, chemati-l pe el! Vine sfantul, vede fenomenul si zice: Eu nu sunt demn de o asa aratare! Lasasi-ma sa postesc patruzeci de zile si daca bunul Dumnezeu se va milostivi sa-mi arate, atunci se va intampla. Lucrarea este fenomenala. Se duce sfantul, posteste patruzeci de zile, si zice: Am vazut! Mana zice asa: Daca erau cinci credinciosi in Bizant, nu cadea! Asta spun si eu despre Sinod. Tara asta poate sa cada! Cinci credinciosi sa fie! Eu traiesc din punctul asta de vedere o stare de mutilare. Eu il vad pe parintele Iustin Parvu regionalizat, etichetat. Il vad pe Arsenie Papacioc suferind la varsta asta. Etichetat! Chestii fine! Rafinate! Asa, bizantine! Ca asa ne-a invatat pe noi Bizantul sa ne lucram pe la spate nu pe fata. In loc sa ii scoata in fata pe acesti mari duhovnici ii discrediteaza. Eu daca vreau sa dorm dau drumul la Trinitas si motai. Dorm! Pentru ca emisiunea este facuta adormitoare. Bagati unul dintre acesti mari duhovnici sa vorbeasca si se trezeste natiunea! Puneti-i sa vorbeasca de la ora 8 la ora 9.

Chemati tineri sa stea de vorba cu ei, sa se fertilizeze. De la oamenii acestia afli tu ce inseamna crestinismul! Nu fac speculatii teologice si discutii asa in general intr-un abstractionism penibil, de o maxima incompetenta, fara vectori si transmisie. Bagati cate un om de genul asta intr-o emisiune si vedeti cum vin tinerii. Vreti sa va fac eu emisiune la Trinitas sa fie in 48 ore Tara in picioare? Bagati-l pe Iustin Parvu sa vorbeasca acolo cu un tanar sa vedeti ce operatii se fac! Vreti sa il bagam pe Arsenie Papacioc in Parlamentul Romaniei sa vedeti ca este o diferenta de discurs? Sa vedeti ca in timp ce aia se uita pe laptop si la femei goale, vorbeste unul despre Neam? Vreti sa facem experiente ontologice de antropologie? Asa se face chestia asta! Ati inteles parinte? Sinodalii nostri nu au voie sa fie fara orizont! Si eu le spun in continuare: drum bun! Ca o sa-si culeaga roadele! Nu sunt in situatia criminala in care au fost si Patriarhul Teoctist si Patriarhul Iustinian, in care acestia trebuiau sa stea cu maimuta aia comunista. Din interior, ca si la mine in teatru, se infecteaza toata chestia. Eu trebuie sa marturisesc lucrul acesta. Eu i-am spus ministrului culturii in fata: Domnule nu au nevoie de mine! Te au pe dumneata care esti tampit, stupid! Este perfect!

Mai am un director la Teatrul National care este stupid! Perfect! Nici un fel de problema! Alungati-ma! De douazeci de ani de zile fac precum Dudaev pantomima. Ca m-am dus in strainatate, ca am adus miliarde de dolari ca imagine a Romaniei pe o diurna nenorocita, nu conteaza, n-are importanta pentru acestia domnule! Nu-i clatina! Eu cresc generatii de tineri pe degeaba! Nu-i clatina pe mizerabilii astia. Unul vrea sa-mi ia cladirea, ca are el acolo ceva de invartit. Nu intelegeti parinte ca suntem in plina impostura? Si aceasta boala comunista intra si in Biserica, intra si in medicina si peste tot. Uitati-va in medicina. Este Pavel Chirila cu un spital crestin. L-au izolat domnule! Ala este un nebun, zic ei cu Chrisitana. Important este medicul care se uita la tine.Juramantul hipocratic l-au uitat. La fel si atitudinea crestina. Exista medici exceptionali de o anumita categorie. Sunt rari, sunt putini si sunt marginalizati. Domnule mori ca un caine. Daca faci Spitalul Sfanta Elena unde ai si asistenta religioasa este altceva. Este vorba de suflet. Duceti-va sa vedeti industria mortii. Mama mea bolnava, doctorita cu doua specializari le-a zis: draga si eu am fost doctorita dar nu m-am purtat cu bolnavul ca si cu un instrument. Lumea nu denunta ordinaria care s-a intamplat in sufletul omului. Peste tot au intrat microbi. Duceti-va acum in spatiul medical sa vedeti.

Va dau un gest: eram cu mama la operatie si statea cu perfuzii si au descoperit-o si au dus-o in lift la control si i-au dat patura la o parte. Am intrebat: de ce ii dai domnule patura la o parte, pentru ca raceste? Dar eu pentru ce sunt aici? - mi-a raspuns individul. I-am dat o suta de mii de lei si i-a pus patura inapoi. Ce faceti cu asta parinte? Asa sunt toti. Si atunci vedeti, eu denunt lucrurile astea peste tot si, vorba Sfantului Vasile cel Mare: nu tot timpul ascultati crestinilor ci, ascultati naparcilor! Eu le spun! Daca ierarhii se frictioneaza intre ei cum sa creada tanarul cand vede niste meciuri politice in sanul politicii. Cand vad Hora Unirii stupida, cand faci Agheasma Mare combinata cu catolicii si iese parfum. Cand ei fac lucruri formale… Asa a fost domnule sa fie in istorie. Lasa-ne nene ca avem o treaba de facut. Construim o casa dimpreuna. Pune caramida, pune mortarul ca lumea. De ce imi furi mortarul mie? Avem alte probleme. Aici trebuie o spargere de paradigma. Aici trebuie o revolutie paradigmatica. Avem niste reflexe neghioabe, stupide, tampite, de asta se raspunde la un moment foarte nervos. Datorita unei asemenea atitudini. Stiti care este solutia? Sa acceseze la bunul simt al poporului roman. Sa vada ca toate lucrurile astea sunt desertaciuni si ca importanta este lucrarea lui Dumnezeu. Ca vor ajunge sa construiasca cum se construieste acum comunitatea europeana. Fara fundament crestin.

Comunitatea europeana fara crestinism este asemenea cu Turnul Babel. Iar la Turnul Babel cand cadea un om de pe schela nu ziceau nimic, cand insa cadea o caramida tipau innebuniti. Oamenii au devenit caramizi. Nici macar instrumente. Sunt caramizi. Si atunci ca sa invii mortaciunea asta, trebuie sa faci curatenie la tine in parohie. Deci trag semnalele mele de alarma. Si intotdeauna o voi lua contra curentului. Esop a zis asa: cata lume si nici un om. Nu ma intereseaza majoritatea. Majoritatea poate sa fie si parlamentara si sinodala. Pe mine ma intereseaza adevarul Christic. Vorba lui Aristotel: drag mi-e Platon, dar mai drag mi-e adevarul! A spus-o bine in toata chestia asta. Aici exista o schisma care este, cum sa zic eu, isi anunta in stare embrionara prezenta. Sa fim atenti la noi sa coagulam. Ia sa nu mai fim noi un popor diareic. Sa nu ne ducem asa in toate partile. Sa coagulam. Sa invatam. Sa stabilim foarte bine si sa amendam din interior. Nu sa stam asa intr-o smerenie. Suntem in stare de legume. Cine pe cine asculta si de ce asculta? Se asculta! Si cu asta inchei. Ati vazut ca poporul roman nu coaguleaza in jurul unei ideologii? Nici una. Pentru ca nu este o stare de spirit. Da-i Neamului acestuia o stare de spirit cinstit si vine urias. Asta e tot. De ce credeti ca vin zeci de mii la Sfintii duhovnici? La Iustin Parvu si la ceilalti. Ideologizeaza cumva? Au o doctrina de la Harvard sau de la Bruxelles, sau de la Moscova? Nu!

Stelian Gombos - Cum comentati excluderea laicilor din Colegiul Electoral Bisericesc? Episcopii vor fi alesi conform noului statut al Bisericii Ortodoxe Romane doar de confratii lor, nu si de catre credinciosi, conform statutului Mitropolitului Andrei Saguna!

Dan Puric - Cum sa zic. Asa sunt lucrurile intr-o putere centralizata. Incalca ceea ce spunea Sfantul Apostol Pavel. In Biserica preotul slujeste, este o chestie de har, dar si crestinul prin sfantul botez participa la aceasta lucrare harica. Pot sa spun ca in acest mod se distruge comuniunea. Este un fel de directiva de partid: Tovarasi ne alegem intre noi! La „ne alegem intre noi” rezultatul va fi ceea ce numeste francezul: „La fonte de rasse”, adica ”sfarsitul rasei”. N-ati vazut ca tarul Nicolae al II-lea avea un copil care suferea de hemofilie? Hemofilia era rezultatul ca ei se culcau intre ei ca sa nu se rupa sangele albastru. Asa se va intampla: Le fonte de rase (sfarsitul rasei), fara sa ai din partea crestinului informatie care sa fecundeze.

Domnule eu, Dan Puric, nu pot sa va postez adevarul. Sunt doar un „puric” in fata lui Dumnezeu. Eu de asta ma intalnesc cu oamenii, sa discut, ca sa aflu adevarul ca sa articulez bine. Eu cand am o parohie, vine si crestinul din afara, vede parte din alta parte, ceea ce nu poate sa acopere numai parintele. Este un raport de reciprocitate. Alegeti mata si fa-ti gasti, ca vei fi gascar. Lasa domnule expectoratie. Aici este o chestie de raspuns pentru fiecare centimetru patrat al acestui neam. Mie de trei ori mi s-a propus sa accept sa fiu Directorul Teatrului National. Le-am spus: mai copiilor voi vreti sa fiu militian peste colegi? Eu trebuie sa schimb legea. Sa dau salarii. Sa dau afara nulitatile si sa pastrez valorile. Sa va fac salarii. Cat aveti salariul? Doua sute de Euro? Poftim trei mii de Euro lui Radu Beligan. Pai nu se poate. De ce nu se poate ma? De ce se poate la jegosii aia de parlamentari si nu se poate in spatiul medical? Am umilit invatatorii. A fi preot, a fi artist, a fi pedagog, nu este o profesie, este o vocatie. Bai nefericitilor voi stiti ca aici intra jertfa? Aici se moare pe scena! Acum din punct de vedere institutional, politic, este ca la gimnastica la impuse: vrei nu vrei tu il alegi pe ala impus de presedinte. La patriarh este la liber.

Daca vrei tu sa-l consideri patriarh bine, daca nu da ala telefon la Bruxelles si zice: vreau icoanele afara din scoli! M-ati inteles? Si aici incepe toata chestia. Eu nu vreau sa fac o Biserica dominanta, sa zic terorista. Niciodata n-a fost chestia asta. Dar ca sa o scoti din axul central, sa te fereasca bunul Dumnezeu, este ca si cum opresti circulatia sangvina. Trebuie foarte bine delimitat. De fapt se face o contaminare din spatiul politic in spatiul bisericesc. In urma unor reflexe. Ierarhii nu trebuie sa aiba reflexe de parlamentari. Eu nu ma refer acum ca si cum le-ar fi avut. Eu vorbesc in general. Ei au o alta responsabilitate. Cheagul asta care se face, pliantul acesta bisericesc care se face pe dedesubt, este un alt sistem de referinta si are o alta functionalitate ca cel politic. Cel politic se poate spulbera intr-o noapte. Iata dovada: cate regimuri au cazut dar Biserica a tot ramas? Suntem pe pamant ardelenesc, Biserica Ortodoxa a fost pliantul independentei si existentei neamului romanesc! Nu te poti juca cu asemenea valori! Aici cu mare atentie trebuie o avertizare in sensul: o sa muriti incet.

De ce credeti ca in toate institutele de cercetare se lucreaza paradixal? De ce credeti ca se vaneaza toate achizitiile de inteligenta? Se numeste brand hunter. Eu in Romania asa as face. Stiti cata inteligenta este? Este hemoragie de inteligenta care se duce. Eu de ce iau generatii si am creat de douazeci de ani generatii pe care le-am proiectat performante in intreaga lume? Daca stateam numai eu inchis intr-o gasca ce realizam? Dau auditii din doi in doi ani. Il vad pe ala, vine la mine din Tecuci, din Buhusi, etc. Bucurestiul manageriaza? Geniul s-a nascut in provincie spunea Mircea Eliade. Sa am eu bani in buzunar cate genialitati se pierd zilnic in Romania. Asa este si in spatiul bisericesc. Sunt parinti de provincie, de sat, care au sclipiri extraordinare. Or fi si lepre. Leprele le da PRO-TV-ul la televizor pentru ca cu asta se ocupa. Ei se ocupa cu accidentele din Biserica ca sa se creada ca ele sunt dominante. Asta este propaganda atee care se face. Un popa a baut! Un popa a violat o femeie! Un popa a furat! Dar nu se vorbeste de constructorul fenomenal pe care l-a avut Biserica. Despre asta nu se vorbeste. Este o mutenie totala. M-ati inteles? Eu daca am un construct in cultura romana de douazeci de ani nu intereseaza pe nimeni. Ati vazut dumneavoastra scris in presa ca am fost in 38 de tari si am avut succes? Nici pomeneala! Asa din cand in cand pe colo.

Dar daca eu o violam pe una sau daca spargeam un magazin s-ar fi strigat: Puric a facut! Domnule este neamul prost, mahalagistul care este bagat acolo. Bagat special. Si termin cu chestia asta: de Pasti sa va uitati la programele de televiziune. Mi-aduc aminte, acum cativa ani la PRO TV, de Pasti, mai filmezi si tu o manastire, un ou rosu acolo etc. Nu! Au filmat cum i-a retezat liftul capul la un pensionar. Erau imagini cu creierii pe jos pe acolo, o mahalageala plina de sange. Aici a fost PRO-TV-ul! Deci ordinari! La masa poate stau niste batrani sau stiu eu, o familie. Ei au nevoie sa auda niste clopote. Astia sunt ordinari. Astia sunt specii. Sunt subspecii. Si atunci eu trebuie sa spun: dumneata director de televiziune esti un ordinar! Si dumneata sef de programe! Pentru ca iti place chestia asta. Dumneata nu mori niciodata, esti nemuritor si iresponsabil. Dumneata esti cu ciment in creier domnule. Trebuie spus lucrul asta! Cica este o alternativa. Alternativa la ce ma jegosule? Chiar nu este clar sa denuntam? Eu am facut pe cei din Televiziunea Nationala criminali. Eu pe astia i-as judeca la Nurenberg. Au distrus poporul cu televizorul! Ati vazut dumneavoastra un spatiu de cultura?

Sunt cinci amarati care fac politica pe acolo si o armata de idioti care fac divertisment unde este blasfemie. Nu este umor, este blasfemie. Este blasfemie si batjocora a valorii. Nimeni nu spune. Eu daca spun ma catalogheaza in fel si chip. Securitatea lucreaza pe fenomenul de izolare: este ala smintit! Pentru ca colegii mei tac. Ei trebuie sa-si ia salariul. Ei sunt la supravietuire - ei sunt o armata de furnici. Si cand le-am spus: „Mai da gainari mai sunteti!” sau „Sunteti niste nenorociti!”, ei ma urasc. Daca vreau sa fac gimnastica de dimineata ei ma urasc. Le place sa stea. La Botosani eram impartiti in doua. Mergeam in turnee. Invatam istoria si literatura romana din mers. Dar erau si de la PCR bagati cativa care au zis: fratilor sa facem piese bune! Sa mergem la Bucuresti si sa ne plimbam. Si eu am zis: dar de ce? Daca noua ne place aici? Asa este si in chestia asta cu televiziunea. Zic si eu: dar de ce? Sa stam si noi asa in hazna!

Stelian Gombos - Domnule Dan Puric va multumesc foarte mult pentru amabilitatea Dumneavoastra !

Sursa: CrestinOrtodox.ro

.

Despre autor

Stelian Gombos Stelian Gombos

Senior editor
287 articole postate
Publica din 28 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 5146

Voteaza:

5.00 / 5 din 1 voturi.

Comentarii (1)

  • DANIELA JILAVEANUPostat la 2010-09-02 06:58

    Daca televiziunea ar prezenta oamenii ca domnul Puric si sunt multi intelectuali in Rominia cred ca am progresa ca natie .

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE