Procrearea medical asistata

Facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu (Facere 1, 26-27), omul este o fiinta comunitara, in familie traind dupa modelul comuniunii de iubire al Sfintei Treimi, "impreuna-lucrator cu Dumnezeu" (I Corinteni 3, 9) in perpetuarea vietii pe pamant (Facere 1, 28).

"Barbatul se insoteste cu femeia, dupa randuiala dintru inceput a Creatorului si intemeiaza institutia sfanta si binecuvantata a familiei pentru ajutorare reciproca, nastere de prunci buni, ascultatori si tematori de Dumnezeu, pentru perpetuarea speciei si a neamului omenesc."

Familia bazata pe casatorie este cea mai veche institutie sociala, fiind intemeiata de Dumnezeu o data cu crearea primilor oameni. "Nu este bine sa fie omul singur. Sa-i facem ajutor potrivit pentru el." (Facere 2, 18). Si in rugaciunile de la Taina Cununiei se spune: "Ca Tu din inceput ai zidit parte barbateasca si femeiasca si de la Tine se insoteste barbatului femeie spre ajutor si spre dainuirea neamului omenesc."

Dar Dumnezeu a facut pe Eva nu numai ca sa-l ajute pe Adam, ci si pentru a-l feri de singuratate, care inseamna suferinta, deoarece lipseste comuniunea. Nici Dumnezeu nu este o singura persoana, ci este Unul si Trei in acelasi timp. De aceea nici omul nu ar fi chipul lui Dumnezeu, daca ar fi o monada inchisa; numai pentru ca se completeaza reciproc, ei sunt omul deplin.

Cel ce se uneste cu o femeie se completeaza intr-un mod atat de total cu ea, incat alcatuiesc o unitate. Aceasta unire deplina, corespunzand unei iubiri desavarsite, este netrecatoare. "Unitatea sa de om se realizeaza in dualitatea personala neuniforma si complementara de barbat si femeie: si a facut Dumnezeu pe om, dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut pe el, barbat si femeie i-a facut pe ei. (Facere 1, 27). Vorbind de doi, Dumnezeu vorbeste de unul singur si vorbind de unul singur, vorbeste de doi", noteaza Sfantul Ioan Gura de Aur.

Ca legatura naturala pe viata intre un barbat si o femeie, casatoria se intemeiaza pe faptul ca barbatul si femeia numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa. Afirmatia se intemeiaza pe faptul ca "aceste doua aspecte (masculin si feminin) ale omului sunt in asa masura inseparabile de iubirea lui Dumnezeu, ca o fiinta umana luata izolat si considerata in sine nu este deplin om. Nu este decat o jumatate de om, intr-o existenta izolata de complementarul sau."

Prin casatorie, "barbatul are in femeie umanitatea ajunsa la intimitatea suprema cu el. Si viceversa, cand femeia i-a ajuns barbatului o astfel de umanitate intima si curata prin coplesirea dragostei trupesti de catre cea spirituala, el poate privi cu ochii curati orice femeie, si femeia, orice barbat. Casatoria este, astfel, un drum spre spiritualizarea celor doi soti nu numai in relatia unuia fata de altul, ci si in toate relatiile cu ceilalti oameni."

Familia intemeiata prin casatorie, adica prin unirea de bunavoie a unui barbat cu o femei, a fost ridicata de Mantuitorul la rangul de Taina, prin care se impartaseste, prin preot, harul Sfantului Duh, "care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica."

Cu alte cuvinte, Taina Cununiei transforma legatura dintre cei doi soti intr-una asemanatoare celei dintre Hristos si Biserica, asa cum ne invata Sfantul Apostol Pavel, cand spune: "Taina aceasta mare este, iar eu zic in Hristos si in Biserica" (Efeseni 5, 32). "In acest sens, Taina Casatoriei este mai cuprinzatoare decat familia. Este Taina iubirii dumnezeiesti, Taina cuprinzatoare a existentei peste tot" si pentru acest motiv "ea intereseaza toata Biserica si, prin Biserica, intreaga lume, deoarece o familie sanatoasa este o celula sanatoasa a edificiului Bisericii si a societatii."

Reflectand unirea dintre Hristos si Biserica, Taina Casatoriei este una singura, este o legatura vesnica, dragostea omeneasca proiectandu-se "in imparatia vesnica a lui Dumnezeu."

Unitatea aceasta indisolubila dintre barbat si femeie nu este atat o unitate fiziologica, ci o unitate prin iubirea intre doua existente umane care se completeaza nu numai pe planul trupesc, ci si pe cel spiritual. Astfel, cu toate ca barbatul si femeia alcatuiesc un singur trup, totusi ei raman doi, ca temei al iubirii si comuniunii reciproce.

Un rol important al spiritualizarii treptate a legaturii dintre soti il are cresterea responsabilitatii unuia pentru celalalt. Prin aceasta responsabilitate reciproca, prin reciproca jertfelnicie, unirea sotilor se accentueaza tot mai mult, ca o comuniune personala, in care fiecare persoana creste spiritual pe masura unirii intre ele.

"Crestinismul nu dispretuieste trebuinta unirii trupesti intre barbat si femeie. Rugaciunile de la cununie nu evita deloc sa vorbeasca despre ea. Dar socoteste ca numai in casatorie ea devine un mijloc de promovare a unirii sufletesti." De aceea, fata de pofta trupeasca, nu sunt decat doua atitudini: sau o infranare totala de la ea in afara casatoriei, inteleasa ca o castitate permanenta trupeasca si sufleteasca, sau o satisfacere a ei ca mijloc de unire sufleteasca si de inaintare in ea.

Insa si in cadrul casatoriei viata conjugala se poate impleti cu viata de infranare, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel: "Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala, pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu nostul si rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre" (I Corirtteni 7, 5). Aceasta este neprihanirea patului de care vorbesc rugaciunile de la cununie, sau castitatea conjugala, care duce la transfigurarea legaturii dintre barbat si femeie.

Pe langa transfigurarea unirii trupesti, casatoria are si rolul de a da nastere la prunci. In acest sens, Sfantul Ioan Hrisostom spune foarte clar: "Sunt doua motive pentru care a fost instituita casatoria: pentru a face pe om sa se multumeasca cu o singura femeie si pentru a face copii. Dar motivul principal este cel dintai. Cat despre procreare, casatoria nu o antreneaza in mod absolut. Dovada sunt multele casatorii care nu pot avea copii." Deci casatoria are in vedere, in primul rand, iubirea dintre barbat si femeie. Nasterea de prunci este consecinta iubirii.

Dar Sfantul Ioan Gura de Aur, cand spune ca o casatorie este realizata si cand se implineste numai scopul ei principal de reglementare a sexualitatii, fara implinirea celui de al doilea scop, de nastere de prunci, lamureste imediat ca o casatorie este realizata si "fara nastere de prunci" numai atunci "cand pruncii lipsesc nu din voia parintilor, ci fara voia lor." Acesta pentru motivul pentru care atunci cand nasterea de prunci este evitata cu voia sotilor, legatura lor cade intr-un simplu prilej de satisfacere a poftelor trupesti, ce trece astfel la acte pacatoase.

Nasterea si cresterea de prunci este un important mijloc care ajuta pe cei doi soti sa inainteze spre o unire sufleteasca tot mai desavarsita. Responsabilitatea asumata pentru cresterea pruncilor face ca actele de unire trupeasca sa se imbibe de un element spiritual si mai accentuat. Copilul ivit din comuniunea conjugala o prelungeste si reafirma unitatea perfecta deja formata. Copiii sporesc comuniunea dintre soti printr-o responsabilitate comuna, care adanceste esenta casatoriei, care, fara copii, se saraceste de substanta spirituala interioara. Fara copii, sotii ar deveni o unitate egoista in doi, in timp ce prin copii, ei se deschid spre societatea de care au nevoie atat pentru cresterea, cat si pentru incadrarea copiilor in societate.

Pana nu de mult, unele familii care nu puteau sa aiba copii, datorita infertilitatii sotului sau sotiei, obisnuiau sa infieze un copil. Statisticile recente arata ca astazi, in lume, aproximativ 6-10 % din familiile existente sunt infertile si isi doresc un copil, ca o alternativa la adoptiune.

Infertilitatea se datoreste femeii sau barbatului, iar tratamentul ei, desi a preocupat intotdeauna medicina, nu a fost in toate cazurile eficient.

Progresul stiintific din ultimele decenii a facut insa posibila si dezvoltarea tehnologiei reproducerii artificiale, care "se opune reproducerii naturale si bulverseaza conceptiile clasice privind filiatia dintre parinti si copii."

Precizam insa ca folosirea acestei tehnologii nu are drept scop tratarea infertilitatii, pentru ca femeia ramane tot sterila, ci ea reprezinta doar o "alternativa a actului procreativ, un inlocuitor al lui."

In privinta asistentei medicale pentru a procrea, distingem doua situatii:
- asistenta medicala fara interventia unui donator.
- asistenta medicala cu interventia unui donator.

Asistenta medicala fara interventia unui tert donator inseamna "facilitarea fertilizarii unei femei prin inseminarea cu sperma provenind de la sotul sau, depusa intr-o banca de sperma." Daca o asemenea cerere vine din partea unei femei al carei sot a murit, este refuzata (desi se fac si exceptii).

Tot in cadrul asistentei medicale fara interventia unui tert donator se inscrie si fertilizarea in vitro si a transplantului embrionului in uter.

In ambele cazuri descrise mai sus nu apar probleme serioase din punct de vedere juridic. Probleme apar atunci cand intervine un tert donator, deci cand intervine o persoana din afara cuplului, in care caz trebuie luate masuri de protectie atat pentru cuplu, cat si pentru copilul rezultat, persoana care doneaza sperma in scopul inseminarii artificiale a femeii neavand "dreptul de a avea legaturi de familie cu copilul nascut astfel."

Se face apel la un donator numai in cazul in care nu exista alte solutii pentru cuplu si in acest caz se pot dona gameti sau embrioni.

Dupa ce am expus sumar cele doua situatii in fata carora ne putem afla atunci cand vorbim despre procrearea medical asistata (asistenta medicala cu sau fara interventia unui donator), voi prezenta pe scurt tehnologia reproducerii artificiale, care imbraca doua aspecte: insamantarea artificiala si fecundarea in vitro.

1. Cea mai folosita tehnica reproductiva actuala este insamantarea artificiala, in care se foloseste material genetic (lichid seminal conservat, depus intr-o banca de sperma) fie de la sotul care are de facut o radioterapie pentru un neoplasm sau care a decedat, fie de la un donator, ca in cazul unor boli transmisibile ale sotului sau in azoospermia sa.

Dar insamantarea artificiala mai poate fi solicitata si in urmatoarele cazuri:
a) in cazul femeilor singure, necasatorite, in care caz se ridica probleme in legatura cu drepturile copilului care se va naste, situatie similara unui copil abandonat.
b) in cazul "femeilor avand comportament sexual deviat (homosexualitate), stiut fiind faptul ca astazi cuplurile de lesbiene militeaza tot mai frecvent "pentru dreptul de a se casatori, de a creste copii."

2. Asa cum am spus mai inainte, un alt aspect al tehnologiei reproducerii artificiale il reprezinta tehnica fecundarii (fertilizarii) in vitro a ovulelor recoltate laparoscopic, de catre spermatozoizii partenerului, iar embrionul rezultat este reimplantat in uter, scurtcircuitand astfel traiectul tubar al ovulului si al embrionului.

Apelul la un donator se face numai in cazul in care nu exista o alta solutie pentru cuplu si in acest caz se doneaza fie garneti, fie embrioni crioconservati depusi in banci specializate. In general, embrionii se doneaza unui cuplu steril, care va da nastere unui copil a carui mama legala nu este mama biologica, iar tatal legal nu este tatal genetic.

Amintim ca, pentru reusita tratamentului, este necesar ca in uter sa fie implantati mai multi embrioni, "sansa unei sarcini viabile creste de la 10 %, in cazul implantarii unui singur embrion, la 25 %, in cazul implantarii a trei embrioni. Cu toate acestea, in 24 % din cazurile cu implante reusite, numarul de feti care se dezvolta este mai mare decat cel asteptat, de unu." Apar deci probleme economice (multigemeralitate), pe de o parte, si scade si indicele de supravietuire, pe de alta parte, la gemeni, prin scaderea "calitatii" produsului de conceptie.

Tot in cadrul tehnicii fecundarii in vitro, trebuie sa discutam si problema "mamelor purtatoare (a "mamelor de imprumut"). In acest caz este vorba despre prelevarea de ovule sau de obtinerea lor de la o banca de ovule (asa cum exista si banci de sperma), urmata de fecundarea lor in vitro si apoi de "inchirierea" uterului unei alte femei in care se va matura produsul de conceptie realizat prin fecundarea in vitro, deoarece mama, din cauza unor malformatii ale uterului sau extirparii acestuia din diferite motive, nu poate sasuporte sarcina. Acest tip de reproducere este folosit mai mult in SUA, unde, in 1990, au fost nascuti peste 1000 de copii, folosindu-se mame de imprumut.

Desi, teoretic, mamele care isi "inchiriaza" uterul nu primesc nici o compensatie, in realitate o treime dintre ele accepta aceasta situatie din motive economice (primesc 10.000$ pentru o sarcina), din care cauza "ele sunt greu de acceptat din punct de vedere bioetic." In SUA, aproximativ 300.000 de femei isi inchiriaza, anual uterul.

Pentru a ne putea exprima punctul de vedere asupra procrearii medical asistate, trebuie sa vorbim, mai pe larg, despre fiecare tehnica reproductiva descrisa mai sus. Fara a enumera conditiile care se cer pentru efectuarea insamantarii artificiale, vreau sa precizez ca "ceea ce primeaza intre toate aceste conditii este precizarea statutului viitor al copilului", considerandu-se util a se stabili ca, in cazul insamantarii artificiale cu sperma de la sot (chiar daca acesta a decedat), "se aplica prezumtia clasica de paternitate", iar in cazul in care "sperma este de la un donator si sotul a consimtit, paternitatea copilului se poate face prin recunoasterea judiciara, iar daca nu a consimtit, prin aceeasi procedura, cand donatorul va deveni cunoscut."

Din aceasta obligatie de a informa viitorul copil asuprea originii sale, "poate rezulta un conflict intre drepturile donatorului la anonimat si cele ale copilului la propria identitate."

Insamantarea artificiala a femeilor singure, necasatorite, este socotita, din punct de vedere moral, de catre unii, ca desfranare, iar din punct de vedere juridic, filiatia fata de copil se rezolva ca in cazul donarii de lichid seminal (situatie similara unui copil abandonat). De aici se vede ca insamantarea cu sperma de la donator are mai multe implicatii decat insamantarea cu sperma de la sot. Din aceasta cauza, insamantarea cu sperma de la donator este considerata de unii "ca delict contra familiei (delict de adulter), ca fals intelectual in actele de nastere, ca violare a prevederilor adoptiei", insistandu-se si pe "riscurile privind dezagregarea familiei prin fixarile afective (emotionale) fata de donatorul necunoscut."

O alta forma de reproducere medical asistata, la care participa un tert, este donarea de embrioni rezultati in urma fecundatiei in vitro. Acesti embrioni se doneaza unui cuplu steril, iar copilul rezultat va avea o mama legala care nu-i este si mama biologica si un tata legal care nu-i este si tata genetic. Dar embrionii rezultati in urma fertilizarii in vitro nu sunt folositi numai pentru rezolvarea problemei sterilitatii, ci ei sunt utilizati si "in scopuri de cercetare, asemenea embrionilor animali."

Pe de alta parte, in urma fecundatiei in vitro rezulta embrioni supranumerari, care sunt conservati si depusi in "banci de embrioni umani." Producerea embrionilor supranumerari are multe urmari grave din punct de vedere moral si anume: un numar de embrioni (25-40 %) mor cand sunt decongelati, alti embrioni sunt folositi in cercetare, altii in industrie pentru realizarea unor produse cosmetice etc.

Deputatul Geyselings declara in 1986 in parlamentul belgian: "Cu totii o stim: femei insarcinate care nu-si doresc copii sunt platite pentru a prelungi sarcina pana in luna a sasea, daca nu a saptea luna, pentru a putea oferi cercetarii stiintifice si industriei de cosmetice un fat cat mai bine dezvoltat cu putinta."

Cum viata incepe din momentul zamislirii, inseamna ca distrugerea acestor embrioni este omucidere. Si unii biologi au optat pentru acelasi raspuns transant: "Odata cu fecundatia, incepe viata." Si Conventia Americana a Drepturilor Omului vorbeste despre dreptul fiecarei persoane la viata, incepand din momentul conceptiei.

Cum poate oare R Edwards sa sustina ca "nevoia de cunoastere este superioara respectului cerut de un embrion in stare precoce", cand noi stim ca recentele descoperiri ale embriologiei si ale geneticii au demonstrat ca viata incepe o data cu zamislirea?

Tot referitor la tehnica de fecundare in vitro si a transferului de embrioni, trebuie atrasa atentia atat asupra riscurilor tehnicii (rupturi vasculare, leziuni intestinale etc), cat si asupra altor accidente ca: moartea in uter, malformatii, anomalii cromozomiale.

In cazul mamelor de imprumut, exista riscul "de nastere a unui handicapat (risc existent in fertilizarea in vitro cu sperma de la o terta persoana)", copil refuzat si de mama purtatoare si de mama genetica.

Trebuie atrasa atentia si asupra consecintelor etico-sociale ale acestor proceduri. "Avand inca alura unor proceduri experimentale, copilul va avea trei mame (genetica, uterina si sociala) si doi tati (biologic si social).

In sfarsit, prin tehnica reproducerii medical asistate, se bulverseaza reproducerea biologica si putem asista, datorita pastrarii anonimatului donatorului, la implantarea ovulului "de la mama la fiica, ce devine astfel sora cu propriul sau copil", sau putem asista la incest, daca o femeie primeste sperma tatalui sau fratelui, sau "se realizeaza fecundari cu sperma congelata a unui subiect care a decedat, realizandu-se astfel saltul generatiilor, cand un copil poate fi fiul bunicului sau."

Din cauza acestor consecinte, in multe tari din vestul Europei (Anglia, Franta etc), fertilizarea in vitro este socotita, de forurile etice, ca o violare a legilor naturale. Se cere respectarea dreptului la viata a viitorului copil si se interzice efectuarea de cercetari pe embrioni dupa 14 zile, implantarea lor in uterul altor specii, alegerea sexului in scop neterapeutic, crearea de gemeni identici etc.

In urma expunerii pe scurt a invataturii crestine ortodoxe despre familie si despre Taina casatoriei, cat si despre tehnologia reproducerii artificiale, putem desprinde cateva concluzii, si anume:

1. Familia bazata pe casatorie a fost intemeiata de Dumnezeu in rai (Facere 2, 18) si ridicata de Mantuitorul la rangul de taina, prin care legatura naturala a casatoriei este sfintita si inaltata la "demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica."

2. Fara a dispretui trebuinta unirii trupesti intre barbat si femeie, Biserica socoteste ca numai in casatorie ea devine un mijloc de promovare a unirii sufletesti. Numai Taina casatoriei transfigureaza si spiritualizeaza unirea trupeasca, prin penetrarea ei de unire sufleteasca dintre barbat si femeie.

3. Pe langa transfigurarea unirii trupesti, casatoria are si rolul de a da nastere la prunci, iar responsabilitatea asumata pentru cresterea lor face ca actele de unire trupeasca sa se imbibe de un element spiritual si mai accentuat.

4. Biserica ne invata sa ne ingrijim de sanatatea trupului, pentru a-l folosi in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui. De aceea, Biserica este de acord cu tratamentul medical al infertilitatii in vederea nasterii de prunci.

5. In ultimul timp, in cazurile in care tratamentul medical al infertilitatii nu este eficient, se apeleaza, tot mai frecvent, la reproducerea artificiala, care se substituie actului natural procreativ, "se opune reproduce naturale si bulverseaza conceptiile clasice privind filiatia dintre parinti si copii."

6. Desi in insamantarea artificiala cu lichid seminal de la sot este pastrata filiatia, trebuie remarcat faptul ca lipseste, totusi, legatura completa, trupeasca si sufleteasca a sotilor, lipseste comuniunea conjugala si iubirea in momentul zamislirii. Prin reproducerea artificiala se disociaza procreatia de sexualitate, "care aduce disociatia filiatiei biologice de cea afectiva."

7. In insamantarea artificiala cu lichid seminal de la donator se ivesc probleme legate de drepturile copilului care se va naste, "mai ales in cazurile femeilor singure sau a femeilor avand comportament sexual deviat (homosexualitate)", deoarece copilul este de la inceput dezavantajat prin lipsa tatalui sau, mai grav, prin existenta relatiilor familiale deviate. Insamantarea cu sperma de la un donator este socotita de unii delict de adulter, fals intelectual in actele de nastere sau violare a prevederilor adoptiei.

8. In privinta fecundarii in vitro urmata de implantarea in uter a embrionului rezultat, fie ca este vorba de fecundarea ovulului cu lichidul seminal de la partener, fie ca este vorba de fecundarea de ovule obtinute de la o banca de ovule, cu lichid seminal obtinut de la o banca de sperma, in afara consecintelor expuse deja cu ocazia prezentarii acestor tehnici, trebuie sa mai adaugam si urmatoarele:

a) in cazul donarii de ovule care urmeaza a fi fecundate in vitro, avand posibilitatea sa selectionam donatoarele, in vederea obtinerii unui "copil perfect", apare riscul unei devieri eugenice.
b) in Franta, in urma injectarii spermei in citoplasma ovulara, s-au obtinut 6065 embrioni, dintre care au fost plantati 4030, obtinandu-se sarcini in procent de 21 %.

Lasand la o parte faptul ca in urma folosirii acestei tehnici s-au semnalat cazuri de anomalii a cromozomilor sexuali, ca embrionii supranumerari sunt folositi pentru cercetari stiintifice sau pentru industria cosmetica, noi ne intrebam cum putem cataloga o tehnica care condamna la moarte mii de embrioni, mii de fiinte omenesti, care poarta in ele chipul lui Dumnezeu? Dupa invatatura Sfintei noastre Bisericii, viata omeneasca nu incepe la nastere, ci la zamislire si deci miile de embrioni morti sunt tot atatea mii de.vieti suprimate, ca in practicarea avortului.

9. "Prin aplicarea tehnologiilor moderne de reproducere asistata se sustin interesele adultului. Acest lucru nu se aplica si in cazul intereselor noului nascut. De aceea, practicarea donarii materialului genetic ridica probleme etice, legale, religioase si sociale care se cer discutate. Practicarea donarii de garneti si de pre-embrioni se opune conceptelor principalelor religii."

10. "Stiinta nu poate fi oprita in descoperirile ei, dar datoria medicului este de a o umaniza, de a gasi ratiuni logice si etice acolo unde natura se prezinta ca un mister, de a da permanent dovada de acea temeritate prudenta, mai ales cand limitele predictiilor stiintifice raman necunoscute."

11. Viata este un dar al lui Dumnezeu si nu un produs fabricat, iar "cadrul traditional necesar pentru perpetuarea vietii este familia." Dupa invatatura Bisericii noastre, "noile persoane umane se nasc dintr-o pereche de alte persoane umane, prin puterea lui Dumnezeu, Care intra in dialog cu ele" si Care are "un rol in aducerea la existenta a fiecarui nou subiect uman" care este purtator al chipului Sau.

12. Fecundatia in vitro reprezinta o tehnica foarte costisitoare (66.000-800.000 dolari), la care nu pot apela familiile nevoiase. Cati copii, muritori de foame, ar putea fi salvati cu acesti bani!

13. Masturbarea (onania), practicata in vederea obtinerii spermei necesare fecundatiei in vitro, este un pacat (Facere 38, 9-10).

14. In situatia in care medicina "nu poate oferi o tratare a sterilitatii, ci doar o tehnicizare si o depersonalizare a procreatiei", singura alternativa crestineasca a familiei care doreste un copil este recurgerea la nobilul gest al infierii unui copil abandonat. Sa ne gandim numai la copiii abandonati, la copiii strazii, care nu au simtit niciodata mangaierea mamei si carora nu le-a zambit nimeni si sa ne imaginam bucuria pe care ar trai-o ei in mijlocul unei familii care i-ar inconjura cu o dragoste de care ei nu au avut parte niciodata.

15. Toate tehnicile amintite in legatura cu insamantarea artificiala sunt produsul unui abuz rationalist, care nu vrea sa stie de iubire si de viata de familie. La baza acestor tehnici se afla o conceptie individualista, care face abstractie de viata de comuniune, care isi afla ultimul ei temei in viata mai presus de fire a Sfintei Treimi.

Dr. George Stan

• Creatorul
  Publicat in : Religie
• Fertilizarea artificiala
  Publicat in : Sanatate si stiinta
• Ganduri de suflet
  Publicat in : Religie
• Pentru ce nu te faci creatorul dragostei?
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti