Barbatul si femeia in casatorie

Apostolul Pavel nu face nici un compromis atunci cand este vorba de egalitatea fireasca a barbatului cu femeia in cadrul casatoriei. Iubirea este reciproca: "Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului" (I Corinteni 7, 3).

Insa in Efeseni cap 5, lucrurile par sa mearga in alta directie: femeia trebuie sa se spuna barbatului (vers. 22), iar barbatul in schimbul supunerii sotiei, trebuie sa-si iubeasca femeia (vers. 25). Si apostolul Pavel justifica acest fel de relatie cu relatia Hristos-Biserica. Este oare aici una din concesiile pe care le face apostolul Pavel culturii vremii sale, dar pe care o accepta teologic prin legatura Hristos-Biserica? La prima vedere, asa pare sa fie cazul. Trebuie mai intai observat ca apostolul Pavel foloseste in majoritatea cazurilor, in textele de care ne ocupam, un limbaj inclusiv.

Legatura barbat-femeia in casatorie

Cand vorbeste de barbat este subinteles ca se refera si la pozitia similara a femeii si invers. Caci intreaga argumentare se incheie cu sublinierea idealului casatoriei. Mai intai, barbatul si femeia sunt madulare ale trupului lui Hristos (vers. 29), deci subliniaza valoarea sacramentala a casatoriei, unde nu poate fi inegalitate. Dar chiar daca presupunem ca fiecare madular indeplineste, in cadrul casatoriei, functii deosebite, dupa darul lui Dumnezeu, idee de altfel scumpa lui Pavel, totusi casatoria creeaza "un trup". Si Pavel incheie expunerea sa cu citatul versetului clasic din Geneza 2, 24.

In continuare apostolul Pavel distruge, cu acelasi argument al trupului unic al casatoriei, ideea dominanta a culturii vremii. Barbatul este stapan al femeii: "Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia" (I Corinteni 7, 14). Iata deci o exemplificare a limbajului inclusiv folosit de Pavel. Exista totusi o nuanta de deosebire fata de principiul casatoriei creatiei: ideea de stapanire, care desigur provine din limbajul culturii vremii sale. Dar stapanirea este si ea reciproca, nu unilaterala. Astfel in Efeseni cap. 5 se vorbeste numai de supunerea femeii fata de barbatul sau, ca o consecinta a supunerii Bisericii lui Hristos, dar in I Corinteni 7, 4 supunerea devine obligatie reciproca.

Legatura fizica a barbatului cu femeia lui este absolut imperativa, si aici apostolul Pavel nu face nici o concesie, desi o prezinta ca pe un sfat al lui: "Sa nu va lipsiti unul de altul decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana din pricina neinfranarii voastre" (I Corinteni 7, 5).

Contextul este foarte corintean si prezentarea argumentului este pe masura. Apostolul Pavel pare sa sugereze o incompatibilitate intre post si rugaciune cu relatia fizica barbat-femeie. Daca acest lucru ar fi adevarat, ar insemna ca ar trebui sa adaugam la lista incompatibilitatilor si mancarea, care creeaza incompatibilitate cu postul si rugaciunea, mai ales in forma abuziva de imbuibare a pantecelui.

Aici nu este vorba de incompatibilitati, ci este vorba de ideea scumpa a ascezei, a infranarii, care trebuie sa domine viata crestinului. De aceea apostolul Pavel spune clar si ferm: casatoria nu este prilej de satisfacere necontrolata a instinctelor fizice ale omului: "Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra; sa va feriti de desfranare. Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapaneasca (ideea de infranare prin asceza temporala) vasul sau in sfintenie si cinste. Nu in patima poftei cum fac neamurile care nu cunosc pe Dumnezeu" (I Tesaloniceni 4, 3-5). Ideea infranarii prin asceza este si mai clara in versetul urmator, I Tesaloniceni cap 4, 6: "Si nimeni sa nu intreaca masura in aceasta privinta, ca Domnul este razbunator pentru toate acestea."

Asadar este gresit sa culpabilizam legatura fizica a barbatului cu femeia, atunci cand este vorba de mantuire. Ea poate sa devina o piedica datorita abuzului, dar este o piedica la fel de mare cum este, de exemplu, abuzul de mancare, imbuibarea pantecelui. Toate sunt lasate de Dumnezeu, toate sunt bine create de Dumnezeu, si numai intrecerea masurii, de care vorbeste apostolul Pavel, constituie pacat si invartoseaza inima pentru mantuire. infra-narea este singurul condiment care da gust mantuitor la tot ceea ce face omul in viata lui pamanteasca.

Contrar unor asteptari, apostolul Pavel nu este campionul ascezei complete si permanente, care poate sa insemne o negare pacatoasa a ceea ce a creat Dumnezeu, dar el este, cu siguranta, campionul ascezei prin infranare.

Aspecte controversate

Exista la apostolul Pavel cateva aspecte mai delicate, si acestea au determinat pe unii exegeti sa fie mai critici. Este o nedreptate facuta apostolului. Pavel a aparat idealul casatoriei in imprejurari exceptionale.

1. "Femeia sa se teama de barbat" (Efeseni 5, 33).

Este oare aceasta o concesie paulina de la principiul casatoriei? Unii exegeti ar prefera sa traduca cuvantul originar grecesc cu "a respecta", nu "a se teme". Chiar daca am accepta aceasta traducere a verbului originar, aceasta nu ar rezolva totul, sau ar rezolva atat de putin incat nu merita acest efort. Problema trebuia abordata in esenta ei. Apostolul Pavel deschide capitolul 5 din Efeseni, cand incepe sa vorbeasca despre relatiile din cadrul casatoriei cu urmatoarele cuvinte: "Supuneti-va unul altuia intru frica lui Dumnezeu" (vers. 21). Acest verset ar putea sa fie socotit un fel de titlu al capitolului, asa cum este titlul unei carti. Tot ceea ce spune apostolul Pavel in continuare trebuie inteles prin continutul acestui verset.

Supunerea, care poate naste teama sau frica, este mai intai reciproca, si apoi este intru frica lui Dumnezeu. Asadar femeia sa se teama de barbat, limbaj inclusiv si in lumina versetului 21, poate fi completat cu: tot asa si barbatul sa se teama de femeie. Teama sau frica este un concept paulin care trebuie inteles la adevarata lui valoare si nu trebuie confundat cu instinctul uman izvorat din instinctul de conservare. Teama sau frica este gradul de respect si onoare cuvenit, care trebuie aratat cuiva, cel mai adesea, si aceasta este foarte important, in vederea indeplinirii slujirii lui Dumnezeu.

Nu este o greseala ca teama sau frica sa fie echivalata, in perspectiva crestina, cu slujirea, izvorata din iubire, ca vocatie a creatiei umane a lui Dumnezeu. Teama sau frica sau reverenta este baza a comportamentului crestin si are la baza teama sau frica de Dumnezeu care este un sentiment nobil si mantuitor. "Cunoscand deci frica de Dumnezeu, cautam sa induplecam pe oameni" (II Corinteni 5, 11).

Din aceste motive apostolul Pavel este exigent si cere sa dam frica numai celui care merita frica, adica Iui Dumnezeu (Romani 13, 7). Frica de Dumnezeu este echivalata de apostolul Pavel cu credinta in Dumnezeu, cu slujirea Lui, cu lipsa de pacat: "Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor (Romani 3, 18) spune apostolul Pavel depre cei fara Dumnezeu, fara credinta, raufacatori. Si mai clar este in Romani 11, 20: "tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te."

Teama barbatului de femeie si a femeii de barbat nu creeaza complexe de inferioritate, caci ea este onoarea si respectul cuvenit in slujirea lui Dumnezeu. inteleasa altfel, ar fi in contrast cu Filipeni 2, 3-4: "Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi. Sa nu caute nimeni numai pe ale sale, ci fiecare si ale altuia". Perspectiva eshato-logica este fundamentala si apostolul Pavel o subliniaza in Romani 12, 5 "Asa si noi cei multi, un trup suntem in Hristos, si fiecare suntem madulare unii altora".

2. "Barbatul este cap femeii" (Efeseni 5, 23)

Este una din problemele cele mai contoversate la apostolul Pavel. Afirmatia aceasta este foarte categorica in I Corinteni 11, 3 si pare chiar ancorata in misterul Sfintei Treimi: "Hristos este capul oricarui barbat, iar capul femeii este barbatul, iar capul lui Hristos Dumnezeu". Pentru sustinerea afirmatiei sale, apostolul Pavel aduce argumente din actul creatiei

a. Nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat (I Corinteni 11, 8);
b. Nu barbatul a fost zidit pentru femeie, ci femeia pentru barbat (I Corinteni 11, 9);
c. Barbatul este "chip de slava a lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului" (I Corinteni 11, 7);
d. Adam a fost zidit intai, apoi Eva (I Timotei 2, 13);
e. Nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca (I Timotei 2, 14);

Mai intai, ideea de "cap" poate sugera doua lucruri:

a. baza a existentei, sursa antecedenta. Acest inteles pare sa fie sensul din I Corinteni 11, 3; I Corinteni 11, 8.
b. Autoritate. Acesta pare sa fie sensul din Efeseni 5, 23.

Nu incape nici cea mai mica indoiala ca barbatul, astfel inteles, in calitate de cap al femeii, creeaza tensiune daunatoare cu ideea nuntii creatiei "un trup". Dar este la fel de clar faptul ca toate aceste pasaje contrazic, formal cel putin, doctrina lui Pavel asa cum este expusa in alte parti ale scrierilor sale. Nimeni nu poate pune la indoiala faptul ca aici apostolul Pavel face concesii culturii epocii sale. Desigur, din motive pastorale si misionare, "tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe multi" (I Corinteni 9, 22).

Acest principiu pastoral al apostului Pavel este exemplificat foarte bine prin pozitia lui fata de legea iudaica in general si in special fata de taierea imprejur si de mancarurile idolilor. intrebarea la care trebuie sa raspundem aceasta este: sacrifica apostolul Pavel principiul egalitatii intrinsece a barbatului cu femeia, asa cum este aratat in actul creatiei omului si confirmat de Mantuitorul Hristos?

Raspunsul este unul in mod sigur nu, si iata de ce:

a. Apostolul Pavel spune clar in Galateni 3, 23: "nu este parte barbateasca si parte femeiasca pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus". Apostolul Pavel vorbeste aici de egalitatea sacramentala: ,Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat" (Galateni 3, 27). Aceasta egalitate sacramentala, care este fundamentala pentru intreaga gandire a apostolului Pavel, nu poate fi altoita pe trunchiul unei familii in care barbatul este cap, in sensul de sursa, autoritate, femeii.

b. Argumentarea lui Pavel din I Corinteni 11,8, femeia din barbat, trebuie inteleasa in perspectiva istorica si nu soteriologica. De fapt, imediat dupa ce aduce acest argument, apostolul Pavel parca vrea sa se corecteze: "Totusi nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul. Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie, si toate sunt de la Dumnezeu" (I Corinteni 11, 11-12).

Perspectiva si interpretarea istorica, factuala, din I Corinteni 11,8 devine in versetele 11-12 perspectiva si interpretare sacramentala si eshatologica. Este important pentru a intelege tot contextul. Cuvintele: "in Hristos", "in Domnul" sunt calificative pe care apostolul Pavel le foloseste frecvent. Dar nu introduce cu ele o separare intre sfera sociala si cea spirituala sau sacramentala. In gandirea paulina sacramentalitatea este mult prea importanta pentru ca sa nu patrunda si sa modeleze sfera sociala.

c. "Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire" (Efeseni 6, 9). Apostolul Pavel nu se ocupa direct cu institutia sclaviei, foarte importanta in societatea vremurilor sale, decat numai in perspectiva sacramentala si eshatologica. Dar ceea ce spune apostolul Pavel in versetul citat echivaleaza cu o lovitura fatala institutiei sclaviei. Si apostolul Pavel spune acest lucru intr-o societate romana, de unde scrie acest verset, unde sclavia cuprindea 85-90% din populatia peninsulei italice.

Apostolul Pavel indemna pe slugi sa asculte de stapanii "cei dupa trup", deci trecatori, care nu sunt vesnici, "ca slugile lui Hristos facand din suflet voia lui Dumnezeu" (vers. 5-6). Dar in perspectiva sacramentala si eshatologica apostolul Pavel pune semnul egalitatii intre stapani si slugi: Domnul comun, la amandoi, este in ceruri, deci este vesnic, nu dupa trup.

Perspectiva si interpretarea eshatologica a relatiei stapan-sclav, este la fel de clara in Coloseni 3, 24-25: "Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Iisus slujiti; iar cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii intrucat la Dumnezeu nu este partinire". "Cel ce face nedreptate" este un avertisment foarte sever pentru stapani.

Deci stapanul si sclavul nu numai ca au acelasi Domn comun, dar la acest Domn nu incape partinire. Daca sclavul este egalul stapanului sau "in Domnul", "in Hristos", cu atat mai mult femeia este egala sotului ei, prin reciprocitatea slujirii, iubirii, supunerii si autoritatii. Casatoria este creatia lui Dumnezeu, sclavia este creatia pacatoasa a omului. Ideea de inclusivitate si reciprocitate in doctrina apostolului Pavel este transparenta in scrierile sale. Barbatul trebuie sa-si iubeasca femeia (Efeseni 5, 25), dar si femeia trebuie sa iubeasca barbatul (Tit 2, 4; I Corinteni 7, 3).

Daca iubirea este reciproca, iubirea ca sentiment izvorat din Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire (I Ioan 4, 8), atunci totul in relatia barbat - femeie este bazat pe principiul reciprocitatii, caci iubirea include supunere, slujire, autoritate, putere. Femeia este stapana pe trupul barbatului, dar si barbatul este stapan pe trupul femeii (I Corinteni 7, 4).

Pozitia apostolului Pavel fata de tendintele paternaliste ale casatoriei din cultura iudaica, greceasca si romana din vremea sa, trebuie inteleasa in comparatie cu pozitia apostolului Pavel fata de alte realitati culturale si religioase din vremea sa:

a. Pozitia lui Pavel fata de legea iudaica: apostolul Pavel o tolereaza numai cat nu se opune mantuirii: "Caci eu prin Lege am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu" (Galateni 2, 19).

b. Pozitia Apostolului Pavel fata de taierea imprejur: o tolereaza ca pe un fapt cultural si religios, desi nu de origine crestina, intrucat nu se opune mantuirii (Galateni 5, 6; 6, 15; I Corinteni 7, 19).

c. Pozitia lui Pavel fata de mancarurile jertfite idolilor: daca nu aduce sminteala, adica daca nu pericliteaza mantuirea cuiva, ele pot fi mancate (I Corinteni 8, 13). Dar apostolul Pavel mustra aspru fatarnicia apostolului Petru in aceasta privinta (Galateni 2, 12).

Parintele Silviu Petre Pufulete

• Neapoli, primul oras european vizitat de Apostolul Pavel
  Publicat in : Pelerinaje
• Imnul inaltat de Apostolul Pavel dragostei
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Duminica - Ziua Domnului - Ziua invierii
  Publicat in : Dogma
• Preotia lui Hristos si preotia sacramentala si imparateasca
  Publicat in : Dogma