Embrioni manipulati si gene programate

Utilitatea terapeutica a celulelor stem embrionare (CSE) a fost descoperita prima oara in 1998, de James Thompson si de echipa lui de la Universitatea din Wisconsin. CSE sunt celule nediferentiate, cu doua trasaturi importante: pot fi multiplicate pentru a crea un rezervor permanent si pot fi determinate sa devina celule diferentiate care indeplinesc o functie specifica, in consecinta, blastomerii poseda potentialul de a produce tesuturi de inlocuire pentru organism (de exemplu, pentru sange, nervi, muschi, creier) si chiar de a crea organe intregi. Potentialul lor terapeutic este, asadar, urias si impresionant.

Plasticitatea extraordinara, caracteristica CSE, a dus deja la producerea de nervi, inima, muschi si alte tipuri de celule folosite in tratarea animalelor de laborator. Pana de curand s-a crezut ca CSE pot produce numai celule somatice. Insa in mai 2003, revista Science a relatat despre o echipa de cercetatori francezi si americani care au transformat CSE prelevate de la soareci in celule ale liniei germinale, mai precis in ovule. Acestea au creat apoi un embrion prin partenogeneza (fara ajutorul fertilizarii prin sperma). Embrionul a ramas viabil numai cateva zile si nu a putut fi implantat.

Conducatorul echipei, Guy Fuhrmann, de la Centrul National de Cercetare Stiintifica din Franta, a notat ca in prezent verifica posibilitatea CSE de a produce si gameti masculini. Reusita in aceasta directie inseamna ca blastomerii prelevati de la embrioni au potentialul de a reproduce nu numai tesuturi specifice si organe, ci si organisme intregi, fiecare cu genomul sau unic.

Mass-media a facut o reclama foarte zgomotoasa acestor succese, in asa fel incat sa dea impresia ca suntem foarte aproape de un remediu pentru boala si batranete. A tinut sub tacere pericolele inerente terapiilor cu blastomeri, inclusiv respingerea lor de catre sistemul imunitar si dezvoltarea lor ocazionala in tumori letale.

In prezent (primavara anului 2005) nu stim inca daca CSE se vor dovedi mai utile in dezvoltarea diferitelor terapii decat, de pilda, tesutul fetal. La inceputul anilor 1990, oamenii de stiinta s-au concentrat cu entuziasm asupra celulelor fetale in cautarea unor remedii pentru boli ca Parkinson, Alzheimer si alte disfunctionalitati neurologice. Pana in prezent, rezultatele au fost mai degraba descumpanitoare, desi teste recente indica faptul ca celulele fetale s-ar putea dovedi utile in tratarea coreei Huntington, in ameliorarea simptomelor de spasmofilie si dementa.

E necesar sa fie recunoscute pericolele si limitele CSE si ale tesutului fetal. In ele insele, acestea nu justifica un moratoriu asupra cercetarilor si experimentelor. Impunerea unei asemenea masuri se intemeiaza pe alte rationamente, cum sunt statutul moral al embrionului si al fetusului folositi si distrusi in aceste scopuri. Aceasta este grija care a determinat de curand Biserica Ortodoxa Rusa, sub conducerea Patriarhului Aleksei al II-lea, sa ameninte cu excomunicarea nu numai oamenii de stiinta care doneaza embrioni pentru a le preleva blastomerii, ci si pacientii care cauta sa beneficieze de pe urma acestor celule.

Desi pentru unii oameni aceasta poate parea o masura extrema, amenintarea este inradacinata in urmatorul principiu fundamental crestin: nu putem sacrifica o viata pentru a salva alta. Citandu-l pe Richard Barnes, director al Conferintei Catolice din New York, "ii compatimim pe cei care sufera din cauza unor boli si disfunctionalitati care potential pot fi ameliorate cu ajutorul cercetarilor pe blastomeri. Dar nimic nu poate justifica crearea si uciderea de fiinte umane pentru scopul vindecarii altor fiinte umane".

Aceasta declaratie reflecta, desigur, pozitia oficiala curenta a Bisericii Catolice, care sustine teoria insufletirii imediate. Asemenea majoritatii crestinilor ortodocsi, Congregatia Romana pentru Doctrina si Credinta considera ca stiinta si teologia se aliniaza in a considera embrionul preimplantat drept o fiinta reala, si nu doar potentiala.

Acest mod de a vedea lucrurile i-a determinat pe multi dintre apartinatorii ambelor traditii sa respinga distinctia facuta de obicei intre donarea in scop terapeutic si cea reproductiva. Pentru cei care apara teoria insufletirii imediate, o asemenea distinctie e nula. Daca, intr-adevar, embrionul preimplantat este o fiinta umana, si nu doar un substrat al vietii omenesti, atunci crearea acelui embrion este ipso facto reproductiva. Daca blastomerii sai sunt recoltati, embrionul moare si o fiinta umana este ucisa in acest proces.

Cu toate acestea, teoria insufletirii intarziate deschide calea pentru o distinctie legitima intre donarea terapeutica si cea reproductiva. Cea din urma s-ar desfasura numai prin transferul preembrionului in uterul mamei. Cu toate ca un asemenea transfer este respins din principiu, cercetatorii sunt totusi liberi sa creeze embrioni cu scopul de a obtine si de a manipula celulele lor nediferentiate fara consecinte morale.

Aceasta este convingerea pe care se sprijina Actul de interzicere a donarii umane si de protectie a studiului celulelor embrionare nediferentiate, promulgat in 2003, cosponsorizat de senatorul de Pennsylvania, Arlen Specter, unul dintre cei mai aprigi sustinatori ai CCEN in Congres.

Actul permitea donarea si manipularea embrionilor in scopuri terapeutice in timpul primelor paisprezece zile de existenta, dupa care respectivii embrioni trebuie distrusi, in conformitate cu legea. Desi aceasta ultima prevedere urmareste sa previna donarea reproductiva, inclusiv crearea de copii programati din punct de vedere genetic, pentru cei care considera acesti embrioni drept fiinte umane, ea marcheaza alt pas sustinut de guvern in directia profanarii vietii umane. Asadar, totul se invarte in junii intrebarii "Cand incepe viata umana?”.

Problematica cercetarii blastomerilor embrionari nu poate fi separata, in realitate, de alta problema care a produs o mare agitatie din cauza posibilelor consecinte pe termen lung. Ne referim la "genele programate" (designer genes), adica la modificarea genomului uman prin introducerea unui material genetic care a fost transformat cu un scop anume, fie pentru a inlocui defecte genetice in speranta de a vindeca o deficienta, fie pentru a spori acele caracteristici considerate dezirabile, cum sunt inaltimea, forta, inteligenta si politetea.

Unul dintre cei mai vehementi oponenti ai programului de "noua eugenie", in care sunt antrenati oamenii de stiinta in prezent, este Bill McKibben. Intr-o carte publicata recent, McKibben sustine ca "ademeniti de perspectiva conceperii unor copii mai buni, ne situam in pragul schimbarii definitive a ceea ce inseamna a fi om". El il citeaza ca exemplu pe Michael West, cercetator in Tehnologia Avansata a Celulei (TAC), care afirma ca "visul biologilor este de a secventia lantul ADN, expresia codificata a vietii, si de a putea sa-l tehnoredacteze in word, asa cum se intampla cu un document".

Michael West a fost denigrat de toti, de la presedinte pana la Papa, intrucat compania lui a produs prima clona umana cunoscuta (desi a supravietuit, asa cum am aratat, numai pana la stadiul de sase celule). Multi considera ca echipa TAC a actionat luandu-si masuri inadecvate si incalcand fatis prevederile legislative, care ar fi putut foarte bine sa-i considere cercetarea ilegala. Dar, mai intai de toate, acest experiment a fost intreprins in mod necugetat, fara nici o consideratie pentru valoarea intrinseca a vietii umane.

In vara anului 2003 am avut o conversatie mai lunga cu Michael West, in urma careia am ramas cu o impresie oarecare de usurare. El a argumentat ca, de fapt, pozitiile noastre erau "separate doar de cateva zile", de vreme ce el crede ca viata umana personala - o fiinta omeneasca vie - ia fiinta numai odata cu implantarea si cu aparitia primei trasaturi. M-am abtinut sa remarc ca, in cazul in care convingerea mea cu privire la insufletirea imediata este corecta, atunci acele cateva zile sunt echivalente cu ani-lumina. In ciuda acestei diferente, am incheiat conversatia convins ca el, ca multi alti oameni de stiinta care lucreaza in acest domeniu, pretuieste viata umana mai mult decat orice. Acesti oameni nu sunt niste profanatori nechibzuiti, asa cum sunt adesea caracterizati.

Acestea fiind spuse, trebuie totusi sa acordam atentie si tipului de caveat formulat de McKibben si altii. Posibilitatea de a aluneca intr-o directie negativa este o realitate, si presiunea in directia unei noi miscari eugenice este puternica, poate chiar irezistibila. Genomul uman a fost secventiat si exista posibilitatea reala de "a programa codul vietii".

In ciuda faptului ca oamenii, cu cateva exceptii radicale, se pronunta, in general, cu vehementa impotriva donarii umane in scopuri reproductive, mult mai putini si-au exprimat opozitia fata de modificarea liniei germinale umane pentru "ameliorarea" fondului genetic uman sau pentru "imbunatatirea trasaturilor mostenite.

Dar, asa cum subliniaza si McKibben, cei care se lasa antrenati in eugenie sunt sclavii "mitului copilului perfect". O asemenea perfectiune sau chiar dorinta de a ne modela copiii potrivit anumitor avantaje genetice va ramane mereu un vis inaccesibil. Si aceasta, datorita legilor competitiei.

Parintii bogati vor cauta sa le ofere copiilor lor un potential superior celorlalti copii de varsta lor si astfel vor programa anumite abilitati in embrion. Si totusi, cand se va naste un frate peste cativa ani, tehnologia va fi avansat. Acest al doilea copil va fi, asadar, programat (inzestrat) cu ultimele imbunatatiri genetice. El ii va fi superior fratelui sau mai mare in tot atatea privinte cate vor fi permise de noul program.

Prin urmare, se va exercita o presiune sociala si economica constanta pentru a ne "upgrada" copiii, asemanatoare presiunii de a cumpara ultima versiune a programului software. Consecinta va consta in convertirea copiilor nostri mai degraba in produse decat in persoane libere. in felul acesta, utilitarismul va repurta ultima sa victorie.

Daca adaugam la cele expuse mai sus efectele curiozitatii naturale (Oare se poate face? Daca da, atunci fa-o!), vom obtine formula abuzului nestavilit. Poate ca cel mai infiorator exemplu pana in prezent este cel facut public pe 3 iulie 2003, cu privire la Norman Gleicher si echipa sa privata de fertilitate din New York-Chicago, Centrul de Reproducere Umana. Echipa de cercetare a Centrului a creat un "mascul-femeie" (she-male), transplantand celule dintr-un embrion masculin in curs de dezvoltare intr-un embrion feminin de trei zile.

Hibridul rezultat era androgin, un hermafrodit care combina trasaturi masculine si feminine programate pana in cel mai mic amanunt. Initiat, dupa cate se pare, pentru a facilita cercetarea in directia unor terapii diferite, experimentul a fost condamnat vehement de oamenii de stiinta europeni; unul dintre ei a declarat: "Aceasta cercetare a fost intreprinsa in America, dar, din fericire, nicaieri in Europa nu cred ca va fi acceptata!" Replica evidenta este: "Asteapta numai.."

Ceva mai putin amenintatoare, dar in egala masura o sursa de ingrijorare este productia crescanda de himere, forme de viata care sunt parte umane, parte altceva. Deja in mai 1998 revista Science relata despre vaca transgenica, un hibrid umano-bovin, creat de cercetatorii TAC. Jose Cibelli si echipa sa introdusesera nucleul unei celule somatice umane in ovulul unei vaci, tot in interes de cercetare.

La cumpana dintre milenii, o companie din San Francisco anunta ca realizase o specie de soareci din ale caror creiere un sfert era compus din celule umane. Recent, oameni de stiinta de la cea de-a doua Universitate Medicala din Shanghai au declarat ca fuzionasera "celule epidermice umane cu oua de iepure (ovule) pentru a produce embrioni in stadii primare, care sunt la randul lor ucisi pentru obtinerea de blastomeri".

Echipa de cercetare si-a justificat experimentul sustinand ca era un mijloc de a procura CSE fara sacrificarea embrionilor umani. Totusi, grupurile pro-viata au luat atitudine impotriva acestei proceduri, in special din cauza amestecarii celulelor umane cu cele animale. Se pare ca himerele mitologiei Greciei antice erau imagini anticipative ale realitatii contemporane dezechilibrate.

John si Lyn Breck

• Celulele stem, o noua sansa la viata
  Publicat in : Religie
• Cercetarea celulelor stem
  Publicat in : Morala