Infricosata Judecata a lui Dumnezeu

Infricosata Judecata a lui Dumnezeu Mareste imaginea.

Sfanta Biserica ne aminteste de infricosata Judecata. Ea ne-a trimis deja sa invatam de la vames smeritul strigat: „Doamne, milostiv fii mie, pacatosului!” Ea ne-a indemnat sa nu ne lasam sa cadem, ci, urmand fiului risipitor, sa ne sculam si sa mergem la Milostivul Tata Ceresc si sa-L rugam sa ne primeasca pe noi, cei nevrednici, a ne numi fii ai Lui, macar ca pe niste naimiti. Ea se mai teme, insa, ca nu cumva, din neluare-aminte, sa trecem nebagate in seama aceste lectii si sa ramanem, din pricina impietririi inimii, incurcati in pacate.

Aceasta este pricina pentru care acum, zugravind privelistea infricosatei Judecati, ea vesteste inca si mai rasunator:

„Pocaiti-va! Daca nu va veti pocai, veti pieri cu totii. Iata, Dumnezeu a randuit o zi in care va scoate la lumina cele ascunse intru intuneric, va descoperi sfaturile inimilor omenestisi va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Atunci nu va mai fi nici o crutare pentru cei pacatosi. Vor intra intru bucuria Domnului numai dreptii si numai cei ce s-au supus nefericirii de a cadea in pacate, dar apoi au adus pocainta nefatarnica si si-au indreptat viata. Asadar,gandindu-va la aceasta zi infricosatoare, incetati sa pacatuiti, pocaiti-va si hotarati-va cu neclintire sa umblati neabatut intru poruncile lui Dumnezeu“.

Si, cu adevarat, nici un adevar nu are atata putere sa inmoaie inima nepocaita, ca adevarul privitor la Infricosata Judecata a lui Dumnezeu. Vrajmasul stie asta si face fel de fel de viclenii pentru a ne aduce intr-o stare in care fie sa nu ne mai gandim deloc la aceasta judecata, fie, daca ne gandim vreodata, sa ne gandim in treacat, fara a duce acest gand pana in inima si fara a-l lasa sa-si desfasoare acolo deplina sa lucrare. Daca amintirea judecatii nu s-ar departa de la noi, iar puterea ei ar fi primita cu toata inima noastra, n-ar mai fi pacatosi – sau oamenii ar pacatui numai din intamplare, fara sa vrea, pentru putina vreme, si s-ar scula indata dupa caderea cea neasteptata. Dar,iata, nu intram in voia lui Dumnezeu, drept care si pacatuim, si ne invechim in pacate prin nepocainta.

Veniti, deci, fratilor, sa-l intrecem in dibacie pe vrajmasul, care ne intuneca, si sa hotaram ca de acum inainte sa ne aducem aminte de infricosata Judecata si sa primim cu inima toata puterea ei si toata frica ei!

Sa ne zugravim in minte privelistea infricosatei Judecati si s-o purtam cu noi neincetat.In viata de zi cu zi vedem cerul deasupra noastra cu soarele si ceilalti luminatori ceresti, si celelalte fapturi imprejurul nostru: la fel sa ne punem randuiala si in duh. Pe cer sa il vedem pe Dumnezeu Judecatorul cu nenumaratii ingeri, iar imprejurul nostru pe toti fiii oamenilor, de la inceputul lumii si pana la sfarsitul ei, stand inaintea Lui cu frica si cutremur. Tot acolo sunt raurile de foc si cartile constiintelor deschise. Judecata e pregatita! Cu acest gand sa umplem mintea noastra si sa nu ne indepartam luarea-aminte de la el. Sculandu-ne din pat, sa luam aminte la sufletul nostru:

„Cugetand la ziua cea infricosatoare, privegheaza, suflete!”; iar atunci cand mergem spre somn, sa ne spunem: „Iata, mormantul imi sta inainte; iata, moartea imi sta de fata”. Si in fiecare zi sa spunem cat de des: „Doamne, izbaveste-ma de muncile cele vesnice, de viermele cel rau si de tartar!“

Caci fie ca ne amintim sau nu de judecata, de ea nu vom scapa. Dar daca ne vom aminti, vom putea scapa de hotararile ei cele cumplite. Acest gand ne va invata sa ne indepartam de ceea ce face judecata infricosatoare, si frica judecatii ne va izbavi de osanda cea infricosatoare.

Totul este ca acest gand sa nu ramana in noi desert; sa-l adancim si sa primim cu inima si judecata, si invinuirea, si hotararea judecatii.

Oare acum e cineva care sa judece drept cu privire la sine si sa fie judecat drept de catre ceilalti?Iubirea de sine ne ascunde de noi insine si de judecata constiintei noastre; trupul si infatisarea cuviincioasa ne sunt scut in fata puterii de patrundere a celor ce ne inconjoara. Uitand de Dumnezeu, ajungem sa spunem, chiar daca nu cu voce tare, ci in noi insine: „Nu vede Dumnezeu!”La judecata nu va fi asa: nu ne vom mai putea ascunde nici fata de noi insine, si ceilalti ne vor vedea asa cum suntem de fapt in cuvinte, fapte si simtiri. Fiecare, vazandu-se, va intelege ca este vazut de toti si este strabatut de ochii mai luminosi ca soarele ai lui Dumnezeu. Aceasta constiinta a faptului ca pacatele sale sunt vazute de catre toti il va covarsi pe pacatos si va face ca pentru el sa fi fost mai usor daca muntii ar fi cazut si l-ar fi acoperit decat sa stea, descoperit privirilor atat ceresti, cat si pamantesti.

Acum suntem inventivi la pogoraminte si ne dezvinovatim in fel si chip fata de noi insine, si fata de ceilalti, si fata de Dumnezeu.Atunci nu va mai fi loc pentru dezvinovatiri de nici un fel. Si constiinta noastra ne va spune: „De ce ai facut asa?”Si in ochii celorlalti vom citi: „De ce te-ai purtat asa?”Si de la Domnul se va intipari in inima mustrarea: „Asa se cuvenea sa faci?” Aceste osandiri si mustrari din toate partile se vor ingramadi in suflet, il vor patrunde si il vor covarsi – iar dezvinovatiri nu se vor afla si sa ne ascundem nu va fi unde. Aceasta noua greutate – greutatea osandirii venite din toate partile si careia nu i se va putea raspunde prin nici un fel de indreptatire – il va impovara in chip si mai nesuferit pe pacatosul lipsit de orice bucurie.

In vremea de acum, taraganarea anchetei nu rareori usureaza soarta criminalului si da nadejdea achitarii. Dincolo nu va fi asa.Totul se va savarsi intr-o clipa: judecata va fi fara ancheta, osanda – fara consultarea legilor, si impotriviri nu vor fi. La porunca lui Dumnezeu, dreptii vor fi despartiti de pacatosi ca oile de capre, si toti vor amuti, neavand ce sa spuna impotriva acelei judecati si osande. Va fi asteptata ultima lovitura data celui pacatos – hotararea: „Veniti, binecuvantatilor!. Plecati, pacatosilor!.” Hotararea va fi fara intoarcere si cu neputinta de schimbat, pecetluind soarta fiecaruia pe toti vecii cei nesfarsiti. Veci nesfarsiti va rasuna in urechile pacatosului osandit: “Pleaca, blestematule!…”, in vreme ce veci nesfarsiti il va ferici pe drept cuvantul dulce: „Vino, binecuvantatule!” Aceasta greutate a lepadarii [respingerii] de catre Dumnezeu este cea mai nesuferita greutate ce are sa-i impovareze pe pacatosii nepocaiti.

Iata ce va fi! Si iata ce vrea sa intipareasca acum in inimile noastre Sfanta Biserica! Deci sa primim in simtire acum aceasta lipsa desavarsita de bucurie a starii in care va intra pacatosul cand va veni ziua cea de pe urma – lipsa desavarsita de bucurie in care il va pune judecata, invinuirea si hotararea ce se vor savarsi atunci: s-o primim in simtire si sa ne ingrijim a scapa de ea.Nimeni nu va putea sa ocoleasca judecata. Totul va fi asa cum este scris. Cerul si pamantul vor trece, iar cuvantul lui Dumnezeu despre faptul ca ele vor trece si apoi va fi judecata, acest cuvant nu va trece.Oare ne suntem noua insine vrajmasi? Nu cred. Deci sa ne grabim a scapa de necazul, chinul si deznadejdea cu care ne ameninta ziua cea de pe urma. Cum sa scapam de ele? Fie prin dreptate, fie prin milostiva indreptatire data de Dumnezeu. Daca nu ai dreptatea datorita careia sa poti sta impreuna cu cei aflati de-a dreapta Judecatorului, sarguieste sa te indreptatesti din timp inaintea lui Dumnezeu spalandu-te in lacrimi de pocainta si curatindu-te prin nevointele lepadarii de sine – si vei fi primit in numarul lor prin milostivirea indreptatitoare, daca nu prin dreptate.

Iata, deja incepe vremea bineprimita pentru acest lucru! Deja s-a apropiat intrarea in post. Imputinarea indestularii trebuintelor trupesti a fost randuita anume spre a face mai mult pentru lucrarile duhului. Deci pregatiti-va! Iar de ceea ce obisnuieste sa strice saptamana care va sta inainte, de relele obiceiuri ale lumii, feriti-va pe cat va lasa situatia voastra lumeasca si neputintele caracterelor voastre, ca sa purcedem pregatiti indeajuns la alergarea postului si pregatirii pentru Sfanta impartasanie, sa ne statornicim intru curatie si sa ne intarim putinta de a ne infatisa pregatiti si infricosatului scaun al Judecatorului tuturor – Dumnezeu. Amin!

Sfantul Teofan Zavoratul

Sursa: Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2009.

.

19 Februarie 2014

Vizualizari: 1321

Voteaza:

Infricosata Judecata a lui Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE