Evanghelia Duminicii Infricosatoarei Judecati - a Lasatului sec de carne:
"Zis-a Domnul: Cand va veni Fiul Omului intru slava Sa si toti sfintii ingeri cu El, atunci va sedea pe tronul slavei Sale. Si se vor aduna inaintea Lui toate neamurile si-i va desparti pe unii de altii precum desparte pastorul oile de capre. Si va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stanga.
Multora ni se pare nedreapta lumea in care traim… mai mult sau mai putin cautam dreptatea, insa toti cel putin o data-n viata ne-am simtit nedreptatiti. Cativa s-au indreptat catre Dumnezeu, altii au ramas in gandurile lor. Ce ne lipseste pentru a trai bineplacut Domnului?
"Nu trebuie sa cautam indreptatirea noastra in fata Domnului, adica cum sa ne aparam in fata judecatii Lui, ci trebuie sa invatam prin orice mijloc sa avem "gandul Domnului", dupa cum spune Sf. Ap. Pavel "noi insa avem gandul lui Hristos" (1 Cor. 2,16)”. spunea IPS Anthony Bloom.
Asadar, daca vom avea “gandul lui Hristos” vom invata incet-incet sa traim dupa Voia Lui, sa ne comportam dupa cum ne-a aratat, sa iubim dupa cum ne-a invatat… si din cate se pare din Evanghelia de astazi, faptele vor fi cantarite, nu cat de buni suntem la teorie!
Ne aflam in perioada de pregatire pentru Postul Mare, incercam sa patrundem in "gandul lui Hristos" si pentru aceasta sa fim atenti la cum ni se explica Taina. Nu va ganditi la timp, caci timpul in viata liturgica nu exista; ci suntem partasi unui "Astazi" - pe care-l sublinia mereu Pr. Galeriu- vesnic prin prezenta lui Hristos in Biserica.
La inceputul Triodului ne-a vorbit Mantuitorul despre cum Ii place Tatalui Ceresc sa stam inaintea Lui, recunoscandu-ne pacatul ca vamesul din parabola; dupa aceea vedem filantropia Lui (cat de mult a iubit omul! aproape imposibil de explicat in cuvinte), cu cata bucurie isi intampina fiul risipitor; iar acum suntem pusi si noi in fata celor facute bune sau rele, cu voie sau fara voie… Dar am vazut deja cat ne iubeste, cat ne asteapta, cat isi doreste sa fie cu noi.
"Ca daca cineva este ascultator al Cuvantului fara a-I fi si implinitor, el se aseamana cu omul care-si priveste-n oglinda fata sa fireasca: s-a privit si s-a dus, si-ndata a uitat cum era; dar cel care se uita cu luare-aminte intr-o lege desavarsita, aceea a libertatii, si a ramas in ea, el nefiind un ascultator care uita, ci un implinitor care face, acela fericit va fi in faptele sale…" (Iacov 1, 24-25)
Avem tendinta de a ne auto-indreptati, insa in epistolele sale Sf. Ap. Pavel foloseste frecvent acest termen -“indreptatire”- prin care desemneaza calea pe care omul poate fi socotit drept in fata lui Dumnezeu, este apt pentru mantuire. Aceasta dreptate nu este un rezultat al balantei justitiare, ci se obitine prin Harul Duhului Sfant, ca rod al iubirii dumnezeiesti ce se regaseste in fiinta omului, si prin faptele credintei.
Dar "Dumnezeu nu se uita la fapte, ci la dragostea cu care-au fost facute… nu e nimic mai mult, cand oamenii iubesc putin; asa cum nu este putin, cand oamenii iubesc mult!" scria Sf. Vasile cel Mare.
Fapta de la sine, daca nu este un aport vizibil adresat celui de langa noi, daca nu este trecuta prin “filtrul inimii” si impartasita spre comuniune cu Dumnezeu, nu poate fi fapta buna!. caci “la o privire mai apropiata spre faptele voastre cele bune, sa preamareasca pe Dumnezeu…” (1 Petru 2, 12). Deci scopul vietii nu sunt eu, ci tu! Nadejdea mea este la Domnul, dar trebuie sa merg impreuna cu tine! Nu se va salva omul pe sine insusi, decat numai atunci cand isi va da viata pentru ceilalti…! Spre slava lui Dumnezeu!
Iubirea de sine este cel mai mare pacat, daca din ea nu invat sa-mi iubesc aproapele; iubirea de aproapele este cea mai usoara cale spre mantuire, simpla pe cat de usor este sa te iubesti pe tine!
Oare eu nu am aceleasi patimi ca si fratele meu? Nu am aceleasi ispite ca si el? Nu sunt tot atat de slab ca si el? Nu sunt mult mai pacatos ca el?. daca toti ne aflam la acelasi numitor comun, de ce totusi nu gasesc o cale sa-l iubesc??. pentru ca ma uit la el fara sa ma gandesc cu adevarat si la mine; am tendinta de a judeca nu de a vindeca! Am starea fariseului care se bucura ca nu este ca ceilalti de langa el….
Spun Sfintii Parinti: "Iubeste omul, uraste pacatul!.", asadar cand eu iubesc pe fratele caut sa-l ajut chiar daca este plin de patimi, boli, tristeti si neputinte. Dar aceasta iubire impartasita-n fapta ajunge din nou la mine, deoarece in rana lui vad rana mea; in patima lui, vad patima mea; in intristarea lui, vad intristarea mea… intr-un cuvant, prin aceleasi iaduri trecem.
Iubindu-l pe el, ma vindec pe mine; bucurandu-l pe el, patrund in lucrarea mantuitoare la care suntem chemati cu totii. Acum am inteles ca iubind aproapele, ma iubesc pe mine! Iubindu-l intai pe el, ma smeresc pe mine, si este calea cea mai sigura sa ma feresc de mandrie si egoism.
Si atentie la decizia finala a Judecatii viitoare: ca nu suntem condamanti la moarte, ci la viata!
"Judecata va insemna sentinta asupra a ceea ce este bine si ce este rau, incat va fi sfarsitul confuziei, nu al lumi” spunea Pr. Galeriu. Acum iubirea nu poate fi masurata, dar cu ea ne vor fi masurate faptele…
Arhim. Siluan Visan
.
Arhim. Siluan Visan
-
Dogma invierii trupurilor la judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Starea de dupa Judecata Universala
Publicat in : Viata vesnica -
Judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Judecata universala
Publicat in : Duminica Infricosatei Judecati -
Iubirea - criteriul de judecata universala
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.