Ce relevanta mai are Postul Pastelui pentru romanul modern? Sunt pline magazinele si emisiunile de tot soiul de aperitive de post, te uimesti de unde vor fi iesit atatea moduri de a anula postirea prin produse de post, atatea solutii ecologice la dietele lumii stresate pe care o petrecem. Inadmisibila coborare a postului la nivel de exercitiu al stomacului dovedeste, a cata oara, cat de jos am coborat stacheta crestinismului nostru. Nu, nu-i cazul sa amintim obiceiurile batrinilor care spalau totul din casa pentru a nu avea urme de grasime, pentru a nu spurca atitudinea de viata duhovniceasca la care chema duhul postirii. Noi astazi nu mai avem de mult timp notiunea acestor spalari, aproape rituale, a spatiilor noastre de viata familiara, nu mai avem de mult notiunea curatirii spatiilor noastre de viata de noxele sufletesti ale lumii care ne inconjoara. Cum nu mai retinem aspectul cresterii masurii noastre ca oameni cand postim. Gandim ca postim doar pentru Dumnezeu, neintelegand ca El Insusi posteste impreuna cu noi, pentru ca greutatea postirii sa se ia de la noi si ei sa-i ia locul bucuria cunoasterii lui Dumnezeu. Pentru ca exercitiul postirii este daruit ca sa ne cunoastem limitele si cunoscindu-le sa-l cunoastem pe Dumnezeu.
Readucand pe Adam cel nou
Ce mai inseamna oare a posti cand totul in jur te imbie sa consumi, fara limite, orice, uneori chiar carnea fratelui tau? Orice orgoliu de postitor dispare la vremea postirii. Nu te dai mare niciodata ca postesti, pentru ca acest mod de-al creste pe omul duhovnicesc din tine tine in sine cheia eliberarii de grasimea ingamfarii din tine, cauta sa izgoneasca pe Adamul cel vechi din raiul ce creste in noi, readucand pe Adam cel nou, Hristos, inima facandu-se raiul cel nou, restaurat in harul Duhului Sfant. Bucuria descoperirii Duhului Sfant revitalizeaza an de an dorinta postirii. Din aceasta moarte a lui Adam, cel pe care-l izgonim pentru ca Raiul sa cuprinda pe Hristos, Adamul care a vindecat izgonirea dintai pentru pacatele noastre.
Astazi, toate acestea sunt descrise ca fiind mituri. Nu, nu desenele animate prin care ne sunt atacate sufletele copiilor nostri, nu virtualitatea finantarilor din banci, nu carierele noastre, nu reclamele spongioase, nu politica nenorocita data de virtuti corupte, nu oligofrenia relatarilor realitatilor din jur... Nimic din acestea nu sunt mituri. Hristos da! Cat de jos a ajuns mintea umana de nu-si mai recunoaste Dumnezeul, umplandu-si iconostasele cu idolii coruperii din cer a sufletelor.
Cheia postirii
Poate ca aici trebuie vazuta cheia postirii: in deschiderea mintii ca sa-l vada pe Hristos. Adevarul si Viata. Rupt din contextul bisericii, sufletul omului modern s-a rupt de sine si-n disperarea dureroasa pe care o traieste, desi cauta sa o ascunda, initiaza o noua religie: umanismul rupt de intruparea lui Hristos. In numele acestui umanism, Hristos si sfintii, icoanele si altarele crestine, sfintenia si curatia trebuiesc aruncate si abrogate. In numele lui, homosexualii au drepturi depline, dar icoanele trebuiesc scoase din clase pentru ca aduc corupere, avortul este legal dar predarea religiei nu, teosofia este stiinta, iar teologia batjocura...
Intunericul si Lumina
Adam alungat din Rai jinduia dupa dulceata graiului divin cu ardoarea insetatului alungat de la izvor. Adapat la izvoarele gudronate ale falselor religii omul de astazi se crede satul si scos din sete necautind la ranile pe care falsa apa le-a sapat pe dinlauntru, otravind panza freatica a duhului ce-l tine viu pe om. Adam alungat din rai, dupa o lunga, foarte lunga calatorie, trece prin durerile lumii si, murind, geme asteptandu-si Eliberatorul. Noi, noi gemem cazuti inca din timpul vietii si refuzam Mantuitorul ca Eliberator si Izbavitor.
La caderea lui Adam nu glasul aceluia se auzea in Rai, ci acela al lui Dumnezeu: Adame, Adame, unde esti? Ascuns in tufisurile pacatului ce-l corupsese, Adam se credea de nevazut de catre Dumnezeu. Cel ce a creat nevazutul chema pe acela tocmai sa-l readuca la Viata. Astazi ne ascundem cu aceeasi graba ca si atunci in intunericul faptelor noastre, speculand ca ele ar fi lumina. Aceasta este alta lectie a Postului: a nu confunda intunericul cu lumina. Efort de luminare si curaj duhovnicesc, postul cheama pe Hristos in ajutor pentru ca nimic din intunericul noptii de constiinta sa nu devina obisnuinta, stare de normalitate.
Cea mai de pret intrebare
Dintre toate intrebarile mari, care sunt adresate firii umane, cea mai de pret este aceasta, pe care Dumnezeu ne-o adreseaza cu dragoste, ca unora despre care stie pe unde haladuiesc: Adame, Adame pe unde mai esti? Postul te ajuta sa auzi intrebarea si, mai ales, sa-i cauti raspunsul corect.
Aici sunt Doamne, porunceste, robul Tau asculta!
Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.