Evanghelia Duminicii a 4-a dupa Sfintele Pasti (a Slabanogului): "In vremea aceea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care se numea pe evreieste Vitezda, avand cinci pridvoare. In acestea zacea multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei.

Caci un inger al Domnului se cobora din cand in cand in scaldatoare si tulbura apa, si cine intra intai dupa tulburarea apei, se facea sanatos de orice boala era cuprins. Si era acolo un om care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om ca sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla! Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu este ingaduit sa-ti iei patul. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul tau si umbla. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus Se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. Dupa aceasta, Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva mai rau. Atunci, omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel Care l-a facut sanatos". Ioan 5, 1-15

Minunata si profunda, inaltatoare si plina de lumina este taina mantuirii!. nu numai pentru minunile savarsite si cele care se savarsesc in numele lui Hristos, dar si pentru: neincetata rugaciune inaltata catre Tatal, minunata gingasie cu care se apropie de noi, profunda tristete pentru starea in care ne aflam si lumina Lui ce ne calauzeste pasii spre mantuire.

Nu stiu cat este de potrivit, insa pentru minunea descrisa in Evanghelia de astazi am avut gandul de a asemana acest slabanog ce-si astepta vindecarea 38 de ani cu dreptul Iov ce a fost sarbatorit in aceasta saptamana, si spunea: "Gemetele mele sunt painea mea si vaietele mele curg ca apa. De ceea ce ma tem, aceea mi se intampla si de ceea ce mi-e frica tocmai de aceea am parte. N-am nici tihna, nici odihna, nu-mi gasesc nici o pace si zbuciumul ma stapaneste…" (Iov 3, 24-26)

De ce am sentimentul ca gemetele lui Iov sunt si vaietele slabanogului?. la prima vedere nu exista asemanare, caci si incercarea fiecaruia este cu totul diferita. Dar nu ma voi referi la ei ca persoane singure, ci la cei care-i inconjoara. Pentru ca “orice durere are zeci de spectre ce durere par sa fie. Caci privirea durerii prin prisma orbitoare a lacrimilor imparte un singur obiect in mai multe, asa cum cristalele cu fatete daca sunt privite din fata nu arata altceva decat confuzie, dar vazute oblic lasa sa se distinga o forma”(W. Shakespeare)

Iov este inconjurat de cei trei prieteni, slabanogul de necunoscuti… Iov este sfatuit continuu ce sa faca sa-i fie mai bine - dupa parerea prietenilor!?-, slabanogul nici macar un cuvant de intarire nu gaseste pe buzele altora. Poate o sa ma ma intrebati de unde sunt sigur ca acest slabanog este atat de singur?. "In acestea zacea multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei…" (vers. 3), oare avea cineva gandul si la acest bolnav, sau toti priveau cu nerabdare la ingerul Domnului si miscarea apei pentru a se vindeca?. sau mai concret: cati dintre noi stam la capataiul unui bolnav singuratic spre a-l ingrijii?

Of, iubitii mei… nu ura este opusul iubirii, ci nepasarea!!! Nu ura distruge, ci nepasarea ce ne caracterizeaza de multe ori. Ne-am obisnuit sa privim lucrurile si oamenii prin prisma interesului propriu, am facut un obicei in a cerne situatiile prin care trecem in functie de dorintele noastre, fara sa constientizam ca de fapt "Iubirea este principiul vietii! Si Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne releveaza iubirea si viata in iubire de la obarsia ei divina" dupa cum spunea Pr. Galeriu.

Chiar si in incercarea bolii patimile sufletului se dezlantuie (greu cuvantul, dar infricosator de adevarat!) cu o putere ce paralizeaza de cele mai multe ori posibilitatea de a vedea si suferinta celuilalt!. exact ca si ceilalti bolnavi ce asteptau vindecarea lor de la miscarea apei, tot asa si noi adesea ne rugam numai pentru sufletele noastre. Aici este uriasa diferenta intre om si Hristos!.

Traim cu impresia ca suntem prieteni celorlalti, celor alesi sa fie langa noi… suntem convinsi ca le vrem binele, dar exact ca si in cazul prietenilor lui Iov, cat de mantuitoare sunt sfaturile noastre?. adesea am gandit ca nu intotdeauna sfatul este cel mantuitor, ci ascultarea intotdeauna este mangaiere, sau cea mai potrivita terapie, ori cea mai simpla fapta omeneasca.

Daca vom invata sa ascultam, vom invata si sa ne rugam. Daca vom invata sa ne rugam, vom ajunge si sa co-(m)-patimim cu celalalt. Daca vom compatimi ascultand si rugandu-ne, atunci am implinit cuvantul Mantuitorului.

Hristos ne asculta, compatimeste cu fiecare din noi, se roaga neincetat asteptand… n-am vazut pe nimeni sa pretuiasca omul ca Hristos, n-am vazut pe nimeni sa se ingrijeasca de mantuirea lui ca Hristos! Dar am vazut ca omul alearga mai degarba dupa bogatie si putere, dupa placeri si bunastare. De aceea putini Ii urmeaza Lui, dar printre acesti putini pe care-i vedem noi, sunt multi ce se lupta cu ravna sa faca Voia Lui.

Oare ce era in sufletul acestui slabanog ce de 38 de ani astepta?. oare ce nadejde mai putea avea dupa ce vazuse “grija” celorlalti fata de el?. “Doamne, nu am om care sa ma arunce in scaldatoare…"! avea rabdare? Avea speranta? Avea credinta? Nu stiu… dar cred si marturisesc ca astepta minunea. L-a dezamagit Dumnezeu?. Nu! Caci iata minunea!.

Fericit cel ce asteapta minunea cu credinta, fericit cel ce nu-si pierde speranta, fericit cel ce are rabdare. Pentru ca iata, mantuire se va face si casei lui! Chiar si fara prieteni langa tine… prieten nu-ti este cel care intotdeauna te invata, ci cel care intotdeauna te asculta!

Iar noua TUTUROR, cel mai bun prieten este Hristos!. pentru ca "prieten este cel care atunci cand iti intinde mana, iti atinge inima!" (Gabriel Garcia Marqez). Si cui nu i-a atins inima Hristos?.

Arhim. Siluan Visan

 

 

.

• Duminica a IV-a dupa Pasti. Vindecarea paraliticului
  Publicat in : Duminica Slabanogului