Duminica Cananeencei

Duminica Cananeencei Mareste imaginea.

Evanghelia Duminicii a XVII-a dupa Rusalii (a Cananeencei). Matei 15, 21-28.

"In vremea aceea a venit Iisus in partile Tirului si ale Sidonului.

Si, iata, o femeie cananeeanca, din acele tinuturi, iesind, striga, zicand: Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rau chinuita de diavol. El insa nu i-a raspuns nici un cuvant; si apropiindu-se, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Da-i drumul, ca striga in urma noastra. Iar El, raspunzand, a zis: Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a inchinat Lui, zicand: Doamne, ajuta-ma! El insa, raspunzand, i-a zis: Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar si cainii mananca din faramiturile ce cad de la masa stapanilor lor. Atunci, raspunzand, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela."

Sfanta Evanghelie din Duminica a XVII-a dupa Rusalii, numita si Duminica femeii cananeence, ne invata multe adevaruri despre puterea credintei si despre lucrarea lui Dumnezeu in viata oamenilor.

Femeia cananeeanca era de alt neam si de alta credinta decat evreii. Tirul si Sidonul erau porturi situate pe tarmul de est al Marii Mediterane, facand parte din Fenicia, astazi, ele se afla pe teritoriul Libanului. Deci, aceste orase nu faceau parte din Palestina sau Tara Sfanta, iar faptul insusi ca Mantuitorul Iisus Hristos trece dincolo de granitele tarii Sale natale are o semnificatie deosebita. Desi spune "nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel" (Matei 15, 24), totusi, Iisus iese din teritoriul Tarii Sfinte si merge catre doua orase-state sau cetati locuite de pagani, care se inchinau nu adevaratului Dumnezeu marturisit de evrei, ci unor idoli, cei mai renumiti fiind Baal si Astarta. Iesirea Mantuitorului Iisus Hristos dincolo de pamantul lui Israel este deja o prefigurare a faptului ca Evanghelia Sa va fi propovaduita nu numai poporului evreu, ci si altor neamuri sau popoare. Prezenta lui Iisus in partile Tirului si ale Sidonului este, asadar, o anticipatie a predicarii Evangheliei Sale si printre pagani, deoarece Dumnezeu cheama toate popoarele la mantuire in Iisus Hristos.

Intrucat Mantuitorul Iisus Hristos a intalnit adesea ostilitatea unora dintre evrei si o lipsa de receptivitate a acestora fata de Evanghelia Sa, El vrea sa arate ucenicilor Sai ca poate descoperi credinta acolo unde evreii nu se asteapta.

Intelepciunea lui Iisus si atitudinea Sa misionara se arata in faptul ca, pe de o parte, El trece hotarele Palestinei si ajunge in patria femeii pagane, iar, pe de alta parte, refuza sa-i raspunda acesteia la prima cerere a ei de-a vindeca pe fiica sa bolnava, chinuita de diavol. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca atat tacerea Mantuitorului, cat si intarzierea Sa in a da un raspuns favorabil acestei femei de alt neam si de alta religie decat evreii ascund intentia Lui de a evidentia mai bine credinta mare pe care o avea ea. Daca El nu lasa femeia sa staruie indelung in rugaciunea ei, ucenicii Sai nu ar fi putut vedea atat de clar trei mari calitati sau virtuti ale acestei femei cananeence, si anume: credinta puternica, smerenia adanca si rugaciunea staruitoare.

Dupa felul cum Il roaga pe Iisus, zicand: "Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David!" (Matei 15, 22), aceasta femeie marturisea credinta ei ca in Iisus din neamul lui David lucreaza puterea lui Dumnezeu, ca in El se savarseste lucrarea vindecarii sau eliberarii oamenilor de pacate, de boli si de diavoli. Intrucat auzise ca Iisus din Nazaret este prooroc, ca si David, si mai ales ca este un mare doctor vindecator de suflete si de trupuri, femeia cananeeanca marturisea credinta ei vie ca numai Iisus poate vindeca pe fiica ei bolnava si, ca atare, Il ruga, zicand: "Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David!"

Dupa ce Iisus vede ca femeia cananeeanca se inchina Lui si-L roaga, zicand: "Doamne, ajuta-ma!", El doreste sa arate celor din jur si smerenia ei, zicand catre femeie: "Nu este bine sa iei painea copiilor si sa o arunci cainilor!" (Matei 15, 26). Prin aceasta Iisus exprima, de fapt, mentalitatea oricarui evreu din timpul Sau, adica pretentia evreilor de-a fi superiori tuturor celorlalte popoare. In acest sens, se pare ca multi dintre evreii din timpul Mantuitorului considerau popoarele pagane din jur ca fiind un fel de "caini", adica mai mult animale domestice decat fiinte umane. La prima vedere, Mantuitorul da impresia ca intra in logica evreilor sau a conationalilor Sai, nu insa pentru a dispretui pe femeia cananeeanca, ci pentru ca toti sa poata vedea smerenia si rabdarea ei. De fapt, Mantuitorul Iisus Hristos vrea sa puna in contrast orgoliul si pretentia de superioritate a evreilor cu taria credintei si multa smerenie pe care le are o femeie de neam pagan. Din smerenie, femeia cananeeanca a indurat pretentia de superioritate a evreilor, si anume ca ei sunt fii ai casei lui Dumnezeu, iar popoarele pagane sunt "caini". Auzind aceste cuvinte aspre, femeia nu se tulbura si nici nu Il contrazice pe Mantuitorul Iisus Hristos, ci, avand o smerenie uimitor de profunda, Ii raspunde, zicand: "Asa este, Doamne!" (Matei 15, 27). Totusi, vedem ca in marea si adanca smerenie a femeii acesteia nu se afla nici un semn de descurajare, ci foarte multa intelepciune. Intrucat era o femeie smerita si mult rabdatoare, ea a gasit un raspuns intelept pentru a dobandi, totusi, vindecarea fiicei sale. De aceea a zis: "Asa este, Doamne!", si indata a mai adaugat: "dar si cainii se satura din faramiturile care cad de la masa stapanilor lor" (Matei 15, 27). Vazand credinta ei vie, staruinta ei in rugaciune, multa ei smerenie si primind un raspuns neasteptat de intelept din partea acestei femei de alt neam si de alta religie decat evreii, Hristos Domnul a exclamat, in semn de pretuire, zicand: "O, femeie, mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti! Iar Evanghelia precizeaza: Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela" (Matei 15, 28). Astfel facand, Iisus a ajuns la scopul urmarit de El, si anume a aratat ucenicilor Sai ca paganii vor crede in numele Lui mai usor decat multi dintre evrei.

Descoperind ucenicilor Sai marea credinta a femeii cananeence, Mantuitorul si Invatatorul Iisus Hristos o prezinta pe aceasta ca fiind un dascal pilduitor pentru toti oamenii. Ce a invatat Biserica de la aceasta femeie cananeeanca? Mai intai, iubirea milostiva fata de oamenii care sufera. Ea se ruga, zicand: "Miluieste-ma, Doamne., fiica mea este rau chinuita de diavol" (Matei 15, 22). Deci, femeia nu zicea: "Doamne, miluieste pe fiica mea!", ci "Miluieste-ma!", adica "Ai mila de mine!". De ce? Pentru ca ea s-a identificat pe deplin cu suferinta fiicei sale si devenise glasul fiicei sale care nu se mai putea ruga, intrucat era posedata de un demon.

Iata de ce rugaciunea ei, "Miluieste-ma, Doamne" sau "Doamne, miluieste-ma!", a devenit rugaciunea cea mai scurta si cea mai frecventa a Bisericii, adica rugaciunea ritmica a Bisericii sau respiratia spirituala a ei ca Trup tainic al lui Hristos Cel Inviat, plin de Duh Sfant. De fapt, aceasta rugaciune este, in acelasi timp, cea mai concentrata si cea mai cuprinzatoare rugaciune a Bisericii, deoarece mila lui Dumnezeu inseamna iubirea Lui smerita, multmilostiva si atotbuna, vindecatoare si mantuitoare pentru toti oamenii.

De la aceasta femeie cananeeanca mai invatam si o alta rugaciune, si anume rugaciunea: "Doamne, ajuta-ma!". Aceasta este rugaciunea izvorata din adancul inimii, mai ales cand omul simte ca nici unul dintre oameni nu-l mai poate ajuta, ci numai Preamilostivul Dumnezeu Cel atotputernic. Prin aceasta rugaciune, omul exprima, in acelasi timp, limita puterilor sale omenesti si speranta izvorata din credinta ca numai Dumnezeu il mai poate salva dintr-o situatie grava, de limita intre viata si moarte.

"Ajutorul meu (este) de la Domnul, Cel ce a facut cerul si pamantul" - spune psalmistul (Psalmul 120, 2). Desi nu se ruga folosind cuvinte din psalmii lui David, femeia cananeeanca a cunoscut, totusi, lumina psalmilor, intrucat ea cerea ajutor de la Iisus, numindu-L Fiul lui David, in Care era prezent si lucrator Dumnezeu si putea sa vindece pe fiica ei. Din credinta vie, smerenia adanca si rugaciunea staruitoare ale femeii cananeence invatam si noi cat de mare este nevoia de a ne ruga pentru altii. Ca mama indurerata, ea se ruga, zicand: "Doamne, miluieste-ma!" si "Doamne, ajuta-ma!". Nu cerea nimic pentru ea insasi, ci totul pentru fiica ei rau chinuita de diavol. Atat de mult se identifica mama indurerata cu suferinta fiicei sale bolnave, incat suferinta fiicei sale a devenit suferinta sa proprie. Aici vedem cum se manifesta iubirea milostiva, compatimirea sau impreuna-patimirea cu omul suferind. Acestei iubiri milostive si smerite a mamei indurerate a raspuns iubirea milostiva, smerita si vindecatoare a lui Iisus Hristos, Mantuitorul lumii.

Evanghelia ne invata ca exista situatii in viata omului cand el nu se mai poate ruga pentru sine insusi: fie ca nu mai are luciditatea mintii pentru a formula o rugaciune, fie ca e coplesit de prea multa suferinta. In astfel de situatii, este o mare binecuvantare sa ai mama credincioasa sau tata credincios, sotie credincioasa sau sot credincios, copii credinciosi sau prieteni credinciosi, care se roaga staruitor pentru tine.

In femeia cananeeanca din Evanghelia de astazi vedem o prefigurare a Bisericii lui Hristos, care se roaga pentru toti oamenii aflati in boala si in nevoi. Niciodata Biserica nu se roaga doar pentru sine, ci si "pentru pacea a toata lumea", "pentru imbelsugarea roadelor pamantului", "pentru vremuri cu pace", pentru cei bolnavi, pentru cei robiti, pentru cei in necazuri si in nevoi. Biserica invoca harul sau ajutorul lui Dumnezeu pentru intreaga lume, deoarece lumea intreaga a fost creata si exista prin mila sau iubirea milostiva a lui Dumnezeu. Din rugaciunea femeii cananeence pentru fiica ei intelegem cat de mare este puterea rugaciunii fiecarui credincios pentru cei care se afla in suferinta, "pentru cei care nu stiu, nu vor sau nu mai pot sa se roage pentru ei insisi", dupa cum spunea vrednicul de pomenire Justinian, Patriarhul Romaniei, in timpul regimului comunist.

Si astazi este mare nevoie de rugaciune pentru altii, nu numai pentru noi insine; mai ales rugaciune pentru oamenii care se afla in suferinta, "pentru tot sufletul necajit si intristat", cum se spune in rugaciunile noastre bisericesti. Maica Domnului Rugatoarea (Oranta) este icoana Bisericii in stare de rugaciune, pentru ca ea este "iubire cu smerenie pentru cei pe care nu ii mai iubeste nimeni", cum se spune in rugaciunea finala din Acatistul Bunei-Vestiri. Ca atare, Biserica in totalitatea ei trebuie sa fie iubire cu smerenie sau iubire smerita si milostiva, mai ales pentru cei pe care nu ii mai iubeste nimeni sau nu mai au pe nimeni care sa-i ajute.

Asadar, din Evanghelia de astazi invatam ca fiecare om care se apropie de Iisus Hristos, in stare de credinta, smerenie si rugaciune, va fi ascultat de El, mai ales cand acesta se roaga pentru cei care nu se mai pot ruga pentru ei insisi. Un astfel de om milostiv si rugator va simti bucuria pe care a primit-o in suflet femeia cananeeanca atunci cand Mantuitorul Iisus Hristos i-a zis: "mare este credinta ta; fie tie dupa cum voiesti!" (Matei 15, 28). La iubirea smerita si milostiva a celui ce se roaga pentru cei care sufera raspunde Hristos-Domnul prin iubirea Sa smerita si milostiva, vindecatoare si datatoare de bucurie, spre slava lui Dumnezeu si mantuirea oamenilor. Amin.

† DANIEL Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
Sursa:ziarullumina.ro
 

.

30 Ianuarie 2014

Vizualizari: 937

Voteaza:

Duminica Cananeencei 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE