Credinta femeii cananeence

Credinta femeii cananeence Mareste imaginea.

Si iesind Iisus de acolo, S-a dus in partile Tirului si ale Sidonului. Si iata o femeie cananeanca, iesind din hotarele acelea, a strigat catre El, zicand: "Miluieste-ma, Doamne, Fiul lui David, fiica mea rau se indraceste". Evanghelistul Marcu spune ca Iisus a intrat intr-o casa, dar n-a putut sa ramana tainuit.

- Dar pentru ce S-a dus Iisus in partile acelea?

- Dupa ce Hristos a desfiintat porunca Vechiului Testament cu privire la mancaruri, mergand pe aceeasi cale, a deschis si neamurilor usa. Asa si Petru a fost trimis la Corneliu sutasul, dupa ce mai intai primise porunca de a desfiinta legea cu privire la mancaruri.



Dar poate ca cineva m-ar intreba:

- Pentru ce Hristos S-a dus la pagani, cand El a spus ucenicilor Sai: „in calea paganilor sa nu mergeti”?

- Mai intai, aceasta iti raspund, ca Hristos nu era obligat sa indeplineasca ceea ce poruncise ucenicilor Sai; in al doilea rand, ca nu S-a dus in partile acelea ca sa predice, lucru pe care si Marcu il lasa sa se inteleaga, cand spune ca S-a ascuns, dar nu S-a putut tainui. Dupa cum nu era in ordinea fireasca a lucrurilor ca Domnul sa nu Se duca sa propovaduiasca mai intai paganilor, tot asa nu era vrednic de iubirea Sa de oameni, ca sa alunge pe cei care se apropiau de El. Daca trebuia sa Se duca dupa cei care fugeau de El, cu atat mai mult nu trebuia sa fuga de cei care se tineau dupa El.

Uita-te cat de mult merita aceasta femeie cananeanca sa i se faca bine! N-a indraznit sa se duca la Ierusalim, ca se temea si se socotea nevrednica. Daca n-ar fi fost aceasta socotinta, s-ar fi dus si la Ierusalim; aceasta se vede si din taria rugamintii ei si din aceea ca a iesit din hotarele ei.

Unii interpreteaza alegoric acest text si spun: Cand a iesit Hristos din Iudeea, atunci a indraznit si Biserica – simbolizata prin aceasta femeie - sa se apropie de Hristos, iesind din hotarele ei. „Uita, spune profetul, poporul tau si casa parintelui tau”.

Hristos a iesit din hotarele Lui, iar femeia din hotarele ei; si asa au putut sa se intalneasca. Ca spune evanghelistul; „Iata, o femeie cananeanca, iesind din hotarele ei”.
Evanghelistul o invinuieste pe femeie, ca sa puna in lumina minunea si ca sa o laude mai mult.

Cand auzi de cananeanca, gandeste-te la popoarele acelea pline de faradelegi, care au rasturnat din temelii legile firii. Aducandu-ti aminte de ele, gandeste-te si la puterea venirii lui Hristos.

Cananeenii au fost scosi din mijlocul iudeilor ca sa nu strice pe iudei; dar ei s-au aratat mai intelepti decat iudeii, ca au iesit din hotarele lor si s-au apropiat de Hristos, pe cand iudeii L-au alungat, desi venise la ei.

Apropiindu-se, dar, femeia de Hristos n-a rostit alte cuvinte decat: „Miluieste-ma!”; si la strigatul ei s-a strans in jur o multime de lume. Si era o priveliste de-ti storcea lacrimi: sa vezi o femeie strigand cu atata sfasiere de inima, sa vezi o mama rugandu-se pentru fiica ei, si fiica ei atat de greu bolnava! Mama nici n-a indraznit sa aduca pe indracita inaintea Invatatorului, ci a lasat-o acasa zacand, si ea insasi a venit sa se roage, ii spune numai boala, fara sa mai adauge ceva!

Nu-L trage pe doctor la casa ei, ca omul acela imparatesc, care-I spusese: „Vino si pune mana Ta!”; si: „Coboara inainte de a muri copilul meu!”

Nu, ci povestindu-i nenorocirea sa si grozavia bolii, cere mila Stapanului dand drumul la mari strigate. Nu spune: „Miluieste pe fiica mea!”, ci: „Miluieste-ma! Ai mila, Doamne, de mine! Fata mea nu-si da seama de grozavia bolii! Eu sunt cea care sufar mii si mii de dureri, ca imi dau seama de grozavia bolii; si stiind-o ma cuprind nebuniile!”

„Iar El nu i-a raspuns nici un cuvant”

Cat de neobisnuita si de ciudata e purtarea Domnului! Pe iudeii cei nerecunoscatori ii miluieste necontenit, pe cei care-L hulesc ii roaga, pe cei care-L ispitesc nu-i paraseste, iar pe aceasta femeie, care alearga la El, care se roaga de El, care I se inchina, care arata atata credinta, desi nu fusese crescuta nici in lege, nici in profeti, pe aceasta n-o invredniceste nici cu un raspuns! Pe care om nu l-ar fi scandalizat cand ar fi vazut ca Hristos Se poarta cu o femeie cu totul altfel decat I se dusese vestea? Se zvonise, doar, ca strabatea satele si vindeca pe bolnavi!

Pe cananeanca insa o respinge, desi ea venise la Dansul! Pe care om nu l-ar fi induiosat boala fetei, rugamintea mamei facuta pentru fiica ei atat de greu bolnava? Nu s-a apropiat de Domnul ca una ce era vrednica sau ca una care cerea ce i se cuvenea, ci se ruga sa fie miluita, isi istorisea numai nenorocirea ei; si nici asa Hristos n-a invrednicit-o cu un raspuns!

Poate ca multi din cei ce au auzit-o s-au scandalizat! Cananeanca nu s-a scandalizat. Dar pentru ce vorbesc de cei care au auzit-o? Cred ca chiar ucenicii au suferit pentru nenorocirea femeii, ca s-au intristat. Dar cu toate ca s au tulburat , totusi n-au indraznit sa-I spuna: "Miluieste-o", ci "Apropiindu-se ucenicii Lui il rugau, zicand: Slobozeste-o ca striga in urma noastra".

De multe ori si noi spunem contrariul ca sa convingem pe cineva. Hristos insa le-a raspuns: „Nu sunt trimis decat catre oile cele pierdute ale casei lui Israel”.

Ce-a facut femeia cand a auzit aceste cuvinte? A tacut si a plecat? A renuntat de a mai starui cu atata ravna? Deloc! Ci a staruit mai mult! Noi nu facem asa, ci, cand nu dobandim ce cerem, incetam de a ne ruga, cand ar trebui tocmai pentru aceasta sa staruim mai mult! Si totusi pe care om nu l-ar fi descurajat cuvintele rostite atunci de Hristos? Ar fi fost de ajuns sa duca la deznadejde pe cananeanca numai tacerea Domnului, cu atat mai mult un astfel de raspuns!

A dus-o la o deznadejde nespus de mare si faptul ca a vazut ca o data cu ea sunt refuzati si mijlocitorii ei, dar si aceea ca a auzit ca nu i se poate implini cererea. Totusi femeia n-a deznadajduit; si cand a vazut ca mijlocitorii ei n-au nici o putere, s-a folosit de o nerusinare vrednica de lauda.

Mai inainte nici nu indraznea sa vina in fata lui Iisus, ca ucenicii spusesera despre ea: „Striga in urma noastra!”. Si tocmai cand ar fi trebuit sa plece, deznadajduita, tocmai atunci femeia vine mai aproape si I se inchina zicand:

„Doamne, ajuta-mi!”

- Ce inseamna asta, femeie? Ai mai multa indraznire decat apostolii? Ai, oare, mai multa putere?

- N-am deloc nici indraznire, nici putere, ci chiar sunt plina de rusine! Dar indraznirea aceasta nerusinata I-o pun in fata in loc de rugaciune. Poate va avea mila de indraznirea mea!

- Pentru ce faci asta? N-ai auzit ca a spus: „Nu sunt trimis decat pentru oile cele pierdute ale casei lui Israel?”

- Am auzit, raspunde femeia. Dar El este Domn. De aceea nu i-am spus: „Roaga-Te pentru mine! Cere pentru mine ajutor de la Dumnzeu!, ci: „Ajuta-ma!”

- Ce-a facut Hristos?

- Nu S-a multumit cu ce a spus, ci isi prelungeste mai departe refuzul, spunand:

„Nu este bine sa iei plinea copiilor si sa o dai cateilor!”

Cand a invrednicit-o cu un raspuns, atunci a ranit-o mai mult decat cu tacerea. Acum Domnul nu mai arunca vina pe altcineva, nici nu mai spune: „Nu sunt trimis”, ci cu cat femeia isi intarea rugaciunea, cu atat si Hristos isi intareste refuzul. Pe iudei nu-i mai numeste oi, ci copii, iar pe ea catelus.

- Ce face femeia?

- Isi tocmeste apararea, slujindu-se tocmai de cuvintele Domnului. „Chiar daca sunt un catelus, spune cananeanca, nu sunt o straina!”

Pe buna dreptate spunea Hristos: „Spre judecata am venit!” Cananeanca filozofeaza; rabda si crede, desi e ocarata; iudeii, desi sunt tamaduiti si cinstiti, Il rasplatesc cu cele potrivnice.

„Stiu si eu, Doamne, spune femeia, stiu ca hrana este trebuincioasa copiilor; dar nici eu nu sunt oprita, desi sunt un catelus. Daca nu mi-i ingaduit sa mananc, atunci nu mi-i ingaduit sa mananc nici firimiturile. Dar daca trebuie sa mananc si eu cat de putin, atunci nici nu pot fi oprita chiar daca sunt un catelus. Da, sunt un catelus! Dar tocmai aceasta ma face sa am parte si eu de mancare!”.

Pentru aceasta o tot amana Hristos! Stia ca are sa graiasca asa! Pentru aceasta i-a refuzat darul, ca sa-si arate filozofia ei.Daca n-ar fi voit s-o ajute, n-ar fi ajutat-o nici mai tarziu si nici n-ar fi refuzat-o iarasi.

Hristos a facut acum ceea ce facuse mai inainte cu sutasul cand i-a spus: „Venind il voi vindeca”, ca sa aflam credinta sutasului si sa-l auzim spunand: „Nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu”; ceea ce facuse cu femeia cu scurgere de sange cand i-a spus: „Am simtit puterea ce a iesit din Mine”, ca sa-i faca cunoscuta credinta ei; ceea ce facuse cu samarineanca, pentru a arata ca nu se departeaza de El, desi o mustra.

Tot asa si acum. Hristos nu voia sa ramana ascunsa virtutea femeii. Deci n-a spus cuvintele acelea ca s-o ocarasca, ci ca s-o atraga si sa descopere comoara ascunsa in ea.

Tu vezi-mi si smerenia cananeencii, pe langa credinta ei! Hristos i-a numit pe iudei „copii”; cananeanca nu s-a multumit cu atata, ci i-a numit „domni”.

Atat de putin s-a suparat de laudele aduse altora, ca a spus: „ca si cateii mananca din firimiturile ce cad de la masa domnilor lor”.

Ai vazut intelepciunea femeii, ca nici n-a indraznit sa-L contrazica, nici n-au durut-o laudele aduse altora si nici n-a revoltat-o ocara? Ai vazut ce suflet tare? Hristos ii spune:
„Nu este bine”, iar ea raspunde: „Da, Doamne!”

Hristos ii numeste pe iudei „copii”, iar ea „domni”; Hristos a numit-o catelus, iar ea si-a adaugat si ce fac catelusii. Ai vazut smerenia ei?

Asculta acum si laudarosenia iudeilor! „Suntem samanta lui Avraam si n-am fost robi nimanui niciodata”; si: „Din Dumnezeu suntem nascuti”. Cananeanca nu graieste asa, ci se numeste pe ea insasi catelus, iar pe aceia domni. De aceea a si ajuns printre fii.

- Ce face Hristos?

- Ii raspunde: „O, femeie, mare este credinta ta!”

Aceasta a fost pricina ca Hristos a tot amanat-o, ca sa-i dea prilejul sa rosteasca aceste cuvinte, ca sa incununeze pe femeie.

„Fie tie precum voiesti!”

Cu alte cuvinte Hristos ii spune asa:„Credinta ta, femeie, poate savarsi lucruri mai mari decat acestea! Dar fie tie precum voiesti!”. Cuvintele acestea ale lui Hristos sunt inrudite cu cuvintele acelea prin care a spus: „Sa se faca cerul si s-a facut”.

„Si s-a tamaduit fiica ei din ceasul acela”.

Ai vazut ca si cananeanca a contribuit nu putin la vindecarea fiicei sale? De aceea nici Hristos n-a spus: „Sa se vindece fiica ta”! ci: „Mare este credinta ta! Fie tie precum voiesti!”, ca sa afli ca aceste cuvinte nu s-au spus la intamplare, nici nu sunt o linguseala, ci ca mare era puterea credintei ei. Hristos i-a dat incredintarea si proba invederata a spuselor Lui prin desfasurarea lucrurilor; ca fiica ei s-a tamaduit indata.

Uita-mi-te insa ca apostolii au fost biruiti, n-au reusit nimic, iar femeia a reusit! Atat de puternica este rugaciunea staruitoarei!

Hristos vrea ca pentru nevoile noastre sa ne rugam mai degraba noi insine decat altii pentru noi.

Da, apostolii aveau mare indraznire, dar cananeanca a aratat mare staruinta. Prin cele facute, Hristos a justificat fata de ucenicii Sai pricina amanarii si a aratat ca pe buna dreptate n-a indeplinit rugamintea lor.

„Si plecand Iisus de acolo, a venit langa Marea Galileii; si suindu-Se in munte a sezut acolo. Si au venit la El multimi multe,, avand cu ei schiopi, orbi, ciungi, muti. Si i-au aruncat pe ei la picioarele Lui; si i-a vindecat pe ei, incat multimile se mirau vazand pe muti graind, pe ciungi sanatosi, pe schiopi umbland si pe orbi vazand si slaveau pe Dumnezeul lui Israel”.

Uneori Hristos merge El la bolnavi; alteori sta si asteapta pe bolnavi si lasa ca schiopii sa se urce pe munte. Acum bolnavii nu se mai ating de hainele Lui; isi facusera o idee mai mare despre El si de aceea se aruncau la picioarele Lui. Bolnavii isi arata in doua chipuri credinta: si prin aceea ca se urca in munte, cu toate ca sunt schiopi, si prin aceea ca nu mai au nevoie de altceva decat numai sa se arunce la picioarele Lui. Si era minune mare si nemaiintalnita sa vezi pe cei purtati pe targi umbland pe picioarele lor si pe cei orbi ca nu mai au nevoie de calauze! Pe toti i-a uimit si multimea celor vindecati si usurinta vindecarii.

Ai vazut ca pe fiica cananeencii a vindecat-o cu atata zabava, pe cand pe acestia indata? Nu pentru ca acestia erau mai buni decat cananeanca, ci pentru ca femeia aceea era mai credincioasa decat acestia. Pe femeie o amana, zaboveste, ca sa scoata la lumina taria credintei ei; pe acestia insa ii vindeca indata, ca sa inchida gura necredinciosilor iudei si ca sa le curme orice cuvant de aparare.

Cu cat cineva primeste mai multe binefaceri, cu atat merita mai mult pedepsit daca se poarta cu nerecunostinta, ca nu s-a facut mai bun, desi a fost cinstit .

De aceea si bogatii, pentru ca sunt rai sunt pedepsiti mai mult decat cei saraci, pentru ca sunt mai rai, ca n-au ajuns blanzi si milosi, desi au avut totul din belsug. Sa nu-mi spui ca bogatii au facut milostenie! Nu vor scapa de pedeapsa daca nu vor face milostenie pe masura avutiei lor.

Sfantul Ioan Gura de Aur


Omilii la Matei ale Sfantul Ioan Gura de Aur, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti

.

30 Ianuarie 2014

Vizualizari: 612

Voteaza:

Credinta femeii cananeence 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE