Dialoguri cu Parintele Arsenie Papacioc - Ortodoxie si secte

Dialoguri cu Parintele Arsenie Papacioc - Ortodoxie si secte Mareste imaginea.

Ortodoxie si secte

 

- Ce sansa dati ecumenismului?
- E ideea cuiva, dar ce, crezi ca se discuta mare lucru!
Sa stiti ca sunt discutii istorice. Nu cred, sunt discutii gratuite. De complezenta este bine sa se discute, ca sa te lasi prostit, sa creada ca el va birui. Dar este o mare greseala! Nu se face nimic! Pentru ca de la Dumnezeu va veni si caderea catolicismului! Practic, eu nici nu mai zic ca-i o biserica. E un guvern cu nume clericalist.



- Ce implicatii asupra vietii crestinului are blestemul arhieresc?
- Este foarte grav! Dar, depinde cine a blestemat, de ce a blestemat. Apoi, trebuie sa dea socoteala Sinodului de ce a blestemat, respectiv recursului facut de cel blestemat; blestematul are voie sa se apere.

- Parintele Cleopa spune ca orice amaraciune pe care o provoci arhiereului este ca un blestem.
- Nu este ca un blestem. Este, sa zic, putin grabit spus. Blestemul este blestem, esti blestemat. Dar, daca este amarat respectivul cleric, atunci se incadreaza in alt loc de pravila: subinsemnari canonice. Daca acela a amarat pe un preot, sau daca a amarat pe arhiereu, sigur, el este neiertat daca nu-l iarta respectivul, daca nu se smereste sa-si ceara iertare.
Iar in legatura cu blestemul, la Pravila se spune ca Dumnezeu nu asculta cuvintele dobitocesti, nici ale preotilor. Pentru ca s-ar putea sa blesteme in graba, fara vreo acoperire duhovniceasca. Dar, chiar in aceste conditii, blestemul poate sa fie eficace, pentru ca tinem cont de disciplina si de ordinea lucrurilor. Insa omul se poate apara, si la Dumnezeu poate ca nu are efect de om blestemat.

- Blestemul este o solutie pentru a-i face pe oameni mai ascultatori?
- Nu este calea cea mai buna de indreptare. Nu trebuie sa faca lucrul acesta, produce mai multa dezordine. Un om, ca sa fie blestemat, trebuie sa fie foarte vinovat. Insa, educatia trebuie sa si-o faca fiecare cleric in parte. Noi nu am primit preotia ca sa blestemam. Daca se poate, sa facem orice efort ca sa nu ajungem la blestem!
Fereasca Dumnezeu, eu nu am blestemat!

- Care este deosebirea intre blestem si anatema?
- In anatema se cade de la sine; daca ai intrat in erezii nu trebuie sa te mai blesteme cineva.
Insa tin sa sesizez ca facem prea multa discutie pe tema blestemului, pentru ca asta priveste Sinodul, noi neavand puterea sa ridicam pedeapsa data de un arhiereu altcuiva; doar Sinodul la sesizarea celui in cauza.
Insa, blestemul nu are nici o valoare, daca nu este o motivare suta la suta.

- Practica yoga este acceptata de Biserica?
- Nu va mai inselati si cu yoga, dragii mei, Biserica o considera erezie.
A venit cineva la mine si a inceput sa vorbeasca despre yoga si i-am spus: "Dar cine va opreste sa faceti metanii, care este o miscare completa a organismului. S-au vazut crestini deasupra pamantului ridicati, cu o forta impotriva gravitatiei de-ti sta mintea in loc. Iti ajuta harul lui

Dumnezeu, pe care ei nu conteaza. Ei isi dezvolta muschii. si in numele carei religii fac ei acestea? Unde vrei sa ajungi cu trezirea tuturor fibrelor trupului?
Eu, daca fac metanii, fac in numele unei religii, vreau sa ajung la mantuire. Pentru asta ma prosternez: "Doamne, iarta-ma!"

Si, intre timp, el a inceput sa vorbeasca si despre Buda, la care eu i-am raspuns ca "Budismul este o religie morala, dar nu mantuitoare!" Eu i-am spus limpede cuvintele Mantuitorului: Cine nu aduna cu Mine, risipeste! Cine nu se va boteza in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, nu se va mantui! Hristos a spus "Eu sunt Cel ce sunt".

M-a intrebat o alta "doamna", o profesoara - imi venea sa-i dau si cateva palme, atat de mult m-a suparat! "Numai doua vorbe, numai doua vorbe!" - sa-mi spuna. Si zice: "Mantuitorul n-a aparut de la varsta copilariei pana la propovaduire, a fost in India". "Cum sa se duca in India, doamna, ca era Dumnezeu! Trebuia sa invete de la indieni, El, Care a creat pe indieni? Era Dumnezeu, doamna, ce tot mai intrebi?" Ce sa mai inveti de la budisti, cand Dumnezeu a zis Eu sunt Cel ce sunt?

- Hipnoza are implicatii duhovnicesti, atat celui caruia i se face, cat si asupra celui care o practica?
- Este o lucrare draceasca, nu este o lucrare binecuvantata de Biserica! Sunt suflete slabe care cad. Cand eram mic eram la internat - eram foarte mic - si venise un hipnotizator acolo. Noi, copii, cand vedeam, eram curiosi. Si ne-a chemat pe mai multi insi; m-a chemat si pe mine acolo, la catedra; era o catedra mare intr-o sala de desen. Si facea cu noi gesturile acelea, de a ne acapara sufleteste. Si eu am fost sincer, si m-am dus mai mult asa, in gluma, nu doream sa fiu persoana la care sa priveasca colegii; erau profesori acolo, sute de elevi, poate o mie de elevi. Si nu a putut, nu a putut deloc sa ma hipnotizeze. M-a gonit de acolo: "Pleaca de aici!" Eu nu stiam de ce nu a putut sa ma hipnotizeze si nu stiam nici de ce poate la aia. Mai tarziu, mi-am dat seama ca eu aveam o prezenta, se vede, interioara, o prezenta de la Dumnezeu data, cum avem toti, si sunt suflete care nu cedeaza acestor miscari de duh dracesc.

- Sunt foarte multe boli psihice printre studentii la stiintele socio-umane. Cum se explica acest lucru, ei avand un ideal de bine social?
- Poate sa aiba un ideal, dar ei, pe dedesubt, cedeaza si nu i se stie nimanui gradul de avans duhovnicesc. Poate sa fie absenti sufleteste pe dedesubt. Ca duhurile rele nu se tem chiar de toti; ele exista, dar nu se tem chiar de toti. Sunt oameni care au o tarie interioara; la acestia sunt arsi dracii de prezenta lor.

Sunt, pe undeva, impatimiti si ascunsi, nu sunt pe pozitia duhovniceasca. Pentru ca nu patima in sine este primejdia cea mai mare, ci faptul ca tu esti inconstient, ca tu vrei mai departe sa te indulcesti de ea, nu lupti ca sa o dobori, ca sa te asezi pe pozitie. Atunci te ajuta harul, cand te asezi pe pozitie. Cand nu lupti, si te complaci in patima aceea, atunci te faci casa de draci, si vin fel de fel de duhuri si de farmece.

Dar, daca esti foarte stapanit de un pacat si iti pare rau si te asezi pe pozitia buna impotriva pacatului, atunci iti ajuta harul. Daca nu te asezi pe pozitia de lupta, si te simti bine in cloaca aceea, atunci harul nu te ajuta. Si farmecele se prind la anumite persoane, se constata. Uite, eu sunt de 50 de ani in manastire si n-am vazut, n-am prea vazut in manastire farmece reusite. Dar, in schimb, vine lumea fermecata! Sunt aici, in Dobrogea, de 20 de ani, si, spuneam si altora, n-am vazut ca aici atata lucrare de duhuri rele, de farmece. Stapaniti de farmece, ii leaga ca sa nu se insoare, sau ca sa nu mai fie buni ca potenta barbateasca. Insa, se si vindeca pe rupte - datorita rugaciunilor - casatoriile care sunt lovite de aceste duhuri. Vin si se plang: "Doamne, iarta-ma! Scapa-ma!" Scapa pe o bucata de vreme. Dar, daca nu se astampara. Ca a spus Mantuitorul in Evanghelie: Iesi din el si sa nu mai intri! Sa nu mai intri in el. Pentru ca duhurile rele se tanguiesc si unde se duc sunt intristate si se gandesc ca "Ce bine era". Daca gaseste casa maturata cum zice Mantuitorul, adica, daca i-a scos pe astia de acolo este limpezit, si atunci intra, si va fi caderea cea de pe urma mai mare ca cea dintai. Pentru ca iar incepi sa cedezi, nu te-ai complacut pe pozitie de dezinfectare cu ingerii lui Dumnezeu, ca te-ai lasat iarasi la voia intamplarii.

Trebuie sa fim cu sufletul treaz, adica activ, cu prestanta, cu prezenta duhovniceasca continua la masura la care o ai. Dar, nu este permis sa iei mancarea cu lingura si sa-ti duca altul lingura la gura. Ai atatea posibilitati: inger pazitor, daruri de la Botez darurile Duhului Sfant, si atunci nu este nici o justificare. De aceea iadul este fara sfarsit, pentru ca a facut eforturi mari Dumnezeu ca sa ne trezeasca, sa nu ne duca acolo: "Cate nu am facut Eu ca sa nu ajungeti voi in iad!" Pentru ca iadul, asa cum spun marii traitori, este marea durere a lui Dumnezeu, dar el exista, cu toata durerea divina, pentru ca El este si drept. Nu te-a gasit pe pozitie, nu ai vrut deloc, ai respins tot ce ti-a dat.

- Dumnezeu ii iubeste pe cei din iad?
- Ii iubim si noi, si noua ne pare rau, dar sunt acolo dupa faptele lor, dupa faptele lor cele mai grozave. Sunt pentru ca au ignorat invatatura crestina. Si tot ce facea Dumnezeu pentru ei, ei ignorau. De aceea este grav. Nu pentru faptul ca a facut cutare, dupa culoarea care a avut-o, ci pentru faptul ca ei nu se pocaiau. Starea aceasta, de ne-pocainta, este castigul cel mai mare al diavolului, adica deznadejdea.

- Am citit ca isteria este consecinta unei copilarii traite in tirania cuiva. Este adevarat?
- Asta, n-as putea sa generalizez. Insa, s-ar putea sa fie posibil in cazuri mai izolate. Bunaoara, s-a constatat la un baiat care a fost gasit in padure, care traia cu fiarele, niste maimute, ca mergea si el tot in patru picioare. Si el nu facea altceva, decat ca avea miscarile maimutelor: felul cum manca, cum ducea la gura. De unde se vede ca mediul a avut o mare influenta. Deci, daca a trait intr-o tiranie foarte mare, l-a zdruncinat puternic sufleteste si el nu mai putea sa creada ca exista si altceva, si atunci s-a format stramb, si-a creat un anume fel de a fi, o anumita fire, datorita educatiei acesteia nefaste. Dar nu putem generaliza ca are o putere mare la toata lumea.

- Credeti ca in ultimii ani s-a revigorat isihasmul?
- Draga, nu vorbim de isihasm in societate, unde ne stau cozonacii pe masa. Isihasmul este o viata deosebit de inalta, care se traieste intr-o retragere totala, unde poti sa duci o viata de postire si de neamestec cu framantarile acestea omenesti; sa te controlezi pe tine pana la sange si pana in maduva oaselor; sa fii un paratrasnet pentru toti dracii care incearca sa te abata de la rugaciune.

- Despre Sfantul Simeon Noul Teolog se spune ca nu a fost inteles la vremea lui.
- N-a fost inteles, si de catolici nici acum nu este inteles.
Noi nu am avut decat doi teologi: Sfantul Ioan Evanghelistul si Sfantul Grigorie de Nazianz - teologi - si Sfantul Simeon Noul Teolog, care apare in secolul X, a prezentat printr-o simtire pe Dumnezeu, printr-o traire a inimii, asa de bogata este sfatuirea lui incat Biserica l-a numit Noul Teolog.

- Deci nu a fost inteles!
- La vremea Lui, nu a fost inteles nici Hristos!

- Se spune ca lucrarea aceasta, cu painea harica, nu este inteleasa.
- Lasa, draga, n-am nevoie de paine harica! Painea Harica este Sfanta Impartasanie!
Deocamdata am la cine sa ma inchin, n-am nevoie de alta paine. Este un moment de ispitire, care nici macar nu este dibaci. Nu merita sa discutam.

Lupta noastra este a ne controla pe noi insine, in fiecare zi, daca suntem demni de rugaciune si daca suntem demni de ajutorul lui Dumnezeu, Care nu intarzie, daca ne-am limpezit cu totul inima. Asta este lupta pe care trebuie sa o dam! Nu vreau sa discut despre alte lucruri, pentru ca, inainte de toate, eu nu mananc alta paine decat Sfanta Impartasanie.

- Foarte multi neoprotestanti care se intereseaza de Ortodoxie spun ca sunt ortodocsi prin convingerile lor, dar nu vor sa intre in Ortodoxie.
- Inseamna ca nu sunt convinsi!

- Un prieten baptist a intrat intr-o biserica intr-o zi si s-a asezat la rand si s-a impartasit. Desi i-am explicat ca nu este bine ce a facut, prietenii mei au spus ca nu este rau, pentru ca si ei fac parte din Biserica.
- Nu este bine, nu avea haina de nunta! Mai intai trebuie facut ortodox. Sa i se faca ungere cu Sfantul Mir. Trebuie sa treaca prin acest moment.

- Biserica baptista are Duhul Sfant?
- Pai, lucrul acesta este pus in discutie. Nu este permis. Domnule, traiesc daca am trei degete? Traiesti, dar esti ciunt. Sau nu ai o ureche. Nu se poate, adevarul trebuie respectat. De aceea si Sinoadele Ecumenice au pus in discutie problemele de dogma - s-au fixat dogmele despre credinta. Ei interpreteaza ca Mantuitorul a fost o fiinta fizica, omeneasca, nu si dumnezeiasca. Lucrul acesta l-a spus si Arie, si a fost anatematizat.

- Ce se intampla cu cei ce cunosc pe Hristos ca Dumnezeu, se roaga Lui, fara sa cinsteasca pe Maica Domnului, pe sfinti si Sfintele Taine?
- Este erezie a nu recunoaste pe Maica Domnului si Sfintele Taine. Este erezie, cadere in anatema.

- Ce parere aveti despre Biserica Baptista?
- Biserica Baptista este o biserica bolnava. Cate Taine au? Iar pe care le au sunt simbolice. Ce stiati dumneavoastra despre impartasire, despre preotie?

- Au nadejde de mantuire?
- Nu! Mantuire este doar in Biserica Ortodoxa, in Hristos. Si se pune problema chiar a Bisericii Catolice.

- In Biserica Catolica, am inteles ca nu mai exista epicleza. In azima si in vinul lor mai exista Hristos?
- Daca imi ingaduiti, daca ar fi posibil sa intreb pe Hristos lucrul acesta, v-as spune.
Catolicii sunt foarte vinovati, pentru ca 1054 de ani am fost impreuna. S-au facut Sinoadele Ecumenice si ultimul a fost la anul 787. S-au facut sapte Sinoade Ecumenice care au stabilit dogmele despre Mantuitorul, despre Duhul Sfant, despre Maica Domnului, despre firile si puterile Mantuitorului. S-au stabilit toate aceste lucruri impreuna cu ei. De ce s-au despartit la anul 1054? Si au inceput cu interpretari proprii. Au schimbat Crezul. Nu sunt eretici pentru noi, pentru ca au sapte Taine; cum le au ei, cu aspectele lor simbolice - dar le au.

Daca n-ar avea aceste sapte Taine ar fi eretici. Este numai o greseala confesionala. Dar ne despart foarte importante lucruri de dogma.

Referitor la sfintii catolici, ei nu faceau dogmatica cand traiau. Daca am face o comparatie intre Sfantul Serafim de Sarov si Sfantul Francisc de Assisi, ei erau sfinti prin rugaciune, prin lipsuri extraordinare, nu vorbeau de rau. Ei raman de valoare. Noi discutam aspectul dogmatic. Bunaoara ei au bagat pe Filioque. Au spus ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul. Prin asta se intelege micsorarea Sfantului Duh. Care nu este un adevar. Mantuitorul spune: Care de la Tatal purcede (Ioan 15, 26). Deci, este limpede.

Ei au inovat inca un lucru: Imaculata Fecioara, adica spun ca Maica Domnului s-a nascut fara de pacat. Este o mare greseala! Atunci care-i diferenta intre nasterea fara de pacat a Mantuitorului si nasterea Maicii Domnului? Maica Domnului a devenit fara de pacat in momentul in care, la Buna-Vestire, i s-a spus: Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri (Luca 1, 35). In momentul acela ea a scapat de pacatul mostenit de la Adam. Dar nu poti sa spui ca s-a nascut fara de pacat! Imaculata Fecioara este o mare greseala!

Pe urma, o alta greseala: purgatoriul. E o greseala de dogma, pe care Biserica Catolica l-a inventat. Ei spun ca intre rai si iad mai este un loc de trecere. Este o enorm de mare greseala.
Biserica Ortodoxa - si ei eu trait 1054 de ani sub aceeasi Biserica - spune ca numai prin Sfanta Liturghie se pot salva sufletele din iad, nu prin purgatoriu. Purgatoriul spune la un moment dat, ca, dupa ce si-a ispasit pedeapsa, omul automat se mantuie. Asta este o eroare.

Mantuitorul spune: Mergeti in focul cel de veci - in iad -, numai Biserica, prin ajutorul lui Dumnezeu poate sa-l scape, caci spune, ca sa nu ne pierdem nadejdea: Dumnezeul celor de sus, celor de pe pamant si celor de sub pamant; va sa zica si pentru cei morti, care nu sunt mantuiti; ii poate pomeni Biserica, asa ii putem salva.

Unii intra direct in rai, dupa cum spune Mantuitorul: Si la judecata nu vor veni; cei care duc o viata duhovniceasca, cu frica de Dumnezeu, spovediti, cu smerenie. Dar, se stie ca exista si iad. Si pentru ca-i foarte relativa pocainta pe care o facem in vederea mantuirii, nu putem sa avem siguranta mantuirii. Noi, ortodocsii, nadajduim mantuirea, nu avem certitudinea.
Alta greseala: nu au Proscomidie. Nu fac Sfantul Trup al Mantuitorului, artos, fac din azima, cum se facea in Vechiul Testament, azima (paine nedospita).

Dar ceea mai grava greseala a catolicilor este primatul papal: Papa se considera vicarul lui Dumnezeu pe pamant. El comanda in numele divinitatii, ca un imparat teocrat.
Apostolii au spus ca este Hristos cu noi si pentru totdeauna. Mantuitorul ii spune lui Petru: "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui". Asta nu inseamna ca Dumnezeu a zidit Biserica pe Petru, ci pe credinta lui, ca a fost foarte credincios - piatra credintei lui.

In Biserica noastra Ortodoxa n-a condus doar unul din Apostoli, ci a condus Sinodul. La anul 50 s-a facut un Sinod la Ierusalim - anul adormirii Maicii Domnului. Si in Sinodul acesta n-a fost Petru presedinte, a fost Apostolul Iacob, ruda Domnului.
Noi il acceptam pe Papa ca primus inter pares adica primul intre egali. Asa il acceptam, altfel nu!
In conceptia Bisericii Catolice, Papa, in materie de dogme, considera ca nu greseste, este infailibil. Dar noi cum sa acceptam lucrul acesta? E o mare greseala. Si toate aceste greseli provin numai dupa anul 1054.

- De ce au ales sectarii sambata? De ce nu au ales o alta zi: martea, miercurea.?
- Ziua a saptea. Exista sapte ere. Prima era este de la Adam la Noe, care a adus potopul ca eveniment.
A doua era este de la Noe la Avraam, care a adus taierea imprejur, ca eveniment. De aici incepe sa se nasca poporul evreiesc, cu toate ca avea rataciri demai inainte. Evreii vin de la "ivir", inainte de Avraam.
A treia era este de la Avraam la Moise, care a adus Legea, caci nu existau Legile; se tinea asa, ca o traditie.
A patra era este de la Moise la Nabucodonosor, care a adus ca eveniment robia babiloniana.
A cincea era de la Nabucodonosor la David si Solomon, care a facut Templul.
A sasea era este de la Solomon la Irod, in timpul caruia s-a nascut Hristos.
Si acum a saptea era, in care traim, era crestina, care este mantuirea. Dar vine era a opta, ziua a opta ca a saptea este acum. Duminica este ziua intai sau ziua a opta, Ierusalimul cel de Sus.
Deci, ziua Duminicii nu este chiar asa la intamplare, n-a inviat Hristos degeaba Duminica. Este in era mantuirii.

- Ce ne puteti spune despre apocatastaza?
- Apocatastaza este o teorie emisa de Origen, in care se spune ca ingerii pierduti vor relua rolul de ingeri buni si ca iadul va avea sfarsit.
Acest Origen, care a trait in secolul III, este baiatul Sfantului Mucenic Leonida. Origen are 6000 de scrieri; era impetuos, cu nici un chip nu putea cineva sa-l doboare. L-a incurajat, cand era copil, pe tatal sau in inchisoare, ii trimitea scrisori. Aceasta minte nemaipomenita a intrat intr-o extrema, sigur, extrema de-a dreapta, considerand ca in marea milostivire a lui Dumnezeu, cum poate sa ingaduieDumnezeu iadul vesnic? Dar nu zice Mantuitorul: "Mergeti in focul cel de veci?" Gata! Ce, te-ai obisnuit sa crezi ca numai a glumit? Este un mare adevar! Sau te indoiesti ca iadul e vesnic? Te indoiesti atunci ca El este milostiv, astazi, si te iarta. Adica astazi este Dumnezeul milei si maine al dreptatii. Pai, cine sa judece daca iadul va avea sfarsit? "Ce n-am facut Eu ca sa va scap de focul cel de veci?" - zice Mantuitorul. "Pana la urma, am dat pana la ultima picatura de sange, si nu era nevoie sa o dau: o cat de mica jertfa daca faceam, mantuiam neamul omenesc si-l salvam de la moarte!"

"Ce n-am facut Eu? V-am dat legi, v-am dat duhovnici, nascuti tot de Ileana si de Vasile, care vorbesc limbajul vostru, care-ti cunosc slabiciunea, nu e un inger sa te infricoseze, si i-am dat puterea asta nemaipomenita sa te ierte.

"Ce n-am facut!" De ce aceasta nepasare?
Acest Origen a mai scris si o alta carte Peri arhon, pentru care a fost condamnat abia la 550, la Sinodul V Ecumenic; abia atunci a fost anatematizat. El a interpretat gresit un verset al Scripturii - dati-va seama, de-ti sta mintea in loc - unde spune Mantuitorul ca "unii se nasc fameni, altii se fac ei fameni"; dar nu te face famen in sensul ca te scopesti, ci te infranezi. Caci, daca tu te abtii de la impreunare, esti famen. Adica nu pui in miscare organele respective. Pentru ca ce merit mai ai daca nu mai esti buhai si esti bou? Si atunci l-au anatematizat, pentru ca lucrarile lui progresau in popor si el s-a castrat. "Si daca a facut-o Origen, de ce sa nu o fac si eu?" Are dreptate, pentru ca Origen era acceptat de Biserica, era publicat. Si atunci l-au anatematizat. Biserica, insa, a anatemizat numai greselile, caci are 6000 de scrieri foarte, foarte prodigioase.

Uite, bunaoara, Origen spune vorba asta: "Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne uraste satana!" Si este foarte important sa stii acest lucru. Dumnezeu face mai multe pentru mantuirea noastra, decat face satana pentru pieirea noastra. E normal, daca ne iubeste! Cate nu face o mama pentru copilul ei pe care-l iubeste, decat altul care-l uraste!
A fost o minte prodigioasa, in sfarsit, a avut momentul lui istoric, pot sa zic epoca lui. El scrie apocatastaza.

Intelectualii de azi
- Eu, cand am citit Patericul [egiptean], am vazut ce putere de concentrare era intr-o simpla fraza in comparatie cu romanul Mizerabilii a lui Victor Hugo. Asta datorita trairii pe care o aveau sfintii. Si chiar spune la canonul 87 al Sfantului Vasile cel Mare, la subinsemnare canonica: "Orice cuvant al Sfintilor Parinti are putere canonica", chiar daca nu are canoane date, ca nu toti Parintii au dat canoane, tot ce au spus ei este adevarat.

- Cum trebuie sa participe un intelectual la viata Bisericii si care este slujirea lui?
- Sa participe ca si un neintelectual, sa participe cu smerenie la invatatura crestina, sa ia parte la Liturghie de la inceput pana la sfarsit, sa fie spovedit si el ca orice crestin. Nu ne intereseaza ca este intelectual sau neintelectual. Nu intereseaza atat de mult sa cunosc adancurile Sfintei Treimi, daca n-am in inima mea pe Sfanta Treime. Si poate sa fie un neintelectual si sa aiba pe Sfanta Treime in inima lui.

- Deci nu are o altfel de slujire?
- Exista o singura cale: smerenia. Foarte frumos este sa invete ca sa cunoasca sa explice invataturile crestine, dar se cere cu orice chip smerenie si supunere.

Nu eu spun lucrul acesta. E spus de insi cu mare traire care au intuit: nu in ingramadirea de stiinta sta valoarea unui om, ci - sunt silit sa spun - in smerenie, fiindca cu cat se smereste mai mult, cu atat rezolva mai multe probleme. Este mai greu ca un intelectual sa accepte o traire in rugaciune. Dar si intelectualului i se cere o stare de prezenta, pentru ca nu putem desfiinta valorile si treptele. Chiar spune un Sfant Parinte ca radacina tuturor rautatilor este nestiinta. Si are dreptate; dar aici este vorba despre o stiinta a mantuirii, nu o stiinta teoretica, rationalista - ca poti chiar cu Hristos "in mana" sa te osandesti! Pentru ca nu exista iadul in cunostiinta de Hristos.

Intelectualul, in pozitia lui, sa fie convins ca Dumnezeu i-a dat lui putere sa scrie asa acolo! Si fac legatura cu un cuvant al lui Hristos, care daca ar fi respectat, ar fi foarte multa stare de trezvie. El zice ca: "Fara de Mine nu puteti face nimic!" Gata! "Eu sunt vita, voi sunteti mladitele". Cum s-ar putea face mladitele daca nu exista vita? Hristos este cinstit si ne va ajuta foarte mult, fiindca finalitatea este ca mladita sa rodeasca. Deci, scopul tau este si scopul Lui - sau scopul Lui este si scopul tau. Din nefericire, lucrul acesta este trecut cu vederea. Omul zice ca el "face". In cerbicia lui el zice: "Am facut, am dres." Pe la anul 490, la Cartagina s-a tinut un Sinod local. Printre multe puncte care au facut obiectul dezbaterilor din Sinod a fost si acesta, consemnat in canonul 124: "Cine zice ca fara de Mine (de Hristos) poate ceva - anatema sa fie!"

Vedeti cata atentie dadea Biserica acestui citat. Pentru ca, daca tu stii ca Dumnezeu te ajuta, tu esti prezent mereu! Si, daca eventual vine moartea, Dumnezeu te va lua pe tine in ce te va gasi - te va ferici sau te va judeca. Asa ca intelectualul, acolo unde este, sa fie convins ca ceea ce face, face cu harul lui Dumnezeu, ca Dumnezeu il ajuta. Nu i se cere sa faca mii de metanii. I se cere, si lui, o stare de prezenta.

Orice clipa poate sa fie un timp si orice suspinare poate sa fie o rugaciune. Pentru Dumnezeu! Exista o lume calugareasca care se deosebeste de cea laica, desi, in mare, calugar inseamna crestin bun. Caci Dumnezeu n-a facut special rugaciuni pentru calugari. Insa calugaria nu poate fi prinsa in nici un citat, in nici o cuprindere filosofica. E dincolo de intelegere, pentru ca este o lupta continua cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu vointa libera, cu ratiune si cu afecte. Deci, daca mergi la manastire si-ti tai voia, esti in lupta cu Creatorul, care te-a lasat cu vointa libera. Si atunci trebuie sa birui cu orice chip, si lui Dumnezeu ii place acest lucru. Cum si lacob s-a luptat cu Dumnezeu si L-a biruit - in sensul acesta: trebuie sa te pierzi ca sa te gasesti! Trebuie cu orice pret sa te instalezi intr-o personalitate ingereasca. Vorbesc despre calugari, dar nu e oprit nici unui mirean de a se "subtia" cat mai mult.

Astfel ca, domnule intelectual, trebuie sa fii prezent la Dumnezeu, sa ai in cugetul tau momente de tasnire: "Doamne, iarta-ma!" Si este foarte mare lucru. Eu nu cer o mie de metanii, dar intreb: de ce ai ramas bulgare, te-ai culcat ca un bulgare, fara sa zici macar "Doamne, Dumnezeule, ai grija de mine"? In felul lui, fiecare ins este obligat sa tina o relatie cu Dumnezeu, de evlavie.

Daca m-ar intreba cineva sa-i spun intr-un cuvant ce este cultura, i-as raspunde: armonie! Daca m-ar intreba un altul, mai pretentios, sa-i spun, intr-un cuvant, Biblia ce este, i-as raspunde: armonie! Altfel spus: esti intelectual - fii armonios cu Cel ce te-a creat!

- Si ce ne facem cu filosofii?
- Filosofii, deocamdata, asa din punct de vedere mai tare, pot sa spun ca n-au creat decat niste notiuni, dar nu au rezolvat nici o problema.

- Au stricat foarte mult?
- N-au stricat; sa incercam sa-i iubim si pe ei pentru ca vorbesc foarte frumos, chiar daca la suprafata lucrurilor.

- Sunt cumva utili?
- Una este cum spune si Kant: "Doua lucruri imi umplu sufletul de admiratie: cerul instelat de deasupra mea si legea morala din om!" Asta o spune un mare filosof.
Deci, prin asta inseamna ca el a depasit o serie intreaga de lucruri de catedra, in sfarsit, pentru lumea care doreste sa le asculte, foarte frumos spuse. Dar un crestin adevarat pune mana pe stele, este printre stele, nu numai le admira. Deci, iata ce inseamna sa traiesti in Hristos.

- Cum vedeti implicarea Bisericii in societate?
- Zic si eu, cum zicea cineva: "Parinte, cand sa mergem la biserica?" "Cand bat clopotele!"
Mai intai de toate trebuie sa aducem la cunostinta oamenilor invatatura crestina, deoarece, spune si Apostolul: Credinta vine din auz.

Dar, ma intreb: de ce nu stie invatatura, in veacul nostru de acum? N-a auzit nimeni bataia clopotelor? Clopotele nu bat niciodata pentru amuzament. Ci bat pentru ceva de natura sufleteasca, care ne atrage atentia: "Cheama viii, plange mortii, imprastie viforele!" - imprastie dracii si trasnetele.

Au trecut prin Taina respectiva si acum vor sa duca o viata fara raspundere? Sa fie atenti la ce se propovaduieste, sa mearga la biserica sa auda, ca niste credinciosi. Oare trebuie sa mancam din pomul oprit pentru ca avem libertate? Nu! Avem mai departe niste porunci care ne tin intr-o oarecare infranare in vederea armonizarii. Chiar impreunarea dintre soti se face cu o oarecare randuiala. "Mai rarut e mai dragut!"

- Individualismul este, se pare, o boala a societatii. Se extinde, oare, si asupra credinciosilor?
- Da, este intr-adevar un mare defect la momentul istoric in care traim. Insa nu vreau deloc sa cred ca acestea sunt nevindecabile.
Noi suntem atenti cu ceea ce, de fapt, am luat cu noi cand am plecat mai departe, la un drum mare care se face cu primul pas, dar pus bine, pe directie. Individualismul nu a facut decat sa izoleze unul dintre scopurile principale ale crearii omului. Omul nu este creat numai pentru el singur, el este creat pentru intreaga umanitate. Pentru ca tragedia intregii umanitati trebuie traita ca pe propria noastra nenorocire. Noi purtam o raspundere si pentru cel care este langa noi.
Acesta este sensul educatiei crestine despre creatie pe care trebuie sa o stim. Din momentul in care s-a izolat, a facut o semiasociatie cu diavolul, pentru ca asculta numai de gandurile proprii.
Lucrul primordial in conceptia crestina este jertfa; conditia ca sa te mantuiesti, respectiv ca sa luminezi, este sa stii sa te jertfesti.

Apostolul Petru, la Schimbarea la Fata a Domnului, I-a spus: "Doamne, bine ne este noua sa fim aici. Sa facem trei colibe." Parca se ingemana Cerul cu pamantul. Insa Mantuitorul i-a raspuns: "Bine, Petre. Dar ce facem cu jertfa de pe Golgota?" 0 asemanare cu ideea de jertfa este lumanarea: un fitil ca sa lumineze trebuie sa arda. Conditia ca sa luminezi este ca sa te jertfesti. Asta este explicatia lumanarii sau a candelei. Si daca nu stim sa jertfim, stam pe loc.
Individualitatea este o mare pierdere, insemna sa fii izolat de Creator si sa devii margine, iar marginile sunt ale dracilor, cum spun Sfintii Parinti.

- Parinte, cum sa explicam lipsa de initiativa, pasivitatea oamenilor din Biserica astazi?
- Dumneavoastra nu va legati de niste defecte ca sa creati prin asta o problema si o intrebare.Pentru ca eu, cand a fost sa plec la manastire, acum vreo 50 de ani, au vrut sa ma opreasca foarte multi insi, chiar unul din cei cu nume mare, ministru al cultelor pe atunci, spunandu-mi ca in manastire sunt caderi si decaderi de tot felul. Dar eu i-am raspuns ca ma duc la manastire pentru Hristos. Nu ma intereseaza ce este acolo, ci invatatura Scripturii: Cine lasa mama, tata, frati, surori. si imi urmeaza Mie. Si m-am intalnit cu ei dupa zeci de ani. Si m-au intrebat: "Ce-ai vazut acolo?" "Ce ati spus voi am gasit, dar nu credeam sa gasesc si sfinti!"
Deci, punctul de orientare este invatatura crestina, sunt sfintii lui Dumnezeu care sunt asemenea noua, nu defectele. Daca ingeri au fost si au cazut, Apostoli au fost si au cazut, nu inseamna ca aceste caderi caracterizeaza invatatura mantuitoare a Mantuitorului. Dar, daca esti dibaci, poti foarte multe sa inveti din caderi, caci te aduc la smerenie, sau sa poti pricepe cum, indirect, dracul marturiseste pe Dumnezeu, prin ispite. Pentru ca insasi existenta lui demonstreaza existenta lui Dumnezeu, pe care el nu o vrea la oameni. Pentru ca se mai spune si acum ca nu exista Dumnezeu.
Cum sa caracterizam noi un om care indrazneste sa spuna lucrul acesta? Dar Dumnezeu il rabda, totusi.

- Credeti ca se poate trai o viata total in afara de Hristos?
- Nu se poate! In afara de Biserica, nu exista nimic, nu exista mantuire! Nu exista decat esecuri si, daca vreti - trebuie sa o spun - exista iad, in afara de Biserica. Daca dumneavoastra puneti in slujba lui Dumnezeu toate gandurile, atunci, intr-adevar, sunteti omul lui Hristos, omul de valoare al Bisericii. Si, ca sa fii omul lui Hristos, este sa stii sa te smeresti cu adevarat. Sa nu se creada ca fara smerenia aceasta va primi cineva catusi de cat bucuriile raiului si ale fericirii vesnice! Nu exista, dragii mei! Si pe urma, daca traiesti cat de cat intr-o viata crestina, a iubirii si smereniei lui Hristos, deja esti in vesnicia fericirii, deja se contureaza mai pe vazute chiar, imparatia lui Dumnezeu, in tine.

Noi nu trebuie sa vorbim de imparatia vesnica din viitor, trebuie sa recunoastem ca exista in noi aceasta fericire. Dar, mai intai de toate, nu trebuie sa ne gandim la mantuire, ci la cucerirea lui Dumnezeu, care se realizeaza prin smerenie, si atunci esti asigurat pentru mantuire.

- Cum poate fi privit progresul, civilizatia?
- Civilizatia este una si trairea crestina este alta. Insa, un om civilizat poate mai usor sa se adapteze invataturii crestine, care e prea justificata, are o prea mare ordine, e prea argumentata ca sa nu o crezi.

Uite, se spune ca poporul roman era foarte drept, creator: cucereau si zideau. Inainte de venirea Mantuitorului le-a dat biruinte acestor romani, sa zic asa, sa pregateasca oarecum lumea pentru o invatatura divina extraordinara, pentru ca ei erau mai civilizati.

Deci, civilizatia joaca un rol pozitiv, dar nu mantuitor. Si ea invata sa nu furi si ea invata sa nu fie., dar, totusi, in miezul civilizatiei acesteia au ajuns pacate asa de grave, pentru ca nu a avut o infranare crestina.

Civilizatia trebuie ajutata, pentru ca au fost popoare drepte, dar nu mantuitoare. Imi place sa merg la drum cu tine ca stiu ca nu ma furi, ca stiu ca nu ma parasti, ca stiu ca esti un om civilizat.
Vedeti dumneavoastra, Biserica crestina nu invata mai intai, ci sfinteste! Pentru ca se refera, nu la a cuceri pamantul, ci la a cuceri imparatia cerurilor.
Modernismul nu este vinovat ca esti tu lenes si nu stiu ce. Poti sa fii in pat cu puf si sa te rogi la Hristos, si esti la fel cu unul care doarme pe scandura.
Prea mare modernism nu se recomanda pentru ca te poate duce la moleseala, la leneviri, la scaderi.

Sa stiti ca suferinta te subtiaza mai mult si te aseamana mai mult cu numele tau ca om mantuit, ca om vesnic.

- Cum vedeti implicarea, in conditiile actuale, a unui crestin in politica?
- In intrebarea dumneavoastra, de la inceput se vede ca a face politica este o greseala. Nu este deloc o greseala. Politica inseamna a tine un cantar in mana si al potrivi intotdeauna drept. Cat mai multi crestini in politica este foarte bine, dar cu constiinta adevarului.

- Ne puteti spune care sunt consecintele pietismului in viata Bisericii?
- Draga, Biserica nu poate fi nebiruitoare ori in ce imprejurare ar fi si ce momente istorice ar crea sub darzenia credintei oamenilor. Este nebiruita pana la sfarsitul veacurilor. Ferice de cel care pricepe lucrul si-si mantuieste sufletul. "O, de ati cunoaste valoarea omului, daruita lui de Dumnezeu!" Nu trebuieste vazut si nici create puncte de vedere sau de orientare; negativismele care exista prin toate partile. Sunt mii de secte, dar asta nu inseamna ca Biserica Ortodoxa, adica Biserica Adevarului, nu va birui.

- Credeti ca pietismul ar fi o atitudine sectara?
- Dumneavoastra, mai intai de toate, ocupati-va de sufletele dumneavoastra si nu va ocupati de-a inregistra defectele, pe ici, pe colo. Caci invatatura crestina spune cum spune Mantuitorul: "Faceti ce va spune, nu faceti ce fac ei!" Dar prin asta a vrut sa spuna sa nu oprim viata pe loc. Ii priveste. Trebuie sa va obisnuiti sa va controlati propria viata. Aceste tragedii sunt si datorita defectelor mele personale. Tragedia umanitatii trebuie sa o plangi ca pe propria ta nenorocire. Nu trebuie judecati, caci sunt multe slabiciuni. Mai intai de toate poti sa fii subiectiv tu, cand vezi lucrurile acestea. Pentru ca s-ar putea intampla ca se ia o masura pentru salvarea lucrurilor si tu, care nu stii decat direct, vazand lucrurile, sa nu-ti dai seama de tactica pe care o foloseste ca sa salveze lucrurile. Si ai judecat negativ.

- Ce ne puteti spune despre posibilitatea criticii in Biserica? Exista critica ziditoare in Biserica?
Cuvantul critica nu inseamna decat a judeca pe cineva. Dar critica incununeaza opera!
Adevarul trebuie aparat de orice fel de crestin. Caci, chiar daca un cleric, superior, n-ar sustine adevarul - vorbesc despre adevarul ortodox, adevarul mantuitor - poate sa fie infruntat, caci nu infrunti cleric, ci infrunti eretic, fiind vorba de adevar.

E ingaduita critica, dar nu judecata. Stai cu ochii pe celalalt, dar nu stai cu ochii pe tine!
Taina mantuirii omului pentru fiecare om se savarseste pe cruce, in intelesul ca crucea este cel mai mare folos al pamantului. Jertfeste a nu-l judeca pe acela ca a gresit. Iar daca te bagi in biserica unde e harul lui Dumnezeu si judeci pe preot, amarnic gresesti! Obisnuiti-va toti sa vedeti acolo pe Hristos.

Un mare pustnic, care a primit din satul lui un credincios - si in satul lui era un om foarte defectuos -, a intrebat: "A lui cutare e tot asa?" "Tot asa-i parinte!" Si a zis parintele: "Of, of, of!" A doua zi a venit ingerul la pustnic si i-a zis: "M-a trimis Dumnezeu sa te intreb: unde sa punem sufletul omului acela, ca a murit asta noapte, in rai sau in iad, ca tu l-ai judecat?" S-a cait toata viata in plans si in amar cerand de la Dumnezeu un semn de iertare, si nu a primit inca.
Intreaga tragedie a omenirii e in functie de nenorocirea vietii noastre! Daca e iubire, e iubire, nu ne mai jucam. Daca sunt om, sunt om, cu inima, cu maini si cu degete! Invatatura crestina este integritatea fiintei omenesti. Judecarea asta inseamna a tine viata pe loc.

- Dar multi spun ca ei nu raspund decat de pacatele personale si nu se amesteca in restul.
Nu ma intereseaza ce spun ei, ce spune Hristos ma intereseazSSi Hristos a spus: Sa va iubiti unul pe altul. Sa iubiti pe dusmanii vostri, acesta este raspunsul.
Oricum ar fi de bubos, preotul acesta are harul sa te lege si sa te dezlege. Trebuie cu orice chip sa nu mai judecati preotimea. Biserica trebuie caracterizata dupa spusele Mantuitorului. Nimeni nu a plecat sa slujeasca invatatura Mantuitorului fara cuvintele Mantuitorului. Dar, iata, pe drum s-au intamplat atat de multe lucruri: un Petru s-a lepadat, dar asta nu inseamna ca invatatura crestina nu a fost adevarata. Dar Petru s-a ridicat cu totul dincolo, mai mult decat caderea lui.
Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne uraste dracul! Asta inseamna un indemn nemaipomenit pe care trebuie sa ni-l insusim.

Dumneavoastra stiti ce va spun eu acum: sunteti vinovati de faptul ca acela este vinovat! Asta-i raspunsul! Adica trebuie sa-l iubesti, trebuie sa nu-l urasti, iar pentru pozitia ta morala, pentru pozitia ta crestina il ajuta harul lui Dumnezeu si pe acela, chiar daca tu nu i-ai spus nici un cuvant, dar ai avut curajul sa-l pretuiesti, neurandu-l - macar asta - tu l-ai ajutat foarte mult: "Doamne, miluieste-l!" Ai inceput sa iubesti pe vrajmasul tau? Cu orice chip nu te izola. Degetul acesta care este cel mai mic si pare cel mai neinsemnat este o valoare in componenta fiintei trupesti.
Daca incercati sa iubiti oamenii ca pe Hristos, atunci dumneavoastra nu ati mai vedea ca el greseste. Nu va doare inima de el pentru ca a gresit, dar constatati, chiar cu drac la mijloc, ca a facut cutare si cutare lucru vrednic de iad.

Bucuria duhovniceasca

- Cum sa luptam impotriva duhului tristetii?
- Sa fiti veseli. Draga, eu stii ce va spun, cu toata siguranta: ori si ori si oricare ar fi motivul unei intristari sau al unei mahniri, este numai de la draci! N-avem motive. Daca iti creeaza starea aceasta de agitatie, de tristete, isi face cuib satana si-si cloceste ouale; nu mai poti iubi, nu mai poti vedea cu perspicacitate nitel in viitor, cu ratiunea care ti-a dat-o Dumnezeu, nu mai poti, pentru ca tu esti trist. Adica nu esti in stare de nimic - o stare draceasca foarte greu de suportat. Cand sunteti tristi, ganditi-va la lucrul asta: "Stai, ca este ceva drac aici!" Si nu acceptati.

- Ce sa facem sa scapam de impietrirea inimii?
- Astea sunt lucruri care nu depind de un ajutor din afara. Astea depind de tine. Eu v-am dat o solutie. Nu sa va mangaiati cu faptul ca le auziti. V-am dat un sfat: sa fiti veseli.
Cum sa fiu vesel - poate sa spuna cineva - cand nu pot sa fiu? Daca esti vesel, inima se desface si ea, este receptiva. Pentru ca inima este adancul cel mai adanc, cel mai profund din toate organele noastre pe care le avem. Inima este facuta de Dumnezeu ca sa poata sta si El in ea, nu este ca orice organ. Inima asta, pe care o avem noi si bate si punem mana pe ea, este un simbol al inimii. Inima este dincolo de ea. Are o profunzime dincolo de constiinta. Poarta in adancul si in profunzimea ei acel punct extraordinar, pe care l-a facut Dumnezeu chip si asemanare, acolo unde spune Mantuitorul: vom veni cu Tatal si locas la el Ne vom face. Asta este chipul si asemanarea, nu picioarele si ochii si urechile. Mintea este un subordonat al inimii.

- La inima asta cum ajungem?
- Este foarte usor. Baga-ti mintea acolo si zi: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!" Deci, daca ai o stare de veselie, de descongestionare, de dispozitie, inima se desface si ea.

Ce inseamna asta: "Eu sunt amarat"? Cum esti amarat, cand Hristos a inviat, cand suntem intelegatori in ceea ce priveste crucea pe care trebuie sa o ducem si noi. Un om care crede in Hristos este vesel, e plin de nadejde, ca Hristos nu-l lasa cu nici un chip. Si aceasta stare continua de veselie pe unde traiesti, este si o stare de rugaciune si o traire crestina si de inima prezenta la Dumnezeu. Pentru ca asta este secretul: sa ai inima prezenta. Pentru ca Dumnezeu nu are nevoie de cunostintele tale, stie ce vrei. Are nevoie de cererea ta, de atentia ta. Vezi, niste parinti, mama si tata, cand vad pe copilul lor ca-si pune toata nadejdea in ei, mor de dragul lui si nu stiu ce sa-i mai dea.

Exista la Psalmul 130: "Doamne, n-am umblat la cele inalte, nici la cele mai minunate decat mine", dar sunt ca un copil intarcat, care se uita cu jind la sanul maicii sale. Pentru ca-i intarcat si nu mai vine laptele, care e un aliment complet, adica harul lui Dumnezeu. Eu asta fac: sa curga harul lui Dumnezeu, dar sa fiu cu gura cascata.

Hristos este Dumnezeu, a luat chip de om, de vierme, ca noi, nemultumiti si nesatui si in tot felul rai. Ce cinste pe neamul omenesc! N-a venit sa spuna altceva decat ceea ce a spus pentru mantuirea noastra. "Nu te teme turma mica, indrazniti, Eu am biruit lumea!" Si noi putem sa biruim lumea, nu cu puterea noastra, ci cu puterea Lui. Va dati seama cata putere avem noi. Dracul e un tolerat, nu este o putere. Nu trebuie sa tineti cont ca va schimba gandurile. Lupta din rasputeri, dar lupta ca un hot, fara putere.

Noi, prin Botez, am primit haruri deosebite, avem si inger pazitor. De ce nu dati atentie mai multa la ingerul pazitor? Stiti, fratiile voastre, ce spune intr-un loc: "Este cu neputinta sa nu mori daca vezi un inger in adevarata lui lumina!" Ingerul este cu noi, ne pazeste. Hristos s-a intrupat in chip de om (de vierme), in adancul mizeriei omenesti, nu ca sa anihilize fiinta omeneasca, ci s-o transfigureze.

Ati vazut ce scrie la Canonul ingerului pazitor:
"Sfinte ingere, fa rugaciuni de obste cu ingerii toti pentru mine pacatosul!" Si ingerul pazitor se roaga cu toti ingerii, ca nu-l refuza, nu-i raspunde: "Nu vreau!" Adica este o unitate nemaipomenita, ii place lui Dumnezeu sa fie rugaciune, si ingerii toti sunt una cu placerile lui Dumnezeu. Dar mai spune intr-un loc asa: "Daca diavolul ar fi intruchipat in om, cu degetul mic poate rasturna pamantul, daca ar avea puterea de la inceput".
Da, dar nu mai are putere, decat numai varful cozii misca, restul nu mai are, i-a omorat-o Hristos. Dar ii este ingaduit sa ne ispiteasca pe noi, ca, ispitindu-ne, noi sa ne incununam, sa ne trezim, sa vedem cine suntem.

Dracul joaca un rol de mantuire indirect. Suferintele iti aduc niste intelepciuni adanci si te fac sa te gandesti serios la mantuirea ta. Dar, va dati seama cine ne pazeste pe noi? Ingerul pazitor il face praf si tandari pe drac, care nu mai are nici o misiune, este un apostat. Ingerul pazitor este in misiune. Lupta este intre ei si castiga acela de partea caruia suntem noi cu faptele noastre. Si nu ne-ar fi rusine sa-l parasim pe ingerul pazitor, sa-i dam castig de cauza diavolului, dusmanul ingerului, dusmanul nostru, cu nepasarea, ba si cu caderi directe? Si totusi, Dumnezeu, in mila Lui, ne-a dat putinta sa ne ridicam prin spovedanie. Va sa zica e o ingaduinta continua pentru salvarea fiilor Lui, oamenii.

Asa ca, pentru faptul ca sunt impietrit cu inima, nu mai merit nimic. Inima trebuie sa fie flexibila continuu, nu piatra! Inima calda, fierbinte.

Nu permiteti gandurilor rele sa va cuprinda. Daca vin, goniti-le cu rugaciunea, fara meditatii prea multe la rugaciune. Unul impingea in usa si dracul impingea si el pe partea cealalta sa intre la el. Iar asta zicea: "Doamne, miluieste!", cu jumatate de gura, superficial. In sfarsit, dracul deschidea mai mult usa sa intre la el. Daca a vazut ca intra dracul, a suspinat din adanc: "Doamne, nu ma lasa!", si indata a disparut dracul. Si plangea. Si a aparut Mantuitorul: "Doamne, de ce nu m-ai ajutat?" "Cand m-ai chemat cu adevarat, te-am ajutat!"

Melcul merge incet, dar merge cu casa cu tot. Te rogi incet, te rogi tainic, dar roaga-te din inima, ca altfel este numai spoiala, nu rugaciune.

- Daca slabeste credinta ce putem face?
- Daca esti intr-o stare de recrudescenta interioara, sigur slabeste credinta. Sa nu slabeasca! Chiar si la sfinti se constata o viata de oscilatie, o ridicare si o coborare. Pentru ca, te mai paraseste harul, ca sa nu te mandresti, sa nu spui: "Ia uite eu unde am ajuns!" Te mai paraseste harul ca sa te smeresti. Dar nu trebuie sa-ti pierzi credinta. Tu trebuie sa fii mereu prezent. Ca nu rezolvi atat de mult prin rugaciunea care o faci, ci prin harul lui Dumnezeu, ca tu vrei cu orice chip ajutorul lui Dumnezeu. Pentru ca imediat vine satana sa-ti foloseasca mintea; nu trebuie sa va speriati, el nu se astampara. Dumnezeu stie ce vrei tu, nu te speria deloc, tu continua rugaciunea. Daca ziceti: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul", il sperie pe dracul. Pentru ca este puterea numelui pe care nu o poate suporta satana. Vezi? E lipsa de o traire interioara si adevarata, nu rationala. Ar trebui sa intelegeti singuri lucrurile acestea!

Iar in legatura cu oscilatia asta care si la sfinti se constata, exista un cuvant la Sfantul Apostol Pavel care spune asa: "aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au vestit voua invatatura lui Dumnezeu, la a caror sfarsit privind, sa le urmati credinta" (Evrei 13, 7). Adica, la sfarsitul vietii ei s-au desavarsit si au cuvantul puternic si intreg. Deci, daca noi suntem in lupta, acum ne ajuta harul lui Dumnezeu. Dar lupta este toata viata, ne ispiteste continuu.

Oare sa ne rugam numai cand ne ispiteste satana? Sa ne rugam fara sa ne ispiteasca! Dar, daca ne ispiteste si Dumnezeu ii da voie, este un prilej in plus sa nu ma stapaneasca fiara asta nenorocita. Avem nevoie de o stare de prezenta continua, caci harul lui Dumnezeu ne ajuta. Ca nu putem fara harul lui Dumnezeu sa ne mantuim. Este cu neputinta sa te mantuiesti, oricat ai fi de nevoitor, numai cu faptele tale, fara harul lui Dumnezeu. Vezi cum i-a spus Sfantului Siluan Athonitul, Hristos: "Gandul la iad si nadejdea la Mine". Adica nu te mantuiesc faptele tale; chiar Sfantul Antonie cel Mare spunea ca nu se mantuieste, si cine era Sfantul Antonie? Faptele omului nu-l mantuiesc fara harul lui Dumnezeu. Spune Mantuitorul: "Ceea ce la om este cu neputinta, la Dumnezeu este totul cu putinta." L-a intrebat Sfantul Apostol Petru: "Ce facem, Doamne, cine se mai mantuieste?" Deci, nu faptele noastre ne mantuiesc, ci mila lui Dumnezeu, dar sa fim noi prezenti. Nu meriti tu atatea haruri, decat daca esti intr -o smerita prezenta.

Uite, Sfantul Chiric cu mama lui, Sfanta Iulita, care era chinuita de pagani. Sfantul Chiric era mic, pana la genunchii lui mama-sa, si a zis: "Si eu cred in Hristos!" Si i-a trantit ala o cizma in burta si l-a repezit de zid si l-a omorat pe loc. Si-i pus copilul ala in randul marturisitorilor. Sfintele moaste ale lui Chiric, mititelul acela, cu mare cinste le misca preotul.

Vedeti ca intr-un cuvant este cuprinsa toata mantuirea? 0 stare de dispozitie interioara, de ce tristete? A inviat Hristos! Suntem botezati, avem inger pazitor, Dumnezeu ne invata: "Cereti-Mi, ca Eu va dau; cine-ti da piatra in loc de paine? Si Eu sa nu va dau voua paine, putin credinciosilor?" Asta este putina credinta! incercati, nu va lasati deloc! La masura voastra. Multumiti-va cu daruri mici, nu cereti daruri mari; este o greseala! Un dar pe care il ai nu e mic, este tocmai ce-ti trebuie tie! Dar omul, in nesabuita lui mandrie si dorinta, vrea tot cerul intr-o clipa! Nu! Tot cerul este al tau, daca esti prezent si smerit! Nu se poate fara smerenie nimic. Sa stiti!

Exista o carte "Viata Sfantului Nifon". Pe acest sfant il caracterizeaza indeosebi smerenia. Si sa vedeti ce descoperire a avut de la Dumnezeu, nici nu va dati seama: la moarte au venit sfinti cuviosi si mucenici sa-l ia, a venit chiar Mantuitorul. Pentru ca el a zis: "Doamne, cat as fi eu de fericit sa vii si Tu la moartea mea!" L-au luat dinainte, sa-si vada locul in cer.

Toate aceste lucruri le realizeaza smerenia. Asta-i singura cale. Dar nu va desconsiderati ca a facut Sfantul Nifon si noua ne e cu neputinta. Nu! La masura ta, straduieste-te si tu. Sfantul Apostol Pavel spune: "Imparatia cerurilor se ia cu navala." La un concurs alearga multi, dar cine alearga sincer, nu alearga degeaba. Cine se duce la concurs, sa nu se gandeasca ca nu castiga; toti castiga in final, daca au alergat cinstit, dar doar unii iau premii.

Exista pahar mic, pahar mare si pahar foarte mare, care sunt pline toate. Paharul mic nu-i suparat ca nu incape in el cat cuprinde paharul mare. Paharul mic este satisfacut ca este plin. La masura lui, el a luat premiu, si-a umplut paharul. Este in functie de har si harul nu se da decat daca este omul smerit. Omul, daca este sincer si smerit, este plin la masura lui; este atat de satisfacut, incat nu-si mai bate capul ca altul ar fi mai fericit ca el.

Fratiile voastre ati auzit de Sfantul Ioan, ca i s spunea Apostolul pe care-l iubea Iisus. Dar ce, pe ceilalti nu-i iubea Iisus? Ii iubea, dar Sfantul Ioan Evanghelistul avea o putere mai mare, de a acapara mai multa iubire. Dumnezeu trebuia sa-l tina plin mereu, ca era pahar mare. Dar pe toti Apostolii ii iubea Iisus si toti erau plini la masura lor. Si atunci nu se mai justifica ticaloasa aia de invidie. Ca se constata ca niciodata nu te sufera unul care are o viata mai slaba decat a ta. Chiar intre mireni si calugari. Sfantul Ioan Gura de Aur spune despre calugarie ca acesta este drumul catre care trebuie sa vina toti. Dar nu toti se pot duce la manastire. Nu-i nimic. Raman acolo ca paharul cu masura lor si se desavarsesc acolo unde sunt. Nu numai calugarii se mantuiesc. Ei tin de cuvantul cel mai inalt, varf al Scripturii: " Vrei sa fii desavarsit?" Deci au fost invitati. Pentru ca poruncile sunt porunci care te mantuiesc. si sunt si sfaturile evanghelice, care te invita mai mult la desavarsire. Dar asta nu inseamna ca omul care are nevasta nu se mantuieste. Orice mantuit este fericit, e inger. Dar sunt ceruri si ceruri, sunt locasuri si locasuri. Sunt desavarsiti a la Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Ioan Gura de Aur, dar asta nu inseamna ca nu sunt fericiti si ucenicii lor, care s-au mantuit; caci orice mantuit este un inger.

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 10117

Voteaza:

Dialoguri cu Parintele Arsenie Papacioc - Ortodoxie si secte 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE