Prejudecatile sunt vazute drept pacate ale mintii. Dupa intensitatea lor, prejudecatile au si alte nume, precum: banuieli, presupuneri, formalisme etc. Dintru inceput, trebuie inteleasa bine diferenta dintre prejudecatile si judecati. Judecatile cer un efort si o verificare, pe cand prejudecatile nu cer nimic.

Precum in vremea Mantuitorului, asa si astazi, formalismul si prejudecatile conduc lumea si intuneca mintea celor care le cad prada. Cei care imbratiseaza anumite prejudecati o fac din lenevire si din indiferenta. Pentru aceasta, prejudecatile stau ma la indemana si castiga pe mai multi.

Prejudecatile, pacate ale mintii

Acela care isi intemeiaza gandirea si viata pe cateva prejudecati, fie mostenite, fie intocmite in graba, va ajunge sa savarseasca nenumarate nedreptati si lucruri absurde. In acest sens, filosoful Henri Bergson spune: "E de-ajuns sa primesti o singura idee gresita, ca principiu conducator, ca pe urma sa nu existe absurditate posibila, la care sa nu se ajunga in chipul cel mai logic cu putinta."

In fata prejudecatilor, Mantuitorul a fost socotit "vinovat de moarte" (Matei 26, 66). Deoarece evreii asteptau un conducator politic de neinfrant, un Mesia nationalist si razbunator, mesajul plin de iubire adus de Iisus Hristos nu a putut decat sa fie urat de moarte, smerenia fiind socotita slabiciune. Nici profetiile, nici minunile nemaintalnite savarsite de Iisus nu au putut sa lumineze ochiul mintii fariseilor, care ajunsesera pana acolo incat sa spuna ca El face minuni cu ajutorul demonilor. Cat de periculoase sunt prejudecatile.

Caderea in formalism si prejudecati era multa si veche in poporul lui Israel. Poporul din vremea Mantuitorului suferea de aceleasi prejudecati ca si cel din vremea proorocilor, despre care s-a zis: "Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci si ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate ori am voit sa adun pe fiii tai, cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar n-ati voit" (Luca 13, 34). Proorocii nu vorbeau pe placul oamenilor, caci ei vorbeau despre Adevar, iar Adevarul si prejudecatile nu pot sta impreuna.

Mantuitorul a avut multe de indurat de la evrei, cu toate ca, printr-unul dintre prooroci, le atragea aminte: "Vai de cei ce zic raului bine si binelui rau; care numesc lumina intuneric si intunericul lumina; care socotesc amarul dulce si dulcele amar; care sunt intelepti in ochii lor si priceputi dupa gandurile lor!" (Isaia 5, 20-21).

Evreii priveau lucrurile prin ochelarii strambi ai prejudecatilor, iar mintea lor judeca, in consecinta, gresit. Prejudecatile care intuneca mintea sunt "ochiul care ne sminteste", despre care se zice: "Daca ochiul tau cel drept te sminteste pe tine, scoate-l si arunca-l de la tine, caci mai de folos iti este sa piara unul din madularele tale, decat tot trupul sa fie aruncat in gheena" (Matei 5, 29). Prejudecatile sunt "ochiul" care trebuie "scos" din mintea noastra, pentru a vedea drept.

Iubirea de Adevar si straduinta sincera de a-L gasi lumineaza ochiul mintii si-l face vazator, indepartand fumul prejudecatilor, pe cand incapacitatea de a primi si de a iubi Adevarul intuneca mintea, lasand-o prada prejudecatilor nemiloase. Structura mintii omului se proiecteaza in afara, asupra lucrurilor inconjuratoare, pe care le vede potrivit subiectivitatii sale, fie luninate de sens, fie intunecate si cu semnificatii strambe.

Mantuitorul a avut multe de indurat de pe urma formalismului iudaic. Precum spune parintele Arsenie Boca, "lumina lui Hristos supara ochiul lui Israel, imbolnavit de prejudecati". Lumina noii invataturi, care avea in centru smerenia si iubirea, supara ochii fariseilor, care devenisera ochi intunecati, slujitori supusi ai unor prejudecati (iluzii, inselari).

Fariserii se sminteau de Iisus din pricina unor nimicuri, precum stim: ca ucenicii nu isi spala mainile cand mananca paine (Matei 15, 2); ca ucenicii smulg spice, pentru a manca, in zi de sambata (Matei 12, 1). Mai apoi, cand a vindecat o femeie garboba, Iisus a fost invinuit iarasi ca a incalcat sambata, fariseii pretuind mai mult un animal de povara decat un om aflat in durere (Luca 13, 10-17).

Mantuitorul nu putea rabda incremenirea iudeilor in formalism. Aceasta decadere a lui Israel era permanent combatuta de Iisus, caci caderea si blocarea "in litera" ucide duhul. Tocmai acest duh de libertate il aducea El, duh pe care fariseii nu puteau sa-l priceapa, fiind robi prejudecatilor. Potrivit fariseilor, pentru ca Iisus nu se comporta si nu respecta Legea exact asa cum o faceau ei, El era un calcator de Lege si vrednic de a fi pedepsit cu Legea.

Sfintenia vietii Mantuitorului si minunile Sale, pe care nimeni altul nu le-a mai facut intre oameni, in loc sa fie suficiente pentru a lumina ochiul mintii fariseilor, spre a vedea Adevarul, au fost puse de acestia sub cea mai grava banuiala: "Are demon si este nebun" (Ioan 10, 20).

Acelasi lucru poate fi vazut in multe feluri, de la cele mai simple, pana la cele mai absurde, potrivit "ochiului" fiecaruia. "Caile Domnului sunt cai drepte! Cei drepti merg pe ele in buna pace, iar cei nelegiuiti se poticnesc si cad" (Osea 14, 10). Deci, pe aceleasi cai se poate merge, atat bine, cat si rau.

A propovadui Evanghelia lui Hristos intre cei cazuti prada prejudecatilor este un lucru anevoios, insusi Mantuitorul fiind batjocorit si omorat de cei care nu au putut sa se elibereze de prejudecatile care le intunecau mintea. In acest sens, Iisus a spus: "Daca fac acestea cu lemnul verde (cu El), cu cel uscat ce va fi?" (Luca 23, 31) si: "Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni" (Ioan 15, 20).

Teodor Danalache